Istoria României România frumoasă

Din Bucureștiul Vechi – Gara Filaret

Gara Filaret

Gara Filaret a fost prima gară din București, deschisă la 19/31 octombrie 1869, cu ocazia inaugurării primei linii de cale ferată din Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești, calea ferată București–Giurgiu.


Gara Filaret - VederePovestea  clădirii începe în ziua de 13 septembrie 1865 când, după lungi şi interminabile tratative şi furtunoase dezbateri parlamentare, Companiei britanice John Trevor Barkley & John Staniforth i s-a acordat dreptul de a construi şi de a exploata prima cale ferată din România acelor vremuri. Pe terenul dintre viile de pe Dealul Filaretului au început să se înalţe zidurile viitoarei gări. Peste un an, în octombrie 1868, la Giurgiu a sosit o încărcătură nemaipmenită pe aceste meleaguri: două locomotive cu abur, fabricate la uzinele engleze Canada Works-Birkenhead, numite 1-Sabaru şi 2-Giurgiu. Aşezate cu mare grijă pe şine, cele două locomotive au remorcat trenuri care transportau materiale pentru construcţia  traseului.

Construcția este realizată în careu, cu parter și un etaj, marginile sale formând o hală în care intrau cele 3 linii de cale ferată. Hala peronului este marcată printr-un fronton triunghiular peste linia acoperișului corpului principal. Accesul la peronul acoperit, sprijinit pe console metalice, se făcea prin fațada principală, prin intrări amplasate în capătul celor două pervazuri ale clădirii.

Gara a fost deschisă oficial, în cadrul unei grandioase ceremonii, la 31 octombrie 1869. După slujba oficiată de Mitropolitul Primat Nifon, în sunete de corn (vechiul semnal de plecare a trenurilor) şi în uralele entuziaste ale privitorilor care împânziseră peronul gării Filaret, „Trenul de Onore Michaiu Bravul“, remorcat de locomotiva cu acelaşi nume, condusă de însuşi concesionarul liniei, a plecat spre Giurgiu, la orele 10:45. Garnitura avea printre pasageri membrii Guvernului, reprezentanţi ai Corpului Diplomatic şi ai autorităţilor din localităţile traversate de noua legătură feroviară. A parcurs cei 67 de kilometri ai traseului în numai o oră şi 30 de minute, circulând cu o „iuţeală mijlocie“ de aproximativ 45 de km/oră şi intrând în gara Giurgiu, care-o aştepta împodobită cu nenumărate ghirlande şi drapele tricolore, „la ceasurile 12 ½“.

Autogara FilaretDupă ce la 13/25 decembrie 1872 Gara București Nord a fost legată la rețeaua feroviară, gara Filaret și-a pierdut din însemnătate. În 1960 a fost dezafectată și transformată în autobază, deși inițial s-a propus amenajarea unui muzeu – în schimb, este declarată monument istoric. În prezent în clădirea gării funcționează Autogara Filaret.

Aflată astăzi la o vârstă venerabilă (clădirea își va sărbători cea de-a 150-a aniversare anul acesta, la 31 octombrie), vechea gară continuă încă să domine platoul din vârful Colinei Filaretului.

În vecinătate mai găsim:

Parcul CarolParcul Carol I, monument istoric,  a fost amenajat între anii 1900–1906, la iniţiativa lui Ion Lahovari, pentru a servi drept spaţiu al Expoziției Generale Române, organizate cu prilejul aniversării a 40 de ani de domnie ai regelui Carol I (1906). Academicianul Constantin Istrati, a cărui statuie se află  în partea dreaptă a aleii centrale, s-a ocupat de această operaţiune, pe baza proiectului peisagistului francez Eduard Redont. Turnul Vlad TepesTot atunci s-au construit în Parcul Carol I Fântâna 1906, un monument ridicat de Serviciul Minelor şi Carierelor; Castelul Vlad Ţepes,  realizat la sugestia Regelui Carol I, un mare admirator al domnitorului, edificiul copiind, la o scară mai mică, Cetatea Poenari; pavilioanele expoziționale dedicate evenimentului.

Mai amintim, în Parcul Carol I:

Muzeul National Tehnic „Dimitrie Leonida”, primul muzeu tehnic din România, fondat în 1909 de către  inginerul Dimitrie Leonida, după modelul Muzeului Transportului din Berlin;

Arenele Romane, un teatru de vară cu o capacitate de 5.500 de locuri,  ridicat de către arhitectul Leonida Negrescu şi inginerii Elie Radu și George Constantinescu;

Institutul Astronomic al Academiei Române, instituţie fondată în aprilie 1908;

Fântâna Zodiac, o impresionată fântână arteziană, aflată la intrarea principală în parc. Arhitectul acesteia este Octav Doicescu, iar mozaicurile cu cele 12 semne zodiacale reprezintă opera sculptorului Mac Constantinescu;

Mausoleul, construit între 1959–1963, după planurile arhitectului Ovidiu Maitek.

Strada Xenofon, singura stradă în trepte din București (cred că mai erau una-două în Cartierul Uranus, demolat în vederea construirii megalomanicului palat zis Casa poporului), veche de peste 200 de ani, cu o lungime de aproximativ 100 de metri. Strada are o singură poartă de casă, dar numerotată cu numarul 12 (normal, nu?). În capătul de sus al acesteia se află Rotonda Şuter după numele lui Adolf Şuter, arhitect elveţian, prieten bun al Regelui Carol I. Acesta, sedus de panorama Bucureştiului şi-a ridicat un castel cochet. Se pare că aici este și cel mai înalt punct din București. În prezent, clădirea este hotel de lux.

Biserica Schimbarea la Faţă–Bărbătescu-Nou, aflată pe strada Cuţitul de Argint, construcţie în stil moldovenesc, legată şi aceasta de numele Regelui Carol I. Pe locul actualului edificiu, a existat anterior, o biserică mică, fără turlă, acoperită cu şindrilă, denumită Bărbătescu-Nou, zidită la 1796, primul ctitor fiind Radu Balasache. Biserica de astăzi a fost ridicată între 1906–1910, cu ocazia Expoziției Generale Române, având ca model biserica Sf. Nicolae Domnesc din Iaşi. Lăcaşul a fost construit după planurile arhitectului Nicolae Ghica-Budeşti şi pictat de Costin Petrescu.

#Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei

0 comentarii la „Din Bucureștiul Vechi – Gara Filaret

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: