România frumoasă

1 Februarie în istoria României

1 Februarie în istoria României

 

Ansamblul monumental dedicat lui Caragiale în Ploiești, de Radu Ciobanu


1 Februarie în istoria României

 

1600 – Mihai Viteazul semnează la Pilsen Tratatul de închinare și credință față de Rudolf al II-lea (1/11 februarie)

În schimbul recunoașterii suveranității sale, Rudolf al II-lea, împărat al Germaniei și rege al Poloniei și Ungariei, a făgăduit lui Mihai Viteazul ajutor și ocrotire și a garantat domnie ereditară în linie bărbătească

1823 – Prima utilizare a termenului conservator

Pentru prima dată în istoria țărilor române, termenul de conservator este utilizat de Vornicul Moldovei, Mihail Sturdza, într-o scrisoare adresată unui dregător rus, în perioada disputelor în jurul proiectului Constituției Moldovei, propus de un grup de mici boieri. Conservatorii reprezentau boierimea mare, care se opunea ruinării vechii ordini politice și democratizării societății moldovenești, aflându-se în opoziție față de ciocoi (termenul de liberal încă nu era folosit) – boierii novatori care insistau asupra adoptării unei noi Constituții prin care toți boierii urmau să aibă dreptul egal la vot. În pofida luptelor de culise pe care le duceau tinerii boieri, Constituția liberală nu a fost adoptată, din cauza presiunii externe a Rusiei și Turciei

1838 – S-a născut Nicolae Gane (n. 1 februarie 1838, Fălticeni – d. 16 aprilie 1916, Iași)

Prozator şi memorialist din cercul Junimii, membru titular (din 1908) al Academiei Române. A urmat științele juridice la Paris. A fost secretar-translator al directorului general al închisorilor din Moldova, judecător la Tribunalul Suceava, de unde este destituit din cauza manifestărilor prounioniste. După Unirea țărilor române, revine în magistratură ca președinte al Tribunalului Suceava, membru al Curții de Întărituri Iași, prefect al județului Suceava și ulterior al Dorohoiului, judecător la Curtea de Apel din Focșani, la instituția similară din Iași. Devine membru al societății Junimea din Iași, publicând nuvele și poezii lirice în revista Convorbiri literare. Este ales de cinci ori primar al orașului Iași, realizând aducțiunea apei potabile la Iași din sursa Timișești, asfaltarea și întreținere a străzilor și trotuarelor, un studiu asupra diverselor sisteme de tracțiune pentru realizarea transportului public urban. Devenit membru al Partidului Național Liberal în 1883, a fost ales de mai multe ori deputat și senator din partea acestei formațiuni politice. A scris proză cu tonalități romantice care evocă trecutul, viața patriarhală și aventurile cinegetice: Domnița Ruxandra, Pagini răzlețe, Păcate mărturisite, Spice, Comoara de pe Rarău, Stejarul din Borzești

1838 – S-a născut Ştefan Gonata (n. 1 februarie 1838, Trifănești, Bălți – d. 18 septembrie 1896, Chișinău)

Agronom şi om politic basarabean, membru fondator și de onoare (din 1870) al Academiei Române. Își face studiile la Paris, unde urmează filozofia și viticultura. După studii, a fost ales deputat pentru distribuirea sarcinilor rurale (1863–1865), apoi deputat al nobilimii pe diferite județe, a amenajat pe moșia sa un sector agricol experimental și a început desfășurarea de experimente științifice, mai ales în domeniul viticulturii. El a fost unul dintre acei care a adus și a aclimatizat în Basarabia vița-de-vie franceză și americană și a făcut cercetări pentru combaterea filoxerei, care ruina podgoriile basarabene. A colaborat la mai multe publicații agricole din Rusia, mai ales la revista Departamentului de Agricultură de la Sankt Petersburg, iar observațiile sale științifice le împărtășea cu savanți din România și din alte țări europene. La Zberoaia a deschis un spital și a organizat un muzeu. Avea o bibliotecă extraordinară. Ultimii ani de viață Ștefan Gonata i-a trăit chinuit de boală, în izolare. În chinurile bolii și-a dat foc manuscriselor și unor documente, iar ceea ce n-a ars atunci, a ars în timpul revoluției din 1917

1848 – S-a născut Sava Henția (n. 1 februarie 1848, Sebeșel, Alba, Imperiul Austriac – d. 21 februarie 1904, Sebeșel, Austro-Ungaria)

Pictor realist, grafician, muralist și ilustrator de carte. A făcut studiile la Școala de Belle Arte din București (1865–1870) unde i-a avut ca profesori pe Gheorghe Tattarescu și Theodor Aman. A primit o bursă și a urmat cursurile de pictură la École Nationale Supérieure des Beaux-Arts de la Paris (1871–1874) sub îndrumarea pictorului Alexandre Cabanel. Participant la Războiul de Independenţă (1877–1878), a pictat numeroase scene de campanie, fiind considerat un adevărat reporter de război. Din acea perioadă au rămas desenele: Soldat călare, Trecerea Dunării la Corabia, Lângă Lagărul din Calafat. A abordat pictura cu tematică istorică: Ostașii lui Mihai Viteazul izgonind pe turci la Giurgiu, Intrarea triumfală a lui Traian în Sarmisegetuza, Legenda meșterului Manole, Moartea lui Ștefan cel Mare, Ștefan cel Mare după bătălia de la Codrii Cosminului, Sacrificiu roman, portretul lui Tudor Vladimirescu. A realizat peisaje și naturi moarte. În pictura murală, s-a remarcat prin picturile pe care le-a făcut la Casa Vernescu, Casa Berceanu, picturile murale de la biserica din Brebu, Milcov, Răhău și Vințu de Jos, Săsciori, Mănăstirea Cernica și biserica din cimitirul de la Sebeș, Alba

Biografie ilustrată: https://g1b2i3.wordpress.com/2010/02/01/picturile-lui-sava-hentia/

1852 – S-a născut Ion Luca Caragiale (n. 1/13 februarie 1852 Haimanale, Prahova/I.L. Caragiale, Dâmbovița – d. 9 iunie 1912, Berlin)

Dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic și ziarist, membru post-mortem al Academiei Române. A absolvit Gimnaziul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești, a început să scrie poezii în taină, dar înainte de debutul literar a fost fascinat de performanțele teatrale ale unchiului său, Iorgu Caragiale, actor și șef de trupă, fixată la București sau ambulantă. În 1868 a obținut de la tatăl său autorizația de a frecventa Conservatorul de Artă Dramatică, în care fratele acestuia, Costache, preda la clasa de declamație și mimică, fiind nevoit să abandoneze în 1870 și să se mute cu familia la București. În 1871, fiind sufleor și copist la Teatrul Național din București, l-a cunoscut pe Eminescu, când tânărul poet era sufleor și copist în trupa lui Iorgu. Începutul activității sale jurnalistice poate fi datat, cu probabilitate, în 1873, la ziarul Telegraful, din București, unde ar fi publicat rubrica de anecdote intitulată Curiozități, urmat de colaborarea la revista Ghimpele, Revista contemporană, a fost conducător al ziarului Națiunea română. A mai colaborat la România liberă, Timpul, Convorbiri literare. În 1878 a început să frecventeze ședințele bucureștene ale Junimii, la Titu Maiorescu și să citească din scrierile sale. În 1893 a înființat revista umoristică Moftul român, subintitulată polemic „Revista spiritistă națională, organ pentru răspândirea științelor oculte în Dacia Traiană”. A fost și director al Teatrului Național din București. George Călinescu îl considera a fi cel mai mare dramaturg român și unul dintre cei mai importanți scriitori români. Opera sa cuprinde teatru (opt comedii și o dramă), nuvele și povestiri, momente și schițe, publicistică, parodii, poezii. Caragiale nu este numai întemeietorul teatrului comic din România, ci și unul dintre principalii fondatori ai teatrului național. Operele sale, în special comediile sunt exemple excelente ale realismului critic românesc

Vizita

 

Ziua Intendenţei Militare (înfiinţată în anul 1861, prin Înaltul Ordin de Zi nr. 29)

1861 – S-a înfiinţat Corpul ofiţerilor de intendenţă militară Prin Înaltul Ordin de Zi nr. 29, care a consfinţit înfiinţarea intendenţei armatei. Prin acesta s-a format corpul ofiţerilor de intendenţă militară, condus de intendentul general al armatei, subordonat Ministerului de Război

1868 – S-a născut Ștefan Luchian (n. 1/13 februarie 1868, Ștefănești, Botoșani – d. 28 iunie 1916, București)

Pictor supranumit poetul plastic al florilor. Educația plastică și-a început-o la Școala de Belle-Arte (1885–1889. Profesorii săi au fost Gheorghe Tattarescu, Theodor Aman și Constantin I. Stăncescu la istoria artelor și estetică, dar a considerat academismul promovat de Școala de belle-arte, insuficient și sărăcăcios pentru a exprima noile tendințe în arta de sfârșit al secolului al XIX-lea. În paralel cu Școala de Arte Frumoase a urmat și cursurile clasei de flaut ale Conservatorului din București. În 1889 a plecat la München și a studiat două semestre la Academia de Arte Frumoase, unde i-a avut profesori pe Johann Caspar Herterich și Ludwig Herterich, foarte buni desenatori (dar și ei academiști conservatori). În 1890, unde a participat la prima expoziție a societății de artă Cercul artistic. Prin opera sa, Luchian s-a dovedit a fi o personalitate artistică originală, afirmându-se cu o pictură generoasă, vibrantă și care, prin paleta sa cromatică plină de lumină, prin poziția artistică înnoitoare, precum și printr-o scânteietoare expunere a limbajului, a reușit să transmită privitorului un mesaj umanist de mare calitate. Marele aport inovator adus de Luchian în pictura românească din acele vremuri este reprezentat de modul de transpunere a efectelor de lumină, care la el izbucnesc la fiecare tușă de culoare. În 1893 și-a amenajat un atelier și a expus pentru a la Cercul Artistic. În 1894 a expus la Salonul oficial de arte plastice, intitulat Expoziția artiștilor în viață, și din nou la Cercul Artistic, iar în 1895 a fost ales în funcția de vicepreședinte al Cercului artistic. Este principalul inițiator al Expoziției artiștilor independenți, care s-a deschis chiar în fața Salonului Oficial. Pentru a-și întregi veniturile, în perioada 1897–1900 s-a asociat cu Constantin Artachino și a pictat biserici în Tulcea, Alexandria și București (Biserica Brezoianu). Cu o stare materială precară și bolnav de scleroză multiplă după 1900, a ajuns să picteze țintuit în fotoliu și cu penelul legat de încheietura mâinii

Biografie ilustrată: http://stefanluchian.ro/pictorul/

 

1880 – Ion Luca Caragiale a publicat farsa într-un act Conu Leonida față cu reacțiunea

Comedia a fost publicată în Convorbiri literare, nr. 11

Conu Leonida față cu reacțiunea

1885 – A apărut, la Bucureşti, ziarul socialist Drepturile omului

Editat de Cercul de Studii Sociale cu acelaşi nume, din al cărui comitet redacțional făceau parte Constantin C. Bacalbașa, Al. Brăescu, Constantin A. Filitis, Emilian A. Funzescu, Constantin Mille, Ion Nădejde, Al. G. Radovici și Paul Scorțeanu

1894 – S-a născut Lucian Grigorescu (n. 1 februarie 1894, Medgidia, Dobrogea – d. 28 octombrie 1965, București)

Pictor postimpresionist, membru corespondent (din 1948) al Academiei Române, apreciat ca fiind cel mai latin dintre pictorii români. A studiat pictura cu G.D. Mirea și Gabriel Popescu între 1912–1915 la Academia de Belle Arte din București. După întreruperea cauzată de război, reia studiile în anii 1918–1920. Își continuă formația artistică la Roma (1921–1923) și Paris (1924), unde frecventează atelierele de la Grande Chaumière și Académie Ranson, în atelierul lui Roger Bissière. Pe un drum urmat adesea de artiști, începând cu reprezentanții impresionismului, călătorește spre sudul Franței, lucrând, între 1927–1939 la Cassis, fascinat de lumina intensă, de culorile proaspete ale regiunii. Participă la saloanele oficiale din România, la expoziții organizate de Tinerimea Artistică, Grupul nostru, Arta, etc. Lucian Grigorescu a fost înainte de toate un pictor al naturii, dar și natura umană. În 1964 a fost distins cu titlul de Artist al Poporului din Republica Populară Română

Biografie ilustrată: https://g1b2i3.wordpress.com/2012/02/01/lucian-grigorescu-1-februarie-1894-28-octombrie-1965-pictor-roman-postimpresionist/

 

1900 – S-a născut Vladimir Frimu (n. 1 februarie 1900, Huși, Suceava – d. 15 iulie 1967, București)

Pictor și grafician. A studiat Dreptul la Iaşi, în paralel a urmat Şcoala de Arte Frumoase din Iaşi și apoi Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti. A urmat Şcoala de Ofiţeri și a devenit avocat în 1926. Ca ofiţer în rezervă, a lucrat ca profesor la Ploieşti şi Bucureşti. Din operele sale: Plaja Balcicului, Ulcică cu flori, Vechi si nou, Cale, Schini albaştri

Picturi: http://artindex.ro/2012/05/16/frimu-vladimir/

1905 – A apărut la București revista Viața nouă (1 februarie 1905–ianuarie/februarie 1925)

Publicație bilunară, sub direcția lui Ovid Densusianu, revista a devenit principalul organ de presă al mișcării simboliste de la noi. Între noiembrie 1916–martie/decembrie 1917, sediul redacțional se mută la Iași, în refugiu, din cauza ocupației germane. A avut numeroși colaboratori: Oreste Georgescu, Ion Minulescu, Al.T. Stamatiad, Al. Gherghel, Tudor Arghezi, Emil Isac, Pompiliu Eliade, Gala Galaction, Geoge Bacovia, Tudor Vianu, Perpessicius, etc.

1907 – S-a născut Oscar Lemnaru (Oscar Holtzman; n. 1 februarie 1907, București – d. 17 mai 1968, București)

A urmat liceul la Brăila, unde și-a făcut debutul jurnalistic în 1927, în revista Florile Dunării. Atras la București, s-a dedicat jurnalismului, scriind în revistele Facla lui Ion Vinea, Lumea lui George Călinescu, Azi, Reporter și Revista Fundațiilor Regale. Pe lângă activitatea de reporter, a scris comentarii pe teme de filosofie și artă și a publicat eseuri literare și aforisme. A fost un participant activ la viața cafenelei bucureștene; vorbele sale spirituale erau comparabile cu cele ale lui Păstorel Teodoreanu, Tudor Mușatescu și Șerban Cioculescu. El a fost prieten cu acesta din urmă, precum și cu Ion Barbu și Camil Petrescu. Nuvelele din volumul Omul și umbra (1946), singura carte a lui Lemnaru, au fost citite anterior în cenaclul literar Sburătorul. A publicat în revista Azi în 1935 un fragment din romanul neterminat Adonis hâdul. În ultimii săi ani, el s-a retras discret din viața literară, stilizând traduceri ale unor opere rusești nesemnificative și traducând scrieri ale scriitorilor francezi Émile Zola, Romain Rolland și Robert Merle. Omul și umbra, care nu a putut fi publicat sub regimul comunist, a fost reeditat în anul 2000

1912 – S-a născut Vasile Netea (n. 1 februarie 1912, Deda, Mureș – d. 6 martie 1989, București)

Istoric, cercetător al istoriei Transilvaniei. În 1931 a început Școala Normală din Târgu Mureș, a debutat cu o poezie în revista Liceului „Alexandru Papiu Ilarian”. A debutat în revista Astra ca publicist, cu două articole, unul despre George Coșbuc, unul despre Ion Dragoslav și o poezie, intitulată Pământ. Deși încă elev, a scos pe cont propriu o revistă de cultură generală, Avântul, din care a apărut un singur număr (1928). După absolvire profesează ca învățător în mai multe localități de pe Valea Mureșului, printre care Teaca, Lunca Bradului, Reghin, se stabilește la Reghin, unde publică mai multe lucrări despre istoria, etnografia și valorile neamului românesc, printre care Figuri mureșene și Murăș, Murăș apă lină. În 1933, împreună cu Em. I. Cocoș, inițiază o foaie de cultură, intitulată Credința. Între anii 1936–1937 scoate la Târgu Mureș revista de literatură și artă Clipa și revista de literatură Jar și slovă. Între 1939–1940 aprofundează pedagogia la universitatea din Cluj. După absolvirea cursurilor pleacă la București unde, între 1940–1941, studiază pedagogia. Între anii 1942–1946 urmează cursurile Facultății de Litere și Filozofie din cadrul Universității București, iar în 1948, în cadrul Universității din București, își dă doctoratul cu teza George Barițiu: Viața și opera la Universitatea din București. Dintre lucrările sale: Din contribuția învățătorimii române la dezvoltarea culturii naționale, Sub stindardul ASTREI, Dela Petru Maior la Octavian Goga, Muntii Apuseni: muzeu istoric si Pantheon al poporului român, Folclorul și folcloriștii mureșeni

1920 – S-a înființat Institutul de Istorie Națională din Cluj

Fondat din inițiativa și cu sprijinul material al regelui Ferdinand I, Institutul a funcționat în cadrul Universității din Cluj, fiind condus de Ioan Lupaș și Alexandru Lapedatu. Era totuși nevoiede un spațiu mai mare, așa că suma donată de regele Ferdinad I al României a fost adăugată la capitalul iniţial, ceea ce a permis, în 1929, cumpărarea unui imobilul, care a fost amenajat în mod adecvat muncii de cercetare ştiinţifică, lucrare care s-a încheiat în iunie 1937, când a fost inaugurat în prezenţa Regelui României, Carol al II-lea. Numele interbelic al noii instituţii a fost acela de Institutul de Istorie Naţională din Cluj

1928 – S-a născut Octavian Sava (Octavian Segall; n. 1 februarie 1928, București – d. 2 decembrie 2013, București)

Autor de texte umoristice, dramaturg, redactor, realizator TV și scenarist. S-a înscris în 1946 la Facultatea de Medicină, la dorința mamei sale. În perioada studenției a colaborat la Ora Tineretului și Ora Școalei și i s-a propus să devină redactor la radio. A abandonat studiile medicale în 1949 și s-a angajat la Radio România Actualități. A absolvit mai târziu Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, secția română-franceză. A realizat emisiuni de varietăți și teatru la Radio România Actualități și Televiziunea Română. Împreună cu Alexandru Otti a realizat primul serial radiofonic românesc, o adaptare după Tartarin din Tarascon de Alphonse Daudet. A compus numeroase scheciuri, monologuri și cuplete muzical-umoristice pentru programele de Revelion de la TVR. A debutat ca scenarist la filmul Post restant (1961), colaborând și la filme precum În fiecare zi mi-e dor de tine, A doua cădere a Constantinopolului. A debutat ca scriitor cu Meteoritul de aur, publicat în 1955 și urmat de: Nota zero la purtare, Rămas-bun, tinerețe!, Val Vârtej și Vasul Fantomă, Prințul rătăcitor George Bibescu

Totu-i perfect, patroane! (2001)

1932 – S-a născut Sorin Stati (n. 1 februarie 1932, București – d. 16 ianuarie 2008, Paris)

Lingvist, stabilit în Italia în 1971, membru de onoare al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității București, secția filologie clasică, în 1954 și a devenit Doctor în filologie la Universitatea București, titlu obținut în 1967 cu o teză de lingvistică generală, Sistemul sintactic al limbii. A fost profesor universitar de limba și literatura română la Facultatea din Padova și la Facultatea de Litere din Veneția. În 1978 obține un Doctorat de stat, cu mențiunea très honorable, la Universitatea Sorbona (Paris) în 1978, cu o teză intitulată Le système sémantique des adjectifs dans les langues romanes, ulterior publicată la Paris (editura Jean Fayard, 1979). După 1990 a colaborat la Dicționarul limbii române, Dicționarul ortoepic și de punctuație, Gramatica limbii române și a fost cercetător la Institutul de Lingvistică al Academiei Române. Din lucrările sale: Limba latină în inscripțiile din Dacia și Sciția Minor, Cuvinte românești. O poveste a vorbelor, Călătorie lingvistică în țara muzelor, Elemente de analiză sintactică, etc.

1932 – S-a născut Anatolie Paniș (n. 1 februarie 1932, Cîrnățeni, Tighina – d. 16 ianuarie 2008, Snagov)

Prozator, originar din Basarabia (refugiat), fost deținut politic, silvicultor, neobosit luptător pentru corectitudine și dreptate. A iniţiat, editat, sponsorizat şi scris publicaţia Snagov (1996–2006). Din scrierile sale: Răpirea din adâncuri, Două treimi din viață, Iubita de la Gura Teghii, Domnișoara, Ultimul tren spre România (romanul Basarabiei), Lagărul e viața noastră

1934 – S-a născut Nicolae Breban (n. 1 februarie 1934, Baia Mare)

Scriitor, romancier, eseist, dramaturg și om de cultură contemporan, membru titular (din 2009) al Academiei Române. În 1951 a fost exmatriculat din penultima clasă a Liceului „Coriolan Brediceanu” din Lugoj din cauza originii sale sociale. Absolvă în 1952, la fără frecvență, Liceul „Oltea Doamna” din Oradea. Intenționează să se înscrie la Politehnică, fiind nevoit să intre, mai întâi, ca ucenic la fostele Uzine 23 August din București, unde lucrează la sudură și strungărie, calificându-se apoi în meseria de strungar în fier. În 1953 se înscrie la Facultatea de Filosofie, măsluind actele, după cum mărturisește în Confesiuni violente, dar fiind dat însă afară după șase luni. Își face debutul literar în revista Viața studențească (1957), cu schița Doamna din vis. Frecventează un timp cenaclul de pe lângă revista_Tânărul scriitor,_ condus de Florin Mugur. Decisivă pentru formația sa intelectuală va fi însă prietenia care îl va lega de Nichita Stănescu, Cezar Baltag, Grigore Hagiu și Matei Călinescu, un adevărat nucleu al generației 60, care va demola falsele valori, promovate de realismul socialist, prin impunerea criteriului estetic. Colaborează la Gazeta literară, Contemporanul, România literară, Luceafărul, Steaua, etc. Își face debutul editorial cu romanul Francisca (1965), distins cu Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române. Din operele sale: Animale bolnave, Îngerul de gips, Pândă și seducție, Amfitrion, Ziua și noaptea, Singura cale

1936 – S-a născut Nicolae Moţoc (n. 1 februarie 1935, Fetești, Ialomița)

Poet, prozator şi eseist. Este absolvent al Școlii de Literatură „Mihai Eminescu” (1952–1954, fiind coleg de promotie cu Nicolae Labiș, Gheorghe Tomozei, Florin Mugur, Radu Cosasu, Doina Sălăjan, Doina Ciurea, și al Facultății de Filosofie a Universității București (1964–1970). A debutat cu versuri, în revista Tânărul scriitor (1953). A fost director al revistei de literatură Metafora din Basarabi şi redactor-şef adjunct al revistei Tomis, colaborând la revistele: România literară, Viaţa Românească, Luceafărul, Steaua, Familia, Ateneu, Ramuri, Cronica, Orizont,_etc. Scrieri: _Ceasul umbrei, Elementele, Golful sălbatic, Dimineaţa nuanţelor, Provocări imergente, Ochiul lui Orfeu

1938 – S-a născut Constantin Popovici (n. 1 februarie 1938, Iași – d. 10 decembrie 1995, București)

Sculptor, membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România. A urmat Facultatea de Construcții, secția Civile și Industriale Iași (1954–1955), apoi Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” București, specializarea Sculptură, clasa profesorului Boris Caragea (1958–1964). O personalitate complexă a artei contemporane româneşti, manifestând o dexteritate deosebită în folosirea materialelor celor mai variate (lemnul, fierul, bronzul, piatra, marmura). A avut numeroase expoziții personale și participări la expoziții colective, simpozioane, etc. În 1967 a fost laureat al Premiului Uniunii Artiștilor Plastici (UAP). Lucrări: Bustul lui George Enescu, Statuia lui Prometeu cu fulgere în mână de lângă Barajul Vidraru, Statuia lui George Bacovia din Bacău, Ciclul de lucrări Hecate

Biografie ilustrată: http://www.sculpture.ro/fisa.php?id=699

1939 – S-a format Guvernul Miron Cristea (3) (1 februarie–6 martie 1939)

Au fost trei guverne consecutive conduse de patriarhul Miron Cristea (10 februarie–30 martie 1938; 30 martie 1938–1 februarie 1939; 1 februarie–6 martie 1939). În tot acest timp, regele Carol al II-lea instaurează regimul monarhiei autoritare, este decretată starea de asediu şi cenzura pe întreg cuprinsul ţării, apare Constituţia din 27 februarie 1938, sunt dizolvate asociaţiile, grupările şi partidele politice, are loc reforma administrativă din 1938, este asasinat C.Z. Codreanu, se înfiinţează Frontului Renaşterii Naţionale ca unică organizaţie politică în stat

1944 – Evacuarea administrației civile din Transnistria

Între 19 august 1941–29 ianuarie 1944, România a avut sub administrație temporară regiunea de la râul Nistru (în vest) până la râul Bug (în est) și de la râul Niomjîi (în nord) până la Marea Neagră (în sud), care a purtat de asemenea numele de Transnistria. Administrația civilă din Transnistria a fost înființată prin Decretul nr. 1/19 august 1941 și prevedea limitele teritoriale şi numirea Guvernatorului civil al Transnistriei în persoana profesorului universitar Gheorghe Alexianu, şi stabilea sediul provizoriu la Tiraspol. Imediat după ianuarie 1944, trupele sovietice de tancuri au rupt frontul în nordul Transnistriei, care a fost ocupată de Armata Roșie

1944 – S-a născut Petru Popescu (n. 1 februarie 1944, București)

Romancier, scenarist și și realizator de filme american de origine română. A studiat la Facultatea de Litere, secția limbi străine (germanice), luând licența în 1967 cu specializarea literatură comparată. Debutează în 1966 cu placheta de versuri Zeu printre blocuri, pentru ca în 1969 să apară Prins, roman de mare succes în epocă. Stabilit în Statele Unite ale Americii din 1974, s-a impus drept romancier și autor de scenarii ale unor filme de la Hollywood. Din scrierile sale: Dulce ca mierea e glonțul patriei, Copiii Domnului, Întoarcerea, Urme în Timp, Supleantul

1944 – S-a născut Lucian Boia (n. 1 februarie 1944, București)

Istoric, profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. În 1962 s-a înscris la facultatea de istorie, și în anul patru a devenit membru al PCR. Ca șef de promoție, a primit o bursă de studii de la profesorul Macurek de la Brno în Cehoslovacia. Întors în România, s-a înscris la doctorat și a devenit asistent stagiar la facultatea de istorie. A fost secretar general și vicepreședinte al Comisiei Internaționale de Istorie a Istoriografiei, director fondator al Centrului de Istorie a Imaginarului. Opera sa, întinsă şi variată, cuprinde numeroase titluri apărute în România şi în Franţa, precum şi traduceri în engleză, germană şi în alte limbi. Scrieri: Evoluția istoriografiei române, Mituri istorice românești, Istorie și mit în conștiința românească, Pentru o istorie a imaginarului, Balcic. Micul paradis al României Mari, Suveranii României. Monarhia, o soluție?, În jurul Marii Uniri de la 1918. Națiuni, frontiere, minorități

1945 – A încetat din viață Ion Șiugariu (Ion Soreanu; n. 6 iunie 1914, Băița, Maramureș – d. 1 februarie 1945, Brezno, Slovacia)

Poet și publicist, a condus Asociația Studenților Refugiați din Ardealul ocupat, în timpul ocupației horthyiste a Transilvaniei

1946 – S-a născut Aquilina Severin (n. 1 februarie 1946, Dragșina–Chevereșu Mare, Timiș)

Cântăreață de muzică ușoară. A plecat definitiv în Germania în 1989 și a revenit în atenția publicului român în 2008. Prima apariție la TV a fost la spectacolul Dialog la distanță Banat – Crișana în 1965. A urmat Conservatorul din Timișoara, pe care l-a absolvit în 1968, în paralel frecventând și cursurile Școlii de Artă populară din Timișoara și participând la toate spectacolele Casei de cultură a studenților, acompaniată de formația Phoenix. În 1968, a fost invitată la Radiodifuziunea și Televiziunea Română – Studioul de Televiziune unde s-a constituit Studioul tânărului interpret de muzică ușoară

Vara iubirii

1949 – A încetat din viață N. D. Cocea (n. 29 noiembrie 1880, Bârlad – d. 1 februarie 1949, București)

Avocat, prozator, eseist, dramaturg, traducător, jurnalist, publicist și politician comunist

1968 – A fost înființată Școala de Agenți de Poliție „Vasile Lascăr” din Câmpina

Prin Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 3223, se înfiinţează Şcoala Militară de Perfecţionare a Subofiţerilor Câmpina, iar la 1 martie 1968 aceasta devine Şcoala Militară de Subofiţeri. Instituţia se numără printre primele şcoli aparţinând Ministerului de Interne care au pregătit poliţişti, oameni implicaţi în problemele comunităţii prin desfăşurarea activităţilor specifice de menţinere a climatului de ordine şi siguranţă publică,de prevenire şi combatere a fenomenului infracţional

1970 – S-a născut Nico (Nicoleta Matei; n. 1 februarie 1970 în Ploiești)

Cântăreață de muzică pop și vedetă de televiziune. În 1990 a terminat Școala Populară de Artă din Ploiești și a devenit solista Teatrului Toma Caragiu din localitate, secția estradă. În 1999 a debutat în muzica românească și obținut premiul al II-lea la Festivalul Național de Muzică Ușoară Mamaia pentru piesa Și dacă viața mea. A reprezentat România la concursul Eurovision 2008, care a avut loc la Belgrad, Serbia, cu melodia Pe-o margine de lume, interpretată alături de Vlad Miriță

În locul tău

1970 – A încetat din viață Alice Săvulescu (n. 29 octombrie 1905, Oltenița – d. 1 februarie 1970, București)

Botanistă, membră titulară a Academiei Române

1974 – Ilie Năstase este declarat cel mai bun tenismen al anului 1973 și este distins cu Racheta de aur

A primit Racheta de Aur la New York, fiind nr. 1 WTA pentru 40 de săptămâni (23 august 1973–2 iunie 1974)

1982 – A încetat din viață Radu Petrescu (n. 31 august 1927, București – d. 1 februarie 1982, București)

Prozator, membru al Grupului de la Târgoviște, considerat unul dintre precursorii școlii postmoderniste românești, precum și unul dintre cei mai mari autori români de jurnale

1990 – La București, Gabriel Liiceanu înființează Editura Humanitas

A fost înființată printr-un ordin al ministrului culturii din acea vreme, Andrei Pleșu, pe scheletul vechii Edituri Politice. Se definea ca editură de științe umaniste, de unde și numele ei. În timp, profilul editorial inițial s-a lărgit. A fost privatizată în februarie1991

1991 – România a obținut statutul de invitat special la Consiliul Europei

Cu ocazia Adunării Parlamentare a Consiliului Europei APCE (Innsbruck), la care au participat Primul Ministru Petre Roman și ministrul afacerilor externe, Adrian Năstase. La 7 octombrie 1993 a avut loc ceremonia de aderare a României ca membru cu drepturi depline

1992 – Stabilirea de relaţii diplomatice între România şi Ucraina

România a fost printre primele ţări care au recunoscut Ucraina ca stat independent. Stabilirea de relaţii diplomatice a fost urmată imediat de înfiinţarea Ambasadei României la Kiev, în locul Consulatului General, care a funcţionat în capitala ucraineană din 1971

1993 – Parlamentul European a ratificat Acordul de asociere a României la Comunităţile Economice Europene

Parafat la 17 noiembrie 1992, documentul urma să intre în vigoare la 1 februarie 1995

1995 – România semnează Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale a Consiliului Europei

Alături de reprezentanții altor 20 de state, România semnează la Strasbourg convenția-cadru și o ratifică prin Legea nr. 33/29 aprilie 1995, intrând în vigoare la 1 februarie 1998

1995 – A intrat în vigoare Acordul de asociere a României la Uniunea Europeană

România depus oficial cererea de aderare la Uniune în iunie 1995, iar în decembrie 1999, Consiliul European a decis deschiderea negocierilor de aderare cu România, alături de alte şase state

2007 – Preşedintele Microsoft, Bill Gates, a inaugurat Centrul de Suport Tehnic al Microsoft România

Totodată, a lansat în România sistemul de operare Windows Vista, fiind decorat cu Ordinul Naţional Steaua României în grad de Comandor

2017 – Protestele  de stradă față de intențiile guvernului de modificare a Codului Penal prin ordonanță de urgență

Consiliul Superior al Magistraturii a votat în unanimitate sesizarea Curții Constituționale (CCR) pentru un conflict între puteri în cazul OUG privind Codurile penale. Ședința a fost prezidată de însuși președintele Klaus Iohannis.

După ce Victor Ciorbea a declarat la TVR 1 că Avocatul Poporului poate sesiza CCR doar cu privire la neconstituționalitatea unor legi în vigoare, iar parte din OUG intră în vigoare peste 10 zile, președintele Klaus Iohannis s-a întâlnit cu Victor Ciorbea, arătând Avocatului Poporului că există un precedent în cazul atacării unui astfel de act normativ din 2013.

Membri PNL și USR au protestat în Parlament, afișând pancarte anti-Guvern și scandând mesaje precum „Rușine!” sau „Demisia!”. O parte dintre deputații USR au rămas în timpul nopții în sala de plen a Camerei Deputaților, într-o acțiune de tip #occupy, în semn de protest și solidaritate cu protestatarii.

Într-un protest fără precedent în ultimii 25 de ani, peste 300.000 de oameni au manifestat în întreaga țară. 150.000 de persoane au ocupat Piața Victoriei din București. Un număr record de 40.000 de oameni (10% din populația orașului) au protestat și în Cluj-Napoca. Cifre înaintate de Digi24 privind prezența la protestele din 1 februarie: Sibiu – 20.000, Timișoara – 20.000, Iași – 15.000, Brașov – 8.000, Bacău – 6.000, Târgu Mureș – 6.000, Baia Mare – 5.000, Constanța – 5.000, Alba Iulia – 4.000, Craiova – 4.000, Oradea – 4.000, Arad – 4.000, Galați – 3.000, Pitești – 3.000, Suceava – 2.000, Piatra Neamț– 1.000. La București, protestul a fost marcat de violențe. Un grup de agitatori, membri ai galeriilor, au aruncat cu petarde și obiecte contondente spre jandarmi, provocându-i. Aceștia au intervenit cu gaze lacrimogene. Cinci persoane – doi jandarmi și trei civili – au fost rănite în urma violențelor.

Numeroase celebrități autohtone, printre care Inna, Tudor Chirilă și Smiley, au postat mesaje de susținere pe Facebook pentru protestele din Piața Victoriei, sau au fost prezente la proteste

#Romaniafrumoasa, #istoriaRomaniei, #todaysmemory

 

0 comentarii la „1 Februarie în istoria României

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: