Curtea Domnească De La Bacău -cover
Istoria românilor România frumoasă Romanian Visual Art

20 Aprilie în istoria românilor

Curtea Domnească Bacău Carol I al României Elie Radu Nicolae Ciupercă Diamandi Gheciu Grigore Cugler Nicolae Lascu Vasile Timiș Gheorghe Șimonca Alex Simu

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Curtea Domnească din Bacău

 

1491 – Prima atestare documentară a Curții Domnești de la Bacău

După luptele lui Ștefan cel Mare de la Vaslui (1475) și Războieni (1476), s-a impus necesitatea unei reorganizări administrative a Moldovei sudice (Țara de Jos). Ștefan cel Mare a ales ca loc de reședință domnească pentru această parte a țării Bacăul și l-a numit aici, spre a-l ajuta la domnie, pe Alexandru, fiul care îl însoțise la războaie și care fusese martor al multor acte domnești de până atunci. Astfel, în perioada 1481–1496, Curtea domnească din Bacău a reprezentat centrul administrativ de control și de organizare a Țării de Jos, fiind și reședința lui Alexandru. 1491 Curtea Domnească BacăuVoievodul Moldovei a ales Bacăul drept Reședință domnească, întrucât era un centru comercial important, nod al drumurilor comerciale spre Transilvania și Țara Românească. Misiunea lui Alexandru era să rezolve problemele pe care tatăl său, domnul Moldovei, nu ar fi avut timp să le trateze de la Suceava. Este menționată pentru prima dată la 20 aprilie 1491, când Ștefan cel Mare închina Mănăstirii Tazlău un sat „ascultător de curțile de la Bacău“.

1839 – S-a născut Carol I al României

Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen; 8/20 aprilie 1839, Sigmaringen, Germania – 10 octombrie 1914, Castelul Peleș, Sinaia

Domnitorul, apoi regele României, care a condus Principatele Române și apoi România după abdicarea forțată de o lovitură de stat a lui Alexandru Ioan Cuza. 1839-1914 Regele Carol I Al RomânieiÎn cei 48 de ani de domnie (cea mai lungă din istoria statelor românești), Carol I a obținut independența țării, datorită căreia i-a și crescut imens prestigiul, a redresat economia, a dotat România cu o serie de instituții specifice statului modern și a pus bazele unei dinastii. A construit castelul Peleș, care a rămas, chiar și acum, una dintre cele mai vizitate atracții turistice ale țării. După războiul ruso–turc (1877–1878), România a câștigat Dobrogea (dar a pierdut sudul Basarabiei), și a dispus ridicarea podului peste Dunăre, între Fetești și Cernavodă, care să lege noua provincie de restul țării. Din 1867 a devenit membru de onoare al Academiei Române, iar între 1879 și 1914 a fost protector și președinte de onoare al aceleiași instituții. În data de 3 noiembrie 1869, s-a căsătorit cu Elisabeta de Neuwied, viitoarea Regina Elisabeta / poeta Carmen Sylva.

1853 – S-a născut Elie Radu

20 aprilie 1853, Botoșani – 10 octombrie 1931, București

Inginer constructor de poduri și șosele, pedagog și membru de onoare (din 1927) al Academiei Române. A studiat la Școala Politehnică din Bruxelles, absolvită în 1877, cu titlul de Inginer Diplomat. A debutat ca inginer alături de Anghel Saligny, la construcția liniei ferate Ploiești–Predeal. A contribuit la construirea șoselelor transcarpatice, realizate după Marea Unire cu Transilvania, a construit 650 km de căi ferate după concepții proprii. 1853-1913 Elie Radu InginerUnul dintre cele mai importante trasee de cale ferată realizate de el este Târgu Ocna–Comănești–Palanca. A proiectat și realizat numeroase poduri din beton armat și tabliere metalice, o realizare deosebită fiind considerată legarea malurilor Siretului prin opt poduri. În 1889 a realizat o stație de captare a apei subterane la Bragadiru, unică în Europa, și prima rețea de alimentare a orașului București. Ulterior a realizat și alimentarea cu apă a orașelor Botoșani, Sinaia, Turnu Severin, Târgoviște, Iași. I se datorează proiectarea și construirea a 60 de clădiri de gări, remarcabile fiind cele de la Curtea de Argeș, Comănești și Galați. Sub conducerea sa a fost proiectată si realizată construcția clădirii Ministerului Lucrărilor Publice, în prezent Primăria Capitalei. În 1894, a fost numit profesor la Școala Națională de Poduri și Construcții Civile, unde a predat cursurile de Trigonometrie, Poduri și Construcții Civile. La înființarea Școlii Politehnice din București, în 1920, a predat aici cursurile: Edilitate (canalizarea și aprovizionarea cu apă a centrelor urbane) și Procedee generale de construcții. S-a dovedit un luptător pentru drepturile profesionale ale inginerilor, a stimulat și a îndrumat creația inginerească. A deținut funcția de președinte al Societății Politehnice în anii 1898, 1903 și 1904.

1863 – Conferința națională a fruntașilor transilvăneni

Desfășurată la Sibiu, între 20–23 aprilie, a fost în ochii contemporanilor prologul întrunirii dietei Transilvaniei. Andrei Șaguna i-a îndemnat pe delegați să accepte Diploma din octombrie, care prevedea încetarea regimului militar din Transilvania, iar Marele Principat al Transilvaniei să redevină stat autonom în cadrul imperiului) și Patenta din februarie, ca temelie a noii lor constituții. Toate cuvântarile și discuțiile au dovedit aceeași loialitate față de Austria și aceeași dorință de a încorpora Diploma și Patenta în legea fundamentală a Transilvaniei.

1872 – S-a născut I. Botez

Ioan Iancu Botez; 20 aprilie 1872, Măcărești, Iași – 14 aprilie 1947, București

Istoric literar, eseist, comparatist și anglist, pionier al cercetării românești în domeniul literaturii și civilizației engleze. A urmat Facultatea de Litere și Filosofie din Iași. A activat, alături de Garabet Ibrăileanu, în cercul socialist, în 1899, a trecut în rândurile liberalilor, ajungând mai târziu deputat și senator. 1872-1947 Iancu Botez Istoric LiterarA fost primul profesor care a predat Limba engleză în școala secundară, la Liceul Național și la Liceul Internat, în paralel și la Școala Comercială Superioară. A colaborat, din inițiativa lui Alexandru Philippide, la Dicționarul limbii române, împreună cu fratele său, Corneliu Botez. A fost membru fondator, împreună cu Constantin Stere și Garabet Ibrăileanu, al revistei Viața românească (1906). A fost un foarte energic om de afaceri, întemeietor al Băncii Iașilor (1911), președinte al Camerei de Comerț și Industrie, membru fondator al revistei Viața românească; a colaborat aici, cu studii și recenzii, până în 1937. Între 1908–1911, a studiat la London University College, în vederea susținerii unui doctorat în litere. Rod al acestor ani a fost cartea de debut, care l-a făcut cunoscut, Aspecte din civilizația engleză (1912), urmată de A Short Surveu on the Neolatins of the Near East, Studii și observații. După înființarea la Facultatea de Litere și Filosofie din Iași, în 1924, a Catedrei de Limba și literatura engleză, a fost profesor suplinitor, conferențiar, iar în 1926, profesor titular. A fost și decanul facultății (1926–1936).

1877 – Nota de protest a Imperiului Otoman adresată Puterilor Garante

1877 Ioan Grigore Ghica DiplomatGuvernul de la Constantinopol a adresat la 20 aprilie/2 mai o notă de protest către celor cinci puteri garante – Marea Britanie, Austro-Ungaria, Germania, Franța și Italia – prin care le înștiința asupra ruperii relațiilor diplomatice dintre România, care-și dorea proclamarea independenței și Înalta Poartă.

A fost urmată de expulzarea brutală a girantului agenției diplomatice a României din capitala otomană, Ioan Grigore Ghica.

1882 – S-a născut Nicolae Ciupercă

20 aprilie 1882, Râmnicu Sărat – 25 mai 1950, închisoarea Văcărești

General de armată și om politic.. A urmat Școala militară de ofițeri activi de Infanterie din București, absolvită în 1902 ca șef de promoție, obținând gradul de sublocotenent. A absolvit apoi cursurile Școlii Superioare de război din Paris în 1913. A participat la Războiul de Întregire ca maior, șef al biroului operații al Armatei a II-a (condusă de general Averescu). 1882-1950 Nicolae Ciupercă GeneralA fost numit ministru al Apărării Naționale în 1938, dar după o scurtă perioadă și-a dat demisia pentru că nu a fost de acord cu cheltuirea unor fonduri din bugetul militar care, conform ordinului regelui, primeau o destinație secretă, imposibil de verificat. În cel de-al doilea război mondial a fost Comandant al Armatei a 4-a și al Armatei a 2-a, participând la operațiunile pentru dezrobirea Basarabiei. La 9 septembrie 1941 a demisionat din funcție, în semn de protest, împotriva continuării războiului dincolo de Nistru. A fost decorat cu numeroase ordine și medalii pentru faptele sale deosebite de arme. Devenit indezirabil comuniștilor, a fost arestat în septembrie 1948 pentru acuzația de „complot și uneltire contra ordinii sociale”, după ce s-a alăturat grupării anticomuniste Graiul Sângelui, fiind încarcerat în Penitenciarul Jilava, apoi la Văcărești, unde și-a găsit sfârșitul.

1887 – A încetat din viață Petre Mavrogheni (16 noiembrie 1819, Iași – 20 aprilie 1887, Viena)

Om politic, economist, diplomat, ministru de Finanțe și de externe

1892 – S-a născut Diamandi Gheciu

20 aprilie 1892, București – 1 octombrie 1982, Belfast

Compozitor. Studiile muzicale le-a început în București (1913–1918) cu Gheorghe Cucu, Alfonso Castaldi și Ecaterina Ioanin. A urmat cursuri de perfecționare la Uniunea Compozitorilor (1950–1951) cu Theodor Rogalski. A fost licențiat al facultății de Drept din București (1914). 1892-1982 Diamandi Gheciu CompozitorA fost secretar al Uniunii Compozitorilor, președinte al Fondului muzical, a scris articole în Muzica, Contemporanul, Flacăra, Scînteia, L’Orient (București). A susținut conferințe, concerte-lecții și emisiuni radiofonice. A fost distins cu Ordinul Muncii cl.III (1959), Ordinul Muncii cl.II (1962); Ordinul Meritul cultural cl.III (1969) și cu Premiile Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor (1970, 1975). A compus muzică vocal-simfonică; muzică simfonică: Poem pastoral pentru violă și orchestră; muzică de cameră: Trio pentru vioară, violoncel și pian, Dor. Andante pentru violoncel și pian, Legendă pentru vioară și pian; muzică corală: Țară, draga mea, Zbor de noapte, Valsul tinereții; muzică vocală (lied): Tristețea lumii, Crăiasa din povești, Și dacă…, La mijloc de codru des etc.

Diamandi Gheciu – Și dacă… Versuri Mihai Eminescu • Angela Gheorghiu, Pian Jeff Cohen (Liceu Barcelona, 2004)

1900 – S-a născut Constantin S. Nicolăescu-Plopșor

20 aprilie 1900, Plopșor, Dolj – 30 mai 1968, București

Arheolog, istoric, etnograf, folclorist, antropolog, geograf, membru corespondent (din 1938) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Istorie a Universității București. 1900-1968 Constantin S. Nicolaescu Plopșor ArheologA descoperit la Bugiulești (Vâlcea) o fosilă umană (un craniu) veche de 2 milioane de ani, denumită Homo olteniensis (Australonthropus olteniensis). A înființat Institutul Arheologic Oltenia, Institutul de Istorie Națională, o revistă – Gând și slavă oltenească, o editură – Pământ și suflet oltenesc, Asociația Folcloriștilor Olteni, filiala din Craiova a Academiei Române. A scris și publicat foarte mult, de la culegeri de folclor la studii mari (a fost și coordonatorul grupului de cercetători de la Porțile de Fier – insula Ada-Kaleh). În 1965 a publicat volumul de povestiri Tivisoc și Tivismoc care cuprinde printre altele textele Păcală la stăpân și Trinu. Alte scrieri: Din legendele lui Novac, Vorbe oltenești, Ceaur, povești oltenești, Paleoliticul în România etc.

1903 – S-a născut Grigore Cugler

7/20 aprilie 1903, Roznov, Neamț – 30 septembrie 1972, Lima, Peru

Compozitor, muzician, violonist clasic, diplomat de carieră, grafician, ilustrator, memorialist, poet și scriitor. A fost fiul medicului Grigore Cugler și al Anei Țincu (fiica poetului și scriitorului Nicolae Țincu) și fratele Matildei Cugler-Poni. A trăit și învățat la Roznov, unde a deprins limbile germană, spaniolă, franceză și și-a scris o mare parte din proza sa satirică. 1903-1972 Grigore Cugler CompozitorA urmat Liceul Militar de la Mânăstirea Dealu și a participat la primul război mondial, fiind rănit în luptele pentru apărarea orașului Pitești. A urmat apoi cursurile Facultății de Drept din București. În anul 1926 a fost distins cu Premiul „George Enescu” la un concurs rezervat tinerelor talente. Din 1927 a intrat în diplomație, fiind atașat cultural la legația română din Bratislava. S-a căsătorit cu Ulla Gerda Lizinca Matilda Dryssen. A fost atașat cultural al legației române din Bratislava, apoi trimis de ministerul regal al Afacerilor străine consilier la legațiile din Stockholm, Berna, Berlin, Bratislava, Copenhaga și Oslo. În noiembrie 1947, după numirea Anei Pauker ca Ministru al Afacerilor Străine, și-a dat demisia din diplomație și s-a exilat la Lima (Peru), unde a devenit membru al orchestrei simfonice, prim-violonist la Filarmonică.

1903 – S-a născut Andrei Ion Deleanu

20 aprilie 1903, Constanța – 12 iunie 1980, București

Scriitor și traducător. Absolvent al Facultății de Drept a Universității din București (1922–1926), a lucrat ca avocat în București, secretar particular, șef de serviciu la Primărie și funcționar în industria turismului, ulterior fiind scriitor liber-profesionist. A debutat în 1942 cu transpunerea cărții lui I. Semionov Averile pământului. A tradus din Joseph Conrad, J.B. Priestley, William Faulkner și Thomas Mann. A devenit membru în The Shakespeare Association of America din Washington D.C. și în The International Shakespeare Association din Vancouver. Spre sfârșitul vieții, i-a apărut cartea Doamna brună din Sonete, conținând traducerea a 28 de sonete shakespeariene, încununare a întregii sale activități și operă de mare erudiție.

1904 – Greva generală a feroviarilor din Transilvania

Una din cele mai importante acțiuni muncitorești de la începutul secolului a fost greva generală a feroviarilor din 7/20–13/26 aprilie 1904 din Transilvania. La această amplă acțiune de luptă, care a paralizat timp de cîteva zile întreaga circulație feroviară și a afectat capacitatea de producție a numeroase întreprinderi industriale, au participat, alături de miile de lucrători de la căile ferate din Transilvania și feroviarii din Brașov, precum și cei din Sfîntu Gheorghe. Revendicau mărirea salariilor până la egalizarea cu celelalte categorii de angajați ai statului.

1908 – S-a născut Nicolae Lascu

Nicolae Laslo; 20 aprilie 1908, Benic–Galda de Jos, Alba – 24 iunie 1988, Cluj-Napoca

Istoric literar, traducător și profesor universitar, specialist în istoria literaturilor latină și greacă și al influențelor clasiciste în cultura română. A studiat Filologia clasică la Universitatea din Cluj fiind licențiat în 1931, apoi bursier al Școlii române din Roma (1932–1934). 1908-1988 Nicolae Lascu Istoric LiterarA avut o carieră didactică, trecând prin toate treptele profesionale: asistent, lector, conferențiar, profesor la Catedra de Limbi Clasice și la cea de Istorie a Universității din Cluj, fiind decan (1959–1960) și prorector (1962–1968). In studiile sale a încercat să stabilească vechimea, amploarea și intensitatea influențelor clasiciste în operele scriitorilor români. A urmărit, de asemenea, viața și destinul literar al lui Ovidiu, poetul latin exilat la Tomis. A fost distins cu Premiul Academiei Române (1947). Din lucrările sale: Cum trăiau romanii, Ovidiu. Omul si poetul, Clasicii antici în România (cea mai complexa bibliografie, precedată de un amplu studiu istoric și critic), Călători și exploratori în Antichitate, Clasicii antici în România, Horațiu în literatura română.

1915 – S-a născut Gheorghe Bogaci

20 aprilie 1915, Vasileuți, Cernăuți, Bucovina – 28 noiembrie 1991, Moscova (înmormîntat la Chișinău)

Istoric literar și folclorist moldovean. A absolvit în 1938 Facultatea de Litere și Filozofie a Universității din Iași. A fost profesor de liceu la Iași, apoi în satul Bogatoe, regiunea Ismail, 1915-1991 Gheorghe Bogaci Folcloristcolaborator științific și șef al Sectorului folclor la Institutul de Limbă și Literatură a Academiei de Științe a Republicii Moldova, apoi a activat la Institutul Pedagogic din Irkutsk. A debutat în 1936, în presă, fiind apoi autor al mai multor lucrări privind literatura veche și cea din secolul al XIX-lea, relațiile literare și folclorice moldo–ruso–ucrainene, a colaborat la elaborarea lucrării colective Istoria literaturii moldovenești (vol. I, 1958) și a unor manuale școlare: Pagini din literatura Europei de Asfințit, Literatura moldovenească, Crestomație de citire literară etc. și a îngrijit și prefațat primele ediții din RSSM ale operelor alese ale lui C. Negruzzi, V. Alecsandri, C. Stamati-Ciurea. Din scrierile sale: Alexandru Donici, Gorki și folclorul moldovenesc, Pușkin și folclorul moldovenesc, Pagini de istoriografie literară, În lumea cuvintelor, Inconsecvență etc.

1921 – Conferința de la Barcelona pentru regimul căilor navigabile și libertății tranzitului

România a semnat Convenția și Statutul asupra regimului căilor navigabile de interes național și Convenția și Statutul asupra libertății tranzitului, adoptate în cadrul Conferinței de la Barcelona din 20 aprilie 1921. Documentele adoptate au fost ratificate prin Legea nr. 8/29 ianuarie 1924 pentru ratificarea Conventiunei, Statutul şi Protocolul adiţional, asupra căilor navigabile de interes internaţional, publicată în  Buletinul Oficial nr. 8/13 ianuarie 1925.

1922 – S-a născut Vasile Timiș

20 aprilie 1922 Sighet, Maramureș

Compozitor și dirijor, membru (din 1949) al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor. Studiile muzicale le-a început la Conservatorul Lira din București (1940–1942), continuându-le în particular (1943–1946) și la Conservatorul București (1949–1953). A fost dirijor de cor la Atelierele Grafice din București, consilier muzical la Casa de discuri Electrecord, metodist principal la Centrul de Îndrumare a Creației Populare din București, consilier artistic la Filarmonica „George Enescu”, profesor de ansamblu coral și dirijat la Școala Populară de Artă din București. A publicat articole, studii, cronici în Muzica, Actualitatea Muzicală. A dirijat concerte la Filarmonicile din Bacău, Ploiești, Botoșani. A fost distins cu Premiul Uniunii Compozitorilor (1971, 1979, 1982) și cu Premiul „Reine Marie José” din Geneva (1980). A compus muzică vocal-simfonică: Horia, Pe drumul tinereții; muzică simfonică: Rapsodia pentru orchestră, Concertul nr. 1 pentru vioară și orchestră, Concert pentru pian și orchestră, Concertul nr. 2 pentru vioară și orchestră; muzică de cameră: Sonata pentru vioară și pian, Rondo pentru vioară și pian, Variațiuni seriale pentru pian, Caleidoscop, Divertisment rustic, Ciuleandra, Suita pentru pian la 4 mâini; muzică corală: Marș tineresc de 1 mai, Pacea patriei apărăm, Codrului cerui o creangă, Cântecul Carpaților, Cântecul trenului, Te apăr și te cânt, patria mea!, Frumoasă ne ești, Românie, Urmașii lui Manole; muzică ușoară: Mai stai o clipă doar, Mă-ntreb uneori, De-acuma nu te-oi mai vedea, Bătrânul parc, Știu o poveste etc.

Vasile Timiș – Concert pentru pian și orchestră (1995) • Orchestra Națională Radio, Dirijor Paul Popescu, Pian: Cristian Petrescu

1927 – S-a născut Camil Mureșanu

Camil Bujor Mureșanu; 20 aprilie 1927, Turda – 21 februarie 2015, Cluj-Napoca

Istoric, membru titular (din 2000) al Academiei Române, membru corespondent 1927-2015 Camil Mureşanu Istorical Academiei de Studii Pedagogice Belgrad, membru-corespondent al Süd-Ost Europa Gesellschaft München și Berlin, membru al Comitetului Național al Istoricilor din România. A fost profesor universitar la Universitatea „Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca, director al Institutului de Istorie „George Barițiu”. I se spunea Lordul datorită erudiției sale și fineții care îl caracterizau. Din lucrările sale: Ioan de Hunedoara și vremea sa, Revoluția burgheză din Anglia, Monumente istorice din Turda, Națiune, naționalism. Evoluția naționalităților, John Hunyadi. Defender of Christendom.

1933 – Radiodifuziunea Română a realizat prima retransmisie internațională

S-a transmis spectacolul susținut la Sofia de corul Cântarea României, condus de dirijorul Mihai Botez.

1934 – A încetat din viață Constanța Hodoș (Constanța Taloș; 12 octombrie 1860, Zimbru, Arad – 20 aprilie 1934, București)

Scriitoare, publicistă; militantă pentru emanciparea femeilor din România; membră în comitetul Societății Scriitorilor Români, premiată cu Medalia Bene Merenti (1910)

1936 – S-a născut Gheorghe Șimonca

20 aprilie 1936, Dăbâca, Cluj – 26 mai 2005, Valea Mare, Vâlcea

Actor de teatru, de televiziune și de film. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” București în 1962. Orădean de origine, a colaborat ca pianist și acordeonist cu Teatrul de Păpuși, iar după absolvire a revenit în orașul natal, pentru o 1936-2005 Gheorghe Şimonca Actorstagiune și ceva, timp în care a jucat câteva roluri importante: Măria-Sa… Bărbatul de Klára Fehér, Oameni și umbre de Ștefan Berciu, Mofturile Belisei de Lope de Vega, Luceafărul de Barbu Ștefănescu Delavrancea etc. La solicitarea lui Radu Beligan, s-a transferat la Teatrul de Comedie București, unde a jucat până la sfârșitul carierei și al vieții în piese mari: Opinia publică de Aurel Baranga, Dispariția lui Galy Gay după de Bertolt Brecht, Alcor și Mona musical după Mihail Sebastian, Preșul de Ion Băieșu, Trei surori de A.P. Cehov etc. A parcurs o carieră interesantă, a apărut în spectacole TV și în mai multe filme, în unul din ele dând viață unei personalități de legendă din istoria țării: controversatul rege Carol al II-lea, cu care, de altfel, și semăna izbitor.

Cianura… și picătura de ploaie (1978)

1940 – S-a născut Gheorghe Lupașcu

20 aprilie 1940, Berteștii de Jos, Brăila

Poet, membru al Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România din 1980. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București, secția Limba și literatura română. A debutat în 1956 în pagina culturală a ziarului Înainte și editorial în 1969, cu volumul de versuri Laocoon Împăcat. 1940 Gheorghe Lupaşcu PoetA colaborat la Pagini Dunărene, Dunărea, Înainte, Viața Nouă, Gazeta Literară, Argeș, Luceafărul, România Literară, Tomis, Astra, Contemporanul, Familia, Magazin Literar, Amfiteatru etc. A publicat volume de versuri: Stăpânul timpului, Întoarcerea arlechinului, Ziua delfinului, Singuratate pe Planeta Pământ, Iubire exilată pe Terra (Premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Brașov), Excelența, Iambirul, Strigăt în Alcandoria, Monologul Secret al Prințului Hamlet, Vocația Osândei, Baladin într-o fabulă (Premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Brașov), Când… , Cabala Corifeilor, Viețuitoare, Transurania (ediție bilingvă, româno-engleză); monografii: Monografia Jubiliară a Teatrului Maria Filotti, Invocându-l pe Nicăpetre. A primit Premiul Internațional al Festivalului Poeților din Balcani (2008), Premiul Opera Omnia al fundatiei româno-canadiene ”Ronald Gasparic” (2010); premiul Opera omnia al Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România (2013).

1943 – S-a născut Dan Horia Mazilu

20 aprilie 1943, Pitești – 16 septembrie 2008, București

Filolog, specialist în slavonă și limbi slave, critic și istoric literar, estetician, profesor universitar, membru corespondent (din 2001) al Academiei Române. A devenit Doctor în Filologie în 1972, cu teza Opera umanistului Udriște Năsturel în conetextul relațillor româno-slave. A urmat Facultatea de Limbi Slave a Universității din București (1961–1966). Inițial a fost cadru didactic la Facultatea de Limbi Slave. 1943-2008 Dan Horia Mazilu FilologDupă 1990 a devenit cadru didactic la Catedra de literatură română, trecând prin toate gradele didactice, până la profesor universitar, decan al Facultății de Litere din București (1994–2004). În ultimii ani, a îndeplinit funcția de director al Bibliotecii Academiei Române din București. A debutat în revista Argeș (1969), iar în volum în 1974 cu monografia Udriște Năsturel. Reputat cercetător în domeniul literaturii române vechi și al istoriei mentalităților, specialist în slavistică și paleografie, a fost creator de școală la Facultatea de Litere și autor al unor volume de referință precum: Barocul în literatura română din secolul al XVII-lea, Literatura română în epoca Renașterii, Proza oratorică în literatura română veche (2 vol.), Recitind literatura română veche (3 vol.), Noi despre ceilalți. Fals tratat de imagologie, O istorie a blestemului, Voievodul dincolo de sala tronului, Văduvele sau despre istorie la feminin. A fost distins cu Premiul „Titu Maiorescu” al Academiei Române (1994) și cu Premiul Asociației Scriitorilor din București (2001), între alte numeroase mărturii de recunoaștere științifică.

1947 – Bancnota de 1 milion de lei

După cel de-al doilea război mondial, cantități imense de hârtie monetară au fost puse în circulație, fapt ce a determinat creșterea inflației de peste 8.500 de ori în 1947, față de 1938. Atunci, biletele de bancă emise de BNR au înregistrat cele mai mari valori nominale: 10.000, 100.000, 1.000.000 și chiar 5.000.000 de lei.
1947 Bancnota De 1 Milion De LeiBancnota de 1.000.000 de lei a fost emisă la 16 aprilie, fiind pusă în circulație la 20 aprilie.

1949 – S-a născut Mircea Florin Șandru

20 aprilie 1949, Făgăraș, Brașov

Poet și jurnalist, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A urmat cursurile Facultății de Filosofie a Universității București, apoi cursuri postuniversitare la Facultatea de Ziaristică din București (1984–1986). În anii facultății, a fost fondator și redactor-șef al revistei studențești Sigma și președintele cenaclului „Liviu Rebreanu” al studenților brașoveni. 1949 Mircea Florin Șandru PoetA fost redactor la revistele Viața studențească, Amfiteatru, publicist-comentator și șef de departament la ziarul Scînteia tineretului. A debutat în presa literară cu un grupaj de poeme găzduit de revista România literară (1973), la rubrica Vă propunem un nou poet, girată de scriitorul Geo Dumitrescu. A participat la concursul de debut al Editurii „Eminescu”, obținând Premiul I, pentru volumul de versuri Elegie pentru puterea orașului, apărut în 1974. După 1989, a fost, succesiv, redactor-șef adjunct, șef de departament, secretar general de redacție și, din nou, redactor șef-adjunct la ziarul Tineretul liber, consilier parlamentar, la Serviciul pentru Presă, Relații Publice și Imagine al Senatului României, ani pe care i-a rememorat în volumul În centrul ciclonului (2012). Din 2009 colaborează, ca jurnalist freelancer, la mai multe publicații centrale. În noiembrie 1990 a fondat, împreună cu un grup de scriitori, Editura „Tudor Arghezi”. Poemele sale au fost traduse în engleză, franceză, germană, italiană, suedeză, spaniolă, rusă, maghiară, greacă, cehă, sârbă, slovenă, bulgară și albaneză. Din scrierile sale: Flacăra de magneziu, Orașe suprapuse, Îngerul pe gheața subțire, Ca silabele unui mare pian, Cămașa fericitului.

1950 – Naționalizarea unei părți a fondului de locuințe de la orașe

A intrat în vigoare Decretul nr. 92/1950 pentru naționalizarea unor imobile, „pentru întărirea și dezvoltarea sectorului socialist în economia RPR; pentru asigurarea unei bune gospodăriri a fondului de locuințe supuse degradării din cauza sabotajului marei burghezii și a exploatatorilor care dețin un mare număr de imobile […] Pentru a lua din mîna exploatatorilor un important mijloc de exploatare”.

1951 – Primul transplant chirurgical al unui organ uman din lume

Transplantul unui esofag a fost realizat în Romania de dr. Dan Gavriliu. 1951 Dr. Dan Gavriliu Prim Transplant MondialDan Gavriliu (1915–2012) a fost un chirurg român care a efectuat prima înlocuire chirurgicală totală a esofagului uman, folosind secțiuni de stomac pentru a ocoli țesutul deteriorat sau deformat. Gavriliu a efectuat prima operațiune la 20 aprilie 1951; a fost prima înlocuire reușită a unui organ uman. El a descris procedeul său în literatura științifică, cu toate acestea, nu a putut face o descriere extensivă despre cercetarea sa, deoarece nu și-a putut permite să achite taxele de publicare.

Mai mult: Gheorghe Dinu – Prof. Dr. Doc. Dan Gavriliu la 95 ani [Revista Chirurgia, 2010].

1952 – A încetat din viață Grigore Tăușan (24 ianuarie 1874, București – 20 aprilie 1952, București)

Filosof, istoric al filosofiei, critic literar și de film, publicist (sub pseudonimul Petronius); membru de onoare al Academiei Române

1959 – A fost adoptată Convenția europeană de asistență judiciară în materie penală

Semnată la Strasbourg în 20 aprilie 1959, a fost ratificată de România prin Legea nr. 236/9 decembrie 1998 pentru ratificarea Convenției europene de asistența judiciară în materie penală, adoptată la Strasbourg la 20 aprilie 1959, și a Protocolului adițional la Convenția europeană de asistența judiciară în materie penală, adoptat la Strasbourg la 17 martie 1978.

1968 – A încetat din viață Adrian Maniu (6 februarie 1891, București – 20 aprilie 1968, București)

Scriitor, poet tradiționalist al epocii interbelice; membru corespondent al Academiei Române

1970 – A încetat din viață Paul Celan (Paul Peisah Antschel; 23 noiembrie 1920, Cernăuți, Regatul României/Ucraina – 20 aprilie 1970, Paris)

Poet, traducător și eseist german de origine română; a colaborat la prestigioasa revistă Secolul 20

1972 – S-a născut Elena Lasconi

20 aprilie 1972. Hațeg

1972 Elena Lasconi JurnalistăJurnalistă, reporter TV. A lucrat la PRO-TV, încă de la înființarea postului. A fost reporter de război, a transmis de la mineriade și a fost la locul dezastrului în Turcia când un cutremur a stins atâtea vieți. Se pricepe să facă prăjituri delicioase, știe peste 200 de rețete. De aceea, s-a asociat cu un profesionist și a deschis o afacere cu prăjituri și torturi pentru evenimente speciale. După o experiență de 17 ani, a fost reporter special al Poveștirilor adevărate. În prezent, a părăsit postul PRO TV pentru a candida la primăria orașului Câmpulung, în prezent ocupând postul de primar la Câmpulung Muscel.

1974 – S-a născut Adrian Ilie

20 aprilie 1974, Craiova

1974 Adrian Ilie FotbalistFost fotbalist, om de afaceri. A jucat pe postul de atacant pentru Electroputere Craiova, Steaua București, Galatasaray, Valencia, Deportivo Alavés, Beșiktaș JK, FC Zürich. A fost component al echipei naționale de fotbal a României pentru o perioadă de aproximativ 10 ani, fiind selecționat de 55 de ori și înscriind 13 goluri. A jucat la Campionatul European de Fotbal 1996, la Campionatul Mondial de Fotbal 1998, Campionatul European de Fotbal 2000. În 2008 a fost decorat cu Ordinul Meritul Sportiv cl.III. S-a retras din fotbal după ce a suferit o accidentare la genunchi. În prezent e om de afaceri, investindu-și câștigurile obținute ca fotbalist în industria turismului.

1976 – A încetat din viață Dumitru Eremia (12 martie 1910, Hălchiu, Brașov – 20 aprilie 1976)

Compozitor, dirijor de muzică militară, general

1981 – S-a născut Alex Simu

Alexandru Florin Simu; 20 aprilie 1981

Muzician, instrumentist (saxofon, clarinet), profesor. A urmat Conservatorul din București, studiind în paralel atât la Facultatea de pedagogie muzicală – Jazz, Compoziție și Dirijare de cor cât și la Facultatea de Interpretare muzicală. La modulul de jazz s-a format cu Mircea Tiberian, devenind primul student la saxofon. A fost membru în grupul New Academic Jazz Quartet și trupa pop Centrul Civic. A continuat studiile la Conservatorul din Utrecht, un master la Amsterdam, finalizând tot ciclul la New York. S-a stabilit în Olanda, a înființat grupul multietnic Arifa, orientat spre world music. A obținut premiul 2 pentru cel mai bun instrumentist la Festivalul de Jazz de la Cluj Napocensis 2001.

Arifa live at Jazzahead 2013

1989 – A încetat din viață Doru Davidovici (6 iulie 1945, București – 20 aprilie 1989, Bărăganul, Brăila)

Aviator militar; scriitor de science-fiction; pasionat de paleoastronautică

1997 – A încetat din viață Tiberiu Alexandru (14 mai 1914, Ilimbav, Sibiu – 20 aprilie 1997, București)

Folclorist, etnomuzicolog; creatorul organologiei muzicale populare moderne românești

1991 – Banca Națională a României a lansat prima emisiune post-revoluționară de bancnote

În 20 aprilie 1991, Banca Naţională a lansat bancnota de 500 de lei, dedicată sculptorului Constantin Brâncuşi. 1991 Bancnota De 5 Sute De LeiUlterior, în acelaşi an, au apărut bancnotele de 1.000 de lei, dedicată lui Mihai Eminescu şi cea de 5.000 de lei, dedicată lui Avram Iancu.

1999 – CSAT a aprobat solicitarea NATO privind accesul fără restricții în spațiul aerian românesc

În 22 aprilie, plenul Camerelor reunite ale Parlamentului a aprobat Hotărârea.

2002 – A încetat din viață Drăgan Muntean (18 aprilie 1955, Poienița Voinii, Hunedoara – 20 aprilie 2002, Târgu Mureș)

Cunoscut solist vocal de folclor muzical românesc din Ardeal

2002 – Primul ziar bilingv româno–portughez Diaspora română și moldavă

A fost fondat de Romeo Niram la Lisabona primul ziar bilingv româno–portughez de cultură Diaspora română și moldavă, fiind destinat atât intelectualilor români cât și celor portughezi. Lansarea ziarului a avut loc la Institutul Camões, primul număr fiind dedicat lui Mihai Eminescu.

2008 – A încetat din viață Monica Lovinescu (19 noiembrie 1923, București – 20 aprilie 2008, Paris)

Ziaristă, critic literar; cunoscută comentatoare la Radio Europa liberă, care și-a dedicat viața și opera luptei împotriva totalitarismului comunist

2009 – A încetat din viață Lászlóffy Aladár (18 mai 1937, Turda, Turda, Regatul României/Cluj – 20 aprilie 2009, Budapesta, Ungaria)

Scriitor și poet maghiar din România; membru al al Uniunii Scriitorilor din România, al Academiei de Arte din Budapesta, al Academiei Digitalizate din Budapesta, precum și membru corespondent al Academiei Române

2017 – A încetat din viață Mihai Ielenicz (9 aprilie 1941, București – 20 aprilie 2017, Iordania)

Renumit geograf și geomorfolog; profesor universitar și decan la Facultatea de Geologie-Geografie a Universității București; președinte al Societății de Geografie

2020 – A încetat din viață al Daniela Caraman Fotea (4 mai 1943, Constanța – 20 aprilie 2020, București)

Critic muzical, jurnalistă de artă, muzicologă și autoare de non-ficțiune; șef de secție în Radiodifuziunea Română; director artistic al casei de discuri Electrocord; membră a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România; membră fondatoare a Colegiului criticilor muzicali „Mihail Jora”; membră a Uniunii Criticilor, Coregrafilor și Realizatorilor de Radio și Televiziune

 

#istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemory

----------

*Ediție revizuită și adăugită

2 comentarii la „20 Aprilie în istoria românilor