Istoria României România frumoasă

5 Aprilie în istoria României

Ziua Automobilistului din România

Foto: Ziua Automobilistului – Înființarea Automobil Club Regal Român


1851 – A încetat din viaţă Ion Negulici (n. 1812, Câmpulung Muscel – d. 5 aprilie 1851, Istanbul)

Pictor, traducător și publicist, participant la Revoluția de la 1848 din Țara Românească, a fost exilat la Bursa

1881 – S-a născut Florian Ștefănescu-Goangă

(n. 5 aprilie 1881, Curtea de Argeș – d. 26 martie 1958, București)

Florian Ștefănescu-Goangă (1881-1958)Psiholog, membru corespondent (din 1937) al Academiei Române. A studiat cu Wilhelm Wundt la Leipzig, între anii 1908–1911 și a susținut teza de doctorat cu titlul Experimentelle Untersuchungen zur Gefühlsbetonung der Farben. Profesor la Universitatea din Cluj, a înființat în anul 1922 Institutul de psihologie experimentală, comparată și aplicată, formând o echipă valoroasă de psihologi experimentaliști. A abordat probleme de psihologia muncii, psihologia copilului, psihologia deficienților, de orientare profesională, precum și de psihologie socială. A înființat și a condus Revista de psihologie (Cluj, 1938–1949). În seara de 28 noiembrie 1938, în cadrul unei campanii mai ample de amenințare la adresa oamenilor politici, câțiva membri ai Mișcării Legionare au încercat să-l asasineze pe profesorul Florian Ștefănescu-Goangă, rector al Universității din Cluj. Sub regimul comunist, a fost arestat în mai 1950 și închis la Sighet, pentru o perioadă de 24 luni. Pedeapsa i-a fost majorată cu 60 luni, fiind eliberat la 5 iulie 1955. Principalele sale opere: Selecționarea capacităților și orientarea profesională, Măsurarea inteligenței

1884 – S-a născut Ion C. Inculeț

(n. 5 aprilie 1884, Răzeni, Gubernia Basarabia, Imperiul Rus/R. Moldova – d. 18 noiembrie 1940, București)

Om politic, președintele Sfatului Țării al Republicii Democratice Moldovenești, ministru, membru titular (din 1918) al Academiei Române. În anii studenției la Universitatea Imperială din Petersburg, facultatea de fizică și matematică, din inițiativa sa, a fost creată Asociația Studenților Basarabeni din Petersburg. După absolvire a concurat cu succes la postul de privat-docent și a lucrat la mai multe școli private din Petersburg, predând fizica, matematica și astronomia. Ion C. Inculeț (1884-1940)În anul 1917 a fost deputat în Sovietul din Petrograd din partea Partidului Socialist Revoluționar. În aprilie 1917 a revenit în Basarabia, în fruntea unui grup de 40 de basarabeni, studenți și profesori din Petrograd, cu scopul de a adânci cuceririle Revoluției din Februarie. A fost ales deputat în primul parlament al Basarabiei, Sfatul Țării, din partea deputaților-țărani. Inițial concepția politică a lui Inculeț era una de transformări politice în cadrul unei Rusii democratice și înnoite. Însă, după preluarea puterii la Petrograd de către bolșevici prin puciul din octombrie, Inculeț a evoluat spre alianța cu România. A fost ales Președinte al Sfatului Țării. La 24 ianuarie Sfatul Țării a proclamat cu majoritate de voturi independența Basarabiei față de Rusia, iar la 27 martie 1918 a proclamat cu majoritate de voturi Unirea cu România. După Unire, a fost ministru al Basarabiei, ministru al sănătății publice, ministru de interne, ministru al comunicațiilor și vice-președinte în Guvernul Ion Gh. Duca (1933–1937)

1885 – S-a născut Dimitrie Cuclin (n. 5 aprilie 1885, Galaţi – d. 7 februarie 1978, București)

Compozitor, muzicolog, filosof, scriitor și traducător. Încă din perioada liceului au apărut primele sale încercări componistice și literare, cum ar fi drama Ad majorem feminae gloriam. Una dintre aceste compoziții, un menuet pentru cvartet de coarde, trimisă lui Dumitru Kiriac-Georgescu, l-a determinat pe compozitor să încurajeze venirea lui Cuclin la București, cu scopul de a studia vioara. După trei ani de studiu la Academia Regală de Muzică, a mers cu o bursă la Paris, la Schola Cantorum a lui Vincent d’Indy, unde a studiat până în 1914. La Paris a devenit prieten cu George Enescu și Constantin Brâncuși. Întors în țară, a fost mobilizat în război, pe care l-a trecut refugiat la Iași, cântând în orchestra lui George Enescu, iar din 1919 a fost titularizat profesor la Academia Regală de Muzică. În 1920 s-a căsătorit cu Zoe, pictoriță. Se cunoscuseră la Paris și au trăit o frumoasă poveste de dragoste și fidelitate timp de 53 de ani, până la moartea Zoei. Cuplul de artiști a plecat în 1922 în America, unde Dimitrie Cuclin a devenit profesor de vioară și teoria muzicii la City Conservatory of Music și la Brooklin College of Music din New York. S-a întors în aulele Conservatorului bucureștean în perioada 1930–1948, fiind un foarte iubit profesor de armonie, contrapunct și compoziție. În perioada Statului Național–Legionar Cuclin a deținut funcția de Director al Conservatorului, fără a fi fost vreodată legionar. După executarea, la vârsta de 65 de ani, a doi ani de muncă silnică la Canal, compozitorul a trăit retras o viață închinată creației, dedicându-se construcției unui sistem simfonic – 20 de simfonii, dintre care unele de proporții enorme, și rescriindu-și de mai multe ori sistemul, în întregime sau pe părți

Simfonia nr. 11 Partea I. Orchestra simfonică a Radio-Televiziunii Române, dirijor Emanuel Elenescu

Ziua Automobilistului

1904 – La București a luat ființă Automobil Club Regal Român

În salonul de onoare al Hotelului Boulevard din Bucureşti, un grup de automobilişti, constituiţi în Adunarea Generală, a hotărât şi a semnat actul de înfiinţare a primei asociaţii a automobiliştilor din ţara noastră. A fost o asociaţie sportivă de automobilism patronată de Casa Regală, cu sediul în Bucureşti. Primul președinte ACR a fost Prințul George Valentin Bibescu, la inițiativa și străduințele căruia s-a creat asociația, iar între anii 1924–1946, a fost Ion M. Mitilineu, fiul unuia dintre fondatorii Automobil Club Regal. Automobil Club Regal s-a înscris, între primele 10 cluburi din Europa şi în primele 14 cluburi din întreaga lume, precursorul actualului Automobil Club Român, ACR. Trăsura fără cai a intrat în istorie şi printr-o cursă de 120 de km, o năprasnică întrecere, cum au denumit-o ziarele timpului

Un articol foarte interesant, cu parfum de epocă:

http://stiri.tvr.ro/110-ani-de-automobilism-sportiv-in-romania_42672.html

1910 – S-a desfăşurat, la Sibiu, Conferinţa pe ţară a Partidului Naţional Român

La conferinţă au participat 6.000 de ţărani. A fost analizată situaţia politică, economică şi socială a românilor din Transilvania. George Pop de Băseşti a fost reales preşedinte al PNR din Transilvania

1912 – S-a născut Vasile Copilu-Cheatră

(Vasile Copilu; n. 5 aprilie 1912, Vulcan, Hunedoara – d. 7 decembrie 1997, Brașov)

Poet, prozator și jurnalist transilvănean. A urmat Școala Normală de Învățători din Cluj (1929–1932), ajungând învățător în Albac, apoi Academia Pedagogică și Facultatea de Litere și Filosofie din București (1944–1946). A fost subinspector și inspector școlar la Cluj. Vasile Copilu-Cheatră (1912-1997)A debutat în 1926 cu proză la revista Patria condusă de Ion Agârbiceanu care i-a dat și supranumele Cheatră. Editorial a debutat în anul 1933 cu romanul Neamul nevoii. A contribuit la întemeierea revistelor Lanuri (Mediaș), alături de George Popa și Mihai Axinte, Crai nou (Cluj) și Detunata (Alba Iulia), pe care a și condus-o alături de Ioan Popa-Zlatna și I.V. Munteanu. S-a afirmat în poezie încă în anii interbelici, făcând parte din generația tânără a poeților. În mai 1950 a fost arestat de către securitatea comunistă, pe motive politice, fiind încarcerat timp de aproape trei ani în lagărul morții de la Capul Midia. Acolo a scris Balada popândăului, pusă pe muzică de către compozitorul Dizmacec, pe care îl cântau deținuții. Alături de el se aflau încarcerați prințul Sturza, generalul Leonard Mociulschi, Corneliu Coposu etc. După eliberarea din lagăr i s-a interzis pentru multă vreme publicarea și a avut domiciliu forțat la Brașov fiind în permanență suspectat și supravegheat de către securitate. I s-a permis să publice doar culegeri de folclor, astfel publicând fără înregistrări de carte, Cântece noi despre Avram Iancu, Cântece pentru Avram Iancu, Iancule, ce mândru ești

1917 – O delegaţie de români transilvăneni a plecat la Washington

Deplasarea avea scopul de a face cunoscută opiniei publice şi guvernului american poziţia politică şi militară a României şi revendicările sale cu privire la teritoriile româneşti din Austro-Ungaria. Cu sprijinul Marelui Cartier General al Armatei Române din Iaşi, delegaţia, purtând numele de Misiunea Patriotică Română, formată din preoţii Vasile Lucaciu, preşedintele Ligii Culturale, Ioan Moţa şi locotenentul Vasile Stoica a plecat spre Statele Unite cu scopul să convingă autorităţile americane de necesitatea organizării unei unităţi de voluntari români, care urma să lupte pe frontul francez. Dat fiind faptul că o asemenea călătorie era imposibil de întreprins prin vest (zone stăpânite de Austro-Ungaria), membrii delegaţiei au ales calea cea mai lungă, prin Rusia, Japonia şi peste Pacifc, ajungând în Statele Unite ale Americii la 29 iunie 1917. Trecând prin Kiev, membrii delegaţiei au primit de la comandamentul corpului voluntarilor români un exemplar din celebra Declaraţie-Manifest de la Darniţa, act care proclama dreptul românilor ardeleni de a se uni cu Regatul României. A reuşit să obţină sprijin şi promisiuni din partea autorităţilor americane. A fost comunicat Guvernului României sprijinul pe care îl va acorda S.U.A. la conferinţa de pace

1924 – O ordonanță militară a interzis activitatea Partidului Comunist din România

Ordonanța era semnată de șeful Corpului II de Armată, care era staționat în Basarabia. Actul era consecința agitațiilor organizate de comuniști în mai multe comunități din Basarabia, locuite îndeosebi de etnici ruși și ucrainieni, pentru a obține anexarea teritoriului românesc dintre Prut și Nistru la Uniunea Sovietică. Comuniștii militau pentru încorporarea Basarabiei și a Bucovinei în Ucraina, pentru anexarea Dobrogei la Bulgaria și pentru retrocedarea Transilvaniei Ungariei. În concepția Partidului Comunist, Regatul României ar fi fost o adevărată închisoare a popoarelor, un stat multinațional care i-ar fi oprimat pe muncitori și care ar fi fost o creație artificială a imperialismului apusean

1928 – S-a născut Ioan Ursu

(n. 5 aprilie 1928, Mănăstireni, Cluj – d. 16 aprilie 2007, București)

Fizician, coordonator al programului nuclear al României, membru PCR, ministru în guvernele comunist, membru titular al Academiei Române. A absolvit Facultatea de matematică și fizică a Universității din Cluj (1950). Ioan Ursu (1928-2007)Și-a început activitatea didactică din 1949, a parcurs toate treptele, până la profesor universitar (1960), a fost șeful Catedrei de Fizică Nucleară, Optică și Electromagnetism de la Universitatea din Cluj, apoi profesor și șef de catedră la Universitatea din București și profesor invitat în Elveția, Anglia, Franța, fosta URSS. Cercetările sale științifice s-au axat pe studiul materialelor nucleare, în calitate de continuator al lui Horia Hulubei, interacțiunea radiațiilor nucleare cu solidul, combustibili nucleari specifici. A studiat efectul de îmbogățire izotopică a uraniului (descoperire proprie), rezonanța magnetică și unele probleme legate de tehnologia nucleară. A fost membru în 28 de forumuri academice și științifice străine (SUA, Canada, Franța, Belgia, URSS)

1928 – S-a născut Mircea Săucan

(n. 5 aprilie 1928, Paris, Franța – d. 13 aprilie 2003, Nazaret Illit, Israel)

Regizor de film şi prozator stabilit în Israel din 1987. Între 1948–1952 a studiat regia la Institutul Unional de Cinematografie din Moscova, având profesor pentru scurt timp chiar pe Eisenstein. A devenit în 1952, directorul Studioului Cinematografic Alexandru Sahia, dar și Secretarul de Partid al acestuia… Mircea Săucan (1928-2003)Aici a facut câteva documentare, și filmele Pe Drumul Libertății, Casa de pe Strada noastră și câteva alte filme, precum Pagini de Vitejie, Când Primăvara e fierbinte, Alerta, făcute din ce în ce mai greu… Inițial sincer pro-comunist, a devenit rapid indezirabil prin calitatea artistică și problematica non conformistă a filmelor și prozei sale. S-a hotărât să emigreze în 1987, după 7 ani de șomaj impus și odată cu dispariția ambilor părinți. Mircea Săucan e un nume pe nedrept uitat din cinematografia românească. A făcut cel puțin două filme fundamentale, cu mult înaintea timpului lor: Meandre și Suta de Lei. Regimul nu l-a înghițit, deși arta lui nu era fățiș ostilă comuniștilor. Regizorul chiar studiase la Moscova, dar filmele lui reprezentau un strigat de libertate, care n-avea legătură cu o doctrină sau alta, dar comuniștii l-au supus la presiuni enorme, a editat Meandre cu un securist în sala de montaj. E un miracol că pelicula, tăiată brutal de cenzură, a fost salvată integral până azi. Din opera literară: Camera copiilor, Manuscrisul de la Ciumați, David rege, Parastasul, Funerailles a Bucarest

Suta de lei Versiunea originală, necenzurată. În distribuție: Dan Nuțu, Ion Dichiseanu, Ileana Popovici, Violeta Andrei

1929 – S-a adoptat Legea nr. 36 din 1929 asupra contractelor de muncă

Legea a stabilit principii privind drepturile salariaților și angajatorilor care sunt şi astăzi în vigoare

1932 – S-a născut Fănuș Neagu

(n. 5 aprilie 1932, Grădiștea-de-Sus, Râmnicu Sărat/Brăila – d. 24 mai 2011, București)

Povestitor, memorialist, nuvelist, romancier și dramaturg, membru titular (din 2001) al Academiei Române. A urmat cursurile școlii de literatură „Mihai Eminescu” (1951–1952), apoi Facultatea de Filologie din București (1954–1957), dar nefinalizată. A colaborat adeseori în cinematografie ca scenarist sau creator de dialoguri. A îndeplinit funcția de director al Teatrului Național din București. În 1954 a debutat cu povestirea Dușman cu lumea, în revista Tânărul scriitor, iar în 1960 are loc debutul editorial cu volumul de povestiri Ningea în Bărăgan, volum retipărit peste patru ani sub titlul Cantonul părăsit. A publicat în continuare Somn de la amiază, Dincolo de nisipuri, Vara buimacă, piesa Scoica de lemn, care peste ani se va juca la Teatrul Nottara. În 1979 apare Cartea cu prieteni, apoi Insomnii de mătase (1981), A doua carte cu prieteni (1985). Tot atunci i s-au jucat piesele Echipa de zgomote la Teatrul Majestic și Olelie la Teatrul Național din București. A publicat volumul de publicistică Întâmplări aiurea și călătorii oranj (1987) și romanul Scaunul singurătății (1988) iar în 1993 i se joacă la Teatrul Național din București și la Teatrul Național din Timișoara piesa Casa de la Miezul Nopții sau Paiața sosește la timp

Dincolo de nisipuri Regia Radu Gabrea. Cu: Dan Nuțu, George Constantin, Mircea Albulescu, Gina Patrichi

1932 – S-a născut Dumitru Goia

(n. 5 aprilie 1942, Sângera Veche, plasa Sângerei, Republica Moldova)

Dumitru Goia, N.1932Dirijor și muzicolog moldovean. A studiat la Conservatorul din Leningrad/Sankt Petersburg. A fost dirijor al Orchestrei Teatrului de Operă şi Balet din Chişinău, apoi prim-dirijor al Orchestrei simfonice a Filarmonicii din Chişinău şi profesor de dirijat orchestră, citire partituri, orchestraţie, analiza stilurilor orchestrale la Conservatorul „Mimar Sinan” din Istanbul. Din anul 1993 se află la Bucureşti şi a fost conferenţiar la Universitatea Naţională de Muzică, dar şi dirijor al orchestrei simfonice a instituţiei. În afară de activitatea profesorală, Dumitru Goia susţine numeroase concerte în România şi peste hotarele ei. Pentru merite deosebite în arta dirijorală, în 1983 i-a fost acordat titlul de Artist emerit, iar în 1988 cel de Artist al Poporului din R. Moldova

Mozart – Simfonia nr. 35 Filarmonica Botosani

1933 – S-a născut Romulus Vulpescu

(n. 5 aprilie 1933, Oradea – d. 18 septembrie 2012, București)

Poet, scriitor, traducător, editor, publicist și politician. A urmat Facultatea de Filologie, Secția Limba și Literatura Română, a Universității din București, pe care a absolvit-o în 1955. Romulus Vulpescu (1933-2012)A lucrat ca redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, la Editura pentru Literatură Universală, la revista Luceafărul, ca secretar literar și director adjunct la Teatrul „Barbu Delavrancea”, muzeolog la Muzeul Literaturii Române și în redacția Manuscriptum, secretar la Uniunea Scriitorilor din România, director al Teatrului Mic. A colaborat al celor mai importante reviste literare din țară: Ateneu, Tomis, Transilvania, Gazeta literară, Luceafărul, Cinema, Săptămâna. A publicat: Poezii, Arte & meserie – Versuri vechi & noi, Armura noastră – cartea, Vechituri & novitale, Procesul Caragiale–Caion. Dosarul revizuirii

1934 – S-a născut Vasile Fanache

(n. 5 aprilie 1934, Ghirdoveni, Dâmbovița – d. 13 octombrie 2013, Cluj-Napoca)

Critic și istoric literar, eseist și traducător. A studiat la Facultatea de Litere a Universității din Cluj (1954–1958). A lucrat pe post de cercetător la filiala clujeană a Academiei Române, apoi la Facultatea de Filologie din Cluj. În 1969 a obținut doctoratul în filologie la Universitatea din Cluj, cu teza Poezia lui Mihai Beniuc, publicată în 1972. A predat ca lector de limba și literatura română la Universitatea Sorbona, apoi ca profesor la Facultatea de Litere a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca și la Universitatea 1 Decembrie 1918 din Alba Iulia. A debutat cu recenzii literare în revista Steaua (1958) și a colaborat cu studii de istorie literară și eseuri critice la Tribuna, Familia, Viața românească, Revue roumaine, Cahiers roumains d’etudes litteraires, Synthesis, Apostrof, etc. A cercetat fenomenul literar românesc din Transilvania în perioada de după Unirea din 1918, îngrijind publicarea unor ediții din scrierile poeților tineri ardeleni afirmați după 1930. A publicat volume despre mari scriitori români: Caragiale (1984, premiat cu Premiul Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor), Bacovia. Ruptura de utopia romantică, Bacovia în 10 poeme, Chipuri tăcute ale veșniciei în lirica lui Blaga, precum și eseuri despre evoluția limbajului poetic românesc: Eseuri despre vârstele poeziei

1943 – S-a născut Victor Parhon

(n. 5 aprilie 1943, Iași – d. 4 martie 2000, București)

Critic de teatru, membru în Senatul UNITER. A fost licentiat în Filologie al Universității București. A fost prezent timp de câteva decenii în revistele de specialitate și în numeroase publicații, redactor la revista Teatrul și apoi la Teatrul azi, colaborator permanent la emisiunile de teatru ale televiziunii și la Radio. Victor Parhon (1943-2000)A fost Directorul Centrului Național pentru valorificarea creației populare, vicepreședinte al Fundației Ethnos, membru în Biroul Secției române a Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru (AICT), bogata sa activitate cuprinzând și îngrijirea volumului de Teatru de Teodor Mazilu, editarea revistei Datini, participarea la numeroase colocvii de specialitate, inițierea unor acțiuni internaționale. A fost distins cu Premiul pentru întreaga activitate la Gala premiilor UNITER din anul 2000

1943 – A încetat din viaţă Tony Bulandra (n. 13 martie 1881, Tîrgoviște – d. 5 aprilie 1943, București)

Renumit actor, societar al Teatrului Naţional Bucureşti, căsătorit cu Lucia Sturdza-Bulandra

1944 – Bombardament anglo-american asupra Ploieștiului

Al doilea mare bombardament, a doua zi după București. 230 de bombardiere escortate de 180 de avioane de vânătoare bombardează the marshalling yards of Ploesti, Romania. Bombardamentul anglo-american asupra Ploieștiului, 1944Exact ca și în cazul zilei precedente, la București, mai multe bombardiere și-au lansat încărcătura eronat, bombele căzând în centrul orașului. Au fost uciși 278 de civili, 16 ostași români și 26 de ostași germani. Bombele au stârnit un incendiu de proporții, iar spaima ploieștenilor a fost enormă, deoarece știau că toţi pompierii plecaseră în grabă să stingă incendiul de la București, lovit cu 24 de ore în urmă. Până ce primii pompieri români și germani au revenit în Ploiești a durat mult și multe case care în mod normal ar fi fost salvate s-au mistuit în flăcări. Vântul a bătut tare și a întins focul, distrugând în total peste o mie de case. Au fost lovite rețeaua de apă și cea de electricitate, repararea lor satisfăcătoare fiind realizată abia peste 2 zile. Rechiziționarea căruțelor și evacuarea civililor s-au făcut mai bine decât la București, orașul fiind mult mai mic, iar ploieștenii având rude în satele vecine într-o măsură mult mai mare decât bucureștenii

1946 – S-a născut George Arion

(n. 5 aprilie 1946, Tecuci)

Autor de romane mystery & thriller, poet, prozator, eseist, libretist și publicist, membru al Uniunii Scriitorilor din România. În prezent este directorul Publicațiilor Flacăra din România, președinte al Fundației Premiile Flacăra, președinte al Romanian Crime Writers Club. A primit de trei ori Premiul Uniunii Scriitorilor (1985, 1995, 1999). Romane de tip mystery & thriller: Atac în bibliotecă, Trucaj, Detectiv fără voie, Cameleonul, Spioni în arșiță, Fortăreața nebunilor, Însoțitorul lui Iisus, Maestrul fricii, poezie: Amintiri din cetatea nimănui, Traversarea, critică literară: Alexandru Philippide sau Drama unicității, publicistică: Interviuri, Dialogul continuă, Viața sub un președinte de regat, Liniște! Corupții lucrează pentru noi

1948 – A încetat din viaţă Irineu Mihălcescu (Ioan Mihălcescu; n. 24 iulie 1874, Valea Viei–Pătârlagele, Buzău – d . 5 aprilie 1948, Mănăstirea Agapia)

Teolog și ierarh ortodox, care a îndeplinit demnitatea de mitropolit al Moldovei (1939–1947)

1950 – S-a născut Silviu Purcărete

(n. 5 aprilie 1950, București)

Regizor de operă și de teatru, profesor la Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică. A absolvit secția de regie a IATC-ului în 1974. După colaborările cu Teatrul din Piatra Neamț și Teatrul din Constanța, începând din 1978 lucrează la Teatrul Mic din București și devine profesor la Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică, iar din 1992 a fost numit director artistic al Teatrului „Bulandra” din București. Silviu Purcărete, n.1950Numele său e legat în principal de colaborarea cu Teatrul Național din Craiova cu care prezintă Piticul din grădina de vară de D.R. Popescu (1989), Ubu rex cu scene din Macbeth, după Alfred Jarry și W. Shakespeare (1990), Titus Andronicus de W. Shakespeare (1992), Phaedra, după Seneca și Euripide (1993), Orestia (1998, după Eschil, A douăsprezecea noapte, după W. Shakespeare (2004), Măsură pentru măsură de W. Shakespeare (2008), Furtuna, după W. Shakespeare (2012). Multe dintre aceste spectacole au fost invitate la numeroase festivaluri din intreaga lume (Avignon, Edinburgh, Tokio, Melbourne, Montreal, Glasgow, Bath, Varna, Gdansk, Sarajevo). În 1996 devine director al Centrului Dramatic din Limoges pentru care produce, printre altele Orestia, Trei surori și Don Juan și unde, doi ani mai târziu, creează o școală pentru tineri actori. Pune în scenă și opere lirice printre care: La Bohème de Puccini (Essen), Parsifal de Wagner (Scottish Opera), Roberto Devereux de Donizetti (Wiener Staatsoper), Castor et Polux de Jean-Philippe Rameau (Opera Bonn), Îngerul de foc de Prokofiev (Csokonai Theatre Debrecen). Din 2003, Silviu Purcărete e membru cu titlu personal al Uniunii Teatrelor din Europa

Cum doriți sau Noaptea de la spartul târgului După A 12-a noapte de W. Shakespeare, regia Silviu Purcarete (2004)

1952 – S-a născut Şerban Georgescu (n. 5 aprilie 1952, București – d. 4 martie 2007, București)

Compozitor şi realizator de emisiuni radio. S-a afirmat pe scena muzicală românească prin zeci de şlagăre, în anii ‘80, interpretate de Carmen Rădulescu şi apoi de Mădălina Manole, care i-a devenit ulterior soţie. Melodii ca Întoarce-te, Fată dragă, Te-am văzut, mi-ai plăcut au câştigat numeroase premii la festivalurile de la Mamaia sau la alte concursuri

Vreau să te uit

1964 – S-a născut Marius Lăcătuș

(n. 5 aprilie 1964, Brașov)

Fost fotbalist, care a evoluat în cea mai mare parte a carierei pe post de atacant al echipe Steaua București, în prezent antrenor. A evoluat pentru selecționata României la trei turnee finale, două de Campionat Mondial și unul de Campionat European. În 2008 a fost decorat cu Ordinul Meritul Sportiv pentru câștigarea Cupei Campionilor Europeni din sezonul 1985–1986. Ultima dată a fost antrenor principal la clubul Steaua București

1973 – Prima operație pe cord deschis din România

Efectuată la clinica chirurgicală nr. 2 din Târgu Mureș, de o echipă de medici, condusă de prof. dr. Ioan Pop de Popa

1980 – S-a născut Romulus Miclea

(n. 5 aprilie 1980, Târgu Mureș)

Fost jucător de fotbal care a evoluat pe postul de mijlocaș dreapta. A debutat în Liga I în anul 2002, într-un meci dintre U Craiova și Astra Ploiești. În perioada 2004–2010 a jucat pentru Poli Iași, dar după retrogradarea din Liga I a echipei ieșene, în 2010 s-a transferat la Gaz Metan Mediaș

1991 – Tratatul de colaborare, bună vecinătate şi amiciţie dintre URSS şi România

Tratatul politic a fost parafat la Moscova de Adrian Nastase la 22 martie, fiind semnat de președinții Iliescu și Gorbaciov la 5 aprilie, tot la Moscova. A fost singurul tratat încheiat de o fostă țară socialistă cu U.R.S.S., chiar înainte de destrămarea imperiului sovietic, considerat cel putin „neinspirat”. Tratatul nu a mai fost fost ratificat de Parlamentul României

1996 – Inaugurarea Teatrului „George Ciprian” din Buzău

Fondat la inițiativa dramaturgului, actorului și regizorului Paul Ioachim, este primul teatru de proiecte din România. A fost inaugurat cu piesa Omul cu mârțoaga de George Ciprian, regizată de Tudor Mărăscu, în scenografia lui Puiu Antemir. În distribuție au fost atât actori cunoscuți, cât și actori emergenți: Mircea Diaconu, Sebastian Papaiani, Emil Hossu, Diana Lupescu, Ion Siminie, Geo Costiniu, Adriana Trandafir, Ion Pavlescu, Radu Panamarenco și Ion Batinaş

Teatrul George Ciprian din Buzău, 1996

1996 – A încetat din viaţă Emilian Birdaș (n. 23 noiembrie 1921, Rohia, Someș/Maramureș – d. 5 aprilie 1996, Caransebeș)

Preot ortodox, episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, cu titlul Rășinăreanul, membru de onoare al Academiei Române

2006 – Ionel Haiduc a fost ales președinte al Academiei Române

El l-a înlocuit pe Eugen Simion, care a condus această instituție timp de două mandate. A fost instalat în funcție în 20 aprilie

2016 – A încetat din viaţă Cornel Patrichi (n. 1 aprilie 1944, București – d. 5 aprilie 2016, București)

Balerin, coregraf și actor

2017 – A încetat din viaţă Afanasie Sciotnic (n. 1 martie 1942, Tulcea, România – d. 5 aprilie 2017)

Caiacist, laureat cu bronz la Tokio 1964 și cu cu argint la München 1972

#Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei

0 comentarii la „5 Aprilie în istoria României

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: