2 Iunie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: S-a înființat Biroul Geologic al României, acum Institutul Geologic al României

 

1247 – Prima atestare documentară a formaţiunilor politice româneşti dintre Dunăre şi Carpaţi

Prin Diploma Cavalerilor Ioaniți, regele Béla al IV-lea al Ungariei acorda lui Rembald, preceptorul Ordinului Cavalerilor Ioaniți, Banatul de Severin. Documentul semnala, între Dunăre și Carpați, existența unor formațiuni politice românești conduse de voievozii Litovoi și Seneslau și de cnejii Ioan și Farcaș.

1711 – Trupele ruse au intrat în Iași

Conform articolului 2 al Tratatului de la Luțk (26 aprilie 1711), domnul Moldovei trebuia să se alăture cu armată oastei ruse, trupele moldovene urmând să fie întreținute pe cheltuiala vistieriei rusești. La 27 mai, feldmareșalul Șeremetev a trimis, de la Soroca, o proclamație adresată locuitorilor Moldovei, prin care le cerea să se înroleze în armata rusă, urmând să primească soldă, în funcție de grad. La 30 mai, Dimitrie Cantemir a trimis o scrisoare prin care cerea sprijin militar rus, deoarece otomanii aflaseră că trecuse de partea țarului. În sprijinul domnului Moldovei, a fost trimis brigadierul Kropotov, cu un detașament de 3.000 de oameni. Dimitrie Cantemir a lansat, la 1 iunie, o proclamație prin care le cerea supușilor săi să se prezinte, în număr cât mai mare, la oaste până la data de 15 iunie. La 1 iunie, detașamentul de cavalerie comandat de Kropotov, alături de polcul moldovenesc condus de Apostol Ghicheciu, a trecut Prutul, iar a doua zi a intrat în Iași.

1816 – S-a născut Constantin A. Rosetti

2 iunie 1816, București, Țara Românească – 8 aprilie 1885, București

Politician și publicist, unul dintre conducătorii Revoluției de la 1848 din Țara Românească și ai luptei pentru Unirea Principatelor Române. A servit în armată, a intrat apoi în administrație – șeful poliției din Pitești, în magistratură –procuror la Tribunalul civil din București, în paralel având preocupări literare. În 1844 a mers la Paris pentru studii, devenind prieten cu Ion C. Brătianu, pictorul Constantin Daniel Rosenthal, Scarlat Vîrnav. A audiat cursurile istoricilor și gânditorilor Jules Michelet, Edgar Quinet, și alți reprezentanți ai spiritului revoluționar francez, a participat la fondarea Societății studenților români din Paris, al cărei secretar a fost. În timpul revoluției din 1848 a fost unul din liderii curentului radical revoluționar; a fost secretar al Guvernului provizoriu, prefect de poliție (agă) la București și redactor al ziarului Pruncul român. După înfrângerea guvernului revoluționar, în primul lot de exilați, a ajuns la Paris. În anii exilului (1848–1857) a contribuit la editarea revistelor România viitoare și Republica Română, în care a militat pentru unirea principatelor într-un stat democratic. După revenirea în țară, a editat ziarul liberal-radical Românul, care a apărut timp de o jumătate de secol și în care a militat pentru reforme democratice, pentru unitatea națională, pentru independența națională a țării. A avut un rol de seamă în Adunarea ad-hoc și în alegerea lui Alexandru Ioan Cuza. A fost unul dintre conducătorii Partidului Național Liberal, a susținut cu entuziasm proclamarea independenței țării și participarea României la războiul ruso-turc din 1877–1878. A pus bazele Asociației lucrătorilor tipografi din București, al cărei președinte a fost, a fost co-fondator al Casei de ajutor reciproc a tipografilor din România, a fost în mai multe rânduri ministru și președinte al Camerei Deputaților. În tinerețe a scris versuri sentimentale și patriotice, a tradus din Byron, Béranger, Lamartine, Hugo. A fost unul dintre membrii fondatori ai Societății literare române, care a devenit ulterior Academia Română.

1821 – S-a născut Ion C. Brătianu

2 iunie 1821, Pitești – 4/16 mai 1891, Florica, Argeș

Om politic liberal, membru de onoare (din 1888) al Academiei Române. A intrat în armata munteană în 1838 și a vizitat Parisul pentru a studia. Întors în țară, a luat parte, împreună cu prietenul său, C.A. Rosetti și alți politicieni proeminenți, la revoluția din 1848 din Țara Românească, fiind prefect al poliției în guvernul provizoriu. După restaurarea rusească și otomană, a plecat în exil la Paris, dorind să influențeze opinia publică franceză în favoarea uniunii propuse și autonomiei principatelor dunărene. În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza a fost un lider liberal proeminent. A asistat în 1866 la demiterea lui Cuza și la alegerea Prințului Carol I , sub domnia căruia a fost ministru al Apărării, al Afacerilor Externe, de Finanțe în următorii patru ani. În 1876, ajutat de Constantin A. Rosetti, a format un cabinet liberal, care a rămas la putere până în 1888, fiind prim-ministru în timpul războiul ruso–turc din 1877, Congresului de la Berlin, formării Regatului Român, revizuirea constituției și alte reforme. Ion C. Brătianu fost și scriitor. Pamfletele sale politice în franceză: Mémoire sur l’empire d’Autriche dans la question d’Orient, Réflexions sur la situation, Mémoire sur la situation de la Moldavie depuis le traité de Paris și La Question religieuse en Roumanie au fost bine primite la Paris.

1848 – Masacrul de la Mihalț

Cronologic, primul incident grav al revoluției din Transilvania a avut loc la Mihalț (Alba), la 2 iunie 1948. La Mihalț era în derulare o veritabilă răscoală a țăranilor care nu mai doreau asuprirea maghiară. Peste 100 de grăniceri secui au fost trimiși la fața locului pentru a restabili liniștea. Sătenii nu i-au lăsat să intre în sat și au tras bacul de pe Mureș pe partea lor. Au spus că fǎrǎ ordinul maiestǎții sale împǎratul nu vor accepta sǎ punǎ bacul în funcțiune. Punctul culminat al tensiunilor a avut loc în 2 iunie când secuii au adresat un ultimatum celor peste 2.000 de țărani români înarmați cu furci, coase oblite, bâte, topoare. Aceștia au refuzat din nou să permită intrarea secuilor în sat, motiv pentru care s-a ordonat soldaților sǎ tragǎ fǎrǎ avertisment. S-au tras șapte salve în urma cǎrora au rămas 14 români morți și mai mult de 50 de rǎniți, dintre care mulți au decedat ulterior. Acest eveniment a atras atenția după ce a fost prezentat în ziarele vremii și a fost unul dintre motivele care l-au convins pe Avram Iancu să declanșeze ofensiva militară din Apuseni.

1877 – A încetat din viață Ion C. Massimu

Ion C. Massim; 1825, Gropeni, Brăila – 2 iunie 1877, București

Lingvist, reprezentant al curentului latinist, membru fondator al Societății Academice Române. A urmat studii de Filologie la Paris (1856–1860). Din însărcinarea Academiei, împreună cu August Treboniu Laurian, a fost autorul primului dicționar complet al limbii române, general, istoric și etimologic, Dicționarul limbei române (2 vol., 1871–1876). A întocmit, împreună cu Ion Heliade-Rădulescu și Alexandru Roman, proiectul ortografiei bazat pe principiul etimologic, adoptat în 1869 de Societatea Academică Română. A fost și autorul unor manuale de gramatică: Elemente de gramatică elenică, Gramatica macedo-românească, Nou abecedar românesc.

1881 – S-a născut Stan Ghițescu

2 iunie 1881, Mârzești, Teleorman – 25 februarie 1952, închisoarea Sighet

Politician, deputat, senator, vicepreședinte al Camerei Deputaților (1926), ministru. S-a afirmat de timpuriu în politică, intrând în Partidul Poporului condus de generalul Alexandru Averescu. Ajuns în conducerea acestui partid, a fost ales deputat; fiind deosebit de activ în Parlament, a fost ales și vicepreședinte al Camerei Deputaților în 1926. A fost ministru al Cooperației, ministru al Muncii. După instaurarea regimului comunist a fost arestat împreună cu ceilalți demnitari și dus la închisoarea de la Sighetu Marmației, unde și-a aflat sfârșitul.

1882 – Biroul Geologic al României

A fost înființat ca instituție de stat prin străduința și directa organizare a profesorului Grigoriu Ștefănescu, cu sarcina de a alcătui harta geologică a României. La lucrările de teren au participat geologii Grigore Cobălcescu, M. Drăghiceanu, M.C. Botez, L. Mrazec, Sabba Ștefănescu, Gh. Munteanu Murgoci, Gh. Bota, R. Sevastos, V. Popovici-Hațeg, I. Popescu-Voitești etc. Rezultat al eforturilor lor, harta la scara 1:200.000 a fost terminată în 1898. În sistemul de redactare s-a propus unificarea denumirilor subdiviziunilor timpului geologic și a culorilor folosite la întocmirea hărților geologice la Congresul de la Bologna. Biroul a funcționat până în 1889, activitatea sa fiind continuată de Serviciul Minelor și Carierelor (la Ministerul Domeniilor, care a realizat o nouă hartă geologică la scara 1:300 000) și de Institutul Geologic al României.

1882 – S-a născut Ion Antonescu

2/14 iunie 1882, Pitești – 1 iunie 1946, închisoarea Jilava

Militar, ofițer de carieră și om politic. Născut într-o familie de militari, a urmat Școala fiilor de militari din Craiova, Școala militară de infanterie și cavalerie din București, Școala specială de cavalerie Târgoviște, fiind înaintat la gradul de sublocotenent și repartizat la Regimentul I Roșiori. În timpul Răscoalei din 1907, în fruntea unei subunități a regimentului, a reprimat sângeros un grup de 200 de țărani, în drum spre negocieri la oraș. Ulterior, a absolvit Școala superioară de război din București cu gradul de căpitan, urmând un stagiu la Marele Stat Major, Școala de observatori aerieni, iar după primul război mondial, un stagiu de pregătire la Academia militară Saint-Cyr din Franța. În timpul celui de-al doilea război balcanic a fost șef al biroului operații al Diviziei 1 Cavalerie. În primul război mondial a fost șeful Biroului Operațiilor din Marele Cartier General al Armatei, fiind decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul” cl.III pentru contribuția la cucerirea Budapestei și înfrângerea Armatei Roșii ungare. A început activitatea politică în 1919, cu ocazia Conferinței de Pace de la Paris, publicând un studiu cu caracter naționalist, Românii. Origina, trecutul, sacrificiile și drepturile lor. A fost atașat militar la Londra și Paris, comandant al Școlii Superioare de Război, șef al Marelui Stat Major și ministru de Război, iar între 1940–1944, prim-ministru al României cu titlul de Conducător al Statului. A decis intrarea României în al doilea război mondial de partea puterilor Axei, pe baza promisiunilor lui Hitler că teritoriile românești pierdute în 1940, ca urmare a Dictatului de la Viena și Pactului Ribbentrop-Molotov, vor fi retrocedate României sub presiunile Germaniei. Politica sa externă s-a dovedit, inițial, câștigătoare, România reușind să dobândească pentru scurt timp teritoriile cedate Uniunii Sovietice și Transnistria. Soarta războiului antisovietic fiind întoarsă la Stalingrad și teritoriile estice ocupate de Armata Roșie, Antonescu a fost demis de la conducerea statului de către Rege, prin lovitura de stat de la 23 august 1944, fiind arestat și predat spre pază comuniștilor, apoi deținut în Uniunea Sovietică. A fost condamnat la moarte de Tribunalul Poporului și executat la închisoarea Jilava. Ion Antonescu rămâne un personaj istoric controversat și polarizant.

1882 – S-a născut Ion Petrovici

2/14 iunie 1882, Tecuci – 17 februarie 1972, București

Filosof, eseist, memorialist, scriitor, orator și om politic, membru titular (din 1934) al Academiei Române, membru de onoare (din 1943) al Academiei de Științe din România. În toamna lui 1899 s-a înscris la Facultatea de Litere și Filozofie din București, având printre profesori pe Titu Maiorescu și pe Nicolae Iorga și a prezentat Teatrului Național din București piesa în versuri O sărutare, care, recomandată de I.L. Caragiale, a fost reprezentată la 21 martie 1900. În 1904 a luat licența în Filosofie cu dizertația O problemă de filosofie iar un an mai târziu a devenit primul Doctor în Filosofie al unei universități românești cu teza Paralelismul psiho-fizic. A fost numit conferențiar la catedra de Filosofie la Universitatea din Iași iar în 1912 a fost definitivat ca profesor; a fost decanul aceleiași facultăți (1923–1926). În domeniul filosofiei, a avut contribuții originale prin cercetările sale de logică privind teoria noțiunilor și prin concepția sa metafizică, ce așeza la un loc credința și rațiunea. Din inițiativa lui a fost amenajată în 1943 Rotonda scriitorilor din Parcul Cișmigiu din București. A fost președinte al Consiliului de Administrație al Societății Române de Radiodifuziune, de mai multe ori ministru. După 23 august 1944, la începutul marilor epurări politice efectuate sub regimul comunist, a fost arestat, condamnat la 10 ani temniță grea pentru susținerea regimului antonescian și deținut până în 1964. Dintre operele sale: O problemă de filosofie, Cercetări filosofice, Probleme de logică, Introducere în metafizică, Studii istorico-filosofice.

1885 – A încetat din viață Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen (Karl Anton Joachim Zephyrin Friedrich de Hohenzollern-Sigmaringen; 7 septembrie 1811 – 2 iunie 1885)

Șef al casei de Hohenzollern-Sigmaringen; prim-ministru al Prusiei (1858–1862); tatăl Regelui României, Carol I.

1904 – S-a născut Johnny Weissmuller

Peter Johann Weissmüller; 2 iunie 1904, Freidorf, Austro-Ungaria/Timișoara – 20 ianuarie 1984, Acapulco, Mexic

Înotător și actor american născut la Timișoara. Părinții săi au emigrat în SUA, împreună cu fiul lor în vârstă de șapte luni. A obținut cinci medalii olimpice (la Olimpiadele din 1924 și 1928), fiind deținător a 67 de titluri mondiale și 52 de titluri naționale. A deținut recordurile la stilul liber la toate probele de la 100 de yarzi la jumătate de milă și a fost primul care a înotat 100 m sub un minut. A devenit celebru prin seria de filme Tarzan, ecranizări inspirate de romanele lui Edgar Rice Burroughs. Se spune că și-a dorit ca, în momentul în care urma să fie îngropat să se audă cunoscutul strigăt al lui Tarzan.

Strigătul lui Tarzan

1909 – S-a născut Grigore Bugarin

2 iunie 1909, Ohabița, Caraș-Severin – 9 septembrie 1960, Timișoara

Poet tradiționalist-gândirist și publicist. A urmat cursurile școlii primare în comuna natală, iar cele secundare, gimnaziul, Școala normală de învățători, la Caransebeș. Poetul va rămîne toată viața în aceste părți, funcționând un timp ca învățător și revizor școlar în Lugoj și participând intens la viața literară și culturală din centrele bănățene. A colaborat la principalele publicații, în special cele care au apărut în zona de vest în această perioadă. Ziare: Răsunetul, Acțiunea și Cuvântul satelor (Lugoj), Reșița (Reșița), Vestul, Banatul și Drapelul roșu (Timișoara), Înnoirea (Arad) și reviste: Cuget clar, Gândirea (București), Fruncea, Luceafărul, Banatul literar și Scrisul bănățean (Timișoara), Societatea de mâine, Gând românesc (Cluj), Lanuri (Mediaș) etc. Datorită vederilor sale de dreapta, i-a fost interzis să mai publice până în 1956, când a revenit cu texte în Scrisul Bănățean. În 1959 a fost arestat și în 1960 a murit în închisoare de tuberculoză. Din scrierile sale: Simfonia rustică (Sonete), Cântece de seară, Cântarea dragostei (Sonete), Florile satului, Ameaz liniștit, La nana’n vale: Poezii în grai bănățan scrise pentru paori, să le șieciască sara când vin dîn țarină ori după șie ș’or ocieșit vicili, Decebal (piesă de teatru).

1910 – S-a născut Dan Petrașincu

Angelo Morretta; 2 iunie 1910, Odesa, Imperiul Rus – 1997, Roma, Italia

Antropolog, prozator, eseist și traducător italiano-român, stabilit din 1951 la Roma. S-a născut dintr-un tată italian și o mamă româncă. La vârsta de 10 ani s-a mutat cu familia în România, unde a urmat liceul la Râmnicu Sărat și București. A fost redactor la Rampa, Adevărul, Reporter, Lumea românească, România literară. A scos, împreună cu Mihai Șerban și Ieronim Sârbu, revista Discobolul. A tradus din Victor Hugo, Gaston Baty, Wanda Wasilewska și alții. Din 1950 a locuit în Italia. Din scrierile sale: Sângele, Omul gol, Monstrul, Miracolul, Junglă, Edgar Poe, iluminatul, Cora și dragostea, Timpuri împlinite, Un mare poet al libertății: Alexandru Sergheevici Pușkin, La resa dei conti, Lo spirito dell’India/Spiritul Indiei, Gli dei dell’India/ Mituri indiene, Il Daimon e il superuomo/ Daimon și supraom, I miti delle antiche civilta messicane/Miturile vechilor civilizații mexicane etc.

1913 – S-a născut Ion Dumitrescu

2 iunie 1913, Oteșani, Vâlcea – 6 septembrie 1996, București

Compozitor de muzică cultă, pedagog din familia muzicală Dumitrescu. A început studiile muzicale la Seminarul din Râmnicu Vâlcea (1925–1933), continuând la Conservatorul din București (1933–1940), cu Alfonso Castaldi, Mihail Jora, Dimitrie Cuclin, Constantin Brăiloiu, George Breazul, Ionel Perlea etc. A lucrat în București: profesor de Muzică la liceele „Gheorghe Lazar”, Sfântul Gheorghe și „Matei Basarab”, profesor de Teorie-solfegiu la Academia de Muzică Religioasă, dirijor și compozitor la Teatrul Național, profesor de Armonie la Liceul Militar Muzical, profesor de Teorie-solfegiu, Armonie, decan (1951–1952), șef al catedrei Armonie, contrapunct – Forme – Compoziție la Facultatea de Compoziție a Conservatorului, profesor de Teorie-solfegiu și Armonie la Conservatorul de Jazz din București, secretar, prim secretar și președinte (1963–1977) al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din Romania. A scris eseuri; studii, articole, cronici în Muzica, Studii de Muzicologie, Enesciana, Contemporanul, România Literară, Revue Roumaine etc. A făcut parte din jurii naționale și internaționale de concursuri muzicale, a susținut prelegeri, conferințe, concerte-lecție, comunicări științifice, emisiuni de radio si televiziune. A cules, a notat și a prelucrat folclor. A desfășurat o susținută și multilaterală activitate de organizare a Uniunii Compozitorilor și filialelor din țară a Editurii Muzicale și Tipografiei Muzicale din Bucuresti, a Magazinului Muzica din București a atelierului de Grafică Muzicală etc. A compus muzică de teatru și de film, muzică simfonică, de cameră, corală, vocală. A primit Premiul de Stat (1949, 1954), titlul de Maestru Emerit al Artei (1954), Premiul Academiei Române (1957), titlul de Profesor Universitar Emerit (1970), titlul de membru corespondent la Institut de France – Academie de Beaux Arts din Paris (1977) și al Accademia Tiberina din Roma (1981), Marele Premiu al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural (1966), Ordinul Steaua R.S. România cl.I (1973).

1915 – S-a născut Alexandru Nicolschi

Boris Grünberg, prenume Nicolski; 2 iunie 1915, Tiraspol – 16 aprilie 1992, București

Activist comunist de origine evreiască și rusească, general, spion sovietic și șef al Securității regimului comunist din România. A avut funcțiile de subdirector general al Direcției Generale a Securității Poporului și secretar general al Ministerului Afacerilor Interne. Este cunoscut ca torționar al Securității în special prin măsurile dure adoptate împotriva deținuților politici anticomuniști. A contribuit la îndepărtarea grupului Anei Pauker de la conducerea PMR, cu acordul Moscovei și a ordonat arestarea și anchetarea lui Vasile Luca și a fostului ministru de interne, Teohari Georgescu. A fost printre cei care s-au ocupat cu organizarea „Experimentului Pitești”, fiind recunoscut de mai mulți foști deținuți ca unul din cei care făcea vizite regulate în închisoarea Pitești, pentru a supraveghea desfășurarea „reeducării”.

1922 – A încetat din viață Take Ionescu (Dumitru Ghiță Ioan; 13/25 octombrie 1858 – 2 iunie 1922)

Om politic, avocat și ziarist; fondatorul Partidului Conservator-Democrat; prim-ministru al României; ministru.

1930 – S-a născut Sorin Bottez

2 iunie 1930, Timișoara – 31 iulie 2009, București

Om politic, fost deținut politic. În 1949 a fost arestat sub acuzația că face parte din organizația anticomunistă „Avram Iancu” și condamnat la 20 de ani de muncă silnică, din care a executat 15, fiind grațiat în 1963. De-a lungul perioadei de detenție a fost supus torturii, fiind unul dintre supraviețuitorii gulagului românesc care a rezistat fără a face compromisuri cu regimul totalitar. În momentul arestării, Sorin-Mircea Bottez era elev în ultimul an la Liceul „Mihai Viteazul”. După ieșirea din închisoare s-a înscris la Facultatea de Limbi Germanice a Universității București. A fost profesor de Limbă și literatură engleză și asistent universitar la Facultatea de Limbi Germanice București. La 22 decembrie 1989 a inițiat reînființarea Partidului Național Liberal și a deținut funcția de vicepreședinte al PNL. A fost deputat de București din partea PNL, ambasador în Republica Africa de Sud, ministru al Informațiilor publice. A reînființat, alături de Aurel Savin, Asociația Creștină a Tinerilor YMCA România, al cărui membru a fost în perioada de dinainte de anul 1947. În anul 2000, s-a opus apropierii PNL de Alianța pentru România (pe care o considera „partid al coloneilor de Securitate” din cauza prezenței lui T. Meleșcanu).

1930 – S-a născut Dan Iordăchescu

2 iunie 1930, Vânju Mare, Mehedinți – 30 august 2015

Bariton și actor de operă, profesor universitar, membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor (din 1993). A absolvit Facultatea de Teatru din Iași, apoi Conservatorul de Muzică „Ciprian Porumbescu” din București (1952–1956), cu profesorii Constantin Stroescu, Petre Ștefănescu Goangă, Jean Rânzescu, Panait V. Cottescu și Jean Bobescu. A făcut studii complementare de canto la Salzburg, Paris și Roma. A debutat în 1949 la Teatrul CCS din București în rolul Chiaburul din opereta Cântec de viață nouă de Florin Comișel. Ca prim solist a debutat în decembrie 1956 la Teatrul de Operă și Balet din București. A întreprins 262 de turnee internaționale în 61 de țări și în 331 de orașe ale lumii. În aproximativ 1.100 spectacole de operă, pe care le-a susținut pe tot globul, a cântat în 45 de roluri importante; de asemenea, a cântat peste 1500 de lieduri în aproape 1600 de recitaluri. Din 1979 a susținut cursuri de masterat în Statele Unite, Marea Britanie, Franța, Filipine, Grecia, Turcia (locuind 6 ani și jumătate la Istanbul) și România. A fost profesor la Academia de Muzică din București. În 2007, la 77 de ani, era încă invitat pentru concerte și spectacole în România, Grecia și Spania. Cu cei 61 de ani de carieră neîntreruptă a devenit cel mai longeviv interpret în viață din lume. Înregistrări: Dama de pică de Ceaikovski, Integrala liedurilor lui George Enescu, Integrala operei Oedip, Arii din opere (Mozart, Verdi), Duete din operete.

Modest Musorgski – Balada puricelui

1935 – Vizita în orașul Bălți a regelui Carol al II-lea al României

În timpul vizitei la Bălți, Regele a participat la inaugurarea Catedralei Sfinții Constantin și Elena. Suita regală, împreună cu membrii guvernului, întâmpinată la gară cu toate onorurile cuvenite, a pornit în cortegiu spre catedrală. Slujba de sfințire a fost oficiată de mitropolitul Maximos al Calcedonului, reprezentant al Patriarhiei Ecumenice, episcopul Sava de Liublin, reprezentant al mitropolitului primat al Poloniei, episcopul Cozma al Dunării de Jos, din partea Patriarhiei, episcopul Grigore Botoșeneanu, din partea Mitropoliei Moldovei și Preasfințitul Visarion al Hotinului. Au mai participat la sfințire, directorul cancelariei Sf. Sinod din Constantinopol, arhimandritul Adamantios, protopresbiterul Constantin Maritachis, superiorul bisericii grecești din București, reprezentant din partea mitropolitului Atenei și numeroși clerici. Tot în această zi, monarhul, prințul moștenitor și membrii guvernului au fost prezenți la punerea pietrii fundamentale a capelei Liceului de fete și la inaugurarea monumentului eroilor.

1937 – S-a născut Dan Munteanu

2 iunie 1937, Cluj – 25 februarie 2017

Biolog, specialist în ornitologie, membru corespondent (din 1999) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Științe Naturale la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj. A fost cercetător principal la Institutul de Cercetări Biologice din Cluj Napoca (din 1973). În 1969 și-a susținut teza de doctorat în Biologie cu teza Avifauna bazinului montan al Bistriței moldovenești. A efectuat studii despre avifauna, ornitogeografia, sistematica, ecologia, migrația și biologia păsărilor din România. A fost președintele fondator al Societății Ornitologice Române.

1937 – A încetat din viață Iosif Blaga (1 iulie 1864 – 2 iunie 1937)

Profesor; deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, care a adoptat hotărârea privind Unirea Transilvaniei cu România, la 1 decembrie 1918; unchiul lui Lucian Blaga.

1939 – S-a născut Romulus Guga

2 iunie 1939, Oradea – 17 octombrie 1983, Târgu-Mureș

Poet, prozator, traducător și publicist. A urmat Facultatea de Filologie (1957–1964) la Cluj. A fost contabil la Gherla, profesor în satul Măcicașu, organizator cultural la Casa Universitarilor din Cluj; referent și secretar literar la Teatrul de Stat din Târgu Mureș. A debutat cu poezie în 1958, în revista Tribuna, de la Cluj. A colaborat la Tribuna, Contemporanul, România literară etc. În 1971 a înființat seria nouă, mureșeană, a revistei Vatra împreună cu scriitorii Dan Culcer și Mihai Sin. A condus revista până la moartea sa. A publicat volume de versuri: Bărci părăsite, Totem; romane: Nebunul și floarea, Viața postmortem, Sărbători fericite, Paradisul pentru o mie de ani, Adio, Arizona (Spovedania unui naiv făcută în fața unui autor din provincie); teatru: Speranța nu moare în zori, Noaptea cabotinilor, Evul Mediu întâmplator, Amurgul burghez. A primit Premiul Uniunii Scriitorilor (1970; 1977).

1945 – Poetul Radu Gyr a rostit un memorabil „ultimul cuvânt” în fața Tribunalului Poporului

Cunoscut poet legionar, ajuns celebru în timpul detenției impuse de regimul comunist, Radu Gyr rămâne în memoria contemporanilor și a posterității sub numele de poetul-martir al Neamului romanesc. În „ultimul cuvânt„, el arată, printre altele, și inconsistența acuzațiilor de antisemitism, el însuși fiind fondatorul Teatrului Evreiesc de Stat: „Domnule Președinte, domnilor judecători ai poporului, în inchizitoriul său de joi seara (31 mai), onorata acuzare a spus răspicat: «Dacă există credință adevărată, atunci să fie absolvită». Și a mai spus acuzarea: «Sunt prăbușiri de idealuri, de credințe, dar numai pentru curați». Într-adevăr, sunt naufragii sufletești. Eu am avut o credință. Și am iubit-o. Dacă aș spune altfel, dacă aș tăgădui-o, dumneavoastră toți ar trebui să mă scuipați în obraz. Indiferent dacă această credință a mea apare, astăzi, bună sau rea, întemeiată sau greșită, ea a fost pentru mine o credință adevărată. I-am dăruit sufletul meu, i-am închinat fruntea mea. Cu atât mai intens sufăr azi, când o văd însângerată de moarte”.

1947 – S-a născut Sava Negrean Brudașcu

2 iunie 1947, Buciumi, Sălaj

Interpretă de muzică populară ardelenească. A debutat într-un cor sătesc, dirijat de un preot, care a participat la manifestări internaționale. Abia la 27 de ani a început o carieră solo. În repertoriu are în special piese din zona Sălajului, fiind apreciată și pentru cântecele sale patriotice: Doamne ocrotește-i pe români, Noi suntem români, Mă cunosc că-s sălăjancă etc.

Sava Negrean Brudașcu – Pe cărarea vieții mele

1949 – A încetat din viață Radu R. Rosetti (20 martie/1 aprilie 1877 – 2 iunie 1949)

Istoric și general; autor al unor studii de istorie și teorie militară de incontestabilă importanță; președinte al Consiliului de Conducere al Muzeului Militar Național; membru titular al Academiei Române; deținut politic, sfârșindu-și zilele în închisoarea Văcărești.

1952 – S-a instalat Guvernul Gheorghe Gheorghiu-Dej

Consiliu de miniștri care a guvernat România în perioada 2 iunie 1952–24 ianuarie 1953, condus de Gheorghe Gheorghiu-Dej, cu vicepreședinții Ana Pauker, Chivu Stoica, Iosif Chișinevschi, Gh. Apostol. A fost urmat imediat de al doilea Guvern Gheorghe Gheorghiu-Dej, între 24 ianuarie 1953–4 octombrie 1955, cu prim-vicepreședinții Chivu Stoica, Iosif Chișinevschi, Alexandru Drăghici și Emil Bodnăraș. Realizările acestui guvern au fost adoptarea Constituției din 27 septembrie 1952; România a devenit membru fondator al Tratatului de la Varșovia (17 mai 1955). Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost direct implicat în aplicarea terorii comuniste în România. A legalizat lagărele de muncă, scopul acestora fiind „reeducarea elementelor ostile față de Republica Populară Română”, de fapt centre de exterminare a moșierilor, industriașilor, intelectualilor, preoților etc.

1952 – S-a născut Pușa Roth

2 iunie 1952, Tărtășești, Dâmbovița

Filolog, jurnalistă, prozatoare, traducătoare și autoare dramatică, membră a Uniunii Scriitorilor din România, secția Dramaturgie. Este absolventă a Facultății de Limba și literatura română a Universității din București, specializarea Română–Franceză. Scrie teatru și proză, traduce din literatura franceză. A fost jurnalistă la Radio România (1990–2009), unde a realizat numeroase emisiuni de referință precum: Matinal, Pulsul zilei, Cum vă place, Semnături celebre, Interferențe culturale, În puterea nopții, Ora românilor de pretutindeni, Noaptea românilor din lume, Dialoguri europene, Românii în lume, Convorbiri incomode, Clasicii dramaturgiei universale etc. Totodată, a realizat numeroase rubrici culturale: Pagini pe furiș, Consemnări, Cartea săptămânii, Teatru pe pâine etc. A fost redactor-șef adjunct al portalului cultural Leviathan, redactor șef adjunct al revistei culturale Leviathan, din 2021, redactor-șef al Editurii Leviathan. A publicat volume de teatru: Șambelan la viezuri, Roman de București; numeroase volume de interviuri; a realizat piese de teatru radiofonic: Mihai Eminescu – Veronica Micle. Replici (împreună cu Costin Tuchilă), Mantaua după Gogol, Duios Anastasia trecea după D.R. Popescu, Moartea lui Ivan Ilici după Lev Tolstoi, Dialog imaginar cu Anton Pann, Salonul roșu etc.

1954 – Convenția ONU asupra drepturilor politice ale femeilor

Deschisă spre semnare și ratificare prin Rezoluția 640 (VII) din 20 decembrie 1952 a Adunării Generale a ONU, Convenția a intrat în vigoare la 7 iulie 1954. România a ratificat Convenția prin Decretul nr. 222/2 iunie 1954 pentru ratificarea Convenției asupra drepturilor politice ale femeilor adoptată de ONU la 20 decembrie 1952, publicat în Buletinul Oficial al României nr. 28/10 iunie 1954.

1964 – A încetat din viață Dumitru Caracostea (10/22 martie 1879 – 2 iunie 1964)

Critic și istoric literar, folclorist; deținut politic al regimului comunist; membru titular al Academiei Române.

1967 – S-a născut Mugur Mihăescu

2 iunie 1967, Sadova, Dolj

Actor și scenarist. Și-a început cariera în 1988 odată cu grupul de umor Vacanța Mare. Împreună cu trupa a susținut spectacole în diverse locuri din România. A jucat în filmele Garcea și Oltenii, unde a avut 2 roluri și Trei frați de belea. Conform mai multor surse și potrivit CNSAS, a fost informator la Securitate, cu numele de cod „Mihai” (1986–1989). Și-a turnat colegii din familii de militari, prietenii, scriind note către Securitate despre relațiile personale, valuta și rudele din străinătate ale acestora.

Vacanța Mare – Trei Frați de Belea

1968 – S-a născut Radu Afrim

2 iunie 1968, Beclean, Bistrița-Năsăud

Regizor de teatru. A absolvit în 2000 Facultatea de Teatru, la specializarea Regie și în 1995 Facultatea de Litere, la specializare Română-Franceză, ambele în cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj. Este considerat unul dintre cei mai cunoscuți regizori români de teatru la nivel mondial. Printre spectacolele pe care le-a montat, se numără: No Mom`s Land (Teatrul Luni de la Green Hours, București), De ce fierbe copilul în mămăligă și E doar Sfârșitul lumii (Teatrul Odeon, București), Trei surori sau Alge-Bernarda’s house remix (Teatrul „Andrei Mureșanu”, Sfântu Gheorghe), Femeia mării și Măcelăria lui Iov (Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași), Povestiri despre nebunia (noastră) cea de toate zilele, Wolfgang (Teatrul Tineretului, Piatra Neamț), Plaja, Adam Geist și Omul Pernă (Teatrul „Maria Filotti”, Brăila), Inimi cicatrizate (Teatrul de Stat Constanța), Jocul de-a vacanṭa (Teatrul Municipal Baia Mare). A primit Premiul pentru Opera Prima acordat de Fundația Anonimul (2004), Premiul CultuRAAL pentru originalitate în arta teatrală (Bistrița, 2004), Premiul UNITER pentru cea mai bună regie (Plastilina de Vasili Sigarev, 2006; Joi.MegaJoy de Katalin Turoczi, 2007; Tihna, 2016).

Cap de afiș – Dansul Delhi și povestea japoneză

1968 – S-a născut Teo Trandafir

Teodora Virginia Uță; 2 iunie 1968, Pitești

Prezentatoare de televiziune și de radio, producătoare, actriță. A urmat cursurile Facultății de Limbi și Literaturi Străine din cadrul Universității din București, secția Arabă–Engleză. În 1990 s-a căsătorit la Brăila cu pilotul Alexandru Trandafir, însă cei doi au divorțat după șase ani. A debutat în media ca prezentatoare de știri la radio. Are la activ mai multe emisiuni de televiziune împreună cu Mircea Badea: Bună Dimineața România pe Tele 7abc, Dimineața devreme la Antena 1, emisiunea de week-end, Teo & Mircea Show. A realizat singură, la Pro TV mai multe emisiuni printre care și Teo Show.

Teo Show – Teo Trandafir și Bursucu

1975 – S-a născut Cătălina Cristea

2 iunie 1975, București

Fostă jucătoare de tenis din România. A fost clasată pe locul 59 în clasamentul individual pe 21 iulie 1997 și pe 40 la dublu pe 17 august 1998 în clasamentul WTA. S-a retras din tenisul profesionist în 2001, înainte de a reveni în 2005; după aceea, s-a retras în septembrie 2005, la vârsta de 30 de ani. În meciurile jucate pentru România la Fed Cup, Cristea are un palmares de 20 de victorii și 13 înfrângeri.

1975 – A încetat din viață Scarlat Callimachi (20 septembrie 1896 – 2 iunie 1975)

Poet futurist și dramaturg, jurnalist, eseist, publicist, sindicalist, activist comunist; descendent din familia de boieri moldoveni Callimachi, supranumit Prințul Roșu.

1977 – S-a născut Arthur Claudiu David

2 iunie 1977, Baia Mare – 24 iunie 2012, Baia Mare

Fost pugilist, multiplu campion național. A fost licențiat în Educație Fizică și Management în Sport, cu master în Științe Economice la Universitatea „Bogdan Vodă” Baia Mare. Și-a început cariera în 1994, la CSM Baia Mare, s-a transferat la Dinamo București, a revenit în Maramureș, până în 2004, când s-a retras din activitatea competițională. După șase ani de absență, a revenit în ring în martie 2010 la Cupa României. A fost de patru ori campion național (1996, 1997, 1998, 2001) și de trei ori vicecampion național. A fost cooptat și în lotul național, una dintre cele mai bune performanțe a obținut-o la Jocurile Francofone din Canada (2001), unde s-a clasat pe locul 5.

1979 – A încetat din viață Coriolan Băran (6 februarie 1896 – 2 iunie 1979)

Jurist, avocat, om politic, fruntaș țărănist; ministru; primar al Timișoarei.

1986 – S-a născut Guess Who

Laurențiu Mocanu; 2 iunie 1986, București

Cântăreț de hip hop care se numără printre cei mai apreciați artiști ai acestui gen muzical din România. A fondat împreună cu Zekko formația Anonim, mai târziu alăturându-se și Griffo. Trupa a avut succes cu Extrema zilei, Înghețata, piese de pe albumul de debut Hai să vorbim. Trupa s-a destrămat în 2006, Guess Who urmând o carieră solo, iar în 2007 a fondat casa de producție Okapi Sound împreună cu mai mulți artiști. În iulie 2010 a câștigat premiul de Cel mai bun artist hip-hop la Romanian Music Awards. A mai scos albumele: Locul Potrivit / Probe Audio (2009), Tot mai sus (2011), Un Anonim Celebru (2017), În Labirint (cu Grasu XXL, 2018).

Guess Who – Locul Potrivit

1989 – S-a născut Liviu Antal

2 iunie 1989, Șimleu Silvaniei, Sălaj

Fotbalist care poate juca pe posturile de mijlocaș dreapta și mijlocaș ofensiv. A absolvit Facultatea de Educație Fizică și Sport din București. A jucat la echipele: Concordia Chiajna, FCM Târgu Mureș, Oțelul Galați (cu care a câștigat Liga I în 2010-2011 și Supercupa României în 2011), FC Vaslui, Hapoel Tel Aviv, CFR Cluj, UTA Arad, Szombathelyi Haladás, Zalaegerszeg TE, în prezent la CS Mioveni. A făcut parte din echipa România U21 (2009–2010) și a fost convocat pentru prima dată la națională pentru meciul cu Bosnia și Herțegovina, care a avut loc pe 3 iunie 2011.

1989 – A încetat din viață Grigore Kiazim (12 februarie 1913 – 2 iunie 1989)

Rapsod al cântecului dobrogean și solist instrumentist consacrat ca interpret la mandolină, cobză și banjo, compozitor.

1992 – Arestarea grupului Ilie Ilașcu

Patrioții români Ilie Ilașcu, Andrei Ivanțoc, Tudor Petrov-Popa, Alexandru Lesco și Petru Godiac, au fost arestați la Tiraspol și aruncați în închisoare, în contextul conflictului din Transnistria, de către separatiștii transnistreni cu ajutorul serviciilor secrete ale Federației Ruse (GRU), de persoane care purtau uniforme cu însemnele Armatei a 14-a a fostei URSS, fiind acuzați de „crime de război și acțiuni de terorism”. Membru al Frontului Popular Creștin-Democrat, Ilie Ilașcu a fost ales deputat în Parlamentul de la Chișinău, în 1994 și 1998, fiind primul parlamentar din Europa încarcerat pe perioada mandatului. A fost condamnat la moarte, la 9 decembrie 1993, fiind eliberat la presiuni internaționale, la 5 mai 2001.

1997 – Tratatul privind relațiile de bună vecinătate și cooperare între România și Ucraina

A fost semnat la Neptun, la 2 iunie 1997, de către președinții Emil Constantinescu și Leonid Kucima. A fost ratificat prin Legea nr. 129/14 iulie 1997 pentru ratificarea Tratatului cu privire la relațiile de buna vecinătate și cooperare dintre România și Ucraina, semnat la Constanța la 2 iunie 1997, adoptată de Camera Deputaților în ședința din 26 iunie 1997 și de Senat în ședința din 7 iulie 1997.

1997 – A fost implantat primul defibrilator cardiac din țara noastră

Premiera medicală în România a fost realizată la Institutul de Cardiologie al Spitalului Clinic Fundeni.

1998 – A încetat din viață Mihai Ion Botez (29 iunie 1927 – 2 iunie 1998)

Medic specialist în neurologie și neuropsihologie, profesor universitar; considerat fondator al neuromuzicologiei; stabilit din 1971 în Canada; membru de onoare din străinătate al Academiei Române.

2007 – Andrei Ivanțoc a fost eliberat de regimul de la Tiraspol

Andrei Ivanțoc (născut în 1961), politician român-moldovean, luptător pentru integritatea teritorială a Republicii Moldova în cadrul conflictului din Transnistria, luptător al Grupului Ilașcu și deținut politic al regimului separatist de la Tiraspol între 1992–2007, a fost eliberat la 2 iunie 2007. A fost adus aproape de bariera vamală de la Tighina cu mașina, reprezentanții autorităților transnistrene i-au citit ordinul prin care se anunța că este persona non-grata pe teritoriul Transnistriei și nu are voie să revină înapoi, adăugându-se că acesta este documentul în baza căruia va fi predat autorităților Republicii Moldova.

 

Ziua Națională a Adopțiilor

Marcată în fiecare an la 2 iunie, a fost instituită prin Legea nr. 21/2014, urmărind promovarea adopției naționale ca o alternativă necesară și eficientă pentru reducerea numărului de copii instituționalizați. Legea prevede ca autoritățile și instituțiile publice, organismele neguvernamentale, reprezentanțele diplomatice ale României, precum și alte instituții românești din străinătate să organizeze programe și manifestări de promovare a adopției. Totodată, se acordă posibilitatea Societății Române de Radiodifuziune și celei de Televiziune să includă în programele lor emisiuni ori aspecte de la manifestările dedicate acestei sărbători.

 

2017 – A încetat din viață Adrian Gabor (5 ianuarie 1960 – 2 iunie 2017)

Preot coslujitor la Parohia Sfântul Nicolae – Buzești și profesor de teologie la Facultatea de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul a Universității din București.

2019 – Vizita apostolică în România a Papei Francisc

31 mai–2 iunie

În centrul agendei celei de-a treia și ultimei zile a călătoriei apostolice în România s-au aflat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în ritul bizantin român și ceremonia de beatificare a șapte episcopi greco-catolici martiri. Pe Câmpia Libertății din Blaj, Papa Francisc a oficiat slujba de beatificare a celor şapte episcopi greco-catolici şi martiri ai Bisericii din România: Valeriu Traian Frenţiu, Vasile Aftenie, Ioan Suciu, Tit Liviu Chinezu, Ioan Bălan, Alexandru Rusu şi Iuliu Hossu, „păstori după inima lui Hristos, mărturisitori eroici ai Evangheliei iertării şi păcii”, care, în anii comunismului, „au ales să moară, decât să se lepede de credinţa lor catolică”. Sărbătorirea lor ca Fericiţi este celebrată, în fiecare an, la 2 iunie.

Papa Francisc în România – Vizita pe Câmpia Libertății din Blaj [TVR]

2020 – A încetat din viață Alexandru Virgil Avram (7 decembrie 1943 – 2 iunie 2020)

Istoric de artă, muzeograf, cercetător științific și profesor universitar; membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, Filiala Sibiu.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită