20 Septembrie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Prima mențiune documentară a Cetății Bucureștilor – Curtea Domnească

 

1347 – Prima atestare documentară a orașului Baia Mare

Orașul a fost menționat pentru prima dată în 1142, în perioada regelui Geza al II-lea, sub numele de Asszonypataka – Frauenbach, apoi într-un act al cancelariei regelui Carol Robert, din 29 mai 1329, prin care regele dăruia comitelui Corrardus, jude al orașelor Baia Mare și Baia Sprie, pădurea aflată între cele două așezări, pentru ca acest teritoriu să fie populat. Baia Mare apare aici sub denumirea Râul Doamnelor (Rivulus Dominarum), judele Corrardus fiind același și pentru Mons Medius (Baia Sprie). Documentul din anul 1329 nu s-a păstrat, conținutul său fiind rezumat într-un act din anul 1479.

Una din cele mai timpurii mărturii scrise care s-au păstrat, privind importanța minelor din Baia Mare și Săsar a fost eliberat de cancelaria regelui Ludovic I de Anjou la data de 20 septembrie 1347. Actul cuprinde o serie de privilegii acordate acestor centre miniere și locuitorilor săi de către rege, orașul Baia Mare fiind deja un oraș liber regal. În 1446 orașul a devenit proprietatea familiei lui Iancu de Hunedoara, iar în 1469, sub conducerea regelui maghiar Matia Corvinul (fiul lui Iancu de Hunedoara), orașul a fost fortificat.

Baia Mare

1444 – Trupele cruciate au trecut Dunărea pe la Orșova

A fost începutul cruciadei antiotomane, promovată de papa Eugen al IV-lea și condusă de Vladislav, regele Ungariei și Poloniei și de Iancu de Hunedoara, voievodul Transilvaniei. Oastea a fost formată din banderiile regale din Ungaria și câteva corpuri polone, români transilvăneni, croați, sloveni sau bosniaci, conduși de banul Franko de Talovac, circa 15.000 oșteni. Folosind deja foarte cunoscutul model husit, Iancu a dotat armata cu o mulțime de căruțe. Trecerea Dunării s-a făcut pe la Orșova, începând cu 20 septembrie 1444, pornind de-a lungul ei spre Vidin, cea mai puternică fortăreață otomană din zonă. Au fost ocupate Cladova, Vidinul și Rahova, dar fără fortărețe (Iancu considera că necesita o mare pierdere de timp și oameni cucerirea lor). La 16 octombrie, oastea Țării Românești comandată de voievodul Vlad Dracul s-a adăugat armatei lui Iancu. Astfel, efectivele au sporit la circa 20.000 de oameni.

 

Ziua Bucureștiului

Stabilită în ședința solemnă a Consiliului Local al Municipiului București, din 21 septembrie 1990.

1459 – Prima mențiune documentară a Cetății Bucureștilor

Rezultatele cercetărilor arheologice atestă că teritoriul pe care se află Bucureștiul a fost locuit neîntrerupt încă din epoca paleolitică.

Legenda spune că Bucureștiul a fost fondat de un oier pe nume Bucur. Conform altei variante, mai probabile, București a fost întemeiat de către Mircea cel Bătrân la sfârșit de secol XIV, ca Cetate a Dâmboviței iar Radu cel Frumos, fratele lui Vlad Țepeș, a stabilit aici Cetatea de Scaun București. Prima atestare documentară certă a Bucureștiului datează din 20 septembrie 1459, într-un hrisov al lui Vlad Țepeș, domn al Țării Românești, scris în limba slavonă „în cetatea București”, care întărea lui Andrei cu fiii săi, lui Iova, lui Drag și unui al patrulea, al carui nume nu se mai poate citi, proprietatea lor, scutindu-i totodată de dări și „slujbe”. Documentul, foarte deteriorat, a fost descoperit în jurul anului 1900. Vlad Țepeș a petrecut patru din cei șase ani de domnie în cetatea București, preferându-l reședinței Târgoviște.

1702 – A fost inaugurat Palatul de la Mogoșoaia

Palatul a fost construit de către Constantin Brâncoveanu în stil arhitectural românesc renascentist (stil brâncovenesc, o combinație de elemente venețiene cu elemente otomane). Lucrarea a fost terminată în ziua de 20 septembrie 1702, conform pisaniei de pe latura de răsărit a palatului.

După 1714, când Constantin Brâncoveanu a fost executat la Constantinopol împreună cu fiii săi, toată averea familiei a fost confiscată de otomani iar palatul a fost transformat în han. Răscumpărat de domnitorul Ștefan Cantacuzino, a revenit apoi marelui ban Constantin Brâncoveanu, nepotul domnitorului, și a rămas în posesia familiei până la începutul secolului al XIX-lea. Palatul a fost devastat de otomani în timpul războiului ruso-turc din 1768–1774, din nou cu ocazia revoluției din 1821 când clădirea a fost ocupată de panduri. A trecut în posesia familiei Bibescu, a fost renovat între 1860–1880 de Nicolae Bibescu, care a construit și cavoul familiei în parcul palatului, și vila Elchingen din apropiere. În 1911, a fost vândut lui George-Valentin Bibescu, care l-a oferit drept cadou de nuntă soției sale, Martha Bibescu, cea care a realizat cea mai amănunțită renovare. În prezent, Palatul Mogoșoaia adăpostește Muzeul de Artă Brâncovenească și este un important punct de atracție turistică.

Palatul Mogoșoaia, o bucată din istoria noastră

1850 – A apărut, la Paris, revista România viitoare

Revistă politică editată sub auspiciile Bibliotecii Române de la Paris, sub redacția revoluționarilori români pașoptiști exilați în Franța: Nicolae Bălcescu, Vasile Alecsandri, George Cretzianu.

A apărut un singur număr, la 8/20 septembrie 1850, având printre colaboratori pe N. Bălcescu, D. Bolintineanu, C.A. Rosetti etc. În acest număr a fost publicat Manifestul Poporului Român, prin care erau formulate scopul și programul de luptă a viitoarei revoluții românești, sub deviza „Dreptate, Fratie, Unitate”. S-a publicat și prima versiune a operei Cântarea României de AIecu Russo.

1859 – S-a născut Dumitru Theodor Neculuță

20 septembrie 1859, Târgu Frumos, Iași – 17 octombrie 1904, București

Poet, precursor al proletcultismului, membru post-mortem (din 1948) al Academiei Române. S-a născut într-o familie de țărani săraci, după ce a absolvit clasa a II-a, a rămas orfan de tată, fiind nevoit ca la vârsta de 10 ani să intre calfă la o cizmărie din Iași. A învățat singur și a citit enorm, îndeosebi pe marii poeți ai literaturii române, Mihai Eminescu și George Coșbuc, care i-au și influențat creația. În 1890 a plecat de la Iași la București, unde și-a continuat munca de cizmar. În 1893, la înființarea PSDMR, Neculuță s-a atașat mișcării muncitorești și a început să contribuie cu poezii, schițe și articole la publicațiile: Icoana vremii, Adevărul ilustrat, Lumea nouă literară și științifică, Lumea nouă politică, Munca, Drepturile țăranului etc. În 1902, când s-a înființat cercul România muncitoare, Neculuță a devenit colaborator permanent al ziarului cu același nume și a publicat aici majoritatea versurilor sale, în care a înfățișat viața mizeră a proletariatului și a țărănimii sărace, fiind considerat primul poet-muncitor român.

1862 – La București s-au inaugurat cursurile Școlii Militare

Pe baza Regulamentului Școlii militare din București, la 3 august 1860 au fuzionat, la București școlile militare de la București și Iași, cu o durata a studiilor de cinci ani, cursurile fiind deschise oficial în toamna anului 1862. La festivitatea de deschidere, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza spunea: „Sunt fericit de a prezida astăzi inaugurarea unei singure școli militare a României, unde întâia oară se găsesc împreună elevi de dincoace și de dincolo de Milcov”.

1866 – S-a născut George Coșbuc

20 septembrie 1866, Hordou, districtul Năsăud, comitatul Bistrița-Năsăud – 9 mai 1918, București

Unul dintre cei mai mari poeți români, critic literar și traducător, membru titular (din 1916) al Academiei Române. S-a născut într-o familie cu 14 copii, tatăl său fiind preot greco-catolic. Știa să citească de la vârsta de cinci ani, iar în clasa a IV-a scrisese deja 160 de poezii. În 1876 s-a înscris la Gimnaziul fundațional greco-catolic din Năsăud, perioadă de când datează și primele contacte cu operele literaturii române și universale, precum Nikolaus Lenau, Heinrich Heine, Adelbert von Chamisso, Gottfried August Bürger și alții. A început să scrie versuri și a activat în Societatea de lectură Virtus Romana Rediviva a gimnaziului, încă din clasa a V-a. A publicat în paginile revistei Muza someșeană (1882–1883) primele poezii, a tradus din Friedrich Rückert, Sándor Petőfi etc.

Mama • Recită A. Petru

În 1884, s-a înscris la Facultatea de Filosofie și Litere a Universității „Francisc Iosif” din Cluj, la secția de Limba română. A frecventat cursurile de Istoria vechilor greci, cele de Traducere și interpretare, Teoria și istoria retoricii la greci și romani, Sintaxa greacă și istoria literaturii latine. A fost numit în comitetul Societății Iulia a studenților români din universitatea clujeană, timp în care, la îndemnul scriitorului Ioan Slavici, a început colaborarea la gazeta Tribuna din Sibiu, unde a debutat cu snoava versificată Filosofii și plugarii, sub pseudonimul C. Boșcu (anagrama numelui Coșbuc). Între 1887–1889 a lucrat la Sibiu, în redacția Tribunei. La 23 de ani, s-a mutat în Capitală, a citit la Junimea, a fost desenator-calculator la Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice, a fost cooptat în colectivul profesorilor asociați care elaborau manualul Carte românească de citire. În 1893 i-a apărut primul volum de versuri, Balade și idile. A editat, în colaborare cu I.L. Caragiale și I. Slavici, revista Vatra. A condus revista Viața literară, a fost numit referendar în Administrația Casei Artelor, șef al Biroului de control al activității extrașcolare, a făcut parte și din conducerea revistelor Vatra, Foaie interesantă, Sămănătorul și Viața literară. Poezia sa aparține patrimoniului cultural național, este un clasic al literaturii române. A dus o prodigioasă activitate de iluminare a țăranilor, fiind precursor al mișcării poporaniste. A avut și o importantă activitate de traducător al unor opere din sanscrită, latină, germană, italiană și engleză, a tălmăcit Divina comedie, Eneida, Odiseea. A colaborat la gazetele Tribuna, Convorbiri literare, Românul literar, Moftul român, Semănătorul etc. Principalele sale volume de versuri: Blestem de mamă, Fulger, Balade și idile, Fire de tort, Ziarul unui pierde-vară, Cântece de vitejie, Balade. Momentul tragic care i-a afectat iremediabil viața a fost atunci când și-a pierdut fiul de numai 20 de ani, într-un accident de mașină. S-a stins din viață trei ani mai târziu, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu din București.

A venit un lup din crâng • Anda Călugăreanu

1872 – S-a născut Gheorghe Dabija

20 septembrie 1872, Iași – 1957, București

Unul dintre generalii Armatei României din primul război mondial. După absolvirea școlii militare de ofițeri cu grad de sublocotenent, a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de infanterie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de șef de stat major al Corpului 3 Armată sau comandant al Regimentului 6 Infanterie „Mihai Viteazul”. În perioada primului război mondial a fost comandant al Diviziei 6 Infanterie și comandant al Diviziei 2 Vânători, distingându-se în bătăliile de la Mărăști și Oituz, în campania de eliberare a Transilvaniei și în lupta împotriva agresiunii Republicii Ungare a Sfaturilor (1919). A fost distins cu Ordinul Steaua României în grad de ofițer (1912), Ordinul Coroana României, în grad de ofițer (1907), Medalia Avântul Țării (1913), Crucea Meritul Sanitar (1914). A devenit cunoscut ca scriitor militar, ceea ce, mai târziu, a condus la detenția în închisorile comuniste de la Jilava și Văcărești (august 1952–ianuarie 1955), confiscarea averii, persecuții. Din lucrările sale de pedagogie literară: Metoda instrucției patrulelor mici de infanterie, Instrucția practică a companiei de infanterie, Câmpuri de tragere, Instrucția practică de luptă a trăgătorului, șirului, grupei și plotonului, Dresaj sau educațiune?, Program general pentru instrucția infanteriei, Program pentru instrucția recruților, Ofițerul de infanterie în campanie etc. și literare: Cadrilaterul Bulgar, de Un Român, Amintirile unui atașat militar român în Bulgaria 1910–1913, Armata română în războiul mondial (1916–1918) (4 vol.), Războiul germano-polon.

1876 – S-a născut Didina Cantacuzino

Alexandrina Pallady; 20 septembrie 1876 – 1944

Feministă, filantroapă și diplomată, una dintre liderele feministe din România în anii ’20–’30. A studiat în Franța și, în jurul anului 1899, a locuit în București, unde s-a măritat cu viitorul politician Grigore Gheorghe Cantacuzino. În 1910 s-a alăturat societății filantropice Societatea Ortodoxă Națională a Femeilor Române, SONFR, adesea fiind creditată a fi membru fondator. A fost conducătoare a Consiliului Național al Femeilor din România și a Asociației Femeilor din România, vicepreședintă a Consiliului Internațional al Femeilor, a reprezentat România la Liga Națiunilor. Cu toate acestea, convingerile sale feministe și profilul internațional s-au ciocnit cu conservatorismul său național, cu sprijinul pentru eugenie, și în cele din urmă a ajuns la convertirea ei la fascism.

1880 – S-a născut Aurelian Pană

20 septembrie 1880, Marsilieni, Ialomița – 4 mai 1951, închisoarea Gherla

Om politic de dreapta, specialist în agricultură, victimă a prigoanei comuniste. A urmat studii superioare la Facultatea de Științe Sorbona din Paris, unde a obținut 3 licențe: Botanică (1900), Zoologie (1901) și Geologie (1904). A fost membru al Societății de Științe din București, președinte al Institutului Național de Export, delegat la Ministerul Agriculturii și Domeniilor pe lângă Direcția Porturilor în vederea construcțiilor de silozuri, membru în Consiliul Permanent al Agriculturii, membru al Institutului de Științe Sociale al României, secțiile Agrară și Cooperație, președinte al Academiei de Agricultură și președinte al Sindicatului Agricol Ialomița, subsecretar de stat la Ministerul Agriculturii, ministru al Agriculturii în guvernul Mareșalului Ion Antonescu. Pentru activitatea sa la Ministerul Agriculturii, de unde a plecat prin demisie, nu a primit nici măcar un salariu, sumele care i s-ar fi cuvenit fiind donate ca ajutoare pentru funcționarii ministerului. După instaurarea regimului totalitar, a fost arestat și judecat alături celorlalți membri ai guvernului antonescian. A fost condamnat la 10 ani de închisoare, 10 ani degradare civică și confiscarea averii, încarcerat la Jilava, Cernavodă și Gherla, torturat până la moarte.

1883 – A încetat din viață Alexandru Lambrior (12 ianuarie 1845 – 20 septembrie 1883)

Filolog și folclorist; membru al societății literare Junimea; primul cercetător care a emis ideea întocmirii unei antologii a literaturii populare române; membru corespondent al Academiei Române.

1896 – S-a născut Scarlat Callimachi

20 septembrie 1896, București – 2 iunie 1975, București

Jurnalist, eseist, poet futurist, dramaturg, publicist, sindicalist, activist comunist. Descendent din familia de boieri moldoveni Callimachi, supranumit Prințul Roșu, ca poet s-a aflat învecinătatea mișcării de avangardă, cultivând o poetică între constructivism și expresionism. A fost licențiat în Drept. A debutat în publicistică drept critic teatral, dar a ajuns repede reporter politic. A fost gazetar în presa comunistă, colaborând la Facla, Chemarea și altele. A fost redactor al revistelor Clopotul, Punct și director al ziarului Glasul nostru din Botoșani. În 1933, a fost închis pentru pamfletul Căderea Babilonului. Dintre scrierile sale: Frunze, Alb și negru, Căderea Babilonului, Un călător prin URSS.

1908 – S-a născut Adalbert Boroș

20 septembrie 1908, Erdeiș, comitatul Arad – 6 iunie 2003, Timișoara

Cleric romano-catolic, episcop-auxiliar al Diecezei Romano-Catolice de Timișoara. A absolvit studii de filosofie și teologie la Universitatea Pontificală Gregoriană din Roma ca alumn al Colegiului Germanicum et Hungaricum de Urbe, obținând titlul de Doctor în Filosofie și Teologie. A fost hirotonit întru preot la Roma în 1932. Reîntors în România, din anul 1934 a fost profesor de Filosofie și Dogmatică la Seminarul Teologic Romano-Catolic din Timișoara, în 1946 devenind rector al acestuia. În 1948 a fost numit Episcop titular de Ressiana, consacrat în clandestinitate în Capela Nunțiaturii Apostolice din București. A fost arestat de Securitate, învinuit de „spionaj în favoarea Vaticanului” și condamnat, în 1951, la închisoare pe viață, condamnare din care a ispășit 13 ani. În primul său drum, direct din temniță, s-a dus la Mănăstirea Maria Radna. A avut tăria sufletească să considere anii de detenție cei mai valoroși ani ai vieții sale. Timp de 41 de ani, statul comunist i-a interzis exercitarea funcției de episcop, astfel că a slujit până la pensionare la parohia din Timișoara-Elisabetin în calitate de capelan/preot-ajutor, iar apoi a ținut slujbe în Biserica romano-catolică din Iosefin. Istoricii de artă consemnează că arhiepiscopul Adalbert Boroș are meritul de a fi salvat de la distrugere 8 vitralii superbe, veritabile capodopere, ale Seminarului teologic romano-catolic din Timișoara.

1909 – A încetat din viață Gheorghe din Moldova (Gheorghe Kernbach; 10 ianuarie 1863 – 20 septembrie 1909)

Poet, publicist, magistrat; redactor-șef la Liberalul (Iași) și prefect al județelor Botoșani și Iași.

1910 – S-a născut Tașcu Gheorghiu

20 septembrie 1910, Constanța – 17/18 septembrie 1981

Traducător, poet și grafician. A urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București. A fondat, împreună cu Virgil Teodorescu și Mircea Pavelescu revista de factură avangardistă Liceu în 1932. A debutat publicistic în 1934, în publicația lui N.D. Cocea, începuturile sale literare fiind legate de mișcarea de avangardă din deceniul al patrulea. A publicat un singur text în timpul vieții, dar a tradus din autori precum Lautréamont, Guillaume Apollinaire, Giuseppe Tomasi di Lampedusa, Shakespeare etc., activitate concretizată prin apariția în românește a câtorva dintre cele mai însemnate valori ale literaturii universale: Ghepardul, Cântecele lui Maldoror, Un anotimp în infern și Iluminările, Răposatul Mattia Pascal.

1912 – A încetat din viață Nicolae Burlănescu-Alin (14 august 1869 – 20 septembrie 1912)

Jurist și poet; a editat la Tîrgu Jiu revista Speranțe, publicație literar-științifică, politică și juridică.

1915 – A încetat din viață Ioan Micu Moldovan (13 iunie 1833 – 20 septembrie 1915)

Istoric, teolog, folclorist, filolog și pedagog, canonic greco-catolic; a desfășurat o intensă activitate politică și culturală pentru emanciparea românilor transilvăneni, fiind unul dintre autorii Delclarației de la Blaj; membru fondator al Partidului Național Român din Transilvania; membru fondator al ASTRA; membru titular al Academiei Române.

1920 – A încetat din viață Teodor Teodorescu (21 februarie 1876, Iași – 20 septembrie 1920, Iași)

Compozitor de muzică populară și psaltică și dirijor; a desfășurat o bogată activitate didactică; a cules folclor și melodii psaltice vechi.

1928 – S-a născut Nicolae Mărgeanu

Nicolae Marghetici; 20 septembrie 1928, Mehadia, Caraș-Severin – 15 septembrie 1994, București

Prozator, jurnalist, publicist. A fost un talent precoce. La 18 ani era deja redactor la ziarul Banatul din Tmișoara, apoi în redacția revistei Flacăra din București. A studiat la Facultatea de Filosofie a Universității din Cluj. A debutat în Vremea din Timișoara (1945). A colaborat la Steaua, Orizont, Astra, Scînteia. Debutul editorial a fost cu un volum pe teme de război, Focul din pădure (1949). A fost secretar general de redacție la Viața militară și corespondent pentru București, după 1965. A scris nuvele și romane de aventuri, toate cu teme militare: Noapte înstelată, Compania a treia, Umbra pământului, Bătălia nevăzută, A treia noapte fără lună, Fuga lui Valeriu, Cercul magic, Sângele negru, Ceasul lucid al amiezii, La Ciuta, într-o vară, Romanul care ucide, Noapte cu visuri și arme, Ploaia și cei doi cascadori, Reversul medaliei.

1932 – S-a născut Theodor Anton Neagu

20 septembrie 1932, Giurgiu – 5 martie 2017

Paleontolog, cercetător, profesor universitar, membru titular (din 2001) al Academiei Române.  Între anii 1951–1955 a urmat cursurile Facultății de Geologie-Geografie, pe care a absolvit-o cu diplomă de merit, fiind singurul din promoție solicitat să rămână în învățământul superior.A devenit Doctor în Geologie (1965) și specialist în Micropaleontologie. A mers la specializare în SUA și Germania. Profesor la Universitatea București, a organizat Laboratorul de Paleontologie. A scris numeroase lucrări de specialitate, fiind membru al Societății Naționale de Geografie. Din lucrările sale: Asupra prezenței cretacicului inferior fosilier pe pârâul Feneș, Asupra prezenței genului Lewisiceras în gresiile superioare de pe Valea Dorului, Determinator practic de micropaleontologie.

1934 – S-a născut Marian Hudac

20 septembrie 1934 – 29 ianuarie 1996

Actor de comedie în teatru, film și televiziune. A fost admis la Institutul de Teatru și Cinematografie din București, dar a fost eliminat din cauza dosarului (avusese o rudă care nu iubea comuniștii); s-a angajat strungar într-o uzină, și-a făcut stagiul militar, a fost strungar din nou, până a reușit să intre la teatru. A absolvit în 1961 Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică la clasa Ion Finteșteanu – Sanda Manu – Dem Rădulescu – Alex Lungu. A fost repartizat la Teatrul Național din București și a jucat aici până la sfârșitul vieții. A interpretat numeroase roluri în piese ca: Un fluture pe lampă de Paul Everac, Danton de Camil Petrescu, Cyrano de Bergerac de Edmond de Rostand, Nu te joci cu dragostea de Alfred de Musset, O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale, Sosesc diseară de Tudor Mușatescu, Jocul de-a vacanța de Mihail Sebastian, Castiliana de Lope de Vega, Îmblanzirea scorpiei de W. Shakespeare, Zbor deasupra unui cuib de cuci de Dale Wasserman, Tartuffe de Moliere etc. A apărut la televiziune în numeroase scheciuri și scenete, precum și în programele speciale de revelion. A jucat în lung metrajele: Răpirea fecioarelor, Tufă de Veneția, Grăbește-te încet, Invisible: The Chronicles of Benjamin Knight, în filmele pentru televiziune: Sosesc de la Paris, Hangița, Cucoana Chirița, Chirița în Iași.

Oferta (Scenetă TV, 1976) • Dem Rădulescu și Marian Hudac

1937 – S-a născut Petre Got

20 septembrie 1937, Desești, Maramureș – 24 iulie 2017, București

Poet și jurnalist. În 1962 a absolvit Facultatea de Filologie a Universității din Cluj. A fost profesor la Borșa și Satu Mare, metodist cultural la Satu Mare, Baia Mare, București, redactor la Editura Eminescu și, timp de peste trei decenii, redactor la Viața Românească. A debutat cu poeme în Familia (1966), iar editorial trei ani mai târziu, cu volumul de poezii Cer înfrunzit (1969). A colaborat la reviste literare: Familia, Tribuna, Luceafărul, Steaua, România literară, Viața Românească, Ramuri, Convorbii literare etc. Poezia sa, Muntele a beneficiat de adaptarea muzicală în manieră hard rock a lui Dan Andrei Aldea, pentru grupul Sfinx, fiind lansată în 1975, pe discul Lume albă. A fost redactor principal la revista Viața Românească, redactor-șef al revistei lunare de literatură și artă Acolada, care apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România. Dintre volumele sale de versuri: Glas de ceară, Masa de mire, Ochii florilor, Dimineața cuvântului, Paranteza lunii, Inima lui septembrie, Plâns de heruvim, Stelele strigă, Timp răstignit, Inima lui septembrie, Plâns de heruvim, Clipa dintre hotare, Protocolul norilor.

1940 – Evacuarea populației române din teritoriul cedat Bulgariei (Cadrilater)

Ca urmare a tratatului de la 7 septembrie 1940, procesul de schimb de populație s-a derulat între 20 septembrie–1 octombrie 1940. S-au stabilit atunci în România circa 110.000 români (din Cadrilater și sudul Dunării), iar din România au plecat 77.000 bulgari.

În schimb, Castelul Reginei Maria de la Balcic a rămas în proprietatea fostului rege Carol al II-lea, fiind îngrijit de către un reprezentant al acestuia, până în 1948 când domeniul a trecut în proprietatea statului bulgar.

1940 – Masacrul de la Mureșenii de Câmpie

După Dictatul de la Viena, din 30 august 1940, nord-vestul Transilvaniei a trecut sub jurisdicția Ungariei. Ca urmare, în numeroase localități trupe militare sau paramilitare maghiare au masacrat civili români, evrei, țigani, în intenția de a determina prin teroare un exod din populațiile conlocuitoare nemaghiare.

În satul clujean Mureșenii de Câmpie erau cantonați soldați conduși de locotenentul Gergely Csordás, din Regimentul 19 honvezi din orașul Nyíregyháza. În casa preotului român Andrei Bujor, care era căsătorit și avea trei copii, erau cantonați mai mulți soldați unguri. Fiind deranjat de agresivitatea militarilor, părintele a plecat la Cluj pentru a solicita intervenția comandamentului militar, dar s-a întors în 20 septembrie seara, neobținând nimic la Cluj. Locotenentul Csordás a trimis în casa preotului Bujor o patrulă de 12 soldați înarmați cu ordinul precis de a-l extermina împreună cu toată familia, precum și cu cei arestați în aceeași după amiază: cantorul Ioan Gurzău și soția Valeria, învățătorul Gheorghe Petrea împreună cu soția Natalia, fiica Rodica în vârstă de 5 ani și soacra Ana Miron. Soldații trimiși i-au împușcat pe toți cei prezenți în casa parohială – și anume pe membrii familiei Bujor – în camerele de culcare, iar pe ceilalți prin curte. Aceeași soartă a avut-o și servitoarea preotului, Șarolta Juhász, de etnie maghiară. Victimele, în număr de 11, au fost îngropate în aceeași noapte în curtea casei. S-a dovedit apoi în fața Tribunalului Poporului că masacrul a fost comis la îndemnul contelui Albert Wass, care îl ura pe părintele Bujor din cauza unui teren de vânătoare și pentru că vedea în el un român naționalist. Modul în care s-a desfășurat această atrocitate a fost stabilit de aceeași instanță clujeană, Tribunalul Poporului, la 13 martie 1946 [Societatea Cultural-Științifică „George Barițiu” – Istoria României. Transilvania, vol. II, cap. VII: Transilvania în cel de-al doilea război mondial].

1940 – A încetat din viață Constanța Marino-Moscu (17 aprilie 1875 – 20 septembrie 1940)

Prozatoare; a scris nuvele care au avut ca tematică viața de provincie.

1942 – S-a născut Radu Boroianu

20 septembrie 1942, București

Regizor, om de cultură și politician liberal, membru al Asociației Oamenilor de Teatru din 1968 și al Uniunii teatrale din România (UNITER) din 1990. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale”, Facultatea de Regie, în 1968, urmând ulterior studii de Psiho-Sociologie. A colaborat cu teatre din țară și străinătate, cu Televiziunea Română și Teatrul Radiofonic. A publicat cronici și eseuri teatrale, traduceri și studii introductive în volume din literatura franceză. A fost regizor de teatru și director artistic la teatrele Țăndărică, „Ion Vasilescu” și „Al. Davila”, redactor șef, director al cotidianului Viitorul Românesc, ministru al Informațiilor Publice și senator, președinte al Institutului Cultural Român. Din 1990 este membru fondator al conducerii Fundației Tzigara-Samurcaș, membru al conducerii Institutului de Studii Liberale și Președinte onorific al Asociației pentru Promovarea Artei Vizuale Contemporane (funcții din care s-a retras pe perioada mandatului de Președinte al Institutului Cultural Român). Este unul dintre fondatorii Casei de Licitații Artmark și al Galeriilor Art Society și Point Contemporary, pe care le-a și condus. A fost distins cu titlul de Cavaler al Legiunii de Onoare, Franța (1998) și Ordinul Național Pentru Merit în grad de Comandor (2000).

1945 – S-a născut Mircea Săndulescu

20 septembrie 1945, Brăila

Prozator și dramaturg, stabilit, din 1985, la New York. A urmat cursurile Facultății de Limba și literatura engleză a Universității București. A fost profesor de Limba engleză la liceele „Mihail Sadoveanu”, „I.L. Caragiale” și „George Coșbuc” din București și, pentru o scurtă perioadă, asistent la ASE, unde a predat Engleza Comercială. A fost redactor de proză la revista Viața Românească (1980–1985). Începând cu anul 1985, scriitorul trăiește cu familia la New York, unde lucrează în învățământ. A scris romane: Tenișii miresei, Victorie clandestină, Tratat despre oaspeți, Placebo, Intermediarul, Escapes and Ashes și piese de teatru: Scenă de vânătoare întreruptă, Broasca țestoasă, Omul de paiantă.

1946 – A apărut săptămânalul politic, social și cultural Contemporanul

Revista a apărut ca săptămânal al Consiliului Culturii și Educației Socialiste, la București, între 20 septembrie 1946–14 decembrie 1989 (seria nouă: 6 ianuarie – 30 martie 1990). Până în anul 1972 a avut subtitlul „Săptămânal politic, social, cultural”. Deși s-a dorit prin titlu și program o continuatoare a tradiției lansate în 1881 de revista lui Constantin Dobrogeanu Gherea, noua publicație nu a fost, până în anii ’60, decât o copie mai puțin reușită a celorlalte reviste, deoarece apărea ca tribună oficială a comunismului, promovând literatura și arta „nouă” în spirit proletcultist.

De-a lungul anilor, Contemporanul bucureștean i-a avut directori pe G. Călinescu, G. Ivașcu, acesta deținând și funcția de redactor-șef, Ioan Grigorescu, C. Mitea, D.R. Popescu.

1946 – S-a născut Mihai Oroveanu

20 septembrie 1946, București – 31 august 2013, București

Istoric de artă, fotograf, curator și colecționar de artă, director al Muzeului Național de Artă Contemporană din Capitală. A studiat Istoria artei la Institutul de Arte Plastice din București. Curator de expoziții la Oficiul Național pentru Documentare și Expoziții de Artă, ulterior fotograf profesionist, a colaborat în mod constant în revistele Arta și Secolul XX. A fost director general al Oficiului Național pentru Documentare și Expoziții de Artă, apoi, din anul 2001, director general al Muzeului Național de Artă Contemporană din București. A organizat și co-organizat numeroase expoziții și a scris mai multe cărți de artă, între care volumele: Ateliere de artiști din București, România Modernă. Documente fotografice 1859–1949 (Modern Romania. Photographic documents 1859–1949), Horia Bernea.

1946 – S-a născut Laura Lavric

20 septembrie 1946, Costișa–Frătăuții Noi, Rădăuți/ Suceava

Solistă de muzică populară din Bucovina. A debutat la Festivalul Național al Cooperativelor Meșteșugărești la Târgu-Mureș, unde a câștigat primul premiu important din carieră, apoi a luat numai note de 10 la secțiunea folclor la cel mai mare festival național televizat, Dialog la distanță (1967). A participat la nenumărate evenimente și emisiuni TV: Tezaur folcloric, O vedetă… populară. Câteva creații muzicale ale sale: Tare-mi place ca să joc, Joacă, bădiță, cu foc, Vai de omul cel sărac, Struguraș mustos, La bătută, măi băieți.

Laura Lavric – Hai români de peste sate

1952 – S-a născut Alexandru Mateescu

20 septembrie 1952, Bușteni, Prahova – 23 ianuarie 2005

Matematician-informatician supranumit „părintele iternetului din România” A fost un student strălucit al Facultății de Matematică-Informatică a Universității din București, unde și-a susținut și doctoratul și a obținut toate gradele didactice, până la cel de profesor universitar. În 1990 a plecat din țară. A lucrat mai mulți ani în Finlanda, la Centrele Informatice de la Joensuu și apoi la Turku. A lucrat mai ales în teoria limbajelor formale, teoria automatelor, combinatorica pe cuvinte și calculul natural, adesea folosind instrumente algebrice în aceste domenii. Este inițiator, singur sau în colaborare, al unor direcții de cercetare care au suscitat interesul comunității internaționale de informatică teoretică. De pildă, noțiuni precum matricile Parikh, shuffle pe traiectorii, sisteme de splicing simplu sunt studiate și astăzi.

1952 – S-a născut Ileana Ciuculete

20 septembrie 1952, Gubaucea–Vela, Dolj – 14 martie 2017, București

Interpretă de muzică populară din zona Olteniei. În întreaga ei carieră a înregistrat 30 de discuri și a fost premiată în România cu 3 discuri de aur și un disc de platină, iar în Serbia cu 1 disc de aur.

Ileana Ciuculete și Orchestra Frații Advahov – Asta este boala ta

1974 –  Transfăgărășanul

Magistrală care leagă Muntenia de Transilvania, cu o lungime de peste 90 km, situată la altitudinea de 2.040 m; cuprinde cel mai lung tunel rutier din România (887 de metri), situat la cea mai mare înălțime (2.042 de metri).

A fost construit între anii 1970–1974. Inaugurarea oficială, în prezența lui Nicolae Ceaușescu, a avut loc la 20 septembrie 1974, dar lucrările au mai continuat încă câțiva ani, pentru asfaltarea sa și alte activități conexe, fiind finalizate în forma actuală în 1980.

1974 – A încetat din viață Gheorghe Moisescu (25 martie 1906 – 20 septembrie 1974)

Profesor de Teologie și istoric; a publicat lucrări de istoria bisericii și a culturii române.

1974 – A încetat din viață Anatol Albin (5 iunie 1903 – 20 septembrie 1974)

Trompetist, dirijor de estradă, compozitor și profesor.

1981 – S-a născut Alex Simu

Alexandru Florin Simu; 20 septembrie 1981, Cluj-Napoca

Instrumentist de jazz (saxofon, clarinet). Provine dintr-o familie de muzicieni. Când era elev la Colegiul Național de Muzică „George Enescu”, pentru că nu respecta partiturilr, profesorii l-au sfătuit să cânte jazz. A studiat la Facultatea de Muzicologie și Pedagogie Muzicală cu Mircea Tiberian, la Facultatea de Interpretare, secția Saxofon. A fost membru al formației de jazz Centru’ Civic, cu care a obținut premiul 2 pentru cel mai bun instrumentist la Festivalul de Jazz de la Cluj, Napocensis, 2001. A mai cântat în grupurile: Arifa, Big Band Radio, Blazin’ Quartet, Orchestra de Cameră Radio.

Centru’ Civic – Tu esti singura (2002)

În 2003 a plecat cu o bursă Erasmus la Conservatorul Prins Claus din Groningen, Olanda, unde a început să studieze jazz. A făcut încă trei ani de facultate la Groningen, doi ani de master la Amsterdam și a plecat șase luni cu o bursă la New York. În 2008 a câștigat premiul I la competiția Utrecht Casino Jazz și la North Sea Jazz Festival în Rotterdam, apoi a primit diverse recunoașteri pentru proiectele sale muzicale, precum Best World Music Release of the year în Olanda. Activ pe scena jazz-ului și muzicii mondiale din 1999, Alex Simu a concertat și a făcut turnee profesionale în 41 de țări de pe 5 continente și a împărțit scena cu figuri importante precum Alvin Queen, Brian Lynch, Benny Golson, Bennie Wallace, Lucian Ban, Peter Herbolzheimer, Mari Boine, Jorge Reyes, Naseer Shamma, Aynur Dogan, Arto Tuncboyaciyan și mulți alții. Astăzi trăiește în Amsterdam, predă la o universitate din Rotterdam, susține concerte în toată lumea și compune muzică pentru filme și plănuiește să-și deschidă o afacere cu instrumente muzicale – a inovat clarinetul tenor și vrea să reintroducă în muzica contemporană clarinetul alto. Lucrează la un album cu muzica lui Dimitrie Cantemir și se află în faza de cercetare.

Armenian Street – Alex Simu Quintet

1982 – Lansarea oficială a primului avion de linie ROMBAC 1-11

Primul avion ROMBAC 1-11, cu indicativul YR-BRA a fost terminat în luna august 1982 și a fost prezentat presei și oficialităților române la 27 august 1982.

Primul zbor oficial de prezentare al acestui avion în fața conducerii statului a fost executat la 20 septembrie 1982, pe aeroportul Băneasa.

1984 – A încetat din viață Dumitru Dumitrescu (7 septembrie 1904 – 20 septembrie 1984)

Inginer; considerat fondatorul școlii moderne de hidraulică din România; membru titular al Academiei Române.

1986 – A încetat din viață Iorgu Iordan (29 septembrie/11 octombrie 1888 – 20 septembrie 1986)

Lingvist și filolog, membru PCR; ambasador al României la Moscova; membru titular și vicepreședinte al Academiei Române.

1994 – Tratatul privind relațiile de prietenie și colaborare între România și Armenia

A fost semnat cu ocazia vizitei oficiale în România a președintelui Republicii Armenia, Levon Ter-Petrosian. și ratificat prin Legea nr. 26/26 aprilie 1995 pentru ratificarea Tratatului privind relațiile de prietenie și colaborare dintre România și Republica Armenia, încheiat la București la 20 septembrie 1994.

1994 – A încetat din viață Damian Ureche (2 septembrie 1935 – 20 septembrie 1994)

Poet; șef de secție la revista Orizont din Timișoara; membru al Uniunii Scriitorilor.

1996 – S-a născut Ioana Loredana Roșca

20 septembrie 1996, Craiova

Jucătoare profesionistă de tenis. A câștigat cinci titluri de simplu (Australian Open 2012, French Open 2014, Wimbledon 2014, US Open 2014) și 26 titluri de dublu pe Circuitul feminin ITF. Pe 6 iunie 2022, a atins cel mai bun clasament la simplu, 360. La 8 august 2022, a ajuns pe locul 184 în clasamentul la dublu.

1998 – A încetat din viață Ion Marinescu (22 noiembrie 1930– 20 septembrie 1998)

Actor de teatru, film, radio și televiziune și producător de film; a jucat pe scena teatrelor din Ploiești, Reșita, Oradea, Craiova, la Teatrul Mic, Teatrul „B. Ștefănescu Delavrancea” și Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” din București.

2002 – A încetat din viață Victor Ernest Mașek (13 ianuarie 1937 – 20 septembrie 2002)

Estetician, critic de teatru, publicist și traducător; autor al mai multor volume de istoria artei; director al Teatrului „Nottara” apoi director al Centrului Cultural din Viena.

2002 – A încetat din viață Garbis Zobian (24 mai 1915 – 20 septembrie 2002)

Tenor de operă celebru, american de origine armeană din România, caracterizat ca „tenor eroic”.

2012 – A încetat din viață Gheorghe Buzdugan (11 decembrie 1916 – 20 septembrie 2012)

Inginer electromecanic, cercetător în domeniul rezistenței materialelor, profesor universitar; după 1989 a înființat și condus, la Universitatea Politehnică din București, Centrul de Documentare pentru Problemele Învățământului Superior; membru titular al Academiei Române.

2021 – A încetat din viață Horia Alexandrescu (9 aprilie 1947 – 20 septembrie 2021)

Gazetar, director și fondator al unor gazete din peisajul media de după anul 1989; autor a 6 volume de publicistică;

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită