2 Ianuarie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Mihai Viteazul (Portret de Domenicus Custos, la curtea împăratului Rudolf al II-lea, 1601 – detaliu)

 

1529 – A încetat din viață Radu de la Afumați

Radu al V-lea; ? – 2 ianuarie 1529

Fiu al lui Radu al IV-lea cel Mare, a fost Domn al Țării Românești de mai multe ori: 22 ianuarie–24 aprilie 1522; 22 iunie–5 august 1522; 16 octombrie 1522–25 aprilie 1523; 27 ianuarie–10 martie 1524; 18 septembrie 1524–2 ianuarie 1529. S-a căsătorit cu Ruxandra, fiica lui Neagoe Basarab la 21 ianuarie 1526. A dus în general o politică antiotomană, începându-și domnia cu o victorie asupra lui Mehmed-beg, român turcit, pretendent la tronul Țării Românești. Între 1522–1525, pe teritoriul țării a purtat lupte crâncene cu turcii, cu Vladislav al III-lea și Radu Bădica, pretendenți la scaunul domnesc, sprijiniți de Poartă. Inscripția de pe mormântul lui Radu de la Afumați de la Curtea de Argeș amintește de 20 de bătălii. Se spune că a fost ucis împreună cu fiul său Vlad de către boierii Neagoe și Drăgan în timp ce se afla la Râmnicu Vâlcea, în biserica numită Cetățuia.

1601 – Mihai Viteazul a ajuns în pribegie la Viena

Forțat să ia calea pribegiei, Mihai s-a îndreptat spre Praga pentru solicita ajutor de la împăratul Rudolf al II-lea. Călătoria a fost lungă și anevoioasă, trecând prin Deva, Lipova, Oradea, Debrețin, Tokaj și Pojon, voievodul și însoțitorii săi fiind atacați de mai multe ori, mai ales în Transilvania. A ajuns la Viena, împreună cu cei 40 de însoțitori care îi mai rămăseseră; a fost primit de arhiducele Matthias (viitorul împărat Matia I), care i-a înlesnit primirea la Curtea Imperială de la Praga. Mihai Viteazul a ajuns la Praga pe 23 februarie 1601. De aici i-a adresat un memoriu împăratului, în care au fost relatate luptele din Transilvania: cauzele, desfășurarea și pierderea regiunii unde Mihai Viteazul acționase pe „pământ împărătesc”, în încheiere solicitând ajutor pentru redobândirea domniei. A fost primit în audiență la împărat pe 14 martie. „Părăsit de boieri, părăsit de noroc, cu familia zălog în Transilvania, viteazul domn luă calea pribegiei. Trecu împreună cu puțina oștire ce-i mai rămăsese prin Deva, unde din cetate se trase cu tunul asupră-i, apoi prin Beiuș, prin Oradea, prin Debrețin, Tokay, unde dădu drumul ultimilor ostași, prin Bratislava și ajunse în sfârșit la Viena” [C.C. Giurescu].

1784 – A apărute Siebenbürger Zeitung

A fost primul ziar din Transilvania, dar și de pe teritoriul actual al României. Primul număr a apărut pe 2 ianuarie 1784 la Sibiu, din presa tipografului Martin Hochmeister.

După 1789 publicația a fost continuată de Martin Hochmeister cel Tânăr. A apărut săptămânal, până în 1862, când s-a unit cu Hermannstädter Zeitung.

1816 – S-a născut Anastasie Fătu

2 ianuarie 1816, Mușata–Berezeni, Vaslui – 3 martie 1886, Iași

Medic și botanist, fondatorul Grădinii Botanice din Iași, membru titular (din 1871) al Academiei Române. A studiat, cu o bursă, la Viena între 1834–1842, la Facultatea de Drept, devenind Doctor în Drept în 1842. În același timp, a urmat și cursurile Școlii de Medicină, a plecat în Franța pentru a-și întregi studiile medicale, pe care le-a terminat în 1847, și a obținut la facultatea din Paris, diploma de Doctor în Medicină. Întors în țară în 1852, a fost numit Administrator și Profesor de nașteri la Institutul pe care-l înființase Domnitorul Grigore Ghica, pentru a primi copiii părăsiți și femeile sărace înainte de naștere. În timpul lucrărilor de organizare a acestei noi instituții, el a scris un manual despre nașteri în limba română, pentru moașele care urmau cursurile sale. În 1855, a obținut de la guvern autorizația de a înființa o societate cu scopul de a sprijini elevii români, care terminîndu-și studiile în școlile naționale, nu aveau mijloacele necesare de a-și continua pregătirea la o facultate în stăinătate. A donat fundației suma de 1.000 ducați (11.750 franci), exemplul său generos fiind urmat și de alții. Mulți dintre acești studenți, au revenit în țară și au ocupat funcții înalte în administrație. În 1856 a cumpărat, tot din banii săi, un teren mlăștinos și insalubru situat la una din periferiile Iașului și l-a transformat într-o Grădină Botanică cu cheltuieli bănești care nu au fost mai mici de 50.000 de galbeni. Guvernul și Camera Deputățiilor i-au alocat drept subvenție, dar mai ales drept recompensă pentru acțiunea sa patriotică, o sumă anuală de 2.400 franci și în același timp au declarat Grădina sa, instituție de utilitate publică. În 1859 a fost însărcinat de către Consiliul de Miniștri să studieze reglementările sanitare din străinătate, precum și pe cele din Moldova și Țara Românească, cu scopul de a le unifica și de a crea un proiect de ordine sanitară și de igienă publică; lucrarea a fost tipărită și terminată în 1863. A fost numit medic șef al Spitalului Sf. Spiridon din Iași, a făcut parte din aproape toate comisiile constituite la nivel de ministere de autoritățile municipale ale acestui oraș, precum și din toate Asociațiile create în țară, atât pentru încurajarea industriei si comerțului, cît și pentru răspândirea învățăturii în popor.

1837 – A apărut primul număr din Foaia Duminecii

Editată la Brașov de Ioan Barac, primul periodic ilustrat din Transilvania, purta subtitlul: „spre înmulțirea ceii de obște folositoare cunoștințe, alcătuită de o soțietate a celor învățați”. Publicația nu a reușit să atragă atenția unui public larg datorită conținutului ei, care aducea în prim plan tot felul de curiozități zoologice și botanice, fără legătură cu realitățile autohtone, astfel că în 1838 ea și-a încetat apariția.

1848 – S-a născut Dimitrie Vulpian

2 ianuarie 1848, Români, Neamț – 25 septembrie 1922, București

Flautist, folclorist și compozitor. A desfășurat o vastă activitate concertistică și s-a aflat în strânse legături cu oameni de cultură din pragul secolului XX. A fost unul dintre primii muzicieni culegători de folclor muzical românesc – din Muntenia, Moldova, Oltenia, Ardeal, Banat, Bucovina, Dobrogea și Macedonia. A fost membru corespondent al Societății Félibrige Latin din Monpellier (1891). A fost distins cu Medalia de bronz a Expoziției Universale de la Paris (1900), Medaliile de aur și argint la Expoziția Națională de la București (1903), Premiul Société de Beaux-Arts din Paris (1903). A compus muzică pentru pian: Hora națională și a publicat culegeri de folclor: Musica populară. Jocuri de brâu.

Zătreanca – din Colecția Horele Noastre a lui Dimitrie Vulpian • Radu Cimpoi

1853 – S-a redeschis Școala de mică chirurgie

În 1842, Nicolae Kretzulescu, primul valah care obținuse la Paris titlul de Doctor în Medicină, a deschis la Spitalul Colțea din București, Școala de chirurgie „cea mică”, care însă nu a rezistat decât câțiva ani. În 1850, s-a deschis la Spitalul Oștirii din București Școala militară de mică chirurgie. Școala de mică chirurgie de la Colțea s-a redeschis la 2 ianuarie 1853, sub conducerea doctorului Gheorghe Polizu, la Spitalul Filantropia.

1859 – A apărut la Iași ziarul ziarul Steaua Dunării, Zimbrul și Vulturul

În 1850 a apărut, la Iași, gazeta politică și literară Zimbrul, tribună politică și literară unionistă, sub conducerea lui Dimitrie Gusti, Theodor Codrescu și V.A. Urechia, cu apariție bisăptămânală. A fost primul ziar de orientare unionistă cu preocupări literare, care a introdus foiletonul literar în publicistica românească – Foiletonul Zimbrului. Un exemplar al acestui ziar a ajuns să fie cel mai scump ziar din lume. Publicația s-a numit Zimbrul între 3 iulie 1850–21 februarie 1852 și între 17 ianuarie 1855–10 septembrie 1856. Între 1 noiembrie 1858–30 decembrie 1858 a apărut sub titlul Zimbrul și Vulturul. La 1 oct 1855, a apărut la Iași ziarul Steaua Dunării, sub conducerea lui Mihail Kogălniceanu. Din fuziunea celor cele două ziare a rezultat ziarul Steaua Dunării, Zimbrul și Vulturul.

1866 – S-a născut Gheorghe Bogdan-Duică

21 decembrie 1865/2 ianuarie 1866, Brașov – 21 septembrie 1934, Brașov

Critic și istoric literar, biograf, traducător, om politic, membru titular (din 1919) al Academiei Române. A urmat studii universitare la Budapesta (1885), Jena (1886) și Viena (1887–1888), fiind licențiat în Istorie al Universității din București (1897). A fost profesor de Limba română la Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov, la Focșani, Galați, Gimnaziul „Dimitrie Cantemir” și Liceul „Mihai Viteazul” din București. În 1919, chemat de Sextil Pușcariu, a devenit profesor de Istoria literaturii române moderne la Universitatea Daciei Superioare din Cluj, apoi primul decan al Facultății de Litere a Universității din Cluj. A debutat în Gazeta Transilvaniei (Brașov, 1881), a colaborat la Tribuna (Cluj), Convorbiri literare (Iași), România jună (București), Societatea de mâine (Cluj). A condus Gazeta Bucovinei (Cernăuți), a editat, împreună cu Virgil Arion și Vasile Pârvan Românismul, care apăra politica națională a românilor ardeleni. În 1916 a fost deportat la Săveni și Troian în Bulgaria. Din lucrările sale: Petru Maior, Bucovina – Notițe politice asupra situației, Procesul episcopului Ioan Inochentie Clain, Despre „Țiganiada” lui Budai-Deleanu. Înrâuririle germane, Titu Liviu Maiorescu, Istoria țărănismului. Vol 1: Vieața și opera întâiului țărănist român – Ion Ionescu dela Brad (1818–1891), Vasile Alecsandri. Admiratori și detractori, Istoria literaturii române moderne. Întâii poeți munteni, Viața și ideile lui Simion Bărnuțiu, Vieața și opera lui Gheorghe Lazăr, Despre „Luceafărul” lui Mihail Eminescu, Vasile Alecsandri. Povestea unei vieți, Ioan Barac, Eftimie Murgu, Mihai Eminescu etc. A primit Premiul Național de critică și istorie literară (1925).

1882 – S-a născut Ion Teodorescu-Sion

2 ianuarie 1882, Ianca, Brăila – 31 martie 1939, București

Pictor și desenator. A urmat cursurile Școlii de Belle Arte din București, avându-i profesori pe George Demetrescu Mirea, Ipolit Strâmbescu și Ion Georgescu, iar între anii 1904–1907 a studiat la Academia de Arte Frumoase din Paris, unde a ajuns cu o bursă acordată de Ministerul de Război. În capitala Franței a studiat cu Jean-Paul Laurens și Luc Olivier Merson. În 1909, a venit și prima recunoaștere a talentelor sale artistice, pictorul primind Premiul al II-lea la Ateneul Român, iar cinci ani mai târziu a vernisat prima sa expoziție personală. A făcut călătorii de studii în Anglia, Belgia, Algeria, Olanda, Italia, Franța etc. A publicat și desene satirice în revistele Furnica, Zavera, Nea Ghiță. A fost profesor la Academia de Arte Frumoase din București și a făcut parte din comitetul de constituire al Societății Artiștilor Plastici. A luat parte la luptele din timpul primului război mondial, fiind unul dintre artiștii mobilizați de Marele Cartier General pentru a crea opere cu subiecte din război, pentru a contribui la înființarea unui Muzeu Național, fiind, totodată, și membru fondator al Asociației Arta Română din Iași. A făcut parte din grupul artiștilor care au decorat interiorul Palatului Regal, care actualmente este sediul Muzeului Național de Artă al României. Lucrările sale au fost expuse la Saloanele Oficiale, la manifestările Societății Tinerimea artistică, Asociației Arta Română și în sălile Ateneului, Universul, Dalles etc. A fost distins cu Ordinul Coroana României cu grad de Ofițer, primind și medalia Bene Merenti.

Biografie ilustrată [Galerii de artă]

1884 – S-a născut Vasile Bârcă

2 ianuarie 1884, Ignăței, Orhei, Basarabia, Imperiul Rus/Moldova  – 14 mai 1949, București

Om politic român din Basarabia, membru al Sfatului Țării, primar al Chișinăului și ministru în timpul României Mari. A absolvit Dreptul la Universitatea din Petersburg în1906, obținând apoi Doctoratul în Drept. A profesat ca avocat și judecător de pace. A fost ales în Sfatul Țării din partea Congresului județean Soroca, a prezidat congresul memorabil la care s-a votat preliminar moțiunea de realipire a județului Soroca la România. Ca deputat în Sfatul Țării, a militat pentru soluționarea pozitivă a tuturor chestiunilor puse în discuție privind cauza sfântă a Basarabiei – unirea cu Patria-Mamă. În Sfatul Țării a deținut funcțiile de: vicepreședinte (1918–1919), vicepreședinte al Comisiei Constituționale (19 mai–27 noiembrie 1918), membru al Comisiei Juridice. După Unire a aderat la Partidul Național Liberal și a fost director general Ia Departamentul Interne, ad-interim la Domenii și Directoratul Justiției, primar al municipiului Chișinău (1922–1923 și 1924–1925), președinte al Comisiei de unificare, ministru subsecretar de stat la Ministerul de Interne, director al cotidianului Basarabia și deputat de Orhei în 10 legislaturi. A fost distins cu Ordinul Coroana României în grad de Mare Ofițer, Steaua României, Vulturul României, Ordinul Ferdinand I în grad de Comandor.

1886 – S-a născut Lupu Pick

2 ianuarie 1886, Iași – 7 martie 1931, Berlin, Germania

Actor, regizor, producător și scenarist german de origine română, din epoca filmului mut. Și-a început cariera ca actor de teatru la Hamburg, Flensburg și Berlin, înainte de a se lansa în cinematografie în 1910. A jucat în special în filme regizate de Gerhard Lamprecht, Richard Oswald, Fritz Lang și în propriile filme. A apărut în 50 de filme, între 1910–1928. În 1917 a fondat propria companie de producție, Rex-Film, și a regizat primul său film, Miséricordia, în care a pledat împotriva pedepsei cu moartea. Împreună cu prietenul și colaboratorul său, scenaristul Carl Mayer, a creat două opere artistice exemplare: Le Rail (1921) și La Nuit de la Saint-Sylvestre (1924). Ultimul său film mut, La Fin de Napoléon à Sainte-Hélène, este film psihologic și istoric.

Scherben/Shattered/Le Rail (1921)

1891 – S-a născut Aron Cotruș

2 ianuarie 1891, Hașag, Sibiu – 1 noiembrie 1961, La Mirada, California

Scriitor, jurnalist, traducător, diplomat. A urmat Facultatea de Litere în Viena, și a făcut parte din redacția ziarelor cu caracter naționalist Românul (Arad) și Gazeta Transilvaniei (Brașov), dar a avut și colaborări cu reviste de cultură: Gândirea, Vremea, Libertatea (Orăștie), Iconar (Cernăuți) etc. În timpul primului război mondial a lucrat pe lângă Legația României din Roma. După terminarea războiului, în 1919, s-a întors în țară a devenit ziarist în Arad, membru al Societății Scriitorilor Români și director la biblioteca Sămănatorul. A lucrat ca atașat de presă la Roma și Varșovia, iar în timpul celui de al doilea război mondial, ca secretar de presă la Madrid și Lisabona. A fost directorul publicației Frăția de cruce (1940–1941). După prăbușirea regimului antonescian s-a exilat ca refugiat politic în Spania și a devenit președintele Comunității Românilor, apoi director la revistei prolegionare Carpații, apărută în Madrid. În 1957 s-a stabilit în Statele Unite, la Long Beach, California, unde a trăit până la sfîrșitul vieții. Din scrierile sale: Poezii, Sărbătoarea morții, Mâine, Printre oameni în mers, Rapsodie Valahă, Drumuri prin furtună, Între Volga și Mississipi.

1895 – S-a născut Ion T. Niculescu

2 ianuarie 1895, Focșani – 6 septembrie 1957, București

Medic neurolog, neuromorfolog, profesor universitar, membru corespondent (din 1955) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Medicină din București, între anii 1914–1922. A fost extern și intern, prin concurs, în clinica de neurologie a spitalului Colentina sub conducerea lui Gheorghe Marinescu, apoi M.D. Noica. A publicat primele lucrări științifice încă din anii studenției, fiind ales președinte al Societății Studenților în Medicină și secretar de redacție al revistei Spitalul. A devenit preparator în laboratorul de histologie al profesorului Besnea, iar în 1922 a obținut titlul de Doctor în Medicină și s-a căsătorit cu cea care îi va deveni colaboratoare sub numele de Maria Niculescu. A plecat la Paris unde a lucrat în serviciile de Neurologie de la spitalele Salpêtrière și Ivry sub conducerea lui Pierre Marie și Charles Foix, împreună cu care va desfășura o activitate științifică laborioasă, contribuind la descrierea nucleilor talamici și studiul anatomo-patologic al encefalitei epidemice. Volumul Les noyaux gris centraux et la région mésencéphalo-sousoptique [Ganglionii bazali și regiunea mezencefalo-suboptică] (1925) a sintetizat rezultatele colaborării celor doi cercetători. Revenit în țară în 1924, a devenit asistent la catedra de Histologie a Facultății de Medicină din București, în 1928 a primit titlul de Docent, fiind numit conferențiar, apoi profesor titular (din 1936, pentru 21 de ani). În paralel, a fost medic primar neurolog la spitalul Colțea, la Spitalul Central de Boli Nervoase și Mintale. A făcut cercetări în domeniul histologiei sistemului nervos, având contribuții la studiul substratului anatomic al bolii Parkinson. Ultima perioadă a vieții și-a dedicat-o tratatului Morfopatologia Sistemului Nervos (1957) și atlasului Aspectele morfologice ale terminațiilor nervoase viscerale (1958) și sintetizând un număr de peste 20 de lucrări originale în acest domeniu.

1896 – S-a născut Sabin Popp

2 ianuarie 1896, București – 1 ianuarie 1928, Viena

Pictor, unul dintre cei mai proeminenți ai României în perioada interbelică. A studiat la Facultatea de Arte Plastice din București, cu profesorii George Demetrescu Mirea și Dimitrie Paciurea. În timpul primului război mondial a fost mobilizat, servind în arma aviație. După război, a stat în Italia timp de doi ani, decisivi în evoluția stilului său. În 1920 a expus împreună cu Adam Bălțatu în Sala Mozart din București. În 1921, s-a întors în țară. A încercat să îmbine modernitatea cu elemente din tradiția artistică medievală și ortodoxă. În naturile sale moarte și în peisaje a fost influențat de rigoarea stilului lui Paul Cézanne. Alte lucrări sunt compoziții clasice, influențate de decorații tradiționale românești și de arta ortodoxă. A murit tânăr și a lăsat un număr mic de lucrări.

Pictură de Sabin Popp [Wikimedia Commons]

1901 – S-a născut George Silviu

Silvius Goliger; 2 ianuarie 1901, Focșani – 16 mai 1971, Paris

Scriitor, traducător și jurnalist. A absolvit Facultatea de Drept a Universității din București în 1922. Înscris în Partidul Social-Democrat din 1920, a ajuns redactor la ziarele social-democrate Adevărul, Dimineața și Lupta și colaborator constant al revistei Gândirea. A colaborat la: Adevărul literar, Rampa, Sburătorul, Aurora, Europa, Secolul, Lumina etc. A debutat în revista Gândirea, (1927), cu piesa în versuri pentru copii Motanul încălțat, compusă împreună cu Adrian Maniu. A urmat o serie de cărți pentru copii, unele semnate cu pseudonimul Moș Grigore Sfătosu – povești versificate: Verde împărat și Zmeii; versuri: Jucării, Flori și fluturi; teatru: Ciufuliri, Brumărel, Salba fermecată. A fost atașat de presă pe lângă delegația română la Societatea Națiunilor, avocat în baroul Ilfov. În 1939, trimis la garnizoana din Focșani, a fost demobilizat în 1940 din pricina originii evreiești. După 1944, a revenit în barou. A devenit Doctor în Drept cu teza Noile legiuiri și libertatea presei. Între 1945–1948 a avut funcții în guvernul vremii (secretar general, președinte de comisii) din care a demisionat primind interdicție de semnatură (1949–1953). A făcut închisoare politică (1953–1954). Emigrat în Franța în 1961, s-a stabilit cu familia la Paris. A publicat: Paisie psaltul spune, Înfrîngeri, versuri inactuale, Notații și fabulele din Întâmplări cu tâlc (1956). A tradus din Paul Bourget, Nietzsche, Georges Duhamel.

1903 – S-a născut Emanoil Arghiriade

2 ianuarie 1903, București – 20 iunie 1969

Matematician. În 1926 a fost licențiat în Matematică, un an mai târziu și-a dat examenul de capacitate la Iași, fiind numit profesor la Școala Normală „Vasile Lupu” din Iași. În 1941 a devenit Doctor în Matematică, iar în 1943, conferențiar la Școala Politehnică din Timișoara, apoi profesor de Analiză matematică la Facultatea Electrotehnică, profesor la Institutul Pedagogic, apoi șef de catedră la cursul de Matematici superioare la Institutul Politehnic din Timișoara. A avut contribuții importante în geometria diferențială proiectivă (studiul cuadricelor osculatoare unei suprafețe, proprietățile curbelor invariante în grupul axial) și în algebră (ecuații funcționale matriciale). Dintre lucrările sale: Algebră pentru clasa a VII-a, Curs de geometrie analitică, Sur les surfaces de Cech, Sur le contact d’une surface et d’une quadrique.

1907 – S-a născut Ion Popescu Negreni

2 ianuarie 1907, Negreni, Olt – 28 octombrie 2001, București

Pictor, maestrul „culorilor potrivite”. Absolvent al Academiei de Arte Frumoase, București, în anul 1931, la clasa de pictură Camil Ressu și Constantin Artachino. A făcut călătorii de studii în Bulgaria, Franța, Italia, Cehoslovacia, URSS, Spania și a expus la numeroase expoziții de grup în țară și peste hotare (URSS, Cehoslovacia, Franța, Israel, Germania, Iran, Argentina, Brazilia, China, Chile). Între 1955–1996 a deschis expoziții personale, în special în București. Din 1954 până în 1972 a fost profesor la Institutul de Arte Plastice din București. A fost distins cu ordinul Meritul cultural cl.II (1968), Premiul pentru pictură al UAP (1979), Marele premiu al UAP (1987), Premiul Academiei Române (1992).

Biografie ilustrată [Artindex]

1910 – Înființarea Băncilor populare

În 1903, a fost adoptată Legea băncilor populare sătești și a Casei lor centrale, care a influențat apariția a noi forme de asociație cooperativă. Concret, în acest moment, s-a produs apropierea între cooperativele de credit și cele de meseriași; în contextul în care și sistemul bancar era limitat (capitalul, în proporție ridicată, străin, dobânzile, la nivel cămătăresc și alte inconveniente), cele două forme de cooperative s-au sprijinit, cele de credit oferind surse financiare mai accesibile producătorilor. La 20 decembrie 1909/2 ianuarie 1910 s-a adoptat Legea pentru înființarea băncilor populare de meseriași și a cooperativelor de producție, consum, construcție și comerț din România, o formă mai adecvată, care se referea la un sistem asociativ complex și unitar. Legea a fost promulgată la 2/15 ianuarie.

1910 – Legea privind sindicatele funcționarilor statului

Elaborată de ministrul Industriei și Comerțului, Mihai Orleanu, sub al cărui nume a ramas cunoscută, Legea Orleanu. Legea privind sindicatele funcționarilor statului a fost votată de către Camera Deputaților în 20 decembrie 1909/2 ianuarie 1910 și adoptată la 2/15 ianuarie 1910, pe fondul opoziției crescânde dintre mișcarea sindicală care se formase și puterea politică, atât liberalii cât și conservatorii fiind combatanți ai sindicatelor, pe care le considerau un atentat la ordinea socială. Muncitorii au numit-o „Legea scelerată”. Era explicit îndreptată împotriva „sindicatelor, asociațiunilor profesionale, a funcționarului statului, județelor, comunelor și stabilimentelor publice”. Acestora le era interzis dreptul de a se asocia sau de face grevă, precum și contractul colectiv de muncă. Aceasta lege însă, lăsa să se înțeleagă că nu interzice salariaților particulari să se asocieze. În expunerea de motive se arata chiar că este îngăduită asocierea acestora, inclusiv să declare grevă.

1910 – S-a născut Mircea Streinul

2 ianuarie 1910, Cuciurul Mare, Storojineț, Bucovina/Ucraina – 17 aprilie 1945, București

Om de litere, antologator, editor de reviste, poet, prozator și translator român originar din Bucovina. A studiat la Liceul „Aron Pumnul” din Cernăuți, a devenit membru al Societății Steluța, o organizație culturală dedicată culturii românești și editor al revistei liceului, Ecoul tinerimii. Cu alți trei colegi, a publicat unicul număr al revistei Caietul celor patru. În 1929, urmând cariera tatălui, a devenit student la Facultatea de Teologie a Universității „Regele Carol I” din Cernăuți, ale cărei cursuri le-a absolvit în 1934. Fiind student, a contribuit la publicațiile locale Tribuna, Spectatorul, Munca intelectuală, Evenimentul, Glasul Bucovinei și Junimea literară. A realizat o antologie de poezie, Poeți tineri bucovineni (1938) și a scris libretul operei lui Paul Constantinescu, Meșterul Manole. A fost redactor al revistei Iconar. A publicat poezie: Carte de iconar, Itinerar cu anexe în vis, Zece cuvinte ale fericitului Francisc de Assisi, Corbul de aur și proză: Aventura domnișoarei Zenobia Magheru – nuvelă, Ion Aluion, Lupul din țara Huțulilor, Viața în pădure, Drama casei Timoteu, Soarele răsare noaptea și Băieți de fată – romane.

1913 – S-a născut Ioan Juvara

Jak Rene Juvara; 2 ianuarie 1913, București – 18 februarie 1996, București

Medic chirurg, profesor universitar, membru de onoare (din 1992) al Academiei Române. A urmat cursurile Facultății de Medicină din București. În anul 1938 a devenit Doctor în Medicină și Chirurgie al acestei facultăți. Și-a început activitatea în 1934, ca preparator la Institutul de Anatomie și Embriologie din București, asistent la catedra de Anatomie și la Clinica chirurgicală și de urologie a Spitalului Colțea, medic primar de chirurgie generală și medic primar urolog. În 1964 a primit titlul de Doctor Docent, fiind apoi profesor titular, profesor consultant la clinica chirurgicală a Spitalului „Dr. I. Cantacuzino”, unde a depus o muncă intensă în direcția construirii unei noi aripi a spitalului, cu o secție de terapie intensivă, bloc operator cu trei săli de operații, laboratoare și paturi), a dotării clinicii cu aparatură chirurgicală și punerii la punct a investigației radiologice intraoperatorii pentru chirurgia biliară etc. A fost un distins și apreciat membru, titular, al mai multor societăți și academii naționale și internaționale. Recunoscut drept creator al unei prestigioase școli de chirurgie, autor al unui număr de 14 tehnici chirurgicale originale, a lăsat o prodigioasă operă științifică, materializată în aproximativ 250 lucrări comunicate și publicate, atât în țară cât și peste hotare. Pe lângă cele trei certificate de inovator, lucrările sale cu privire la Tratamentul chirurgical al hipertireozelor, Chirurgia pancreasului, Chistul hidatic pulmonar etc., au fost foarte apreciate de specialiști. A fost decorat cu Ordinul Meritul Sanitar cl.II (1970) și cu Ordinul Muncii cl.II (1972).

1918 – Comitetul Național al românilor emigranți din Austro-Ungaria

S-a constituit la Odessa Comitetul Național al românilor emigranți din Austro-Ungaria, o contribuție importantă în inițierea și înfăptuirea marilor acte politice care aveau să pregătească unirea Basarabiei cu România.

1921 – S-a născut Nagy Olga

Krizsovánszky Nagy Olga; 2 ianuarie 1921, Ernei, Mureș – 2 noiembrie 2006

Folcloristă, prozatoare, membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj. A absolvit Facultatea de Istorie-Filologie Cluj în 1948 și a devenit Doctor în Filologie în 1978. A publicat: A vidámság madara (Pasărea fericirii, basme), Előbb a tánc, azután a lakoma (Mai întâi dansul, apoi ospățul, basme populare), A három táltos varjú (Cei trei corbi, basme populare), Szidi (roman), Vadvizek (Ape sălbatice, roman), Madár kék mezőben (Pasărea pe fond albastru, roman), Lűdérc sógor (basme populare din Ardeal), A táltos törvénye. Népmese és esztétikum (Esteticul și basmul popular, studiu), A vasfogú farkas (Lupul cu colț de fier, basme), Csodaszerszámok (Obiecte magice, basme), Gyónás (Spovedanie, memorialistică), Táltos és Pegazus (Calul năzdrăvan și Pegas, studiu), Pályakép fénnyel és árnyékkal (O viață cu lumini și umbre, memorii), Egyszer volt, hol nem volt (A fost odată…, basme), Cele șase zile de permisie (roman), Darul regelui. Povești, Amintirile unui reporter amator, Lupta Soarelui pentru poporul Pămîntului. A îngrijit Cultura populară în schimbare (2 vol.). A fost Doctor Honoris Causa al The Folclore Fellows Helsinki și al Societas Etnographica Hungarica.

1924 – Premiera piesei Act venețian

Piesa lui Camil Petrescu, inițial într-un act, apoi în trei acte, a avut premiera, în prima sa variantă, la Teatrul Național din București la 2 ianuarie 1924.

Camil Petrescu – Act venețian Teatru radiofonic • Olga Tudorache, G. Ionescu Gion, Victor Rebengiuc, Colea Răutu, Victoria Mierlescu

1924 – S-a născut Victor Mercea

2 ianuarie 1924, Timișoara –. 29 iunie 1987, Cluj-Napoca

Fizician, membru corespondent (din 1963) al Academiei Române, membru al Societății Americane Nucleare. A urmat studii superioare la Facultatea de Electrotehnică din Timișoara (1942–1947), în 1949 o obținut Doctoratul la Universitatea din Cluj-Napoca cu o teză despre fenomenele de transport în gaze (vâscozitate și conductibilitate termică). În 1963 i-a fost conferit titlul de Doctor Docent. A urmat o carieră didactică la Universitatea din Cluj-Napoca; a fost profesor titular, apoi șef al Catedrei de Fizica Solidului, Magnetism și Electronică și decan al Facultății de Fizică (1981–1984). A fost și director al Institutului de Tehnologie Izotopică și Molecularǎ, ITIM Cluj-Napoca. A elaborat lucrări în domeniile fizicii moleculare și a mecanicii fluidelor. A avut contribuții la producerea apei grele, înregistrând mai multe brevete de invenții. Rezultatele cercetărilor sale au fost publicate în circa 200 de lucrări științifice dintre care: Evaporarea lichidelor în apropierea echilibrului, Curgere capilară de gaze, Electroliza în curent ondulat, Curgerea amestecurilor gazoase prin membrane poroase, Fizica moleculei etc.

1925 – S-a născut Yvonne Hasan

2 ianuarie 1925, București – 10 august 2016, București

Artistă plastică, istoric de artă și profesoară, membră fondatoare a Uniunii Artiștilor Plastici. Ca adolescentă evreică, a fost arestată de regimul antonescian. A absolvit Facultatea de Filosofie a Universității București, specialitatea Estetică, Istoria artei. Și-a susținut Doctoratul la aceeași instituție de învățământ. A studiat cu M.H. Maxy și, ulterior, cu Alexandru Ciucurencu.
Pictura sa este un colaj de elemente diverse: bucăți de lemn, ambalaje, plicuri folosite, materiale textile. A realizat tapiserii în care tradiția întâlnește forme expresioniste. Tânăra artistă a fost trimisă pe șantierele socialiste ale patriei. A fost profesoară la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, Catedra de Istorie a artei, autoare de cursuri, studii, articole de istoria artei. A publicat la Editura Meridiane, volumul Paul Klee și artă modernă. A avut nouă expoziții personale la București (1956, 1962, 1968, 1975, 1979, 1984, 1992, 2000 și 2009), una la Tel Aviv (1985) și a participat la numeroase expoziții de grup, după 1945.

Mai mult: Pe care Yvonne Hasan o cunoști? [GraficFront]

1928 – S-a născut Tiberiu Olah

Oláh Tibor; 2 ianuarie 1928, Arpad/Arpășel – 2 octombrie 2002, Târgu Mureș

Compozitor, profesor și muzicolog. În 1946 și-a început studiile muzicale la Conservatorul de Muzică din Cluj, a continuat la Conservatorul din Moscova (1949–1954). Din 1958 a fost lector, apoi profesor la Conservatorul din București. A primit bursă de documentare și cercetare la German Academic Exchange Service (DAAD). A susținut conferințe, referate, comunicări științifice în țară și peste hotare; a realizat emisiuni de radio și televiziune și a publicat studii, articole, interviuri, cronici în Muzica, Studii de Muzicologie, Contemporanul, România Literară, Melos (Mainz) etc. A compus muzică vocal-simfonică: Cantata pentru cor de femei, două flaute, instrumente de coarde și percuție, Prind visele aripi – cantată pentru cor mixt și orchestră, Constelația omului – oratoriu pentru recitator, voce înaltă, cor mixt și orchestră; muzică simfonică: Mica suită, Simfonia I, Coloana infinită – poem simfonic pentru orchestră mare, Poarta sărutului – poem pentru orchestră mare, Spațiu și ritm; muzică de teatru: Tragedia omului, Miorița; muzică de film: Avalanșa, Comoara din Vadul Vechi, Răscoala, Meandre, Luchian, Lumini și umbre – serial TV, Atunci i-am condamnat pe toți la moarte, Mihai Viteazul

Tiberiu Olah – Sonatina pentru vioară și pian • Alexandru Tomescu & Angela Drăghicescu

1933 – S-a născut Ion Băieșu

Ion Mihalache; 2 ianuarie 1933, Aldeni–Cernătești, Buzău – 21 septembrie 1992, București

Scriitor, dramaturg și autor de scenarii pentru televiziune și film. A urmat Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu”, apoi Facultatea de Filosofie și Facultatea de Filologie ale Universității din București, pe care le-a absolvit în 1961. În 1952 s-a angajat redactor la revista Albina, apoi la revista Scînteia tineretului, unde a înaintat mai târziu până la funcția de redactor-șef adjunct. A debutat în 1956 cu volumul Necazuri și bucurii. În 1966 a înființat revista Amfiteatru, iar în 1967 a publicat volumul Iubirea e un lucru foarte mare. Câteva minunate povestiri despre Tanța și Costel. La cererea Televiziunii române a scris și scenariul, după care s-a turnat serialul Tanța și Costel, consacrat de cuplul de actori Coca Andronescu – Octavian Cotescu În 1969 a fost înlăturat de la conducerea revistei Amfiteatru, moment din care a refuzat orice funcții oficiale, alegând să se susțină financiar din scris. În 1985 a publicat romanul Balanța, într-o variantă cenzurată, versiunea integrală a cărții apărând abia în 1990. A scris schițe și foiletoane umoristice: Preșul, Umorul la domiciliu; piese de teatru: Alibi, Cine sapa groapa altuia, Experimentul, Tanța și Costel, Reclamație, Fantomiada, Boul și vițeii; scenarii de film: Astă seară dansăm în familie, Balanța, De ce are vulpea coadă?, Grăbește-te încet, Maiorul și moartea, Camera albă etc.

Ion Băieșu – Tanța și Costel – Revelion în doi (1972) • Coca Andronescu și Octavian Cotescu

1938 – S-a născut Gligor Hașa

2 ianuarie 1938, Tău–Roșia de Secaș, Alba – 7 martie 2020, Hunedoara

Prozator, folclorist. A urmat Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara și a fost profesor de Limba și literatura română. A debutat în anul 1962 cu povestirile Omagiu și Un cântec ostășesc. A publicat peste 500 de articole, cronici, comunicări și eseuri, apărute în Apărarea patriei, Scînteia tineretului, Cuvântul liber, Actual, Gazeta de Transilvania, Tribuna, Orizont, Arhipelag, Ardealul literar, Discobolul etc. Din scrierile sale: De la Hațeg la Zarand, culegere de folclor, Legende strămoșești, Comoara lui Decebal, Răbdarea pietrelor, Răzbunarea gemenilor, De toate despre ne(toți) – parodii, fabule, epigrame, pamflete etc.

1938 – S-a născut Mara Paraschiv

2 ianuarie 1938, Bacău

Prozatoare, membră a Uniunii Scriitorilor din România, din 2008. A avut o activitate cenaclieră intensă, debutând în 1987, cu prima apariție a schiței Nedumerire în revista Școlii Nr. 10, Gânduri tinere. În 1993 schița a fost din nou publicată, în revista Catedra, împreună cu nuvela Șotronul, considerând acesta adevăratul debut. Debutul editorial a fost în 1995 cu volumul de proză (schițe și nuvele) pentru copii și tineret, Speranțe într-un zâmbet. Alte scrieri: Scrisori pentru Dimitria, din care nuvela Măscăriciul (Le Buffon) în versiune franceză, traducător Florentina Florin, a fost menționată la Concursul Hans Christian Andersen, al Asociației Les Amis du Livre, Franța, în 2006, un volum de povești, Sepia și elefantul, distins cu Premiul USR Filiala Bacău (2003). Este membră a S.R. Haiku București, S.R. Haiku Constanța, a Societății Scriitorilor Români București.

1945 – S-a născut Ioan Radin

Ioan Peianov; 2 ianuarie 1945, Timișoara – 31 August 2010

Prozator, traducător, membru al USR, Filiala Timișoara. A urmat Facultatea de Filologie la Timișoara și Cluj-Napoca. A fost corector la revista Vatra, bibliotecar la Uniunea Sârbilor din Timișoara. A  colaborat la revistele: Orizont, Tribuna, Echinox, Vatra, Luceafărul, Ateneu, Steaua etc. A publicat volumele: Aventurile tânărului Serafim, Schiță de portret, Ghid de conversație român-sârb; a scris scenarii TV: Nouă secvențe din interior, Oficiul poștal. A primit Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut în proză (1976), Premiul Asociației Scriitorilor Târgu Mureș pentru traduceri (1982), Premiul Asociației Scriitorilor Timișoara pentru traduceri (2000), Mențiune la concursul APTR pentru scenarii (1992).

1947 – S-a născut Dumitru Covalciuc

2 ianuarie 1947, Oprișeni, Hliboca, RSS Ucraineană – 23 decembrie 2017, Iași

Istoric, folclorist, poet, povestitor, publicist și traducător ucrainean de etnie română. Deși părinții ar fi dorit să-l vadă preot, s-a înscris la Institutul de Medicină din Chișinău, abandonat pentru Facultatea de Limbi Romanice și Germanice a Universității din Cernăuți, secția Limba și literatura franceză (1966–1971), pasiunea sa fiind istoria Bucovinei și valorificarea tezaurului folcloric al ținutului natal. Încă din facultate a fost crainic la Postul de Radio Cernăuți și redactor la ziarul Zorile Bucovinei. În 1972, sub pretext că se sustrage serviciului militar, a fost destituit și închis într-un lagăr de psihiatrie în Baku. După multe greutăți, după ce a muncit ca salahor, a fost reprimit la Zorile Bucovinei (1975). A înființat și condus, societăți culturale care au sprijinit și promovat specificul tradițional românesc în Bucovina: Societatea de Cultură Românească „Mihai Eminescu”, Societatea Culturală Arboroasa, Institutul Obștesc de Istorie, Restituiri Literare și Folclorice „Dimitrie Onciul”, Cernăuți. După 1990 s-a dedicat publicării de documente privind istoria tragică a acestora, în publicații românești din nordul Bucovinei și în presa periodică din România și Basarabia, a tradus manuale pentru școlile românești din Ucraina, a promovat înființarea unor muzee sătești de istorie și a militat pentru introducerea unui curs de Istorie a românilor în școlile cu predare în limba română din regiunea Cernăuți. A publicat pagini inedite din istoria poporului român, aproape necunoscută în fostele hotare ale imperiului sovietic, și-a asociat tineri profesori de istorie din regiune, care au studiat istoria adevărată a ținutului natal și au trimis-o pe băncile școlilor. A editat ziarul Codrul Cosminului, revista Miorița, Calendarul poporului, Calendarul ortodox al românilor bucovineni, De la Nistru pân’ la Tisa. Cele 27 de volume ale Almanahului cultural-literar Țara Fagilor reprezintă cea mai amplă lucrare a sa, rămasă în istoria culturii române bucovinene.

1950 – S-a născut Ion Dumitru–Liță

2 ianuarie 1950, București

Fost fotbalist, antrenor. A jucat pe postul de mijlocaș defensiv la Rapid București, Steaua București, Politehnica Timișoara, Universitatea Craiova etc. La clubul Steaua București, a câștigat două titluri de campion și a jucat patru meciuri în Cupa Campionilor Europeni. A jucat un total de 443 de partide în prima divizie românească, cu 64 de goluri marcate. A realizat cel mai bun sezon în 1976–1977, când a marcat 10 goluri în campionat. A jucat în echipa națională de fotbal a României, având 57 de selecții și 12 goluri între 1970 și 1980. A participat cu echipa națională de fotbal la Campionatul Mondial de Fotbal din Mexic 1970, performanță pentru care în martie 2008 a fost decorat cu Ordinul Meritul Sportiv cl.III. Este considerat unul dintre cei mai buni fotbaliști români fiind declarat Fotbalistul român al anului de două ori în 1973 și 1975. A antrenat numeroase echipe, dintre care: CFR Timișoara, Politehnica Timișoara, Rapid București, Progresul București, Jiul Petroșani, Poli Iași, România U-19, ultima dată a fost antrenorul principal al echipei Steaua II.

1953 – S-a născut Nicolae Stan

2 ianuarie 1953, Crăsani, Ialomița

Filosof, prozator, editor și profesor de Filosofie la Școala Centrală din București. A absolvit Facultatea de Filosofie a Universității din Bucuresti în 1979, iar în 2007 a devenit Doctor în Filosofie, cu mențiunea Cum laude, la aceeași Universitate, cu lucrarea Măștile lui Nietzsche. A debutat în presă cu proza Un taifas obișnuit, dedicată lui Marin Preda în 1981 în România literară și editorial cu volumul de proze scurte Boare de Waterloo, în 1984. A colaborat la reviste literare ca România literară, Viața românească, Luceafărul, Familia, Tomis, Art-Panorama, Limba română (Chișinău) etc. A mai publicat romane: Așezarea, Apă Neagră (Premiul pentru proză al Asociației Scriitorilor din București, și Premiul pentru proză al Concursului Național „Alexandru Odobescu“ Călărași, 2000), Evelyn; culegeri de eseuri filosofice și manuale de filozofie: Analize și aplicații filosofice, Manual de filosofie, Nietzsche, ermitul vesel etc.

1954 – S-a născut Toma Popescu

2 ianuarie 1954, Timișoara – 21 august 2014

Tenor și un profesor renumit în Europa, solist al Operei din Timișoara. A absolvit Conservatorul „Cornetti“ din Craiova, la București și-a cultivat vocea cu Petre Ștefănescu-Goangă, perfecționându-se apoi la Conservatorul din Timișoara. A mai luat lecții de belcanto la Roma cu profesorul Santarelli. Din 1946 a fost corist la Opera din Timișoara, grație calităților vocale deosebite, fiind promovat, în mai puțin de un an, solist vocal, abordând roluri din opere și operete, „distingându-se prin calitatea, culoarea, penetranța, rezistența și mai ales ușurința stăpânirii registrului acut” [Corneliu Murgu, directorul Operei timișorene]. Din repertoriul său: Bărbierul din Sevilla, Boema, Tosca, Madama Butterfly, Turandot, Manon, Lakmé, Carmen, Traviata, Falstaff, Nunta lui Figaro, Răpirea din Serai, Elixirul dragostei, Boris Godunov, Cneazul Igor, Paiațe, Țara surâsului, Văduva veselă, Dragoste de țigan, Contesa Martitza, Silvia, Sânge vienez, My Fair Lady, Ana Lugojana, Lăsați-mă să cânt și multe altele. După pensionare (1974) a înființat și condus la Viena Studio Internationale di Bel Canto „Toma Popescu”, unde a pregătit vocal numeroși cântăreți din întreaga lume inclusiv români, acordând câtorva cântăreți români burse de studii.

Carl Zeller – Vânzătorul de păsări Duet • Elena Botez și Toma Popescu

1956 – S-a născut Adrian Romcescu

2 ianuarie 1956, București

Cântăreț de muzică ușoară și compozitor. A studiat vioara la Liceul de Muzică „George Enescu” din București. A absolvit Conservatorul de Muzică „Ciprian Porumbescu” din București. În 1973, la numai 17 ani, a câștigat Premiul I la interpretare, la Festivalul de la Mamaia, cu melodia Chemarea dragostei. În 1983 s-a stabilit în Danemarca, căsătorindu-se cu Gitte, odată cu el plecând și fratele său, Mircea Romcescu și soția acestuia, Olimpia Panciu. Din anul 2013 s-a întors în România.

Adrian Romcescu – Nu vreau să te pierd

1958 – A încetat din viață Simion Iagnov (13 aprilie 1892, București – 2 ianuarie 1958, București)

Medic clinician; profesor la Universitatea din București; membru corespondent al Academiei Române

1964 – S-a născut Olimpiu Glodarenco

Olimpiu Manuel Glodarenco; 2 ianuarie 1964 – 13 ianuarie 2021

Comandor, comandant nave de luptă, director de muzeu. A urmat Institutul de Marină „Mircea cel Bătrân”, Facultatea Navigaţie, absolvind în 1986și Facultatea de Istorie şi Ştiinţe Administrative a Universităţii „Ovidius”. A devenit Doctor în Ştiinţe Militare şi Informaţii la Universitatea Naţională de Apărare „Carol I”, Facultatea de Comandă şi Stat Major și titlul de Doctor Habilitat la Facultatea de Istorie Universală, Universitatea de Stat din Chişinau. A fost comandant nave de luptă şi ofiţer în statul major al Flotei, în diferite unităţi operative ale Forţelor Navale, apoi instructor superior în catedra Ştiinţe Militare şi Manageriale şi şef al comisiei didactice a catedrei la Şcoala Militară de Maiştri a Forţelor Navale „Amiral Ion Murgescu”, şef de stat major al Centrului de Instrucţie al Forţelor Navale, Mangalia. Din 2006 a fost director al Muzeului Naţional al Marinei Române, în paralel fiind conferenţiar universitar la Academia Navală „Mircea cel Bătrân” la discipliniele Istoria armatei şi marinei române şi Istorie navală, la Universitatea „Ovidius” Constanţa, la Universitatea „Andrei Şaguna”, unde a predat cursurile Conflicte asimetrice, Politică externă şi de securitate comună a Uniunii Europene, Politici de securitate ale Uniunii Europene, Istoria secolului XX; Geopolitică şi geostrategie; Teoria organizaţiilor europene; Introducere în studii europene; Sisteme politice comparate; Etică politică. În 2013 a devenit director al Muzeului Militar Naţional „Regele Ferdinand I” Bucureşti. A publicat volume de istorie universală a marinei şi nenumărate studii şi articole, a organizat conferinţe naţionale şi internaţionale şi a înfiinţat Editura Muzeului Naţional al Marinei Române. A fost membru al: Societăţii de Ştiinţe Istorice din România, Asociaţiei de Geopolitică „Ion Conea”, Comisiei Române de Istorie Militară, Asociaţiei culturale „Pro Basarabia şi Bucovina”, Liga Navală Română şi membru de onoare al Asociaţiei Tomis pentru Interculturalitate. A fost Cavaler al Ordinului Militar şi Ospitalier al Sfântului Lazăr din Ierusalim.

1964 – A încetat din viață Octavian Beu (9 iulie 1893, Orlat, Sibiu – 2 ianuarie 1964, Sibiu)

Muzicolog, critic muzical, istoric de artă și diplomat

1970 – S-a născut Sanda Ladoși

2 ianuarie 1970, Târgu Mureș.

Cântăreață de muzică ușoară. Încă din copilărie a cântat în diverse coruri, învățând pianul și chitara de la 10 ani. În anul 1988, a participat la Festivalul de muzică ușoară Mamaia cu melodiile Te iubesc și Mă rog, obținând locul II, iar în 1993 casa de discuri Electrecord i-a editat albumul Când vine seara. A urmat o carieră de succes, cu participări frecvente la Festivalul de muzică ușoară Mamaia, înregistări, turnee, apariții TV. În timp, a dezvoltat și o nouă pasiune, devenind acrobată de circ și motociclistă acrobată. A fost director adjunct al Circului Metropolitan din București (2017–2020). De asemenea, a apărut ca invitată în multe piese de teatru la Teatrului de Revistă „Constantin Tănase”.

Sanda Ladoși & Ștefan Iordache – Între noi mai e un pas

1980 – S-a născut Florin Bratu

2 ianuarie 1980, București

Fost jucător de fotbal care a jucat pe postul de atacant, în prezent antrenor. A debutat în Divizia A, în august 2001 la Rapid București, a jucat și la Galatasaray Istanbul, FC Nantes, Dinamo București, Gaz Metan Mediaș, Gloria Bistrița etc. A jucat 9 meciuri în echipa națională (2012–2013), marcând un gol. După ce și-a încheiat cariera de fotbalist, a continuat ca antrenor al echipei a 2-a a celor de la Dinamo București, câștigând mai multe trofee cu aceasta. A mai antrenat: CS Tunari, România U19, Aerostar Bacău, Turris Oltul, Concordia Chiajna etc.

1990 – S-a înființat Asociația Foștilor Deținuți Politici din România

AFDPR este asociația apolitică a foștilor deținuți politic, a anticomuniștilor, deportaților, prizonierilor și urmașilor acestora. A fost înființată în 2 ianuarie și legalizată prin hotărârea judecătorească 7/PJ/13 ianuarie 1990 a Judecătoriei Sectorului 1 București. Este membră a Uniunii Internaționale a Foștilor Deținuți Politici și Victime ale Comunismului, INTER ASSO, cu sediul central în Berlin. Inițiatorul acestei uniuni și președintele ei până în 1998 a fost Constantin Ticu Dumitrescu.

1991 – Andrei Pleșu și-a anunțat demisia din funcția de ministru al Culturii

Demisia sa s-a datorat reacției Guvernului la vizita Regelui Mihai, el considerând că în comunicatul Guvernului, emis cu acest prilej, s-au invocat nepermis legi adoptate de un fost guvern comunist.

 

1991 – A încetat din viață Ludmila Ghițescu (1 decembrie 1918, Volintiri, Cetatea Albă, Basarabia – 2 ianuarie 1991, Pitești)

Poetă și prozatoare, profesoară

1995 – A încetat din viață V. Em. Galan (Valeriu Emil Galan; 15 februarie 1921, Săveni, Dorohoi/Botoșani – 2 ianuarie 1995, București)

Prozator; a scris romane inspirate de transformarea socialistă a agriculturii, proză de atmosferă, comedii și reportaje

2004 – A încetat din viață Dinu Adameșteanu (25 martie 1913, Toporu, Vlașca/Giurgiu – 2 ianuarie 2004, Policoro, Basilicata, Italia)

Arheolog italian originar din România; profesor la Universitatea din Lecce (Italia) și director al Școlii de specializare în Arheologie Clasică și Medievală la aceași universitate; membru de onoare al Academiei Române

2004 – A încetat din viață Mihai Ivăncescu (22 martie 1942, Adâncata, România/Cernăuți, Ucraina – 2 ianuarie 2004, Brașov)

Fotbalist care a jucat în echipa națională de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal din Mexic 1970

2010 – A încetat din viață Stelian Filip (18 septembrie 1924, Islaz, Romanați/Teleorman – 2 ianuarie 2010, Tuzla, Constanța)

Poet, prozator, umorist; profesor; redactor-șef la Societatea Română de Radiodifuziune

2013 – A încetat din viață Alexei Rudeanu (12 aprilie 1939, Chișinău, România/Moldova – 2 ianuarie 2013, București)

Scriitor și ziarist; redactor la ziare din Botoșani și Suceava

2018 – A încetat din viață Garabet Kumbetlian (11 martie 1936, Constanța – 2 ianuarie 2018, Constanța)

Om de știință român de naționalitate armeană, inginer specialist în mașini termice, cercetător, profesor universitar, , membru al Asociației Generale a Inginerilor din România (AGIR), al Academiei Oamenilor de Știință din România (AOȘR), al Academiei de Științe Tehnice din România (ASTR) etc.

2020 – A încetat din viață George Mihalcea (13 martie 1954 – 2 ianuarie 2020)

Jurnalist, poet, prozator și eseist; redactor în presa militară, realizator al emisiunilor militare de radio și televiziune

2021 – A încetat din viață Alexandru Bădulescu (20 februarie 1929, Dara–Șarânga/Pietroasele, Buzău – 2 ianuarie 2021, Ploiești)

Profesor și muzicolog; membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști, membru fondator al Uniunii Interpreților, Coregrafilor și Criticilor Muzicali din România

2022 – A încetat din viață Gheorghe Munteanu (9 octombrie 1935, Cosăuți, Soroca, România/R. Moldova – 2 ianuarie 2022, Chișinău)

Om de știință, chimist român din Republica Moldova; director al Întreprinderii experimentale a Institutului de Chimie al Academiei de Științe a Moldovei (1982–1997)

2022 – A încetat din viață Ion Niculiță (27 mai 1939, Zărnești, Cahul, România/R. Moldova – 2 ianuarie 2022, Chișinău)

Arheolog și istoric din Moldova, profesor universitar, specialist în arheologia și istoria veche a Europei de Sud-Est (mileniul I î. Hr.–prima jumătate a mileniului I d. Hr.)

2022 – A încetat din viață Andrei Ágoston (Ágoston András; 17 martie 1947, Cluj – 2 ianuarie 2022)

Violonist, figură reprezentativă a violonisticii românești; concert-maestru al Orchestrei Philharmonia Hungarica și al Ansamblului Noua Filarmonică din Westfalen

2023 – A încetat din viață Dumitru Radu Popescu (19 august 1935, Păușa, Bihor – 2 ianuarie 2023, București)

Scriitor, prozator, dramaturg, scenarist de film, membru titular al Academiei Române

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită