20 Ianuarie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Memorandiștii

 

1368 – Hrisovul lui Vlaicu Vodă

Document emis de Vladislav I (Vlaicu Vodă) în 20 ianuarie 1368, prin care confirma brașovenilor privilegiile lor comerciale în sudul Carpaților. A adus o serie de informații foarte interesante. Este cel mai vechi privilegiu comercial acordat de un domnitor român, care s-a păstrat, fiind scris în limba latină. Prezintă cel mai vechi simbol heraldic păstrat în arhivele românești – o amprentă sigiliară atârnată, care consistă dintr-o pasăre heraldică (vultur) cu capul conturnat, având la dreapta o cruce și la stânga o stea și o lună, crai-nou, totul înscris într-un scut de tip francez vechi. Deși aflată într-o stare precară de conservare, amprenta sigiliară a putut fi reconstituită pe baza similarităților cu sigiliul cu sigiliul lui Mircea cel Batrân de pe tratatul de alianță cu regele Vladislav al Poloniei, din 1390.

Hrisovul prezintă, de asemenea, prima mențiune documentară a localității Brăila, confirmând intensificarea comerțului pe „drumul spre Brayla”, cale comercială care lega Brașovul cu cetatea de pe Dunăre și atestă, implicit, existența Brăilei. Totodată apare și prima mențiune documentară a localității Slatina, ca loc de vamă internă la primul vad din câmpie al Oltului, punct obligatoriu de trecere a carelor cu mărfuri peste Olt.

1390 – Tratatul de la Lublin

Conștient de puterea crescândă a turcilor și urmărind să înlăture influența politică a Ungariei asupra Țării Românești, domnitorul Mircea cel Bătrân a încheiat un tratat de alianță cu regele Poloniei, Vladislav al II-lea Iagello; tratatul a fost semnat la Radom, în 1389 și ratificat la Lublin, la 20 ianuarie 1390. Tratatul dintre regele polon și domnitorul român prevedea sprijin reciproc obligatoriu împotriva dușmanului comun – regele Ungariei – și sprijin împotriva altor inamici. Mircea cel Bătrân a renunțat la acest tratat, câțiva ani mai târziu, prevederile lui nefiind puse în practică.

1473 – Matei Corvin, Regele Ungariei, a acordat garanții negustorilor moldoveni pentru comerț în Transilvania

Negustorii moldoveni au primit acordul să vândă produsele lor în orașele Bistrița, Cluj, Brașov și Sibiu.

1527 – A început prima domnie a lui Petru Rareș în Moldova

Petru Rareș (1483 – 3 septembrie 1546, Suceava), fiul lui Ștefan cel Mare, a fost domn al Moldovei de două ori (20 ianuarie 1527–18 septembrie 1538; 19 februarie 1541–3 septembrie 1546). În aprilie 1530 s-a căsătorit cu Elena-Ecaterina Brankovici, fiica despotului sîrb Iovan Brankovici. A urmat în linii mari politica internă și externă stabilită de tatăl său, pe plan intern urmărind consolidarea autorității centrale, îngrădirea puterii marilor boieri, întărirea țării, iar pe plan extern a desfășurat o largă activitate diplomatică.

1603 – Prima atestare documentară a satului Bravicea

Legenda povestește despre o luptă între Ștefan cel Mare, cu câțiva oameni din garda sa și o ceată de tâlhari. „Obosit să tot lupte cu sabia, Ștefan Vodă a scos din carâmbul cizmei biciul său cu mâner lucrat în aur și cu limbă de vână de bou împletită în opt. Prădătorii, încolăciți de limba biciului domnesc, se prăbușeau ca spicele la pământ…” după care ar fi exclamat „Brav bici… Brav bici ai fost, pe brav stejar să mi te odihnești!”. În prezent, Bravicea este un sat din raionul Călărași, Republica Moldova.

1648 – A apărut Noul Testament de la Bălgrad

A fost prima traducere integrală în limba română a Noului Testament, tipărit în limba română, cu caractere chirilice, publicat în 1648 la Bălgrad (Alba Iulia), în timpul principelui calvin Gheorghe Rákóczi I, sub coordonarea arhiepiscopului Simion Ștefan. Avea titlul Noul Testament sau Înpăcarea sau Leagea Noao a lui Isus Hristos, Domnului nostru. Textul Noului Testament de la Bălgrad a fost împărțit în capete sau capitole, respectiv în stihuri sau versete. Valoarea lingvistică și literară este evidențiată prin mesajul din prefața lucrării, care subliniază importanța unității limbii literare românești.

1719 – S-a născut Iacob Putneanu

20 ianuarie 1719 – 15 mai 1778, Mănăstirea Putna

Cărturar și traducător; Mitropolit al Moldovei, trecut în rândul sfinților. La doar 12 ani a intrat în viața monahală, ca ucenic la Mănăstirea Putna, fiind hirotonit diacon în 1733, ieromonah (1836) și egumen (1744). În anul 1745 a fost ales Episcop de Rădăuți, iar după cinci ani, Mitropolit al Moldovei. În calitate de mitropolit, a desfășurat și o intensă activitate pastorală, socială, filantropică și culturală, promovând tiparul românesc și contribuind la traducerea de cărți bisericești. Însă, una dintre cele mai mari binefaceri pe care le‑a făcut păstoriților săi a fost faptul că a reușit să îi determine pe domnii țării să elimine câteva impozite care sărăceau întreaga țară, dar mai ales pe oamenii simpli. A eliminat temporar „văcăritul” punând un blestem asupra lui, având un rol important și în eliminarea temporară a altor două impozite: „pogonăritul” și „vădrăritul”. S-a remarcat prin evlavie și înțelepciune, fiind un bun dascăl și un păstor deosebit de atent la problemele sociale și economice ale țării, în pofida tuturor vicisitudinilor politice. De aceea, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a hotărât trecerea mitropolitului Iacob Putneanul în rândul Sfinților, cu prăznuire la 15 mai, „luând aminte la credința lui tare și nestrămutată, la dragostea față de poporul încredințat lui spre păstorire și căutând folosul duhovnicesc al poporului dreptmăritor ce poartă numele lui Hristos”.

1757 – S-a născut Ioan Cantacuzino

20 ianuarie 1757, Constantinopol/Istanbul, Turcia – 3 iulie 1828, Kantakuzinka, Ucraina

Om politic, poet, primul autor cu un volum tipărit, primul traducător. A fost fiul clucerului Răducanu Cantacuzino și al domniței Ecaterina, fiica lui Ioan Mavrocordat, domnitorul Moldovei. În 1759, părinții s-au mutat la București, unde a primit „o educație îngrijită”, corespunzătoare situației înalte în societate a familiei sale. A participat la războiul ruso-turc (1768–1744), la doar 15 ani, după război a trăit în Rusia, unde a făcut și studiile și s-a întors în țară în 1784. Abil diplomat, a dus la bun sfârșit misiunile încredințate de domnitorii Mihail Suțu si Nicolae Mavrogheni, fiind un adversar al turcilor și un adept al unirii principatelor. În anul 1791 a plecat în Rusia, unde Împărăteasa Ecaterina a II-a i-a dat gradul de colonel în armata țaristă. După retragerea din armată a fost înnobilat cneaz și a primit o moșie pe malul Bugului, unde a înființat târgul Kantakuzinka sau Kantakuzovka, azi Pribujeni (Ucraina). În perioada 1792–1796, a apărut la Dubăsari sau Movilău, volumul de versuri Poezii noo, alcatuite da I. C., primul volum de poezii tipărit, din literatura română. Volumul cuprinde poezii originale și traduceri din La Fontaine, Metastasio, Thomas Gray, Marmontel. A mai publicat Cercare asupra omului (An Essay on Man) de Alexander Pope, prima traducere în română din literatura engleză, iar piesa Narchis sau îndrăgitul da însuș de sine de J.J.Rousseau a rămas în manuscris. Este cunoscut prin biografia scrisă de Nicolae Bălcescu în Magazin istoric pentru Dacia (1845), care l-a caracterizat pe Cantacuzino ca pe „unul din acele spirite înalte, pe care Providența seamănă a le trimite din timp în timp, spre a face gloria, cinstea și mîntuirea statelor”.

1800 – S-a născut Costache Bălăcescu

20 ianuarie 1800 sau 1809, București – 29 februarie 1880, București

Scriitor, unul dintre primii autori satirici români. Provenind dintr-o familie de funcționari de pe lângă Domnitor, a fost școlit la instituțiile grecești din București. Grație eforturilor educaționale și caracterului virtuos, acesta a ajuns în timp să ocupe postul de prefect al județelor Muscel, Prahova, Dâmbovița și Olt. A debutat cu lucrarea Primăvara în periodicul Curierul Românesc (1844), dar a preferat în final scrierile satirice, prin care a reliefat cele mai evidente și amuzante neghiobii ale firii umane din toate timpurile. Cea mai sugestivă satiră semnată de el este Fă-mă, tată, să-ți semăn sau Căftănitul de țară la București (1860). A scris fabule, epigrame, epistole și satire, activând și în Societatea Filarmonică, asociație fondată în 1833 de către Ion Câmpineanu și Ion Heliade-Rădulescu, al cărei țel declarat era încurajarea dramaturgiei naționale. S-a profilat drept un om al literelor care și-a lăsat amprenta atât în fabula românească, cât și în satiră. „Fabula, acel gen greu de scriere, deși în aparență atât de ușor, se potrivea asemenea cu spiritul nepreocupat al autorului nostru, așa încât afară de Grigore Alexandrescu, el [Costache Bălăcescu] e singurul care a mai scris fabule bune în Țara Românească” [Mihai Eminescu – Convorbiri Literare, 1 noiembrie 1874].

1818 – A încetat din viață Dimitrie Țichindeal

1775, Becicherecu Mic, Banat – 20 ianuarie 1818, Timișoara

Preot, cărturar, fabulist, traducător. A fost învățator la Belinț, apoi la Beregsău, inspector școlar. A urmat cursuri clericale la Timișoara, Seminarul Teologic din Timișoara și s-a întors în satul natal unde a fost învățător, apoi preot. În 1805 a participat la campania împotriva lui Napoleon în calitate de confesor militar. A făcut parte din grupul de preoți care a prezentat o petiție împăratului Francisc I, prin care susțineau drepturile românilor, stăruind pentru cultura națională românească. Considerat unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai ideologiei iluministe din Banat, a militat pentru emanciparea românilor din Banat. Literar, s-a ocupat de traduceri din limba sârbă în română pentru a promova educarea și emanciparea maselor românești. A fost autorul primei culegeri de fabule în limba română. A fost numit de Mihai Eminescu, în Epigonii, „gură de aur”, printre cei „ce-au scris o limbă ca un fagure de miere”.

1872 – S-a născut Ștefan Popescu

20 ianuarie 1872, Buzău – 8 iulie 1948, București

Pictor, desenator, gravor, membru de onoare (din 1936) al Academiei Române. A studiat la Academia de Arte din Munchen și Academia de Arte din Paris. A fost unul dintre gravorii de referință din arta românească. În 1901 a participat la prima expoziție de grup, la Ateneul Român din București. A primit medalia de aur la Expoziția Internațională Münchner Sezession. Și-a organizat prima lui expoziție personală în 1904 la Paris, expunând apoi la Berlin alături de Claude Monet și Edgar Degas. În timp ce se afla la studii în Paris, a fondat, împreună cu Gheorghe Petrașcu, gruparea pictorilor români la Paris, Tinerimea Artistică. În 1905 a aderat la grupul Cercle des étudiants roumains din Paris din care făceau parte Constantin Brâncuși, George Enescu, Traian Vuia, Aurel Vlaicu, Henri Coandă, Ion Pillat, Nicolae Dărăscu, Camil Ressu și alții. A fost bun prieten cu Constantin Brâncuși, la care a locuit o perioadă. Opere ale sale sunt în toate muzeele din țară.

Galerie tablouri [WikiArt]

1877 – S-a născut Ștefan Petică

20 ianuarie 1877, Bucești, Galați –.17 octombrie 1904, Bucești

Poet, a fost „întâiul poet simbolist declarat” [George Călinescu]. A urmat studii liceale la Brăila, unde și-a afirmat înclinația pentru literatură și o orientare politică social-democrată. A fost un intelectual autodidact, poliglot, cu preocupări multidisciplinare umaniste în literatură (franceză, germană, engleză, italiană, spaniolă, de unde a efectuat traduceri), filosofie, sociologie, antropologie, astronomie, istoria artei, finalizate cu comentarii literare, articole, studii, note, recenzii pertinente și incisive. A efectuat documentare specializată, achiziționând cărți și publicații de la diverse edituri de marcă din România, Italia, Franța, Anglia și Germania. A debutat literar în Lumea nouă literară și științifică (1896), devenind colaborator statornic al acesteia. A fost ziarist acreditat la Capitala, prim redactor la L’Echo de Roumanie. Journal Conservateur, secretar de redacție la Literatorul lui Macedonski, redactor la România Jună, Economia națională, a desfășurat o intensă activitate publicistică la revista Lumea nouă, cultivând o amiciție trainică cu George Tutoveanu, Ilarie Chendi, Jean Bart, cu militanții socialiști, a sprijinit activ revendicările țăranilor și înființarea cluburilor socialiste la sate. Din 1900, s-a retras definitiv, în urma presiunilor autorității politice, dar a activat în cadrul Ligii pentru unitatea culturală a românilor. Din operele sale: Fecioara în alb, Cântecul toamnei, Serenade demonice, Poeme, Cântece de seară etc.

1880 – A apărut revista Literatorul

Revistă literară, înființată și condusă de Alexandru Macedonski, de orientare declarat „antijunimistă”. A apărut la București, săptămânal, cu mari intermitențe, între 1880–1919; inițial a teoretizat poezia socială, urmând tradițiile progresiste ale pașoptiștilor. S-a mai aflat sub direcția lui Cincinat Pavelescu și Maria D. Ghica. Printre colaboratorii mai de seamă ai revistei, se numără: Vasile Alecsandri, Duiliu Zamfirescu, Traian Demetrescu, Ștefan Petică, Cincinat Pavelescu, Alexandru T. Stamatiad, Tudor Vianu, Mircea Demetriade etc. În ianuarie 1991, a apărut seria nouă a revistei Literatorul, fondată de Marin Sorescu.

1884 – S-a înființat Casa pentru ajutorul școalelor

Din inițiativa lui Spiru Haret, prin Legea pentru înființarea Casei pentru Ajutorul Școalelor din 20 ianuarie 1883, s-a înființat în București o instituție cu scopul de a primi și administra toate donațiile ce se vor face pentru propășirea școlilor. Administrația averii Casei pentru Ajutorul Școalelor urma a se încredința unui consiliu de administrație și supraveghere compus din ministrul Instrucției Publice, ca președinte, președintele Înaltei Curți de Casație, guvernatorul Băncii Naționale, rectorii universităților, președintele Academiei Române și directorul Casei de Depuneri, Consemnațiuni și Economie. Casa pentru Ajutorul Școalelor a funcționat până în anul 1896, dar activitatea ei a fost de fapt inexistentă din cauză că nu a avut o bună organizare.

1892 – Memorandumul către împăratul Franz Joseph I

La conferința extraordinară a Partidului Național Român (Sibiu, 8/20–9/21 ianuarie 1892), fruntașii PNR au decis elaborarea unui Memorandum către împăratul Franz Joseph I, cuprinzând toate revendicările celor trei milioane de români din monarhia austro-ungară, precum și o critică a politicii naționale intolerante a guvernului maghiar. Memorandumul, redactat de patriotul transilvănean Iuliu Coroianu, a fost conceput de un comitet format din membri ai Partidului Național Român: Ioan Rațiu – președinte, Gheorghe Pop de Băsești și Eugen Brote – vicepreședinți, Vasile Lucaciu – secretar general, Septimiu Albini – secretar, D.P. Barcianu, Theodor Mihali, Vasile Ignat, Alexandru Filip, Ludovic Ciato, Patrichie Barbu, I. Tripon, Nicolae Christea, Gavril Manu, Dimitrie Comșa, Aurel Suciu, I. Nichita, Mihai Veliciu, Gavril Lazăr, Iuliu Mera, Gherasim Domide, A. Popovici, Rubin Patiția și Vasile Rațiu – membri. Dr. Ioan Rațiu a fost ales președinte al Partidului Național Român.

1908 – A încetat din viață Dumitru C. Ollănescu-Ascanio (21 martie 1849, Focșani – 20 ianuarie 1908, București)

Poet, prozator, dramaturg și traducător junimist; lungă carieră diplomatică (ministru plenipotențiar la Istanbul, Viena și Atena); membru titular și vicepreședinte (1898–1900; 1903–1906) al Academiei Române

1917 – Comitetul Național al românilor emigranți din Austro-Ungaria

În ziua de 7/20 ianuarie 1917 s-a înființat la Iași Comitetul Național al Românilor Emigranți din Austro-Ungaria, format din 12 persoane, condus de Vasile Lucaciu și Octavian Goga. Comitetul a semnat Declarația de război împotriva Austro-Ungariei.

1918 – Lupta de la Galați

A avut loc între 7/20–9/22 ianuarie 1918 între forțele armate ale Regatului României și corpuri de voluntari ruși dezertați din fosta Armată Imperială Rusă, precum și bolșevici.

La începutul anului 1917, toată armată română s-a retras în Moldova, după dezastrul campaniei din 1917, alături de populația refugiată din calea trupelor învingătoare. Pe frontul român, alături de trupele noastre se aflau și unități din armata rusă – aproximativ o jumătate de milion de trupe combatante, plus trupe de etape, servicii, spitale etc. După revoluția rusă, politica rușilor s-a schimbat radical; colaborarea armatelor celor două țări a încetat aproape complet, ba chiar au devenit inamici. Corpuri ale armatei țariste, în ciuda opoziției conducătorilor ei, au început a simpatiza cu Revoluția bolșevică, au început să-și părăsească pozițiile, pentru a se reîntoarce în Rusia. De fapt, trupele rusești din România se transformaseră în bande indisciplinate, asupra cărora nimeni nu avea nici cea mai mică autoritate, nici măcar generalul Șcerbaciov, comandantul rus al frontului. „La îndemnurile lui Lenin, rușii dezertează în masă, înarmați, pentru a se întoarce în țară. Erau hotărâți să-și croiască drum cu armele și să prade totul în calea lor, ca un nor de lăcuste, și dacă nu întâlneau rezistență, să bolșevizeze totul, după modelul din Rusia“ [istoricul Cristian Negrea].

Luptele din 20–22 ianuarie 1918, când o mână de soldați, marinari, pompieri, polițiști și civili, 500 de oameni, au făcut să se predea o armată rusească de 12.000 de oameni, celebrul Corp Siberian rus, au făcut din Galați ultima barieră în calea unui cotropitor foarte bine înarmat. Răzvrătiți, pe fondul declanșării revoluției roșii bolșevice, rușii intenționau să prade și să ardă orașul, să ucidă și să devasteze, așa cum făcuseră în Basarabia. Și poate că Europa ar fi fost contaminată de bolșevism în mai mare măsură (deja, în Ungaria bolșevicii luaseră puterea!), dacă n-ar fi spus „Nu!” gălățenii. În cinstea luptătorilor din 1918, cinci ani mai târziu, la Galați s-a ridicat un monument, care însă a fost demolat în 1962 din rațiuni așa-zis edilitare, mărturie a sa rămânând doar fotografiile vremii realizate de George Makșay, fotograful Casei Regale.

1918 – Lupta de la Tighina

S-a desfășurat între 20–25 ianuarie 1918 între forțele armate ale Regatului României și cele ale Comitetului Executiv Central al Sovietelor Frontului Român, Flotei Mării Negre și regiunii Odessa, RUMCEROD, precum și voluntari dezertați din fosta Armată Imperială Rusă și bolșevici. Avansarea trupelor române pe teritoriul Republicii Democratice Moldovenești a început după ce Sfatul Țării a votat în favoarea unirii cu România, cu toate acestea armata română a întâlnit o rezistență dârză din partea elementelor locale bolșevice și anarhiste rusești. Operațiunea de alungare a trupele sovietice din Tighina a fost încredințată detașamentului 22, condus de lt. col. Macovescu.

1918 – S-a născut Ion Frunzetti

20 ianuarie 1918, Bacău – 11 septembrie 1985, București

Critic și istoric de artă, eseist, poet, publicist, traducător și profesor universitar. Fiul unui ofițer de carieră, a făcut liceul în mai multe orașe prin care meseria tatălui său l-a purtat: Galați, unde l-a avut profesor pe Anton Holban; Oradea, unde a publicat primele sale epigrame în revista Flori de crâng, a luat lecții de desen de la pictorul Stavru Tarasov, apoi de la Nicolae Tonitza; Focșani, unde a colaborat la editarea revistei locale de avangardă 13, iar sonetul său, Nevroză a obținut premiul I în 1934 la concursul organizat de redacția revistei; Timișoara, unde și-a dat bacalaureatul în 1936, după care a publicat poezii în câteva reviste locale: Crai nou, Fruncea, Colț de țară. S-a înscris la Facultatea de Litere și Filosofie din București și, în paralel între anii 1936–1937, a făcut studii la Facultatea de Drept din cadrul Universității București. În 1940 a susținut teza de licență în Estetică, Problema tragicului în artele plastice, sub conducerea lui Tudor Vianu, care a fost distinsă cu Magna cum laude. A fost titular al cronicii plastice a revistei Vremea la recomandarea lui Francisc Șirato, a publicat cronici plastice, eseuri, recenzii la revista Semne, a colaborat cu cele mai notabile periodice culturale ale timpului, Revista Fundațiilor Regale, Viața românească, Universul Literar. A debutat editorial cu volumul de poezii Maree (1945). Alte scrieri: Studii critice, Arta românească în secolul XIX, Pegas între Meduză și Perseu, Dragostele aceleași inimi, Ostrovul meu.

1922 – S-a născut Teodor Bratu

20 ianuarie 1922, Gogoșari, Giurgiu – 8 martie 2015

Compozitor, membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România din 1949. A absolvit Conservatorul din București și a fost consultant și instructor principal la Direcția Muzicii din Consiliul Culturii și Educației Socialiste din București (1958–1982). A abordat în creația sa o mare diversitate de genuri și tematici muzicale, de la muzica simfonică și operă (7 din cele 9 asemenea lucrări fiind interpretate de-a lungul timpului pe scenele teatrelor de operă din București, Iași și Craiova) până la piese și cicluri corale și muzică pentru copii. A fost distins cu numeroase premii. A compus muzică de teatru: Din vremea Unirii; muzică vocal-simfonică: Minerii Jiului; muzică corală: Măreața magistrală; cântece pentru copii: Cuvânt de pioner; muzică ușoară: Cântecul iubirii va trăi mereu etc.

Teodor Bratu – Vremuri de Vitejie • Marcel Rosca [TVR]

1923 – Fuziune de partide

Partidul Țărănesc din Basarabia, condus de Ion Inculeț, a fuzionat cu Partidul Național-Liberal, precum și cu Partidul Democrat al Unirii din Bucovina, condus de Ion Nistor.

1928 – S-a născut Dan Rădulescu

Dan P. Rădulescu; 20 ianuarie 1928, București

Geolog, profesor universitar la Universitatea București, membru titular (din 1993) al Academiei Române. A urmat cursurile universitare la Facultatea de Științe Naturale, secția Geologie a Universității din București, devenind Doctor în Geologie în 1957 și Docent în 1968. Și-a început cariera universitară la catedra de Mineralogie în 1949, fiind încă student, și a urmat toate treptele ierarhiei universitare – de la preparator, asistent, lector, conferențiar și profesor titular. A fost director al Institutului Geologic, a făcut cercetări asupra mineralelor din rocile vulcanice; a identificat neokitul, o formă mineralogică nouă. Lucrări de sinteză: Determinarea mineralelor cu ajutorul metodei universale Fedorow, Mineralogia topografică a României, studii: Petrografie sedimentară, Vulcanii, astăzi și în trecutul geologic, Petrologie magmatică și metamorfică.

1930 – S-a născut Achim Nica

20 ianuarie 1930, Obreja, Caraș-Severin – 23 noiembrie 2012

Interpret de muzică populară, în special de muzică tradițională din zona Banatului. De mic a cântat alături de mama și bunica, iar la vârsta de 10 ani vocea i-a fost remarcată de învățătorul său. Cu toate acestea, cariera și-a început-o abia la 30 de ani. A activat la Orchestra Doina Banatului din Caransebeș (1965–1975), sub îndrumarea dirijorului Nicolae Perescu. S-a afirmat în fața publicului din zonă, apoi din țară și din Banatul Sârbesc, în urma turneelor efectuate. La baza repertoriului său au stat la început doinele. Începând din 1961, a înregistrat 8 discuri și 4 casete audio-video. A fost distins cu Ordinul național Pentru Merit în grad de Cavaler (2004).

La Obreja-ntr-o grădină

1931 – S-a născut Vasile Băran

20 ianuarie 1931, Pojogeni–Târgu Cărbunești, Gorj – 23 decembrie 2016

Jurnalist, prozator și publicist. A urmat liceul la Târgu Jiu și București, apoi Școala Superioară de Partid „Ștefan Gheorghiu”, secția Ziaristică. A fost, pe rând, redactor la Agerpres, Scînteia Tineretului, Scînteia, Studioul Cinematografic București, secția de scenarii; secretar de redacție la România literară. A debutat cu reportaje în Gorjul liber și cu proză în Luceafărul (1960). Debutul editorial (dublu) a avut loc un an mai tîrziu, cu Pe drumul fericirii și Gospodăria colectivă – izvor de bunăstare și belșug. Sînt primele titluri dintr-o bibliografie abundentă, în diferite genuri și completată inclusiv în anii postrevoluționari: Contemporani cu viitorul, Duminica lucrurilor, Ancheta, Diamantul viu, Oglinda nepieptănată, Recucerirea dragostei, Nevăzutele războaie, Mierea din nevasta altuia, Dracula, adolescentul blestemat, Itinerar brâncușian, Monografii istorice.

1938 – S-a născut Maria-Magdalena Zaharescu

20 ianuarie 1938, Cluj

Chimistă, membră a Academiei Române. În 1959 a absolvit Facultatea de Chimie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, specialitatea Chimie anorganică și analitică, obținând Diploma de merit alături de alți doi colegi. A obținut titlul de Doctor în Chimie în 1971, cu o teză care avea ca subiect Studiul sistemului ternar SiO2-TiO2-NiO. A participat la diverse stagii de specializare în Danemarca (1974 – Technology University, Lyngby), Polonia, Suedia, Franța, Marea Britanie, SUA și Japonia. A fost chimistă la Întreprinderea Carbochim din Cluj, unde a început să studieze materialele oxidice. A participat la o specializare la Institutul de Chimia Silicaților din Leningrad/Sankt Petersburg. În aceeași perioadă, a publicat primele sale lucrări de cercetare. Din 1964 s-a transferat cercetător la Centrul de Chimie Anorganică al Academiei Române, transformat ulterior în Centrul de Chimie Fizică al Academiei Române. În 1971 a fost numită la conducerea Laboratorului de Combinații Oxidice și Știința Materialelor, care s-a transformat în Institutul de Chimie Fizică „Ilie G. Murgulescu” al Academiei Române. A fost profesor asociat la Catedra de Știința și Ingineria Materialelor Oxidice a Universității Politehnica București și la Universitatea București, unde a condus doctorate.

1939 – S-a născut Gheorghe Jurcă

20 ianuarie 1939, Abrud-sat/Ciuruleasa, Arad

Prozator, poet, ziarist, membru al Uniunii Scriitorilor din România, din 2002. A urmat Școala de gazetărie de pe lângă Academia „Stefan Gheorghiu” din București, Facultatea de Filosofie a Universității București (1965–1970) și cursuri post-universitare de Ziaristică. A debutat absolut cu povestirea Cu sufletul în palme, în Luceafărul, în anul 1982. A colaborat la ziarele Drumul socialismului, Ritmuri hunedorene, Luceafărul etc. A publicat nuvele și povestiri: Amurg în pădurea de carpeni, Musafira de la miezul nopții, Sihastra, Noapte la castel, Pământul de acasă, Catedrala de iarbă, Prânzul poetului; romane: Nu ucideți dragostea, Vinul amar al iubirii, Don Quijote pe calul de lemn, Semnul Fiarei, Scrisori din livada cu mierle, Crinul sălbatic, Elegie pentru bradul fulgerat; teatru: Femeia din lună, Kafka în chiloți de baie etc.

1943 – A încetat din viață Pericle Papahagi (20 octombrie 1872, Avdela, Grecia – 20 ianuarie 1943, Silistra, Bulgaria)

Lingvist, filolog și folclorist de origine macedoromână; un neobosit culegător de folclor și cercetător în domeniul aromânei; editor al celor mai vechi texte aromânești.

1944 – S-a născut Dan Covătaru

20 ianuarie 1944, Cernăuți

Sculptor, profesor de sculptură la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași, membru al Uniunii Artiștilor Plastici. A studiat la Liceul de Arte Plastice „Octav Băncilă” din Iași, urmat de cursurile Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București (1963–1969), cu diploma de licență în Arte, specialitatea Sculptură, la clasa Ion Irimescu. A participat constant la expoziții județene, bienale, republicane, colective zonale și internaționale. A realizat lucrări monumentale: Basorelief (Prefectura Iași), Soldatul român (Cimitirul eroilor Eternitatea, Iași), Mihai Eminescu (Copou, Iași), Ștefan cel Mare (Iași) și numeroase busturi monumentale: Spiru Haret, George Enescu, I. Negruzzi, Otilia Cazimir, Sergiu Celibidache, Ștefan cel Mare și Sfânt, toate în Iași. A primit Premiul pentru sculptură al UAP Iași (1999), Distincția de Vrednicie a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei (2004), Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler (2004) și multe altele.

Biografie ilustrată [Artindex]

1947 – SUA a semnat Tratatul de pace cu România, după cel de-al doilea război mondial

În marea sală a Departamentului de Stat din Wshington DC, la 20 ianuarie 1947, a avut loc ceremonia semnării de către secretarul Departamentului de Stat al SUA, James F. Byrnes, a Tratatelor de Pace cu România, Italia, Ungaria și Bulgaria. Tratatul cu România a fost semnat la 29 ianuarie de V.M. Molotov, iar la 4 februarie de titularul Foreign Office, Ernest Bevin. În condițiile istorice date, Consiliul de Miniștiri a hotărât, la 1 februarie, să-l semneze, în aceeași ședință fiind stabilită și delegația care urma să meargă la Paris pentru semnarea Tratatului de Pace: Gheorghe Tătărescu, Lucrețiu Pătrășcanu, Ștefan Voitec, Dumitru Dămăceanu etc.

1949 – S-a născut Constantin Pricop

20 ianuarie 1949, Piatra Neamț

Critic și istoric literar, poet și publicist. În 1972 a absolvit Facultatea de Filologie secția Română–Franceză a Universității „Al.I. Cuza” din Iași, iar în 1999 și-a dat doctoratul cu lucrarea publicată sub titlul Seducția ideologiilor și luciditatea criticii. Privire asupra criticii literare românești din perioada interbelică, distinsă cu premiul Asociației Scriitorilor din Iași în 1999. A debutat în revista școlară suceveană Sinteze, iar editorial cu volumul de versuri Viața fără sentimente (1982). A lucrat ca redactor-șef al revistei studențești Alma Mater, redactor și secretar general de redacție la revista Convorbiri literare, redactor-șef al publicațiilor Sud-Est, Continent, a colaborat cu poezii și critică literară la România literară, Cronica, Dacia literară, Steaua, Contrafort, Contrapunct, etc. Alte lucrări: Marginea și centrul, Literatura și tranziția, Naratori și modelare umană în medievalitatea românească.

1952 – S-a născut Petru Cimpoeșu

20 ianuarie 1952, Vaslui

Scriitor contemporan, membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1990. S-a înscris la Institutul de Petrol, Gaze și Geologie din București, pe care l-a terminat în 1976. A lucrat ca inginer petrolist pe mai multe șantiere din zona Moinești, a predat ca profesor la Liceul „George Bacovia” din Bacău, a fost pentru scurt timp director al Centrului Cultural Herăstrău (Palatul Elisabeta) din București, revenind ulterior în Bacău, ca director al Centrului de Librării. A mai lucrat ca jurnalist, secretar de redacție sau redactor-șef la gazete locale, Moldova, Pur și simplu, Monitorul de Vaslui, a fost directorul Teatrului de animație din Bacău, director al Direcției Județene pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național Bacău. Scriitor optzecist, este unul dintre prozatorii de primă linie ai ultimilor ani. Scrieri: Amintiri din provincie, Erou fără voie, Un regat pentru o muscă, Christina Domestica și Vânătorii de suflete, Nouă proze vechi. Ficțiuni ilicite.

1954 – S-a născut Vlad Conta

Vladimir Conta; 20 ianuarie 1954, Arad

Dirijor și pianist român-elvețian-canadian, fiul dirjorului Iosif Conta. A început pregatirea în România, unde a și debutat, la 13 ani ca pianist concertist alături de Orchestra Nationala Radio, sub bagheta tatălui său. A studiat Pianul și Dirijatul la Conservatorul de Muzică din Geneva, Elveția, s-a perfecționat în dirijat cu Franco Ferrara la Academia Chigiana din Siena, Italia și nu în ultimul rând, s-a specializat în dirijat și pian cu reputatul Carlo Zecchi la celebra universitate Mozarteum din Viena. A fost maestru-corepetitor la Opera din Monte Carlo și la Grand Theatre din Geneva, devenind apoi dirijor la Teatrul de Stat din Biel-Bienne și dirijor-invitat permanent al faimosului Teatro Regio di Torino.De asemenea, a fost director artistic al Regina Symphony Orchestra din Regina, Canada (1989–1999). Având și apreciate apariții în concerte la pupitrul unor ansambluri precum National Symphony Orchestra din Washington, Philharmonia Orchestra din Londra, Orchestre de la Suisse Romande, Orchestre de Chambre din Lausanne etc., a mentinut contactul cu lumea muzicală din țară, din 2001 devenind dirijor al Operei Naționale București. A asigurat aici conducerea muzicală a zeci de spectacole, în care ansamblul a avut o apreciabilă evoluție, contribuind la succesul montărilor unor opere ale compozitorilor de marcă: Mozart, Verdi, Puccini, Donizetti, Rossini, Wagner, Bizet, Enescu, R. Strauss etc. A fost distins, printre altele, cu Medalia de aur a Festivalului de la Plevna, Medalia A 25-a Aniversare a Canadei pentru merite cultural deosebite și Premiul „Ludovic Spiess” al Forumului Muzical Roman.

Igor Stravinsky – Le sacre du printemps / Ritualul primăverii (Partea I) • Orchestra Filarmonicii „George Enescu” București, Dirijor Vlad Conta

1965 – S-a născut Anton Weissenbacher

20 ianuarie 1965, Baia Mare

Fost fotbalist care a evoluat pe postul de fundaș stânga. A făcut parte din lotul echipei Steaua București, cu care a câștigat campionatul național (1985–1986, 1986–1987), Cupa României (1987), Cupa Campionilor Europeni (1986) și Supercupa Europei (1986). A părăsit România în anii ’90 și s-a stabilit în Germania, la echipa de ligă amatoare SV Eintracht Trier 05 unde a jucat până la finalul carierei fotbalistice.

1973 – A încetat din viață Alexandru Mironescu (Alexandru Codin Mironescu; 10/23 iulie 1903, Tecuci – 20 ianuarie 1973, București)

Filosof, eseist, poet, romancier, critic de teatru, memorialist, publicist, chimist și profesor; figură proeminentă a grupării spirituale Rugul Aprins de la Mănăstirea Antim; a fost închis în temnițele comuniste.

1975 – S-a născut Pavel Bartoș

20 ianuarie 1975, Miercurea Ciuc

Actor de teatru, film și televiziune. A absolvit Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj, Facultatea de Teatru, la clasa Marius Bodochi. A jucat pe scenele a numeroase teatre: Teatrul Național Cluj, Teatrul de Nord Satu-Mare, Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely” Timișoara, Teatrul Național Timișoara, actor colaborator la Opera Română Timișoara, Teatrul Union București, din 2001 fiind actor la Teatrul Odeon. Este co-prezentator la emisiunile-concurs de televiziune Vocea României și Românii au talent la ProTV. Dintre filmele sale: Amen., Ho Ho Ho și telenovele: Numai iubirea, Păcatele Evei, Războiul Sexelor, Îngerașii, Aniela.

Ho Ho Ho (2009) • Ștefan Bănică Jr., Bogdan Iancu, Pavel Bartoș, Alina Chivulescu, Valentin Teodosiu etc.

1978 – S-a născut Cristina Flutur

20 ianuarie 1978, Iași

Actriță de teatru și film. După absolvirea Facultății de Litere, secția Română-Engleză, a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (2000), a urmat Facultatea de Litere, secția Actorie, a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj Napoca (2000–2004), la clasa Miklos Bacs–Irina Wintze. Joacă la Teatrul Național „Radu Stanca” din Sibiu, dar și pe scene naționale: Mangalia (la Gala Tânărului Actor), București (Festivalul Național de Teatru) și în afara țării, cu ocazia turneelor Teatrului Național „Radu Stanca” la Kiev, Sarajevo, Helsinki, Sankt-Petersburg, Skopjie, Trabzon, Ljiubljana, Napoli, Bogota, Roma. A jucat în piese de teatru: Platonov, Pescărușul de A.P. Cehov, Turandot după Carlo Gozzi, Metamorfoze după Publius Ovidius Naso, Rinocerii de Eugen Ionescu, Joia dulce după John Steinbeck. Din 2013 locuiește în București și își continuă cariera cinematografică. Filme: După Dealuri (Premiul pentru interpretare feminină la Festivalul Internațional de Film de la Cannes), Raisa, Hawaii, When I Die the World Ends, Să nu ucizi, Cărturan, Une femme de notre temps, Gefilte Fish etc.

Hawaii (2017) • Dragos Bucur, Cristina Flutur, Andi Vasluianu, Constantin Cojocaru, Rodica Lazăr, Gheorghe Ifrim etc.

 1984 – A încetat din viață Johnny Weissmüller (Peter Johann Weissmüller; 2 iunie 1904, Freidorf, Austro-Ungaria/Timișoara – 20 ianuarie 1984, Acapulco, Mexic)

Sportiv și actor american de origine română; a obținut cinci medalii olimpice (1924 și 1928); a jucat în seria de filme Tarzan.

1990 – A apărut primul număr al revistei 22

Săptămânal independent de analiză politică și actualitate culturală din România, editat de Grupul pentru Dialog Social  la București, cu Stelian Tănase redactor-șef și Gabriela Adameșteanu, redactor-șef adjunct.
Publicația a primit acest nume în amintirea zilei de 22 decembrie 1989, când Nicolae Ceaușescu a părăsit clădirea Comitetului Central cu un elicopter.

1990 – Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării

Facultate a Universității din București, înființată prin Hotărârea de Guvern nr. 55/19 ianuarie1990 privind desființarea Academiei de Studii Social-Politice, publicată în Monitorul Oficial nr. 13/20 ianuarie 1990. Este prima facultate de jurnalism înființată după 1989, fiind recunoscută pe plan național și internațional drept un spațiu al formării profesionale la cele mai înalte standarde.

1992 – Centrul Cultural American

Biblioteca Americană din București a devenit Centrul Cultural American. Biblioteca înregistra peste 10.000 de tituluri de cărți, toate în limba engleză, cu câte trei sau patru copii la fiecare titlu.

1995 – S-a încheiat Protocolul cvadripartit

Semnat, la Palatul Elisabeta, de PDSR, PUNR, ca partide aflate la guvernare și PRM, PSM – grupul fiind supranumit la acea vreme „patrulaterul roșu”. Această coaliție a funcționat neoficial până la 20 ianuarie 1995. Prin protocol, partidele semnatare se angajau să sprijine prioritățile legislative ale Guvernului, asigurând adoptarea acestora în Parlament. De asemenea, cele patru partide trebuia să își sprijine reciproc inițiativele legislative asupra cărora conveneau și să desfășoare permanent consultări cu privire la activitatea și structura Guvernului.

1999 – A cincea mineriadă – Marș Târgu Jiu–Horezu

La ieșirea din defileu, după o noapte petrecută la Târgu Jiu (19/20 ianuarie), Cozma a decis continuarea marșului spre București, alegând drumul cel mai scurt, prin Râmnicu-Vâlcea. La acțiunea lor s-au solidarizat și contingente de mineri din Oltenia, Banat, precum și alte categorii de muncitori. Minerii erau transportați de 70 de autobuze și peste 200 de autoturisme și se deplasau disciplinat, având cercetași trimiși ca să culeagă informații despre dispunerea în teren a forțelor de ordine. Aveau o organizare cvasimilitară, fiind grupați în funcție de exploatarea minieră de unde proveneau. Pe drum, coloana de protestatari a fost întâmpinată cu aplauze de către populația civilă din localitățile gorjene. Președintele a convocat parlamentul în sesiune extraordinară. Guvernul era gata să negocieze, cu condiția ca minerii să se oprească. Aceștia au acceptat să discute, dar numai cu primul ministru. Guvernul a decis închiderea traficului feroviar pe Valea Oltului, iar pe Autostrada București-Pitești au fost grupate dispozitive de jandarmi. Datorită rețelei de informatori, minerii au aflat din timp că la Costești, Vâlcea (la ieșirea din Horezu) era amplasat un nou baraj al forțelor de ordine și au decis să petreacă noaptea de 20/21 ianuarie în Horezu. În jurul orei 18.00, cei aproximativ 10.000 de mineri au ajuns la Horezu, unde au înnoptat.

2000 – A încetat din viață Nicolae Ioana (17 septembrie 1939, Racovița, Argeș – 20 ianuarie 2000, București)

Poet și prozator, publicist.

2004 – A încetat din viață Gil Ioniță (23 noiembrie 1952, Onești – 20 ianuarie 2004, Bacău)

Avocat, compozitor și interpret de folk; a participat la spectacolele Cenaclului Flacăra.

2009 – A încetat din viață Eugen Trofin (14 iunie 1931, Ciulnița–Leordeni, Muscel – 20 ianuarie 2009, Bușteni)

Antrenor de handbal; a câștigat două titluri mondiale, două medalii olimpice și o medalie de bronz la Campionatul Mondial Universitar cu echipa națională masculină de seniori a României.

2011 – Agenția Spațială Europeană, ESA

În data de 20 ianuarie 2011, România a semnat acordul la Convenția pentru înființarea Agenției Spațiale Europene, ESA. Acordul permite țării noastre să participe la programe europene de cercetare tehnologică foarte importante și să trimită candidați pentru selecția periodică de cosmonauți a ESA. Acordul a fost ratificat prin Legea nr. 262/7 decembrie 2011 pentru ratificarea Acordului dintre România și Agenția Spațială Europeană (ESA) privind aderarea României la Convenția pentru înființarea Agenției Spațiale Europene și termenii și condițiile aferente, semnat la București la 20 ianuarie 2011, pentru aderarea României la Convenția pentru înființarea Agenției Spațiale Europene, semnată la Paris la 30 mai 1975, pentru aderarea României la Acordul dintre statele părți la Convenția pentru înființarea Agenției Spațiale Europene și Agenția Spațială Europeană privind protecția și schimbul de informații clasificate, semnat la Paris la 19 august 2002.

2012 – A încetat din viață Grigore Albu Gral (27 decembrie 1941, Seaca, Olt – 20 ianuarie 2012, București)

Profesor și scriitor; membru al Uniunii Scriitorilor din București; creatorul sermoterapiei.

2012 – A încetat din viață Constantin Blendea (2 martie 1929, Gureni–Peștișani, Gorj – 20 ianuarie 2012, București)

Pictor; profesor la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București; decan în mai multe rânduri al Facultății de Arte Plastice.

2014 – Accidentul aviatic din Munții Apuseni

Un avion YR-BNP de tip Britten-Norman BN-2A-27 Islander care executa o cursă umanitară, a executat o aterizare forțată, din cauza vremii nefavorabile, într-o zonă accidentată și împădurită din Munții Apuseni la o altitudine de circa 1600 m, lângă satul Petreasa din comuna Horea, situat la limita dintre județele Cluj și Alba. Avionul, pilotat de Adrian Iovan în calitate de comandant și Răzvan Petrescu în calitate de copilot, transporta o echipă de cinci cadre medicale de la București la Oradea, pentru o operație de prelevare de organe pentru transplant. În acest accident au murit comandantul și studenta la medicină Aurelia Ion, iar copilotul și cei patru medici au fost răniți.

2016 – A încetat din viață Ioana Citta Baciu (7 ianuarie 1936, Galați – 20 ianuarie 2016, București)

Actriță de teatru și film; a jucat la Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova, la Teatrul „V.I. Popa” din Bârlad, la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila, la Teatrul Național Târgu-Mureș și la Teatrul „Alexandru Davilla” din Pitești.

2018 – Proteste masive împotriva modificării legilor justiției

Legile justiției au fost votate, urmând să ajungă la președintele Iohannis, care le putea întoarce o singură dată înapoi, iar legile de modificare a codului penal urmau să fie votate. Așadar, pe Facebook s-a dat semnalul de mobilizare, urmat de proteste masive în București. în numeroase alte orașe din România și în diaspora, care să oprească asaltul la adresa Justiției. Au participat 50.000 de oameni numai în București.

20 ianuarie 2018. Protestul României unite

 2020 – A încetat din viață Marius-Cristian Cîrlan (3 decembrie 1972, Tecuci – 20 ianuarie 2020)

Colonel și jurnalist; autor a peste 200 articole și reportaje pe teme sportive, sociale și militare; comandant al Clubului Sportiv al Armatei Steaua București (CSA).

2021 – A încetat din viață Luminița Constantinescu (24 februarie 1949, Bărbulețu, Dâmbovița – 20 ianuarie 2021)

Critic muzical; redactor la Radiodifuziunea Română; redactor realizator, redactor, șef adjunct și producător la Televiziunea Română.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită