Istoria României România frumoasă

1 Aprilie în istoria României

Masacrul De La Fântâna-Albă, 1941

Foto: Masacrul de la Fântâna-Albă, 1941


1784 – Audiența lui Horea la împăratul Iosif al II-lea

Între anii 1747–1779 au fost înregistrate peste 15 petiţii şi numeroase deplasări ale delegaţilor satelor din munţi la autorităţile imperiale. Au fost consemnate 4 călătorii ale lui Horea la Viena, în 1779, 1780, 1782 și 1784. Prima dată Horea a fost în audientă la împărăteasa Maria Tereza şi celelalte trei ori la împăratul Iosif al II-lea. Audiența lui Horea la Împăratul Iosif al II-lea, 1784În cea de-a patra călătorie, Horea a fost însoţit de o numeroasă delegaţie, Horea depunând o petiţie în numele comunelor Râu Mare, Vidra, Câmpeni, Bistra, Musca, Baia de Arieş Bucium, Abrud şi Cărpiniş. În petiţie se preciza că, desi s-au plâns în mai multe rânduri la Curtea imperială, n-au obţinut nici o uşurare a soartei lor, ba mai mult, asuprirea funcţionarilor domeniului şi comitatului au fost tot mai mari. Unii oameni au fost bătuţi şi închişi, iar altii au murit în închisoare

1815 – S-a născut David Urs de Margina

(n. 1 aprilie 1816, Mărgineni, comitatul Făgăraș – d. 10 septembrie 1897, Sibiu)

Baron, înalt ofițer român în armata imperială austriacă, comandant al Regimentului 1 Orlat nr. 16 Grăniceri Român, purtător al Ordinului Militar „Maria Terezia”. A urmat cursurile primare la școlile centrale grănicerești ale Regimentului I Român de Graniță, cu sediul în comuna Orlat, iar studiile medii le-a absolvit la școala superioară secundară a Regimentului II Român de Graniță, de la Năsăud. Baronul David Urs de Margina (1816-1897)Anul revoluționar 1848 l-a găsit la comanda companiei a VII-a de la Racovița, a participat la luptele împotriva regimentelor secuiești de graniță care au trecut de partea revoluționarilor lui Lajos Kossuth în zona localității Odorhei. A fost distins cu Ordinul de Merit Militar cu decorație de război (KD.), și din partea rușilor aliați cu Ordinul Imperial Rusesc „Sfânta Ana” de clasa a 3-a. A sprijinit financiar școlile grănicerești de la Orlat și Năsăud. Întreaga sa avere a lăsat-o moștenire Bisericii Române Unite cu Roma.

1819 – S-a născut Theodor Codrescu

(n. 1 aprilie 1819, Iași – d. 23 martie 1894, Iași)

Editor, redactor, tipograf, traducător și prozator, membru corespondent (din 1886) al Academiei Române. A fost profesor de istorie la Academie, cenzor al publicațiilor din Moldova și apoi director al Arhivelor Statului din Iași (1856). În 1850, în colaborare cu Gh. Săulescu, Teodor Stamati, P. Casimir și D. Gusti, a înființat Tipografia Buciumul, publicând aici, între altele, multe materiale prounioniste, precum și ziare, ca Steaua Dunării. Theodor Codrescu (1819-1894)Pasionat al istoriei, a reușit să culeagă un impresionant număr de documente referitoare la trecutul românilor, pe care le-a tipărit în 25 de volume, sub titlul Uricariul sau Colecțiune de diferite acte. A fost redactor la multe ziare: Zimbrul, Foiletonul Zimbrului, Buciumul român, în cel din urmă tipărind, pentru prima oară, epopeea Țiganiada de Ion Budai-Deleanu. Ca scriitor, a început cu prelucrări și a continuat, în linia Daciei literare, cu destul de izbutite povestiri despre Pepelea, snoave extrase din folclor. În 1844, îi apare volumul O călătorie la Constantinopoli, iar în 1846 oferă Teatrului Național din Iași vodevilul propriu Soldatul prujitor și a scris drama istorică Plăieșul Logofăt mare

1824 – Domnitorul Grigore Ghica aprobă pavarea străzilor bucureștene cu piatră de râu

Pavarea străzilor bucureștene, 1824La propunerea arhitectului Joseph Hartel și a inginerului Gustav Freiwald. Sistemul podirii cu bârne e abandonat în favoarea pavării cu piatră de râu. Străzile iau o formă concavă, cu un canal de scurgere a apei pe mijloc. Pavarea străzilor Bucureștiului va continua susținut pe toată durata domniei lui Grigore Ghica (1822–1828)

1859 – Dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Munteniei și Moldovei a fost recunoscută

În cadrul Conferinței reprezentanților puterilor garante de la Paris (26 martie–1 aprilie), Franța, Marea Britanie, Rusia, Prusia și Regatul Sardiniei recunosc unirea Principatelor

1865 – S-a născut Ștefan Cicio Pop

(n. 1 aprilie 1865, Șigău, Cluj – d. 16 februarie 1934, Conop, Arad)

Jurist și politician, participant activ la Marea Unire din 1918, vicepreședinte al Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, membru al Consiliului Dirigent, ministru de Externe și președinte al Camerei Deputaților. A urmat cursurile universitare la Budapesta și Viena, unde a studiat științele juridice. Ștefan Cicio Pop (1865-1934) Tablou De C. WolffÎn 1891 a obținut doctoratul în drept și s-a dedicat avocaturii stabilindu-se la Arad. Deja ca tânăr avocat a participat la Conferința de la Haga, unde a susținut cauza românilor din Ardeal. După stabilirea sa la Arad, devine membru al Partidului Național Român și se implică cu toată forța în susținerea cauzei românilor transilvăneni. În 1894 a fost principalul avocat al Memorandiștilor, în procesul intentat acestora de către autoritățile maghiare. În urma intervenției regelui Carol I al României pe lângă împăratul Franz Iosif, obține un răsunător succes, memorandiștii fiind achitați. A fost un temut susținător al cauzei țăranilor din Arad și un avocat al apărării în procesele de presă înaintate românilor de către stăpânirea maghiară de atunci

1866 – S-a înființat Societatea Literară Română

Proiectul de statut a fost elaborat în 1860, după care a urmat o perioadă de pregătire și s-au făcut primele donații. La propunerea lui C.A. Rosetti, locotenența domnească a aprobat regulamentul pentru formarea Societății Literare Române. Scopul ei principal era stabilirea ortografiei limbii române, redactarea unei gramatici și a unui dicționar-tezaur. Regulamentul prevedea formarea societății la București și numirea membrilor de către Ministerul Instrucțiunii și Cultelor. Societatea Literară Română, 1866Membrii urmau să reprezinte toate regiunile, plus aromânii, astfel: 7 membri din vechiul regat: Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi, Vasile Urechea–Alexandrescu, Ion Heliade Rădulescu, August Treboniu Laurian, C.A. Rosetti și Ion C. Massimu; 3 din Transilvania: Timotei Cipariu, Gavriil Munteanu și George Barițiu; 3 din Basarabia: Alexandru Hașdeu, Constantin Stamati și Ioan Străjescu; 2 din Bucovina: Alexandru Hurmuzaki și Ambrosiu Dimitrovici, (înlocuit apoi de Ioan Sbiera); 2 din Banat: Alexandru Mocioni și Vincențiu Babeș; 2 din Macedonia: Ioan D. Caragiani și Dimitrie Cozacovici. Prima ședință s-a ținut, un an mai târziu, la 1/13 august 1867, când a luat numele Societatea Academică Română, iar din 30 martie 1879 a devenit Academia Română

1876 – S-a născut Ion Pelivan

(n. 1 aprilie 1876, Răzeni, Lăpușna, Imperiul Rus/raionul Ialoveni, R. Moldova – d. 25 ianuarie 1954, închisoarea Sighet)

Om politic, publicist, animator al vieții culturale, apărător și promotor al limbii române, militant de vază al mișcării de eliberare națională din Basarabia. A absolvit Seminarul Teologic din Chișinău (1898) și Facultatea de Drept de la Universitatea din Dorpat (1903). Ion Pelivan (1876-1954)A fost Director general responsabil pentru afacerile străine (Ministru de Externe) în R.D. Moldovenească în Consiliul Directorilor Generali ai Basarabiei. A dus o activitate febrilă împotriva rusificării Basarabiei de către imperiul țarist. A fost locțiitor de judecător al orașului Bălți și creatorul primei grupări naționale din acest oraș. Datorită activității sale, județul Bălți a fost primul județ din Basarabia, care în 1918 s-a pronunțat pentru Unirea Basarabiei cu România.  A fost deținut politic în închisoarea Sighet, unde s-a stins din viață

1878 – Nota de protest în legătură cu ocuparea de către trupele țariste a unor localități din România

Ca represalii la protestul statului român la Tratatul de pace ruso-turc, au avut loc mișcări ale trupelor țariste ca: ocuparea orașului Giurgiu, ocuparea unor poziții amenințătoare între Giurgiu și București, stabilirea unei tabere la Băneasa. Mihail Kogălniceanu, ministrul de externe al României, a adresat de mai multe ori (1/13 aprilie, 12/24 aprilie, 24 aprilie/6mai, 16/28 mai) note de protest agentului diplomatic al Rusiei la București, baronul Dimitri Stuart, exprimând îngrijorarea în legătură cu desfășurarea trupele țariste pe teritoriul României

1881 – S-a născut Octavian Goga

(n. 1 aprilie 1881, Rășinari – d. 7 mai 1938, Ciucea)

Poet ardelean, publicist şi om politic, prim-ministrul României (28 decembrie 1937–11 februarie 1938), membru titular (din 1919) al Academiei Române. A debutat în 1897 în ziarul Tribuna din Sibiu, cu poezia, Atunci și acum, semnată Tavi, apoi i se publică pe o jumătate de pagină poezia Nu-i fericire pe pământ; elev la liceul cu limba de predare maghiară din Sibiu, încă nu împlinise șaptesprezece ani. Abia în 1903 a semnat, în Luceafărul, prima poezie, Sfârșit de septembrie, cu numele său. La absolvirea liceului, în 1900, s-a înscris la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Budapesta, continuându-și apoi studiile la Berlin și încheindu-le în 1904. Octavian Goga (1881-1938)În 1902 a apărut la Budapesta revista Luceafărul, publicație pentru cultura națională și unitatea politică a românilor din Transilvania, înființată din inițiativa sa, alături de Al. Ciura și Oct. Tăslăuanu, unde Goga și-a publicat majoritatea poeziilor. În 1905 a debutat la Budapesta cu volumul Poezii, reeditat apoi de editura Minerva. Cu activitatea sa în cadrul Asociației transilvănene pentru literatura română și cultura poporului român – Astra, preocupările publicistice s-au intensificat cu trecerea timpului. Sub conducerea sa a apărut, de la 1 ianuarie 1907, revista Țara noastră, care a înlocuit temporar revista Transilvania, conducând efectiv acest săptămânal, mai întâi redactor, apoi și proprietar–editor. Până la declanșarea primului război, -a impus ca ziarist strălucit prin articolele publicate în revistele Țara noastră, Flacăra, România, și în ziarele Epoca, Adevărul, proza sa jurnalistică fiind comparabilă, stilistic și tematic, cu a celei eminesciene. Și-a axat publicistica pe problemle românismului (originea românilor, continuitatea neîntreruptă în vatra de formare a poporului român, ideea unităților tuturor românilor, idealul unirii într-un stat național, lupta împotriva asupririi austro-ungare). Ca dramaturg, a scris: Domnul notar, Meșterul Manole, Sonata lunei și Lupul, Fruntașul. Este autorul volumelor Poezii (1905), Din umbra zidurilor (1913), Ne cheamă pământul (1909), Cântece fără ţară (1916), Din larg (postum, 1939)

1882 – S-a născut Romulus Cioflec

(n. 1 aprilie 1882, Araci, Covasna – d. 13 noiembrie 1955, Iași)

Prozator și publicist. A urmat Şcoală Normală „Carol I” din Câmpulung Muscel. Și-a început activitatea ca învățător în comuna Chiojdeanca, județul Prahova. A fost apoi profesor la liceele „Alecu Russo” din Chișinău, „C. Diaconovici Loga” din Timișoara și „Gheorghe Lazăr” din București. Ca jurnalist a scris la Viața Românească din Iași, ziarul Românul din Arad și a colaborat cu publicațiile Neamul românesc literar, Gazeta Transilvaniei, Luceafărul, Tribuna, Minerva literară, Universul literar, Flacăra, Sburătorul, Adevărul literar și artistic, Facla, etc. Din opera sa: Vârtejul, Pe urmele destinului, Trei aldămașe, Jertfa pentru Lumină

1888 – S-a născut Mircea Florian

(n. 1 aprilie 1888, București – d. 31 octombrie 1960, București)

Filosof, membru post-mortem (din 1990) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Filozofie a Universității București. În 1914 a susținut doctoratul în filosofie în Germania, cu teza Der Begriff der Zeit bei Henri Bergson (Conceptul de timp la Henri Bergson). Mircea Florian (1888-1960)A fost profesor la Universitate și a condus sectorul de istorie a filosofiei al Institutului de Filosofie de pe lângă Academie, a militat pentru o ontologie realistă, cerând filosofiei să pornească de la obiect, de la dat, ca știința, și nu de la subiect. A considerat lumea externă ca reală și independentă de conștiință. A elaborat studii erudite de istoria filosofiei universale. Principalele scrieri: Îndrumare în filosofie, Dialectica, Metafizica și arta, Filosofia Renașterii, Logica lui Aristotel, Arta de a suferi

1899 – S-a născut Gheorghe Cardaș

(n. 1 aprilie 1899, Drăgușeni, Baia/Suceava – d. 17 aprilie 1984, București)

Critic, editor, istoric literar și bibliograf. A fost student al Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București (1921–1924) și a audiat, la Paris, cursuri la Sorbona și la Collège de France. Tot la Paris obține titlul de Doctor în Literatură comparată în 1926. A lucrat ca funcționar superior la Biblioteca Academiei Române, profesor secundar în București, referent științific la Institutul de Istorie din București. A fost redactor la Albina, Mișcarea literară, și Revista Liceului Internat din Buftea. Între anii 1958–1964 a fost deținut la Jilava și Gherla. A debutat în 1916, în revista Ion Creangă din Bârlad, iar editorial, în 1927, cu volumul Pagini de istorie literară românească. Scriitori vechi. A colaborat la: Adevărul literar și artistic, Boabe de grâu, Convorbiri literare, Cugetul românesc, Făt-Frumos, Manuscriptum, Mitropolia Olteniei, Neamul românesc pentru popor, Prietenii istoriei literare, Revista de etnografie și folclor, Revista istorică, Revista macedo-română, Universul literar, Vestitorul satelor și Viața românească. Scrieri: Tratat de bibliografie, Studii și documente literare, Vieața lui Mihai Eminescu, Documente literare

1900 – S-a născut George Baiculescu

(n. 1 aprilie 1900, Rubla, Buzău – d. 6 septembrie 1972, Bucureşti)

Bibliograf, editor și istoric literar. A abslovit Facultatea de Litere a Universității București în 1925. S-a angajat în 1922 la Biblioteca Academiei Române, lucrând aici mai bine de patru decenii, a parcurs toate treptele ierarhice, de la bibliotecar la şef de sector, şef de secţie şi director (1941–1949), consultant ştiinţific. A debutat, ca autor de versuri, în Liga Deşteptarea (1916) şi a continuat să publice în Universul literar, Zori de zi, România nouă, Adevărul literar şi artistic, Foaia tinerimii, Cele trei Crişuri, Convorbiri literare, Gândirea, Ramuri, etc., până prin 1933. Atras de timpuriu de literatură, face critică literară vreme îndelungată, fiind şi membru în redacţiile publicaţiilor Adevărul literar şi artistic, Flamura, Viaţa literară, Propilee literare. A tradus din Marţial, Francois de la Rochefoucauld, Maurice Maeterlinck, Charles Baudelaire şi Alain. A debutat cu un articol despre folclor în revista Izvoraşul, (1919–1920), fiind şi editorul unui florilegiu din lirica populară, Cântece de dragoste din toate ţinuturile locuite de români, apărut în 1924. Din scrierile sale: Teatrul românesc acum o sută de ani, Horaţiu în literatura română, Activitatea folcloristică a lui Nicolae Filimon, Vasile Pârvan. Biobibliografie, Publicaţiile periodice româneşti

1903 – S-a născut Titus Lapteș

(n. 1 aprilie 1903, Iași – d. 16 septembrie 1974, București)

Actor de teatru și film. Imediat după absolvire a fost angajat la Teatrul Național din Cluj, debutând în mod oficial în piesa Domnișoara Julia de August Strindberg. A jucat 135 roluri în 119 piese din teatrul antic, clasic și modern pe scenele teatrelor din Cluj și Timișoara, a tradus piese care s-au jucat cu succes pe scena Teatrului Național din Cluj: Furtuna, Othello, În umbra haremului, Gangsterii, Karl și Ana, Doctorul miracol, etc. S-a transferat în 1945 la Teatrul Național din București, jucând printre altele în Macbeth, Azilul de noapte, Înșir-te mărgărite, etc. S-a aflat în 1950 printre ctitorii și primii actori ai Teatrului „C. Nottara” din București. Pe lângă rolurile interpretate pe scenele teatrelor, Lapteș a jucat și în peste 20 de filme, în care a realizat roluri memorabile. Sunt de menționat Nepoții gornistului, Aproape de soare, Neamul Șoimăreștilor, Aventuri la Marea Neagră, Agentul straniu. Pe lângă activitatea de actor, a fost și un talentat desenator și caricaturist

Neamul Șoimăreștilor (1965)

1904 – S-a născut George Năsturel

(n. 1 aprilie 1904, București – d. 26 decembrie, 2000)

Pictor stabilit în SUA. A urmat din 1917 Școala de Arte Frumoase de la laşi Academia de Arte Frumoase din București, apoi Academia Liberă de Arte din București fondată de Horia Igiroșanu. A fost Inspector al Artelor și Monumentelor Istorice pe regiunea Oltenia și profesor la Academia de Arte Frumoase. După cel de al doilea război mondial, a plecat în Brazilia unde a fost angajat profesor la Şcoala Muzeului de Artă Modernă din Sao Paolo (1952–1958) şi a participat la organizarea Bienalei din Sao Paolo. A fost profesor la Fundația Universitară „Armando Alvarez Penteado” din Sao Paolo. In 1974 a părăsit Brazilia și s-a stabilit în Statele Unite, la New York şi apoi la Los Angeles. A avut nenumărate expoziții personale între care cea din 1938 la Galerie Contemporaine din Paris, a participat la numeroase Saloane si Expoziţii colective în România, Franța, Brazilia, Statele Unite. Operele sale se găsesc în muzee si colecții particulare în România, Franța, Suedia, Brazilia, Statele Unite, etc. În portretele sale, ca cel al Mamei Mariţa, sau cel al pictorului Petre lorgulescu-Yor, sau cel al Bătrânului cu pipe îl preocupă mai ales expresia psihologică, fără a neglija o solidă construcție a formelor și volumelor

Imagini: http://artindex.ro/2012/05/16/nasturel-george/

1909 – A încetat din viaţă Alexandru Mocioni (n. 4 noiembrie 1841, Budapesta – d. 1 aprilie 1909 la Birchiș, Arad)

Om politic, deputat în mai multe legislaturi în Camera Ungară a Parlamentul de la Budapesta, lider incontestabil al mişcării naţionale bănăţene

1919 – Trecerea la calendarul gregorian (calendarul pe stil nou)

România a fost una dintre ultimele ţări europene care au adoptat calendarul gregorian. După înfăptuirea Marii Uniri, a apărut problema unificării stilului calendaristic, întrucât stilurile practicate în diferitele provincii istorice erau şi ele diferite. Transilvania şi Bucovina foloseau deja calendarul gregorian, în timp ce Regatul României şi Basarabia foloseau stilul vechi. Necesitatea reformei calendarului era una de ordin intern şi extern, de consolidare şi modernizare a noului stat unitar. Alinierea la standardele europene era considerată o condiţie a progresului şi modernizării, în contextul în care, pe plan internaţional, se căutau soluţii pentru unificarea diferitelor unităţi de măsură. Aşadar, prin aplicarea Decretului-lege nr. 1053/1919, s-a făcut trecerea la stilul nou, data de 1 aprilie devenind oficial data de 14 aprilie – anul având doar 352 de zile

1924 – S-a născut Brăduț Covaliu

(n. 1 aprilie 1924, Sinaia – d. 29 mai 1991, București)

Pictor, reprezentant al realismului socialist. A studiat la Academia de arte frumoase din București (1942–1947) avându-l ca profesor la pictură pe Jean Al. Steriadi. A debutat în 1953, expunând la Salonul Oficial, apoi a participat cu regularitate la expozițiile oficiale (republicane și municipale) precum și la numeroase expoziții de grup în țară și peste hotare, pe toate continentele. În 1962, a reprezentat România la Bienala de la Veneția. A debutat ca peisagist și portretist pe șantierul barajului Bicaz, unde a redat legăturile omului cu spațiul înconjurător, integrarea lui în freamătul vieții moderne. În 1963, a fost ales secretar al Uniunii Artiștilor Plastici, iar în 1968, Președinte al aceluiași for. Din 1969, a desfășurat activitate didactică la Institutul pedagogic din București, apoi la Institutul „Nicolae Grigorescu”

Biografie ilustrată: http://artindex.ro/2012/05/16/covaliu-bradut/

1928 – A apărut revista avangardistă unu

Tipărită la Dorohoi (primele 10 numere) și apoi la București, între aprilie 1928–decembrie 1932, împletea elemente de dadaism și suprarealism. Inițial, publicația urma să fie numită doi la al doilea număr, trei la al treilea număr etc., dar numele său a rămas până în 1932 unu. Revista de avangardă unu, 1928De-a lungul timpului, revista a cuprins texte și desene de autori precum Sașa Pană, Moldov, Madda Holda, Geo Bogza, Urmuz, Victor Brauner, Stephan Roll, Ilarie Voronca, Tristan Tzara, Vasile Dobrian, Benjamin Fondane, Aurel Zaremba, Jean David, André Breton, Robert Desnos, Paul Éluard, Man Ray, dar și Ion Călugăru, Ilarie Voronca, Claude Sernet, Jules Perahim, M. H. Maxy, Marcel Iancu, Man Ray, Theo van Doesburg, Louis Aragon, Gomez de la Serna, Moussinac, Vitrac, Vicente Huidobro, René Daumal, Maiakovski, Gherasim Luca, etc. A fost condusă de Sașa Pană și Moldov

1928 – S-a născut Lidia Luludis

(Lidia Androne; n. 1 aprilie 1928, București)

Pictoriță, creatoare de costume de teatru și film. A absolvit Institutul de Arte Plastice din București în 1954, obținând calificarea de pictor–scenograf. Lidia Luludis, 1928A debutat în cinematografie cu realizarea costumelor din filmului Vultur 101 (1957). A participat la realizarea costumelor a peste 40 de lungmetraje de ficțiune, printre care se numără: Alo?…ați greșit numărul!, Străinul, Baltagul, Filip cel bun, Zidul, Tănase Scatiu, Roșcovanul, Declarație de dragoste, Liceenii, Extemporal la dirigenție. A avut și o apariție, ca actriță, în filmul Secretul lui Nemesis. A obținut în anul 1976 Premiul pentru scenografie al Asociației Cineaștilor din România (ACIN) pentru costumele la filmul Tănase Scatiu. A primit un premiu special la Gala Premiilor Gopo 2012 ca o recunoaștere a unei cariere impresionante

Secretul lui Nemesis (1985)

1932 – S-a născut Valeriu Moisescu

(n. 1 aprilie 1932, Câmpina – d. 20 octombrie 2016, București)

Regizor de teatru și profesor universitar. Face parte din promoția de aur a teatrului romanesc, cea care a absolvit Institutul de Teatru din București în 1956. La regie i-a avut colegi pe Lucian Pintilie, Radu Penciulescu, Mihai Dimiu si Sanda Manu. După absolvirea facultății, a montat la teatrele din Galați, Oradea și Ploiești, cu actori care i-au fost și mari prieteni: Mihai Paladescu, Ștefan Bănica, Ion Marinescu, Toma Caragiu, Gina Patrichi. Din 1964 a fost angajat la Teatrul Bulandra, pe care l-a slujit fără întrerupere mai bine de 25 de ani. Valeriu Moisescu (1932-2016)A fost şeful catedrei de regie Teatru, scenografie, coregrafie din cadrul Academiei de Teatru şi Film (1991–2000). În paralel cu intensa activitate pedagogică (i-a indrumat pe Silviu Purcarete, Cristian Hadjiculea, Mihai Lungeanu, Claudiu Goga, Cătălin Voineag, Gianina Cărbunariu), a pus în scenă spectacole de succes și la Iași, Craiova, la Teatrul Mic, Comedie, „Nottara” sau „Ion Creangă”.  A tradus şi a dramatizat, a publicat peste 200 de articole teoretice şi mărturii de creaţie, a avut rubrică permanentă în revistele Teatrul şi Teatrul azi, intitulată Însemnări contradictorii, ulterior publicate în volum. În 1998, a fost distins cu premiul UNITER pentru întreaga activitate. Dintre filmele sale: Vicleniile lui Scapin, Avarul, Don Juan, Mizantropul, Amphitrion

Fii cuminte, Cristofor! Teatru TV. Cu Octavian Cotescu, Marcela Rusu, Beate Fredanov, George Carabin. Regia Valeriu Moisescu

1933 – A luat fiinţă Divizia de Gardă a Armatei Române

Pentru aceasta, s-a creat Brigada de Artilerie de Gardă cu reşedinţa în Bucureşti, formată din Regimentul 1 Artilerie de Gardă cu garnizoana la Roman, provenit din transformarea Regimentului 4 Artilerie şi din Regimentul Centrului de Instrucţie al Artileriei

1937 – Prima etapă a reorganizării marilor unităţi ale Armatei Române

În urma remilitarizării Renaniei de către Germania, pericolul unui nou război mondial devenea evident. În această conjunctură internaţională, în anul 1936, conducerea statului român a luat hotărârea reorganizării generale a armatei în două faze. În prima fază, prin Înaltul Decret nr. 1688/din 1 aprilie 1937 a început reorganizarea marilor unităţi şi a unităţilor aparţinând trupelor de munte şi cavaleriei. Faza a 2-a, peste un an, viza reorganizarea marilor unităţi ale corpurilor de armată

1937 – S-a înfiinţat Banca Agricolă din România

Avea ca instituție financiară de origine Creditul Funciar Rural, înființat la data de 30 octombrie 1872, care s-a transformat la 1 aprilie 1937 în Creditul Național Agricol. Din ea, în octombrie 1954 a luat ființă Banca Agricolă. Avea capital românesc (8.000.000 lei), avînd sucursale în toate judeţele ţării. Banca Agricolă din România acorda împrumuturi de cel mult 1 000 lei, pe 3, 6 şi 9 luni, cu o dobîndă de 10% anual

1938 – A doua etapă a reorganizării marilor unităţi ale Armatei Române

Anticipând un nou război mondial, conducerea statului român, după reorganizarea marilor unităţi şi a unităţilor trupelor de munte şi cavaleriei di 1937, trece la faza a 2-a, când s-a declanşat reorganizarea marilor unităţi ale corpurilor de armată

1940 – S-a născut Gheorghe Pituț

(n. 1 aprilie 1940, Săliște de Beiuș–Budureasa, Bihor – d. 6 iunie 1991, București)

Poet și prozator. Plecat de timpuriu de acasă, a rămas în permanență legat de meleagurile natale. A studiat la Facultatea de Filologie a Universităților din Cluj (1962–1964) și Bucuresti (1964–1967). A primit apoi o bursă de studii în Germania Federala (1970–1972). A scris poezie, proză și a tradus din lirica germană; opera sa cuprinde zeci de volume, unele apărute postum. După debutul cu versuri, în Tribuna (1963), a colaborat la Amfiteatru, Luceafărul, România literară, Viața Românească, etc. Primul volum tipărit, Poarta cetății (1966), cristalizează liric experiența omului de pădure, care a fost o vreme; cărtile urmatoare de poezie: Cine mă apără, Ochiul neantului, Sunetul originar, Fum, aduc noi accente acestei poezii de factură vizionară, în tonalități expresioniste. Cu Stelele fixe poetul se întoarce la disciplina clasică a versului, fidel în esență, statorniciei leaganului prim

1941 – Masacrul de la Fântâna-Albă

În 1940, în urma Pactului Ribbentrop-Molotov, România a fost nevoită să cedeze Uniunii Sovietice nordul Bucovinei şi Basarabia. Aproximativ 3 milioane de români s-au trezit sub ocupația Armatei Roşii. Sovieticii un instaurat un regim de teroare, oamenii s-au văzut separaţi pentru totdeauna de familiile lor rămase în România. Peste 3.000 de români au pornit pe 1 aprilie 1941, chiar în ziua de Paști, către România, convinşi că vor putea trece graniţa nestingeriţi. ÎMasacrul de la Fântâna-Albămbrăcaţi în alb, încolonaţi cu preoţi în faţă, purtând icoane şi steaguri au plecat către România, dar s-au oprit la  doi kilometri de frontieră, în localitatea  Fântâna Albă, unde ruşii i-au aşteptat cu mitralierele NKVD. Trupele sovietice au executat fără milă un număr de peste 2.000 de civili români, locuitori ai satelor de pe valea Siretului, care încercau să se retragă din Bucovina de nord în România

Este comemorată Ziua Naţională de Cinstire a Memoriei Românilor – victime ale masacrelor de la Fântâna Albă şi alte zone, ale deportărilor, ale foametei şi ale altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în Ţinutul Herţa, nordul Bucovinei şi întreaga Basarabie

Masacrul de la Fântâna Albă – 1 aprilie 1941, Documentar TVR 1

1944 – S-a născut Cornel Patrichi

(n. 1 aprilie 1944, București – d. 5 aprilie 2016, București)

Balerin, coregraf și actor. A declarat că a urmat școala de balet din întâmplare: „Era 1953. […] A apărut o doamnă care ne-a întrebat dacă vrem să mergem la balet. Luase notele noastre de la sport și de la cultura generală. Așa am nimerit eu la școala de balet”. A absolvit Liceul de Coregrafie în 1962, fiind apoi angajat ca prim-balerin la Teatrul „Constantin Tănase” de unchiul său, Nicolae Patrichi, care era directorul muzical al teatrului. Cornel Patrichi (1944-2016)În 1972, directorul Teatrului Fantasio din Constanța i-a propus lui Patrichi sa fie prim-balerin. Timp de zece ani a făcut naveta București–Constanța: „Era un tren pe la 6, la 9 ajungeai, făceai repetiția de dimineață, mergeam la hotel, care era foarte aproape de teatru, mâncam, mă odihneam, începea repetiția de după-amiază și pe la 9 seara aveam tren înapoi”. În 1987 s-a mutat cu soția sa în Italia, fondând în Toscana propria școală de balet, Dance Studio Patrichi. În 1999 s-a întors în România și a devenit coregraf pentru emisiunea Vineri seara ne distrăm cu Florin Călinescu, la invitația actorului. A realizat optzeci și opt de balete într-o perioada de unsprezece luni, „cât face un coregraf toată viața”. În 2004, Patrichi a fost decorat cu Ordinul Meritul Cultural în grad de cavaler

Greierele și furnica

1948 – Deschiderea Șantierelor naţionale de muncă patriotică a tineretului

România, sărăcită de război și ocupată de ruși, a găsit formula magică a reconstrucției: munca neplătită. Detașamentele de voluntari se hrăneau cu ideologie injectată de mitul comunismului. Celebre ctitorii realizate în tinerețea comunismului instituționalizat în România, liniile Bumbești-Livezeni, Salva-Vișeu şi Lunca Prutului, au intrat în conștiința publică drept șantiere al brigadierilor.

Deschiderea Șantierelor Naţionale de muncă patriotică a tineretului, 1948Primul se înfiinţează Şantierul Naţional Gheorghe Gheorghiu-Dej Filiaşi–Bumbeşti–Livezeni. Au fost construite 39 de tunele (7,8 km), 27 de viaducte (circa 1 km lungime), 8 poduri (730 m), 5 staţii CFR. Inaugurarea are loc la 1 noiembrie 1948, în prezenţa lui Gheorghe Gheorghiu-Dej.

Șantierul Vasile Luca a fost deschis între localitățile Salva–Vișeu de Jos. Ziarul Universul anunța la 22 aprilie 1948: „În afară de tineretul UTM-ist (în luna mai se așteaptă prezența pe șantier a vreo 13.000 de brigadieri), vor mai lucra la construcția liniei ferate Salva-Vișeu militari încadrați în companii de căi ferate și 1.000 de minieri (la tunele). Toți lucrătorii din afara cadrelor UTM vor fi antrenați de tinerii brigadieri, care vor constitui motorul întregului șantier.” S-au construit 63 de kilometri de cale ferata, cu nouă stații de tren. Pe lângă numeroase viaducte care au fost construite cu o tehnică rudimentară, au fost săpate și cinci tunele, dintre care cel mai lung are 2.400 de metri lungime. La 7 noiembrie 1949, traseul a fost inaugurat oficial

1949 – A fost înfiinţată Orchestra de muzică populară „Barbu Lăutaru”

În 1946, dirijorul Victor Predescu, fiind ales președinte al Sindicatului Artiștilor Instrumentiști și având în jurul său pe toți lăutarii Capitalei, a pus bazele Orchestrei de concerte „Barbu Lăutaru”, cooptând toți instrumentiști din fosta orchestră Doina Românească. Noul ansamblu, strunit de Victor Predescu, s-a afirmat repede în viața artistică a capitalei, stimulând și alte inițiative de același tip. Orchestra de muzică populară „Barbu Lăutaru”, 1949Astfel, la 1 aprilie 1949, orchestra a fost transferată de la Sindicatul Artiștilor Instrumentiști, al cărui secretar era naistul Fănică Luca, la Institutul de Folclor, de către folcloristul Harry Brauner, marcând fondarea ei oficială. Printre membrii fondatori se numără și dirijorul și violonistul Ion Luca-Bănățeanu, cel care reformat-o din punct de vedere al componenței și care i-a ales și denumirea de Barbu Lăutaru în 1951. Această orchestră se dorea o formație lăutărească de nivel național, dar și un ansamblu reprezentativ de export internațional al artei populare. Din 1953, a funcţionat pe lîngă Filarmonica de Stat „George Enescu”

1952 – A încetat din viaţă Alexandru Tzigara-Samurcaș (n. 23 martie/4 aprilie 1872 – 1 aprilie 1952)

Istoric de artă, etnograf, muzeolog și jurnalist cultural

1954 – S-a născut Radu Săplăcan

(n. 1 aprilie 1954, București – d. 2002, Cluj-Napoca)

Critic literar, eseist şi poet. A urmat Facultatea de Filosofie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1979). În perioada studenției a fost membru și apoi coordonator al cenaclului revistei Tribuna și, mai târziu, liderul cenaclului Saeculum al tinerilor scriitori din Transilvania. După absolvirea facultății a fost profesor la Liceul nr. 1 din Dej, redactor-șef al Gazetei someșene și apoi redactor la RTV Cluj-Napoca. A debutat publicistic cu versuri și critică literară în revista Echinox (1975). Debutul editorial a avut loc în 1994 cu volumul de poezie Livada Roentgen apărut la Editura Popa’s din Timisoara. A colaborat cu articole, cronici literare, eseuri la revistele: Echinox, Tribuna, Steaua, Astra, Transilvania, Convorbiri literare, Viața Românească, România literară, Cronica, Poezia, etc. După debut, a publicat volumele de versuri Ușor deasupra lumii, Factorul șarpe, Memorial cu paianjeni si fructe și Exerciții de balistică, articole de critică literară

1959 – S-a născut Helmuth Duckadam

(n. 1 aprilie 1959, Semlac, Regiunea Timișoara/Arad)

Fost portar de fotbal al României, supranumit Eroul de la Sevilla. În 1977, a debutat ca portar la Constructorul Arad, în Divizia C, un an mai târziu este transferat la UTA, unde debutează în Divizia A. După 4 sezoane la gruparea arădeană, este transferat la Steaua București, unde se impune treptat ca titular. Este supranumit Eroul de la Sevilla, după ce în finala Cupei Campionilor Europeni cu FC Barcelona a apărat toate cele patru lovituri de departajare consecutive, executate de Alesanco, Pedrazza, Alonso și Marcos, având o contribuție enormă la câștigarea trofeului de către Steaua București. Helmuth Duckadam, 1959Performanța reușită de Helmuth Duckadam pe stadionul Sanchez Pizjuan din Sevilla este înscrisă în Cartea Recordurilor. O săptămână mai târziu a înscris un gol din penalty, într-un meci de cupă cu Progresul Vulcan, câștigat de roș-albaștri cu scorul de 5-1. La scurt timp după câștigarea trofeului, a suferit o accidentare care i-a pus capăt carierei. După încheierea activității de fotbalist, a ocupat funcția de maior la Poliția de frontieră în localitatea de naștere, Semlac, din județul Arad. În 2003, fostul portar a câștigat Loteria vizelor, primind dreptul de a emigra legal în Statele Unite ale Americii, și s-a stabilit alături de prima soție, Ildiko, și de fiica lor, Brigitte, în orașul Phoenix, Arizona, în toamna aceluiași an, dar a revenit după doar un an în țară. A fost președinte la FC Steaua București, acum este director de imagine la FCSB

1962 – S-a născut Anca Damian

(n. 1 aprilie 1962, Cluj)

Cineastă, operatoare de imagine, producătoare, scenaristă și regizoare. A absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică I.L. Caragiale în 1984 și este doctor în Arte, Cinema și Media. Anca Damian, 1962A lucrat ca director de imagine al lungmetrajelor Rămânerea (1991) și Drumul câinilor (1992) și la o serie de scurtmetraje și documentare premiate. A colaborat la multiple proiecte și a realizat filme documentare: Eminescu, truda întru cuvânt, Cântecul Oltului când traversează lumea (The Song of the River Olt While it Crosses the World), Muntele magic (La montagne magique), de scurt metraj: Atâta liniste-i în jur, Eu si cu mine, lung metraje: Întâlniri încrucișate (Crossing Dates), coproducție româno-finlandeză, Crulic–Drumul spre dincolo Crulic: The Path to Beyond), coproducție româno-poloneză, O vară foarte instabilă (A very Unsettled Summer, dar și filme de metraj mediu, atât documentare cât și de ficțiune

1962 – A încetat din viaţă Camil Ressu (n. 28 ianuarie 1880, Galaţi – d. 1 aprilie 1962, București)

Pictor, profesor universitar, membru titular al Academiei Române

1978 – S-a născut Anamaria Marinca

(n. 1 aprilie 1978, Iași)

Actriță de film cu carieră internațională. A studiat vioara în copilărie, dar a renunțat la muzică în favoarea actoriei. Este absolventă a Universității de Artă „George Enescu” din Iași. La 25 de ani, a fost reperată printr-un casting, pentru interpretarea rolului Elenei Vișinescu, în mini-serialul Sex Traffic, o dramă realizată de CBC/Channel 4, pentru care a câștigat titlul de Cea mai bună Actriță în anul 2005, la British Academy Television Awards. Filmul acesta a fost o adevărată trambulină pentru o carieră internațională, încât Anamaria Marinca și-a făcut apariția, într-un nou film, Youth Without Youth (Tinerețe fără tinerețe) de Francis Ford Coppola, în 2007, după care a jucat în filmul, regizat de Cristian Mungiu, 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile, care a obținut Palme d’Or, la Festivalul de la Cannes și Cea mai bună actriță la Festivalul Internațional al Filmului de la Stokholm. Alte filmele ale sale: Boogie, Five Minutes of Heaven, The Countess, The Aviatrix of Kazbek, A Cloud in a Glass of Water, Europa Report, Fury, Floride și în numeroase seriale TV: Hotel Babylon, The Last Enemy, Holby City, Doctor Who, The Politician’s Husband, Y Gwyll, etc.

Boogie Cu Anamaria Marinca, Dragos Bucur, Mimi Branescu, regia: Radu Muntean, Partea I

1978 – A încetat din viaţă Mihail Straje (Mihail Steţcu; n. 30 oct. 1901, Galbeni, Roman/Botoșani – d. 1 apr. 1978, Bucuresti)

Poet, prozator, traducător şi istoric literar

1985 – S-a născut Nicolas Medforth-Mills

(n. 1 aprilie 1985, Meyrin, Elveția)

Nepotul cel mai vârstnic al regelui Mihai I. La împlinirea vârstei de 25 de ani (2010), Nicolae a primit titlul de Principe al României, cu rangul și apelativul de Alteță Regală. Ulterior a participat la diverse activități publice ale familiei sale și a fost implicat în acțiuni caritabile. Printr-un document semnat la 1 august 2015 și intrat în vigoare imediat, i-au fost retrase titlul și calificativul și a fost exclus din linia de succesiune la tronul României

1988 – A încetat din viaţă Augustin Z.N. Pop (n. 30 august 1910, București – d. 1 aprilie 1988, București)

Istoric literar, folclorist, profesor universitar

1993 – Este inițiat în România programul Mil-to-Mil

Program de cooperare în domeniul apărării cu Statele Unite ale Americii, primul de acest tip dezvoltat cu un stat membru NATO și destinat sprijinirii forțelor armate ale României și îmbunătățirii relatiilor militare româno-americane. Este înființata o echipă de legătură între US Forces Command Europe (EUCOM) și armata română

1996 – România a fost invitată să participe la prima Competiție Mondială de Speologie

S-a desfășurat în sudul Chinei, unde se află una dintre cele mai intinse zone carstice și cel mai înalt pod natural din lume

România la prima Competiție Mondială de Speologie – China

 

2003 – S-a constituit, la Sfântu Gheorghe, Mișcarea Civică Maghiară

Organizație înființată la inițiativa unor membri ai aripii reformiste din cadrul UDMR Covasna

2003 – A încetat din viaţă Mihai Mereuță (n. 29 noiembrie 1924, Santa Mare, Botoșani – d. 1 aprilie 2003, București)

Actor de teatru, radio, televiziune și film

2008 – A încetat din viaţă Sabin Bălaşa (n. 17 iunie 1932, Dobriceni, Olt – d. 1 aprilie 2008, București)

Pictor, autor şi regizor de filme de pictură animată, cât şi scriitor

2015 – A încetat din viaţă Nicolae Rainea (n. 19 noiembrie 1933, Brăila – d. 1 aprilie 2015, Galați)

Arbitru de fotbal, a condus 1.000 partide în diviziile românești și 115 meciuri internaționale

#Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei

0 comentarii la „1 Aprilie în istoria României

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: