2 Octombrie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Cea mai veche pisanie românească la Biserica Sf. Gheorghe, Streisângeorgiu

 

1409 – Pisania de la Biserica Sf. Gheorghe din Streisângeorgiu

Cea mai veche pisanie care s-a păstrat, se găsește la Biserica cu hramul Sfântul Gheorghe din Streisângeorgiu (Hunedoara).

Construită în stil romanic, între 1313–1314, pe locul unei biserici de lemn datate din 1130–1140, biserica din Streisângeorgiu este una din cele mai vechi construcții medievale din Transilvania și România cunoscute până în prezent și păstrate în funcțiune. În interiorul bisericii, pe fața estică a turnului clopotniței, s-a descoperit cea mai veche pisanie din câte se cunosc până în acest moment în întreaga artă medievală românească,

cu următorul text: „În numele Tatălui și Fiului și Duhului Sfânt, au zidit jupân Cândreș și jupânița sa, Nistora, și fiii lui această mănăstire Sfântului mare mucenic și ataș a lui Hristos, Gheorghe, și s-a săvârșit și s-a scris, pentru pomenire și sănătate și mântuirea sufletelor lor, în zilele lui Jigmon crai, voievozi ai plaiurilor fiind Ioanes și Iacov, anul 6917 (1409), octombrie 2 zile”.

1569 – Voievodul Moldovei, Bogdan Lăpușneanu a depus omagiu regelui polon Sigismund II August

Bogdan Lăpușneanu (19 mai 1555 – iulie 1574), fiul lui Alexandru Lăpușneanu, a devenit Domn la 14 ani, având-o tutore pe mama sa, Ruxandra Lăpușneanu. Bogdan a fost partizan politic și aderent personal al polonezilor, față de care a încheiat tratate de supunere, precum cel din 2 octombrie 1569, și s-a și înrudit cu aceștia, una dintre surorile sale fiind căsătorită cu un nobil polon. Purtarea lui i-a nemulțumit pe boierii țării, în frunte cu Ieremia Golia Cernăuțeanul, care se temeau mai ales de introducerea catolicismului în Moldova.

1602 – A încetat din viață Stroe Buzescu

? – 2 octombrie 1602

Mare stolnic în timpul domniei lui Mihai Viteazul, unul dintre cei trei frați Buzești. Împreună cu frații săi i-a ajutat pe voievozii Mihai Viteazul și Radu Șerban în bătălii.

În timpul luptelor de la Ogretin și Teișani, ginerele (și nepotul) hanului tătar Gazi Ghirai a ieșit în fața liniilor tătare chemând la o luptă individuală pe căpeteniile oștirii muntene; provocarea a fost acceptată de Stroe Buzescu, care, după o luptă crâncenă, l-a învins pe tătar, decapitându-l în fața ochilor îngroziți ai hanului și în entuziasmul oștii române. Din nefericire, Stroe Buzescu a fost și el rănit grav și a murit câteva zile mai târziu.

1841 – S-a născut Mihail Străjan

2 octombrie 1841, Tiur, Alba – 16 iulie 1918, Râmnicu Vâlcea

Estetician, profesor și traducător. A studiat la Facultatea de Drept din Sibiu (1 an), a absolvit Facultatea de Litere și Filosofie din București (1868), cu specializări în Franța și Germania. A obținut titlul de Doctor în Filosofie în 1872, la Universitatea din Giessen. A fost profesor la Școala secundară din Iași, Liceul „Matei Basarab” din București, Liceul „Carol I” din Craiova, director al Internatului de la Liceul „Carol I” și bibliotecar, membru în Comitetul de direcție al revistei Vocea română și al societății Junimea (1875). A avut o remarcabilă contribuție la dinamizarea vieții culturale a Craiovei, a ținut conferințe, a participat la întemeierea Ligii culturale. A fost redactor la revista Vocea română, membru al Societății Ramuri, director al Bibliotecii populare Socec. A fost unul din ctitorii edificiului Ateneul Român. A colaborat la Convorbiri literare, Familia, Românul, Ramuri, Reforma, Transilvania etc. Din operele sale: Etica sau filosofia practică a lui Aristotel, Educațiunea personală, Manual de stilistică, Manual de gramatica limbii române, Curs de limba italiană, Manual de bunăcuviință, Legătura între filosofie și științele experimentale, Moartea lui Dante, Amintiri din viața marelui român doctor Ioan Rațiu etc.

1847 – S-a născut Francisc Hossu Longin

2 octombrie 1847, Zam, comitatul Hunedoara, Regatul Ungariei/Hunedoara – 12 februarie 1935, Băsești, Maramureș, Regatul României

Memorialist, avocat, om politic. Între 1868–1872 a urmat Dreptul la Pesta, după care s-a stabilit ca avocat la Deva. A fost membru al Societății „Petru Maior”, în timpul studenției, și al ASTRA. A lucrat în redacțiile revistelor Familia și Gura satului, în care a și publicat materiale literare sau de informație generală. A mai colaborat la Calicul, Gazeta ilustrată, Gazeta Transilvaniei, Transilvania. A fost membru în comitetul de conducere al Partidului Național Român, apărător în procesul Memorandului. Opera sa, Amintiri din viața mea, scrisă la bătrânețe, donată Bibliotecii Centrale Universitare din Cluj-Napoca și publicată postum (1975), reconstituie, fără pretenții literare, dar cu savoarea autenticității, moravuri și întâmplări caracteristice vieții transilvănene din a doua jumatate a veacului trecut, oferind și un interesant material documentar istoric.

1866 – S-a născut Gheorghe Popa-Lisseanu

2 octombrie 1866, Lisa, Brașov – 14 mai 1945, București

Istoric, filolog, membru corespondent (din 1919) al Academiei Române. A fost elevul lui B.P. Hașdeu și a lui G.Dem. Teodorescu, de la aceștia deprinzând meșteșugul căutării probelor existenței poporului român. Și-a dedicat întreaga viață cercetării istoriei, culturii și limbii poporului român, în acest sens petrecând mult timp în arhive, unde a identificat și apoi publicat, materiale cu privire la daci și teritoriile acestora precum și texte medievale latine și grecești de până la constituirea formațiunilor statale românești. Este autorul lucrării monumentale Fontes Historiae Daco-Romanorum (20 vol.), despre daci și teritoriul vechii Dacii. Alte lucrări: Breviarium historiae Romanae, Tablele cerate descoperite în Transilvania, Cetăți și orașe greco-romane în noul teritoriu al Dobrogei, Limba română în izvoarele istorice medievale, Dacia în autorii clasici etc.

1870 – S-a născut Juarez Movilă

2 octombrie 1870, Bacău – 30 mai 1943, București

Compozitor, critic muzical, folclorist. A compus piese pentru pian, muzică corală, vocală; lucrări didactice, a dirijat ansamblul coral Hora, a editat reviste de muzicologie (ex: Curierul Artelor) Din lucrările sale: Abecedarul meu (Lucrare didactică pentru Clasa I, primară urbană și rurală), Artiștii noștri (Carnetul omenilor mari ai țărei), Noțiuni de Muzică elementară de teorie, Noua metodă practică pentru a învăța scris-cititul musical. Exerciții pregătitore pentru scris, Păreri asupra abecedarului, Păreri asupra Caietelor de Desemn. A fost căsătorit cu Eugenia Papacostea din Vaslui, având împreună trei fete.

Juarez Movilă – Lele cu scurteica verde

1872 – S-a născut Henri Cihoski

2 octombrie 1872, Tecuci – 18 mai 1950, închisoarea Sighet

General al Armatei României din primul război mondial, om politic, de origine poloneză. După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de geniu și infanterie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de comandant al Batalionului 4 Pionieri, șef al Serviciului geniului al Cetății București și comandant al Regimentului 5 Infanterie, avansând de la sublocotenent (1894) la locotenent, căpitan, maior, locotenent-colonel, colonel (1914). În perioada primului război mondial, a fost: șef de stat major al Corpului VI Armată, comandant al Diviziei 13 Infanterie, comandant al Diviziei 10 Infanterie și sub-șef al Marelui Cartier General. După război a avut funcții în eșaloanele superioare ale armatei, cea mai importantă fiind cea de Inspector General al Armatei. A fost ministru al Apărării naționale în Guvernul Iuliu Maniu, din care a demisionat în urma presupusei sale implicări în Afacerea Škoda. A fost senator de drept în Parlamentul României. A fost decorat cu Ordinul Coroana României în grad de comandor (1911), Crucea Meritul Sanitar (1911), Ordinul Steaua României în grad de ofițer (1914), Ordinul Mihai Viteazul cl.III (1917). În noaptea de 5/6 mai 1950, noaptea demnitarilor, la vârsta de 78 de ani a fost arestat, murind 11 zile mai târziu în închisoarea Sighet.

1875 – A încetat din viață Petrache Poenaru (10 ianuarie 1799 – 2 octombrie 1875)

Pedagog, inventator, inginer și matematician; a brevetat primul toc rezervor din lume; membru titular al Academiei Române.

1877 – Radu Porumbaru a escaladat vârful Mont Blanc

Unul dintre precursorii alpiniștilor români, geologul Radu Porumbaru, student la Paris, a urcat în Alpi, escaladând vârful Mont Blanc (4810 m), devenind astfel primul român care a reușit această ascensiune.

1897 – S-a născut Miluță Gheorghiu

2 octombrie 1897, Iași – 10 decembrie 1971, București

Celebru actor de teatru (scenă și vodevil), cunoscut, mai ales, pentru rolurile sale în travesti din comediile lui Vasile Alecsandri, Coana Chirița, Muza de la Burdujeni. A avut numeroase roluri în teatru: Cafeneaua cea mică de Tristan Bernard, O scrisoare pierdută, D’ale carnavalului de I.L. Caragiale, Bărbierul din Sevilla de Beaumarchais, Visul unei nopți de vară de William Shakespeare, Crimă și pedeapsă după romanul lui Dostoievski, Cei trei mușchetari de Alexandre Dumas, Revizorul de Gogol, Plicul de Liviu Rebreanu, Androcle și Leul de G.B. Shaw, Mitică Popescu de Camil Petrescu, O noapte de vară, Mielul turbat de Aurel Baranga, Surorile Boga de Horia Lovinescu etc. și apariții în filmele O noapte furtunoasă, Povestea Unirii.

O noapte furtunoasă (1943) • Al. Giugaru, Iordănescu Bruno, G. Demetru, Ion Baroi, Radu Beligan, Maria Maximilian, Florica Demion, Gh. Ciprian, Miluță Gheorghiu, Lică Rădulescu, Ion Stănescu, Leontina Ioanid

1898 – S-a născut Leon Daniello

Leon Silviu Daniello; 2 octombrie 1898, Budapesta, Austro-Ungaria – 27 martie 1970, Cluj-Napoca

Medic, specialist în pneumoftiziologie, membru corespondent (din 1965) al Academiei Române. A fost descendent al unei vechi familii grănicerești, cu numele strămoșesc Dănilă. În 1917 s-a înscris la facultatea de medicină a Universității din Budapesta, a întrerupt studiile după două semestre, fiind încorporat la Regimentul 63 Infanterie austriac. A continuat studiile la Facultatea de Medicină din Cluj, absolvind în 1922 cu titlul de Doctor în Medicină. S-a specializat în pneumoftiziologie la Spitalul Wilhelmin din Viena, în fiziopatologie pulmonară, ftiziologie și radiologie medicală la clinici din München, a lucrat la Spitalul Charité și la Institutul Pasteur din Paris. În anul 1929 a primit titlul de Docent cu teza Studiu critic despre debutul ftiziei adultului. A vizitat pentru documentare privind modul de organizare, numeroase stațiuni sanatoriale: Heuteville (Franța), Davos și Arosa (Elveția), în Germania, Scandinavia Italia de Nord. A fost preparator, asistent, conferențiar, profesor la Clinica 1 Medicală condusă de profesorul Iuliu Hațieganu, fiind primul profesor universitar de pneumoftiziologie din învățământul medical românesc; medic pneumoftiziolog la Spitalul Militar din Cluj; director al Institutului de Ftiziologie din Sibiu/Cluj, desfășurând o bogată și importantă activitate științifică privind bolile de plămâni, sub cele mai diverse aspecte: tuberculoza la diabetici, tratamentul chirurgical al tuberculozei, cancerele bronho-pulmonare. A fost președinte al Societății de Științe Medicale, Filiala Cluj, vicepreședinte al Societății Române de Ftiziologie, medic emerit din 1954, membru corespondent al societății franceze de Studii Științifice asupra Tuberculozei, membru corespondent al Societății Germane de Pneumoftiziologie, membru consilier la Uniunii Internaționale contra Tuberculozei, membru al Academiei de Medicină din New York. A organizat la Cluj profilaxia antituberculoasă la studenți, împreună cu dr. Iuliu Hațieganu, înființând, în 1926, primul dispensar studențesc din România și unul dintre primele din Europa, iar în 1928 a înființat primul dispensar TBC pentru populație, în Cluj. Din lucrările sale: Profilaxia individuală și tratamentul tuberculozei pulmonare, Studiu clinic despre debutul ftiziei adultului, Forma spontan regresivă a ftiziei incipiente (cu P. Chiper), Silicoza și silicotuberculoza (cu S. Copcea și L. Prodan) (1953, Premiul de Stat), Tratamentul insuficienței respiratorii etc.

1910 – A încetat din viață Dimitrie Grecescu (15 iunie 1841  – 2 octombrie 1910)

Naturalist, botanist, medic; unul dintre întemeietorii cercetărilor floristice și geobotanice din România; membru titular al Academiei Române.

1911 – S-a născut Miron Radu Paraschivescu

2 octombrie 1911, Zimnicea – 17 februarie 1971, București

Poet, eseist, publicist și traducător. După studii medii și superioare de Artă plastică la Cluj-Napoca și București și studii de Filologie la Facultatea de Litere din București, a desfășurat o susținută activitate redacțională la mai multe reviste interbelice de stânga, inclusiv la cele ilegale, îndrumate de PCR: Cuvântul liber, Facla, Meridian, Societatea de mâine, Azi, Lumea românească, Reporter. A redactat suplimentul literar al revistei Ramuri din Craiova, Povestea vorbii la mijlocul anilor ’60. „…a debutat în cercurile de avangardă și a susținut în articole agresive radicalizarea liricii românești” [Eugen Simion]. Editorial, a avut un debut de „mare succes“ în 1941, cu Cântice țigănești urmat de alte volume de versuri: Laude, Declarația patetică, Versul liber, Tristele, Ultimele.

1914 – S-a născut Senkálszky Endre

2 octombrie 1914, Cluj – 5 ianuarie 2014, Cluj-Napoca

Actor, regizor, pedagog de teatru, director de teatru. După absolvirea studiilor de școală medie s-a angajat în prăvălia unchiului său ca ucenic. A debutat pe scenă ca actor amator în piesele Asociației Flăcăilor Kolping, cu succes. S-a înscris la cursurile de actorie ținute de Hetényi Elemér (1935–1937). A început cariera la Arad, în trupa lui Szabadkay József, s-a alăturat trupei itinerante condusă de Jódy Károly, din 1939 s-a angajat la teatrul Thália din Cluj, dar a fost invitat și pe scenele din Satu Mare, Oradea, Târgu Mureș; la Satu Mare și Oradea a semnat și regia unor producții teatrale. În timpul celui de al doilea război mondial s-a retras împreună cu teatrul clujean la Budapesta; a revenit la Cluj în vara anului 1945. A fost profesor la Institutul Maghiar de Artă din Cluj (1949–1954), unul din cei mai frecvenți colaboratori ai Radio Cluj, cu peste 250 de înregistrări, director al teatrului clujean (1964–1969). Din 1992 a fost membru onorific al Teatrului Maghiar de Stat din Cluj, fiind distins cu premiul „Kemény János” oferit de Asociația Culturală Maghiară Transilvană (1995), Premiul pentru întreaga activitate, din partea Societății Maghiare de Teatru (2003), Premiul special UNITER (2004), Crucea de Merit a Republicii Ungare (2005). A pășit pe scenă ultima oară în 2010, la vârsta de 95 de ani, fiind ani de a rândul cel mai în vârstă actor activ al Europei. În 2011 a primit distincția de Artist Emerit.

1920 – S-a născut Piști Kovacs

Kovács István/Ștefan Kovacs; 2 octombrie 1920, Timișoara – 12 mai 1995, Cluj

Fost fotbalist și antrenor de fotbal, considerat cel mai de succes antrenor român de fotbal al tuturor timpurilor. A jucat pe postul de mijlocaș la echipele Ripensia Timișoara, CFR Turnu Severin, Ferar Cluj, CFR Cluj, Știința Cluj. După încheierea carierei de fotbalist, în anii ’50 a antrenat echipa U Cluj, între 1967–1971 a fost antrenorul echipei Steaua București, cu care a câștigat campionatul în 1968 și două cupe ale României (1969, 1970). Ulterior a antrenat Ajax Amsterdam, cu care a cucerit 2 Cupe Europene consecutive (1972 și 1973), 2 campionate ale Olandei consecutive (1972 și 1973), Cupa Olandei, Supercupa Europei și Cupa Intercontinentală, realizând astfel tripla intercontinentală. A antrenat selecționata Franței, cu mai puțin succes, însă. A fost fratele fotbalistului Miklós (Nicolae) Kovács.

1921 – S-a născut Dan Setlacec

2 octombrie 1921, București – 23 iulie 2009, București

Medic și profesor universitar. A urmat cursurile Facultății de Medicină din București între anii 1940–1946, iar în 1949 a obținut titlul de Doctor în Medicină. S-a orientat de timpuriu spre chirurgie, efectuând stagii în clinici chirurgicale ca extern și intern, prin concurs. În 1949 și-a început cariera în învățământul superior, fiind numit preparator la clinica chirurgicală a Spitalului Colțea condusă de profesorul Nicolae Hortolomei fiind inclus, încă din 1953, în echipa de chirurgie cardiacă (disciplină în plină dezvoltare pe atunci) condusă de prof. Hortolomei. A parcurs treptat toate treptele activității didactice, devenind profesor de chirurgie la Facultatea de Medicină din București, apoi director al clinicii de chirurgie generală de la Spitalul Fundeni din București. A fost cel mai complex chirurg al epocii sale, întrucât a abordat, practic, toată gama intervențiilor cunoscute în chirurgia generală, în clinica condusă de el s-au efectuat intervenții pe glanda tiroidă, pe esofag, stomac, intestin subțire și gros, rect, ficat, pancreas, glande suprarenale, splină și sistem port, glandă mamară, ovar. În fiecare an se efectuau peste 2.000 de intervenții chirurgicale, în cea mai mare parte de chirurgie majoră.

1933 – S-a născut Dana Comnea

2 octombrie 1933, București – 6 noiembrie 2013, București

Actriță de teatru și film. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică în 1955. A fost repartizată după absolvire la Teatrul de Stat din Galați, transferându-se după doi ani la Teatrul Muncitoresc CFR Giulești. A jucat în zeci de roluri în: Steaua fără nume de Mihail Sebastian, Gaițele de Al. Kiritescu, Ninge la Ecuator de Dorel Dorian, Romagnola de Luigi Squarzina, Paharul cu apă de Eugene Scribe, Pălăria florentină de Labiche, Nunta lui Figaro de Beaumarchais, Regele Ioan de Durrenmatt după W. Shakespeare etc. A debutat pe marele ecran în 1955, cu filmul Alarmă în munți. A susținut recitaluri de poezie, ca Sonata clarului de lună de Iannis Ritsos, sau din lirica eminesciană, a jucat în spectacole de teatru radiofonic. A jucat în filme: Râpa dracului, Viața nu iartă, Cinci oameni la drum, Anotimpuri, Merii sălbatici, De trei ori București, Der Seewolf / Lupul mărilor, Puterea și adevărul, Parașutiștii, Răzbunarea, Muntele ascuns, Cercul magic.

Cercul magic (1975) • Regia David Reu. Cu: Octavian Cotescu, Constantin Codrescu, Olga Delia Mateescu, Mircea Anghelescu, Dumitru Chesa, Dana Comnea [dr. Nemoianu], Ștefan Tapalagă

1935 – S-a născut Paul Goma

2 octombrie 1935, Mana–Vatici, Orhei, Regatul României/Moldova – 25 martie 2020, Paris, Franța

Scriitor, memorialist și militant anticomunist, stabilit la Paris. A fost membru al Partidului Comunist Român, apoi anticomunist. Exmatriculat, deținut politic, a reușit să-și publice cărțile în străinătate, nu și în țară. În 1977, Goma a reușit să trimită la Radio Europa Liberă o scrisoare deschisă în care cerea guvernului României respectarea drepturilor omului în România, pentru care a fost urmărit, arestat și maltratat de Securitate. Însă, fiind bine cunoscut în Occident și repertoriat de organizația împotriva încălcării drepturilor omului, Amnesty International, Goma nu mai putea fi judecat și condamnat fără a stârni proteste în străinătate. La 20 noiembrie 1977 lui Goma, soției și copilului, le-a fost retrasă cetățenia română și au fost expulzați din România. Ajunși la Paris, au cerut azil politic. Ca reacție la activitatea sa anticomunistă, a fost ținta unui atac cu colet-capcană și a unei tentative de asasinat puse la cale de regimul de la București, a fost exclus din Uniunea Scriitorilor din România. Volume publicate: Camera de alături, Ostinato, Ușa noastră cea de toate zilele, Patimile după Pitești, Arta refugii, Amnezia la români, Jurnalul unui jurnal, Basarabia. 

1936 – S-a născut Radu Aftenie

2 octombrie 1936, București

Sculptor, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România din 1967. A urmat Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, la clasa Cornel Medrea, pe care l-a absolvit în 1962. A obținut Bursa Națională de sculptură „Frederic Storck“ și s-a perfecționat cu Boris Caragea (1963–1965). În prima parte a carierei s-a axat pe monumente dedicate eroilor istorici și personalităților culturale ale României, lucrate în piatră, marmură sau bronz, ulterior s-a stabilit la Sibiu, oraș în care a trecut la artă abstractă.

Lucrări de artă monumentală: Monumentul Burebista (Tabăra națională de sculptură de la Măgura, Buzău), Bustul lui Mircea Eliade (Toronto, Canada), Statuia lui Gheorghe Lazăr (calcar, amplasată în Piața Mare din Sibiu în 1986, în 2004 fiind demontată de constructorul care s-a ocupat de reabilitarea pieței), Monumentul Eroilor Neamului (Săveni, Botoșani), Monumentul Glorie ostașilor români (Piața Avram Iancu din Cluj, amplasată în locul monumentului închinat ostașilor sovietici), Monumentul Lucian Blaga (Liceul „Lucian Blaga” din București), Monumentul martirilor (Maramureș). A participat cu lucrări în piatră, bronz și lemn la peste 60 de expoziții de sculptură, de grup și personale, în Franța, Israel, Polonia, Rusia, Bulgaria și Iugoslavia. Lucrări ale sale se regăsesc în colecții publice și private din Chile, SUA, Mexic, Canada, Spania, Bulgaria, Germania, Cipru, Republica Moldova și România. A primit Premiul internațional pentru sculptura monumentală The Sun Time din Burgas, Bulgaria.

Imagini: Radu Aftenie, 1971 [Modernism]

1938 – A încetat din viață Alexandru Averescu (9/21 martie 1859 – 2 octombrie 1938)

Mareșal al României, general de armată; comandantul Armatei Române în timpul primului război mondial; prim-ministru al României; membru de onoare al Academiei Române.

1939 – Monumentul Voievodului-martir Constantin Brâncoveanu

Statuia, realizată din bronz de sculptorul Oscar Han în 1939, se află în curtea bisericii Sf. Gheoghe-Nou din București, ctitorită de Constantin Brâncoveanu și unde este înmormântat domnitorul.

Monumentul a fost realizat din inițiativa primarului general al Bucureștiului din anul 1938, Iulian Peter, pentru a cinsti credința și martiriul marelui domnitor. Din cauza unei superstiții a regelui Carol al II-lea al României, statuia nu a fost dezvelită niciodată după datină ci numai inaugurată în 1939, când s-a tăiat panglica Bulevardului Constantin Brâncoveanu (azi Bulevardul I.C. Brătianu), în timpul mandatului primarului Victor Dombrovski.

1939 – S-a născut Dan Spătaru

2 octombrie 1939, Aliman, Constanța – 8 septembrie 2004, București

Unul dintre cei mai iubiți artiști ai României, cântăreț, compozitor și actor. În tinerețe a fost fotbalist, dar în anul III al Facultății de Educație Fizică și Sport a trebuit să renunțe la fotbal, având hernie de disc. S-a dedicat școlii și muzicii; ca student a început să cânte la Casa Studenților în anul 1962. Camelia Dăscălescu l-a ascultat odată la Mon Jardin și l-a descoperit, l-a pregătit. Primele bucăți muzicale interpretate de Dan Spătaru au fost ale Cameliei Dăscălescu. Odată la o terasă l-a cunoscut pe Temistocle Popa, care i-a compus aproape toate șlagărele. Primul mare succes l-a avut cu Măicuța mea. Mii de spectatori i-au aplaudat vocea inconfundabilă și șlagărele pe care a reușit să le facă nemuritoare: Te-așteaptă un om, Nu m-am gândit la despărțire, Trecea fanfara militară, Drumurile noastre. A bătut recordul la aplauze când era în Cuba: 16 minute și 19 secunde, fiind trecut în Cartea Recordurilor.

Țărăncuță, țărăncuță

1940 – S-a născut Viorel Știrbu

2 octombrie 1940, Buciumi, Sălaj – 21 septembrie 2015, București

Scriitor, prozator, editor și jurnalist, membru al Uniunii Scriitorilor din 1967. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, secția Limba și literatura română (1960–1964). A fost redactor la ziarul Turda Nouă, șef al secției Cultură al orașului Turda, la Comitetul de Cultură, director al Teatrului de Stat din Turda, referent literar la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, redactor la Tribuna școlii în București, secretar literar la Casa Centrală a Creației, redactor principal la revistele Urzica, Luceafărul, redactor-șef la ziarul Viitorul Românesc, fondator și director al Editurii Viitorul românesc. A debutat în Tribuna, în 1965, cu proză originală, Aceeași țintă. Debutul editorial a fost volumul de schițe și povestiri Un septembrie frumos (1967). Din scrierile sale: Oameni singuri, Aventurile agentului Adam, Cortegiul, Canionul, Marele sigiliu (3 vol.), Pe urmele lui Alexandru Ioan Cuza (în colaborare cu Dan Bogdan), Anchetă de iarnă, Paznici la drumul mare, Moara de nisip, Scriitori de viață lungă etc. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural cl.III (1971).

1940 – S-a născut Gheorghe Gruia

Gheorghe Gruia Marinescu; 2 octombrie 1940, București – 9 decembrie 2015, Mexico City

Handbalist, supranumit „mâna de aur a handbalului românesc”, care a făcut parte din lotul echipei naționale de handbal a României. A fost campion mondial în 1964, în Cehoslovacia, și în 1970, în Franța, medaliat cu bronz la Jocurile Olimpice de la München, din 1972, și campion european cu Steaua, în 1968. A fost de opt ori campion al României cu Steaua, în anii 1963, 1967, 1968, 1969, 1970, 1971, 1972 și 1973. În 1978 s-a stabilit în Mexic, contribuind semnificativ la dezvoltarea handbalului din această țară. În anul 1992, a fost numit de către IHF drept cel mai bun handbalist al tuturor timpurilor.

1940 – S-a născut Bebe Năsturescu

Constantin Năsturescu; 2 octombrie 1940, Giurgiu, Vlașca/Giurgiu – 10 decembrie 2021, București

Fost fotbalist care a jucat în postul de extremă dreaptă sau atacant. Orfan de la trei ani, a fost crescut de bunicii din partea mamei. Ca junior, a jucat la Dunărea Giurgiu. A absolvit o școală profesională, liceul la București, o școală de maiștri, apoi a intrat la IEFS și a terminat și școala de antrenori de fotbal. A jucat pentru echipele Rapid București (cu care a câștigat campionatul 1966–1967, Cupa României în 1972 și Cupa Balcanică – 1965, 1966), Progresul Brăila și Unirea Focșani, în 288 de partide din prima divizie, înscriind 25 de goluri, toate pentru Rapid. A jucat de trei ori pentru echipa națională, în 20 de partide din cupele europene, trei meciuri pentru echipa olimpică a României.

1940 – S-a născut Petre Măsală–Sbinghili

2 octombrie 1940, Hârsești, Argeș – 17 februarie 2024

Dansator-călușar, vătaf al călușarilor din Stolnici din 1962; declarat Tezaur Uman Viu îin 2020. A urmat 4 clase până în armată la Hârsești și încă 4 clase la Stolnici în anii 70, la bătrânețe. În armată a învățat meseria de brutar, primind diplomă). După armată a fost zilier la CFR, brutar în Pădureți–Lunca Corbului, apoi în satul Fâlfani–Stolnici, iar din 1969 până la pensionare (1995), brutar principal în Stolnici, la Cooperativa de Consum și, bineînțeles, agricultor. A învățat dansul Călușarilor de la bătrânii satului, pe care îi însoțea de Rusalii prin bătăturile caselor să îi vadă cum dansează. A fost cooptat de aceștia în ceata călușărească la vârsta de 15 ani, în 1955, de atunci fiind nelipsit de Rusalii din curțile oamenilor din Hârsești. Din 1962, până în 2023 a fost vătaf al călușarilor din Stolnici. A fost solicitat în decursul celor 65 de ani în care a jucat călușul la nenumărate serbări câmpenești, la aproape toate manifestările de gen organizate în județul Argeș și în București, unde era invitat să concureze și să facă demonstratii de măiestrie, de la Cântarea României, din 1977 și până la Festivalul național al ansamblurilor folclorice și formațiilor de călușari „Dumitru Tudor–Refu”, la Costești-Argeș. A primit în tot acest timp nu mai puțin de 39 de premii, diplome și distincții. Totodată, artistul popular a fost și instructor la Școala de Arte și Meserii din Pitești, clasa externă Stolnici. Ultima oară când s-a prezentat public în această postură a fost în vara anului 2023 – legendarul vătaf de la Stolnici deschidea Festivalul de căluș–Rusaliile la Pitești, cu celebrul strigăt al călușarilor.

1941 – S-a reglementat regimul muncii pe timp de război

A fost adoptat Decretul-Lege privind regimul muncii pe timp de război. Durata muncii în România s-a prelungit de la 56 la 72 ore săptămânal, concediile de odihnă au fost suspendate, durata zilei de lucru putea crește de la 8 ore la 10–12 ore; comandanții militari de pe lângă întreprinderile militarizate puteau aproba lucrul în zilele de duminică și sărbători legale, dacă necesitățile producției o impuneau. Totodată, s-a instituit „crima de sabotaj”, care se pedepsea cu temniță grea, 5–20 de ani; în această categorie intrau: orice încetare de lucru, individuală sau colectivă; distrugerea, deteriorarea, sustragerea, falsificarea, fabricarea defectuoasă ori erorile voite, manipulări sau manevrări frauduloase sau fără calitate a mașinilor, instalațiilor, instrumentelor de lucru, materialelor, mărfurilor și produselor.

1941 – S-a născut Zareh Baronian

Hagop Baronian; Զարեհ Պարոնեան; 2 octombrie 1941, București – 13 aprilie 2017

Teolog armean, care a deținut rang de arhimandrit mitrofor al Bisericii Armene din România. A urmat cursurile Liceului Pedagogic din Erevan (Armenia), după care a fost învățător la Școala Armeană din București. Cu sprijinul Departamentului Cultelor din România, a urmat cursurile Academiei Teologice din cadrul Patriarhiei Armene. În anul 1963 a fost hirotonit diacon și a urmat un an de studii la Academia Teologică de la Zagorsk (Rusia). A susținut teza de licență (1965), fiind hirotonit ieromonah, a urmat cursurile de doctorat la Institutul Teologic din București, obținând titlul de Doctor în Teologie cu teza Liturghia Bisericii Armene în cadrul liturghiilor celorlalte rituri liturgice răsăritene. Studiu comparativ. A fost hirotesit arhimandrit (Vardapet) în Biserica Sf. Mesrop de la Oșagan (Armenia), în 1971, în Catedrala Patriarhală din Ecimiadzin (Armenia), a fost ridicat la rangul de mitrofor, primind distincția Crucea Patriarhală atât de la Întâistătătorul Bisericii Armene cât și de la patriarhul Justinian Marina al Bisericii Ortodoxe Române. A fost numit vicar administrativ al Episcopiei Armene din România (1973–2001). A fost decorat cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofițer (2004). A publicat mai multe articole teologice în reviste din România și din străinătate: Despre imnele liturgice ale Bisericii Armene, Biserici armene, monumente de artă din Moldova, Slujba botezului și a mirungerii în Biserica Armeană, O importantă mențiune despre cultul sfintelor icoane, Armenii din Transilvania și lăcașurile lor de cult. De asemenea, i-au apărut în volum lucrările: Liturghia Bisericii Armene în cadrul liturghiilor celorlalte rituri liturgice răsăritene. Studiu comparativ și Cuvânt despre liturghia Bisericii Armene și liturghiile răsăritene.

1942 – S-a născut Romulus Diaconescu

2 octombrie 1942, Bălănești, Gorj – 28 februarie 2003, Craiova

Prozator și teatrolog. A urmat Facultatea de Filologie a Universității din București (1960–1965). A colaborat la Tribuna, România literară, Luceafărul etc., a fost redactor la ziarul Înainte și la revista Ramuri. A debutat cu cronică teatrală în Viața studențească (1963). A debutat editorial cu volumul de reportaje, Timpul din ziduri (1976), încercând apoi formula eseului: Trebuia să se nască Brâncuși (1982). S-a impus ca un avizat comentator de teatru cu volumul Dramaturgi români contemporani. Romanele sale, proiectate într-un ciclu, restituiau atmosfera din redacția unui ziar de provincie: Migrații fără sezon, Neuitatele amurguri, ori secvențe din prima conflagrație mondială, De veghe pentru învingători.

1944 – A încetat din viață Benjamin Fondane (Benjamin Wexler/Barbu Fundoianu; 14 noiembrie 1898 – 2 octombrie 1944)

Poet, eseist, critic, publicist și scenarist bilingv, stabilit în Franța în 1923; participant la Rezistența franceză, a fost arestat de Gestapo și asasinat în lagărul nazist de exterminare Birkenau.

1946 – S-a născut Mihaela Cristea

2 octombrie 1946 – 31 octombrie 2005

Jurnalistă de televiziune, membră a Uniunii Scriitorilor și a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. Absolventă în 1976 a Facultății de Filologie a Universității București, a realizat timp de peste trei decenii emisiuni culturale la Televiziunea Română. A colaborat și la presa scrisă, a îngrijit culegeri de istorie literară: Aurel Baranga interpretat de…, Un călător al solitudinii: Petru Comarnescu și a înregistrat un prețios dialog cu Henriette Yvonne Stahl, transformat peste ani într-o carte cu valoare de document: Realitatea iluziei. De vorba cu Henriette Yvonne Stahl, după ce, în 1988 îngrijise reeditarea romanului acesteia, Între zi și noapte. De-a lungul anilor ’90 a călătorit mult, filmând pentru TVR numeroase dialoguri cu personalități ale exilului românesc, parte dintre ele transcrise în volumul de dialoguri și portrete Experiența inițiatică a exilului. 46 de români și prieteni ai României din țară și din lume în dialog cu Mihaela Cristea.

1949 – S-a născut Tudor Petruș

Tudor Andrei Petruș; 2 octombrie 1949, Cluj – 12 septembrie 2017

Scrimer olimpic, specializat pe floretă și antrenor de scrimă. A absolvit la ANEFS București, unde a practicat scrimă sub conducerea lui Jacques Istrate și Vasile Chelaru, apoi s-a alăturat clubului CSA Steaua București, cu care a câștigat medalia de bronz la Cupa Europei de Scrimă din 1978. A fost numit maestru al sportului în anul 1976; a participat la ambele probe de floretă la Jocurile Olimpice din 1976 de la Montréal, clasându-se pe locul 45 la proba individual și pe locul 9 cu echipa; la Olimpiada din 1980 de la Moscova s-a clasat pe locul 35 la individual și pe locul 5 pe echipe. După ce s-a retras din activitatea sportivă de performanță, a devenit antrenor de scrimă la CSA Steaua, apoi la lotul olimpic de floretă feminină, inițial ca secund lui Ștefan Haukler, apoi ca antrenor principal. Sub conducerea sa, echipa României a fost dublă campioană mondială, în 1994 și în 1995, iar Laura Badea a câștigat medalia de aur la Jocurile Olimpice din 1996 de la Atlanta.

1950 – S-a născut Ion Stanciu

2 octombrie 1950, Lanuri–Ziduri, Buzău – 20 octombrie 2013, București

Poet. A absolvit Facultatea de Filosofie și Istorie a Universității București. A fost profesor de Logică, Filosofie, Psihologie și Economie la Colegiul Economic din Buzău, unde a coordonat revista școlară Quo Qadis, adolescență? și a fost redactor șef adjunct al publicației Colegiului Economic Universitar, Amfiteatru economic. A debutat cu volumul Despre uimire (1975, Premiul pentru Debut al Uniunii Scriitorilor). Considerat unul dintre poeții de talent ai generației sale, a fost elogiat de Marin Preda, care i-a editat cărțile la Editura Cartea Românească. Dintre cărțile publicate: Ființa concretă, Mihai Eminescu – un sistem de filosofie politică românească, Constelația miresmei, Pasteluri metafizice.

1953 – S-a născut Alex Mihai Stoenescu

2 octombrie 1953, București

Istoric, scriitor și politician. A absolvit, la numai 19 ani (lucru excepțional pentru sistemul de învățământ românesc din toate epocile moderne), Facultatea de Istorie (1972) și apoi Facultatea de Utilaj Tehnologic din București (1978). Din 1979 a început să scrie proze scurte, care nu au văzut însă lumina tiparului. În 1987, ca urmare a serviciilor aduse Securității, a devenit membru al Partidului Comunist. După Revoluția din 1989, a părăsit Partidul Comunist ceea ce i-a înlesnit o ascensiune rapidă în funcții de încredere: secretar general de redacție la Viitorul românesc, revista literară a Asociației Foștilor Deținuți Politici din România, consilier de presă al Ministrului Apărării, șeful Biroului de informare internațională din M.Ap.N., subsecretar de stat în guvern, șeful Direcției de Relații Publice a Armatei, director general-adjunct al Teatrului Național „I.L. Caragiale” din București. A fost realizatorul documentarului istoric de televiziune Nașterea unei națiuni, a fondat Centrul de Istorie a Românilor Constantin „C. Giurescu” (2006). A publicat lucrări de istorie și scrieri literare: Drumul Olandei, Câinii regăsiți, Patimile Sfîntului Tomaso D’Aquino, Misiunea dominicană, Istoria loviturilor de stat în România, Noaptea incendiului.

1955 – Plenara CC al PMR

Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost ales prim secretar al PMR, iar Nicolae Ceaușescu, Iosif Chișinevschi și Janos Fazekas au fost aleși secretari.

1956 – S-a născut Adrian Daminescu

2 octombrie 1956, Timișoara

Cântăreț și compozitor. În liceu, a debutat ca violoncelist, percuționist și voce în grupul Promuzica din Timișoara și a înființat împreună cu Octavian Peagu propriul sau grup de Folk Progresiv Helicoidal. A studiat la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București, la secția Canto, avându-i profesori pe Ion Stoian, Georgeta Stoleriu și Ion Pop. În Conservator a pus bazele grupului Basorelief, împreună cu frații Adrian și Mircea Romcescu, iar în 1980 a înființat grupul rock Blitz. Când grupul s-a destrămat, a devenit solistul trupei Columna, în acea perioadă Columna fiind trupă de vârf în hard-rock-ul autohton. A urmat apoi o carieră solo. A compus muzică de film. Este vicepreşedinte al Uniunii Naționale a Artiștilor din România (UNART), membru în Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România (UCMR) şi membru în Uniunea Producătorilor de Fonograme din România.

Rap Ardelenesc • Muzica, textul, interpretarea: Adrian Daminescu

1969 – S-a născut Mihai Mărgineanu

2 octombrie 1969, București

Cântăreț, actor și compozitor român de muzică folk și pop rock. A absolvit Academia Română de Management și Universitatea Tehnică de Construcții, Facultatea de Instalații. Între anii 1999–2001, a lucrat în publicitate, la trustul de presă Ringier, iar din 2002, are o firmă de import materiale de construcții. S-a lansat în muzică destul de târziu, la 36 de ani. Primele sale melodii au fost înregistrate în 2005, inițial destinate unui grup limitat de prieteni, dar s-au răspândit ]n mediul online. A câștigat popularitate și datorită invitației în emisiunea Cronica Cârcotașilor. Muzica sa este inspirată din folclorul urban, unele melodii fiind preluări ale unor cântece vechi de pahar, iar altele fiind creații proprii în același gen. Cea mai cunoscută melodie a sa, Mă iubește femeile este o preluare a unui cântec al actorului interbelic Iancu Brezeanu, din care a păstrat melodia și a rescris o parte din versuri. A lansat albumele: Gore din Chitila, Și îngerii beau vin, Pe sub norii de hârtie, Zaritza, Teatrul Minciuna, Fum de tavernă.

Mihai Mărgineanu – Mă iubește femeile

1971 – A încetat din viață Alexandru Colorian (18 martie 1896 – 2 octombrie 1971)

Poet asociat cu simbolismul; unul dintre editorii cei mai avizați ai lui Mihai Eminescu.

1980 – A încetat din viață Nucu Păunescu (14 octombrie 1912 – 2 octombrie 1980)

Actor de teatru și film.

1985 – S-a născut Ciprian Marica

2 octombrie 1985, București

Fotbalist retras din activitate, care a evoluat pe postul de atacant. A debutat în fotbalul mare la Dinamo București, cu care a câștigat 2 titluri de campion (2002 și în 2004), precum și două Cupe ale României (2003 și 2004), după care a jucat la FC Șahtior Donețk, VfB Stuttgart, FC Schalke, Getafe, Steaua București. A jucat 71 de meciuri pentru echipa națională, pentru care a evoluat între anii 2003–2014 și pentru care a marcat 25 de goluri. După terminarea carierei, s-a implicat financiar în susținerea clubului Farul Constanța.

1992 – S-au înființat Comisia Națională pentru Statistică și Consiliul de Orientare și Coordonare a Activității de Statistică

Înființate prin Hotărârea Guvernului României nr. 626/2 octombrie 1992 privind organizarea și funcționarea Comisiei Naționale pentru Statistică și a Consiliului de Orientare și Coordonare a Activității de Statistică, publicată în Monitorul Oficial, a fost în vigoare de la 25 noiembrie 1992 până la 9 februarie 1993.

1998 – România a ratificat Convenția împotriva dopajului adoptată de Consiliul Europei

Prin Legea 171/2 octombrie 1998 pentru ratificarea Convenției împotriva dopajului, adoptată, în cadrul Consiliului Europei, la Strasbourg la 16 noiembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial nr. 385/ 9 octombrie 1998.

2002 – A încetat din viață Tiberiu Olah (Oláh Tibor; 2 ianuarie 1928 – 2 octombrie 2002)

Compozitor, profesor universitar și muzicolog; a compus muzică vocal-simfonică, simfonică, de teatru și de film; a realizat emisiuni de radio și televiziune și a publicat studii, articole, interviuri, cronici.

2020 – A încetat din viață Vsevolod Gavrilov (în rusă: Всеволод Сергеевич Гаврилов; 10 noiembrie 1942 – 2 octombrie 2020)

Actor de teatru și film din Republica Moldova; maestru în artă; membru al Uniunii Cineaștilor din Moldova; membru al Uniunii Oamenilor de Teatru din Moldova.

2021 – A încetat din viață Petrică Moise (19 iunie 1947 – 2 octombrie 2021)

Interpret și compozitor de muzică populară din Banat; solist vocal al ansamblurilor Doina Timișului, Timișul, Virtuozii Banatului.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită