Istoria României România frumoasă

14 Aprilie în istoria României

Ștefan cel Mare devine Domnitorul Moldovei, 1457

Foto: Ștefan cel Mare, domnitorul Moldovei


1205 – Bătălia de la Adrianopole

Între oastea bulgară, condusă de țarul Ioniţă Vlahul și cavalerii Crucii ai lui Balduin I de Constantinopol. Ioniţă Caloian Vlahul, conducătorul Țaratului Valaho-Bulgar (1197–1207), era cel de al treilea frate al țarilor Petru și Asan. Ioniţă Caloian Vlahul - Monument în VarnaÎn contextul Cruciadei a patra și al constituirii în 1204 a Imperiului Latin la Constantinopol de către cruciați, noului conducător de la Constantinopol, împăratul Balduin I intenționa să-și impună dominația asupra tuturor teritoriilor care au făcut vreodată parte din Imperiul Bizantin. A început să asedieze Adrianopolul când, potrivit descrierii cronicarului cruciat Villehardouin, „Ioniță, rege al Bulgariei, a sosit pentru a sprijini Adrianopolul cu foarte mare armată, pentru că el aducea cu sine valahi și bulgari și 14.000 de cumani care nu fuseseră niciodată botezați”. Trupele de valahi și cumani ale lui Ioniță au provocat cruciaților o înfrângere categorică. Balduin I a fost capturat, iar unul dintre liderii cruciați, Ludovic I de Blois a căzut în luptă

1411 – Prima atestare documentară a localităţii Câmpulung Moldovenesc        

Câmpulung MoldovenescȚinut de legende și meleag pitoresc, înconjurat de codrii de brad și molid, Câmpulung Moldovenesc are o istorie îndelungată, care începe cel puțin odată cu întemeierea Moldovei. Așezarea a fost rând pe rând centrul unei uniuni de obști sătești libere, capitală a unei formațiuni politice prefeudale, pe unde, potrivit tradiției, au trecut, venind din Maramureș, și Dragoș descălecătorul și Bogdan I(1359–1365), întemeietorul Moldovei. Prima mențiune scrisă despre Câmpulung Moldovenesc și cunoscută până acum datează din vremea lui Alexandru cel Bun (1400–1432), prin care Mănăstirea Moldovița primea satul Vama, „mai jos de Câmpulung

1457 – Ștefan cel Mare a cucerit tronul Moldovei

La începutul lunii aprilie 1457, Ștefan a intrat în Moldova, însoțit de o armată de circa șase mii de oameni, din care un corp de o mie de munteni oferit de Vlad Țepeș, iar restul moldoveni din Țara de Jos, pentru a lupta împotriva domnului Moldovei, Petru Aron, pe care l-a învins pe 12 aprilie în Bătălia de la Dolhești și la 14 aprilie în Bătălia de la Orbic, silindu-l să ia calea exilului, în Polonia. După câștigarea bătăliilor și alungarea lui Petru Aron, Ștefan va organiza o mare ceremonie publică de încoronare, într-un loc numit Direptate, pe valea Siretului. Ștefan cel Mare devine Domnitorul Moldovei, 1457

Deciia Ștefan vodă strâns-au boierii țării și mari și mici și altă curte măruntă dimpreună cu mitropolitul Theoctistu și cu mulți călugări, la locul ce să chiamă Direptatea și i-au intrebatu pre toți: este-le cu voie tuturor să le fie domnu? Ei cu toții au strigat într-un glas: “În mulți ani de la Dumnezeu sa domnești”. Și decii cu toții l-au rădicatu domnu și l-au pomăzuitu spre domnie mitropolitul Theoctistu. Și de acolea luo Ștefan vodă steagul țărâi Moldovei și să duse la scaunul Sucevii” (Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei)

1523 – Vladislav al III-lea a fost înscăunat voievod al Munteniei de către turci, în prima sa domnie

Domnitor în Țara Românească de trei ori (cca. 14 aprilie–cca. 19 octombrie 1523; cca. 20 martie–cca. 18 septembrie 1524; cca. 19 aprilie–cca. 18 august 1525), nepot al lui Vladislav II, ocupă tronul cu ajutorul otomanilor care-i pun la dispoziţie o oaste cu care reuşeşte să-l alunge pe Radu de la Afumaţi. Numit „voievod de vară”, care a tot încurcat domnia lui Radu de la Afumaţi…

1685 – Convenţia de la Cârţişoara

Acord secret semnat între Imperiul habsburgic şi Principatul Transilvaniei, prin care se angaja sprijinul transilvănean pentru acţiunea de preluare a controlului habsburgic asupra Transilvaniei. S-a semnat prin intermediari: din partea habsburgilor a fost trimis în Transilvania iezuitul Antidie Dunod, iar din partea principelui Mihail Apafi a fost trimis ca reprezentant cancelarul Mihail Teleky. Principele se angaja să sprijine acţiunile imperialilor în Transilvania şi să recunoască suzeranitatea lui Leopold I. În schimb Transilvania îşi păstra autonomia teritorială şi politică

1828 – A început Războiul Ruso-Turc

(14/26 aprilie 1828–2/14 septembrie 1829)

Conflict militar dintre Imperiul Rus și Imperiul Otoman izbucnit ca urmare a suspendării Convenției de la Akkerman și închiderea strâmtorilor Bosfor și Dardanele de către Poarta Otomană. Războiul Ruso-Turc-1828-1829Trupele Rusiei țariste au trecut Prutul și, în câteva zile, au ocupat Moldova și Țara Românească. În locul domnilor celor două principate (Ioniță Sandu Sturdza, Domn al Moldovei și Grigore al IV-lea Ghica, Domn al Țării Românești), obligați să se retragă, s-a instituit o administrație militară rusă, în frunte cu contele Pahlen, numit președinte deplin împuternicit al adunărilor (divanurilor Moldovei și Valahiei). La operaţiunile purtate pe teritoriul Ţării Româneaşti şi de-a lungul Dunării au participat şi unităţi de panduri români. Războiul a fost câştigat de ruşi şi s-a finalizat cu Tratatul de pace de la Adrianopol, în care Imperiul Otoman dădea Rusiei acces la gurile Dunării şi fortăreţele Akhaltsikhe şi Akhalkalaki din Georgia

1864 – S-a născut Arthur Văitoianu

(n. 14 aprilie 1864, Ismail – d. 17 iunie 1956, București)

Unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial, om politic. Pe timpul războiului a îndeplinit funcții de comandant de divizie, corp de armată și armată în campaniile anilor 1916, 1917, și 1918, remarcându-se prin modul cum a condus acțiunile Comandantul Corpului II Armată, pe timpul Bătăliei de la Mărăști. Arthur Văitoianu (1864-1956)După război a intrat în politică, fiind desemnat prim-ministru al României în anul 1919, în cursul mandatului său având loc primele alegeri din România Mare. A mai ocupat diverse poziții ministeriale în guvernele Partidului Național Liberal. În timpul regimului autoritar instituit de regele Carol al II-lea a fost numit consilier regal. După cel de-Al Doilea Război Mondial a fost arestat de autoritățile comuniste și întemnițat timp de șapte ani în Penitenciarul Sighet

1868 – S-a născut Oscar Obedeanu

(n. 14 aprilie 1868, București – d. 11 ianuarie 1915, București)

Artist plastic. Începând cu 1886 a urmat cursurile Școlii de Belle Arte din București, condusă de pictorul Theodor Aman, primind medalia de argint pentru compoziție. Oscar Obedeanu (1868-1915) - AutoportretS-a format sub influența pictorilor Theodor Aman și Nicolae Grigorescu, dar și a povestirilor tatălui său, colonel în timpul Războiului de Independență din 1877–1878 și a albumelor existente în biblioteca familiei. A evocat momentul istoric 1877–1878, într-o serie de desene în tuș sepia cu peniță sau creion, pregătitoare pentru compozițiile pictate, cum sunt Atacul redutei Grivița și căderea eroică a căpitanului Valter Mărăcineanu, Osman Pașa rănit și ofițeri ai Marelui Stat Major Român, iar la expoziția din 1889, organizată de C.I. Stăncescu în cinstea sărbătoririi a 25 de ani de la înființarea Societății Ateneul Român, a prezentat picturile intitulate Dorobanț, Sentinelă, Dorobanț în viscol, Despărțirea de ostași, Vedete de călărași, Curcanii în redută

Biografie ilustrată: http://artindex.ro/2012/05/16/obedeanu-oscar/

1874 – S-a născut Sever Zotta

(Sever Ritter von Zotta; n. 14 aprilie 1874, Chisălău, Cozmeni, Bucovina/Ucraina – d. 10 octombrie 1943, Orsk, Rusia)

Arhivar, genealogist, istoric și publicist, membru corespondent (din 1919) al Academiei Române. A urmat studiile superioare (dreptul și științele sociale) la Universitatea din Viena, a luat licența în drept, în București, în 1904, cu teza: Contractul de locațiune în dreptul roman și român. În anul 1909, a publicat la București piesa istorică în versuri Vasile Lupu. Din 1911, s-a stabilit la Iași unde s-a dedicat studiilor de genealogie; a fondat revista Arhiva genealogică (1912), care urma să fie străină luptelor politice și departe de orice tendință snobistă de diferențiere socială. Sever Zotta (1874-1943)A fost numit director al Arhivelor Statului din Iași, funcție pe care a menținut-o până în 1934; în această perioadă a convins particularii să depună la arhive documentele pe care le păstrau. În 1921, împreună cu istoricul Gheorghe Ghibănescu a înființat Societatea de Istorie și Arheologie din Iași, desfășurând o bogată activitate publicistică bazată în primul rând pe tezaurul documentar al țării, adunat în depozitele Arhivelor Statului. Astfel sub egida Societății de Istorie și Arheologie a apărut la Iași revista Ioan Neculce în care a tipărit studii și documente, colaborând la diferite publicații cu caracter istoric: Arhiva, Revista istorică, Revista arhivelor, Convorbiri literare, Arhiva românească, precum și la unele ziare: Evenimentul, Opinia, Neamul românesc. A întemeiat cea dintâi publicație de specialitate Arhiva genealogică (apărută la Iași în 1912–1913). A fost decorat cu Ordinul național Steaua României în rang de cavaler. Pe 13 iunie 1941 a fost arestat de comisarii NKVD care nu i-au dat răgaz decât zece minute pentru a-și face bagajul, fiind deportat de sovietici în Ural. A încetat din viață în prizonierat

1879 – Agenția diplomatică a României la Belgrad a fost ridicată la rangul de legație

România şi Serbia au stabilit relaţii diplomatice la 14/26 aprilie 1879, la nivel de legaţie, la 1 ianuarie 1939, legaţiile fiind ridicate la rang de ambasadă

1884 – A apărut la Sibiu publicația politică și culturală Tribuna

(14/26 aprilie 1884–29 aprilie 1903)

Primul număr Tribuna, 1884Fondat în 14/26 aprilie de către Ioan Slavici, a avut un important rol în viața politică și culturală a Transilvaniei și a militat pentru unitatea politică a românilor prin cultură. A combătut exagerările latiniste și a promovat realismul popular, publicând numeroase texte folclorice și literatură inspirată din viața maselor țărănești. Alături de Ion Slavici, principalul condei al ziarului, au mai publicat: Septimiu Albini, Cornel Pop Păcurar, Pompiliu Picos, Alexandru Dordea, Cornel Scurtu-Bechinetz, George Coşbuc. Timp îndelungat a fost cel mai citit ziar din Ardeal

1885 – Nicolae Grigorescu termină tabloul Atacul de la Smârdan

Pictură de mari dimensiuni, realizată în perioada 1878–1885. Lucrarea a fost comandată de Primăria București în anul 1878. Nicolae Grigorescu a luat parte, ca reporter, la Războiul de Independență, observând și înregistrând în sute de desene, adevărate stenograme, desfășurarea luptelor și a vieții zilnice de pe front. Atacul de la SmârdanPentru executarea comenzii de la primărie, artistul a folosit documentarea realizată pe front, făcând numeroase crochiuri și schițe în creion, cărbune, laviu sau ulei. Din cele cunoscute până în prezent, în perioada în care a lucrat la această lucrare, Nicolae Grigorescu a creat cel puțin trei tablouri finalizate ale Atacului de la Smârdan

1885 – S-a născut Iuliu Hațieganu

(n. 14 aprilie 1885, Dârja, Cluj – d. 4 septembrie 1959, Cluj)

Medic internist, reprezentant de seamă al medicinii româneşti, membru titular (din 1955) al Academiei Române. A urmat cursurile Facultății de Medicină ale Universității din Cluj. În 1910 și-a încheiat studiile cu un strălucit doctorat și a devenit asistent al profesorului Zsigmond Purjesz. S-a făcut cunoscut încă din 1914 în literatura de specialitate printr-un studiu asupra galactozuriei alimentare, publicat în Jurnalul Medical din Budapesta. A fost unul din delegații tineretului universitar la Adunarea Națională de la Alba Iulia și a susținut în fața Consiliul Dirigent al Transilvaniei înființarea Universității din Cluj. Iuliu Hațieganu (1885-1959)Ulterior a prezidat și primul Congres al Medicilor. La 34 de ani a ținut prima prelegere universitară în limba română din Ardeal, Problema icterului cataral prin care a pus bazele învățământului superior medical clujean. A fost un mare susținător al creării de parcuri sportive și locuri dedicate recreației, conform principiului o minte sănătoasă într-un corp sănătos. De altfel, când a fost numit ministru al sănătății în guvernul Iorga, și-a dat demisia după ce i-a fost respinsă propunerea de înființare a unui portofoliu al Educației Fizice. Odată cu instaurarea comunismului, noua situație politică l-a afectat atât pe Hațieganu, cât și colaboratorii săi, mulți fiind concediați sub pretextul unor așa-zise judecăți populare

1895 – S-a născut Ionel Nicolae Romanescu

(n. 14/27 aprilie 1895, Liège – d. 1 noiembrie 1918 Sissonne)

Aviator. A zburat cu un planor în 1908, la Craiova; acest zbor este primul zbor planat din România cu un om la bord într-un aparat mai greu decât aerul și fără motor. Ionel Nicolae Romanescu (1895-1918)A primit titlul de cel mai tânăr zburător din lume din partea Federației aeronautice din Paris. În 1911 a realizat un planor demontabil cu care a făcut mai multe încercări de zbor în stațiunea Eforie Sud. A înființat la Iași, în 1912, alături de câțiva colaboratori, prima școală particulară de planoriști amatori. S-a înrolat voluntar ca pilot în primul război mondial. În 1917–1918 s-a refugiat la Odesa, unde a continuat cursurile de zbor. În 1918 a învățat la câteva școli de pilotaj de război în Franța. A murit eroic în regiunea Sissonne-Rethel din nordul Franței în timpul unei lupte aeriene. A primit post-mortem medalia Ordinul Virtutea Militară și Crucea de Război

1902 – S-a născut Mihail Cosma

(Cosma Moise; n. 14 aprilie 1922, Ploieşti – d. 28 ianuarie 1978, Bucureşti)

Poet, prozator, jurnalist şi traducător. A urmat studii de filosofie şi drept la Universitatea din Bucureşti, absolvite în 1945. A debutat cu versuri în 1937, în Porunca vremii, colaborând apoi şi la Universul literar, Vremea, Dacia rediviva. A debutat editorial în 1944, cu volumul Geode. În primii ani de după război a colaborat la Scânteia tineretului, Tinereţea, Lumea, Naţiunea, Vrerea, mai târziu la Flacăra, România literară, etc. A lucrat ca redactor la Scânteia, Tinereţea, Vestea nouă, România literară, la Studioul Cinematografic „Alexandru Sahia” şi a fost angajat pentru scurtă vreme la Editura Cartea Rusă. Din cărțile sale: Pâinea pădurii, Inefabila Arcadie, Joc de fluturi, Circul feeric, Panerul cu licurici, Trandafirul şi infinitul

1909 – S-a înființat Societatea comunală pentru construcția și exploatarea tramvaielor în orașul București

La inițiativa primarului Capitalei, Vintilă Brătianu, s-a adoptat Legea pentru înfiinţarea Societăţii Comunale pentru construcţiunea şi exploatarea tramvaielor în Bucureşti, respectiv S.T.B. S-a înființat Societatea Comunală Pentru Construcția și Exploatarea Tramvaielor în Orașul București, 1909Societatea trebuia să beneficieze de capital eminamente românesc și își propunea ca, în următorii 10 ani să aibă monopol asupra transportului bucureștean. Legea a fost dezbătută şi aprobată în Parlament la 14 aprilie, urmând ca statutele de funcţionare ale Societăţii să fie aprobate de Consiliul Comunal, conform noii legi, fapt ce s-a petrecut la data de 15 mai. În ședinţa din 23 mai 1909, Consiliul de Miniştri aproba, la rândul său, aceste statute de funcţionare

1910 – S-a adoptat Legea asupra repausului duminical şi în sărbătorile legale

Aplicabilă în unităţile comerciale şi industriale din România, excepţie făcând instituţiile statului şi ale administraţiei publice. Pe 6 martie 1897 a fost adoptată Legea repausului în zilele de duminică şi sărbători, conform căreia, repausul era acordat o jumătate de zi, duminică dimineaţă, şi 14 sărbători pe an. În 14 aprilie 1910, legea a fost modificată: se prevede repausul duminical şi în sărbătorile legale în unităţile comerciale şi industriale, cu excepţia instituţiilor statului şi a administraţiei publice. Excepţie făceau brutăriile, care lucrau în toate zilele săptămânii pentru a vinde oamenilor pâine proaspătă

1917 – S-a născut Viorel Doboș

(n. 14 aprilie 1917, Iași – d. 6 aprilie 1985, București)

Compozitor și dirijor. A manifestat înclinații muzicale de mic, luând lecții de pian de la 4 ani. La 15 ani a compus un vodevil după Scara Mâții, de Vasile Alecsandri, pe care l-a armonizat și orchestrat. A urmat în paralel Academia de Muzică și Artă Dramatică din București și Facultatea de Drept, al cărei licențiat devine la 20 ani. Încă din anii studenției a scris Mica suită românească pentru orchestră simfonică, un ciclu de cântece pentru voce și pian. A participat la Al Doilea Război Mondial, fiind trimis pe frontul de Est, în Caucaz și Crimeea. Viorel Doboș (1917-1985)A fost decorat cu ordinul Coroana României, clasa a IV-a, cu spade, în grad de cavaler. A fost pianist corepetitor şi dirijor secund la Teatrul de operetă Palladium din Bucureşti, dirijor secund şi compozitor la Teatrul Armatei, prim-dirijor şi director la Ansamblul Ciocârlia, prim-dirijor şi director la Teatrul Muzical din Galaţi, prim-dirijor şi director la Ansamblul Periniţa, director al Studioului de Operă la Conservatorul din Bucureşti. A întreprins turnee artistice ca dirijor în Ungaria (1947, 1950), Bulgaria (1952), Polonia (1955), China (1956, 1963), Mongolia (1956, 1963), R.P.D. Coreeană (1956, 1963), URSS (1956, 1964, 1967), Vietnam (1956, 1964), Iugoslavia (1963), Elveţia (1963) şi Franţa (1963). A cules şi a prelucrat folclor românesc şi străin, a susţinut conferinţe, prelegeri, emisiuni radiofonice şi de televiziune. A realizat sute de înregistrări la Radio şi Casa de Discuri Electrecord din muzica corală şi uşoară românească. A fost ofiţer în armată, urcând toate treptele ierarhice de la sublocotenent până la colonel. A realizat numeroase orchestraţii şi prelucrări ale partiturilor de balet, muzică uşoară şi corală românească. I s-a acordat titlul de Maestru Emerit al Artei din Republica Socialistă România

Viorel Doboș – Suita I din baletul Păcală Dirijor: Viorel Doboș

1919 – În România a intrat în vigoare calendarul gregorian

A început aplicarea Calendarului Gregorian, 1919

Data de 1 aprilie pe stil vechi a devenit astfel data de 14 aprilie pe stil nou. În consecință, anul 1919 a avut doar 352 de zile. Biserica Ortodoxă Română a trecut, oficial, la noul calendar în octombrie 1924

 

1922 – S-a născut Victor Toma

(n. 14 aprilie 1922, Leova, Cahul/R. Moldova – d. 26 noiembrie 2008, București)

Inginer. Născut în Basarabia, s-a refugiat în România la începutul anilor ’40, s-a înscris la Universitatea Tehnică, Secția de radio-comunicații, pe care a absolvit-o în 1945. Victor Toma (1922-2008)A lucrat ca asistent (1946–1948), apoi timp de doi ani pentru concernul Tesla din Praga, unde a creat prima sa invenție: releu electronic discriminator de tensiune, reținută de Ministerul Apărării pentru un proiect militar secret. Din 1950, a activat la Institutul de Fizică Atomică (IFA) București-Măgurele. Aici a inventat instalația de laborator pentru măsurători de radio-activitate (folosit la productia de contori Geiger-Müller); dispozitivul de pornire-oprire pentru cronometre electronice; CIFA-1,primul calculator electronic numeric din țările socialiste, mai putin URSS. A continuat cu CIFA-2 și CIFA-3, ultima lucrare intrând în dotarea Centrului de Calcul al Universității din București. Următoarea invenție: dispozitivul de generare controlată a impulsurilor (1961), folosit în aplicații în calculatoare și sisteme electronice numerice. A completat seria computerelor cu: CIFA-4, CET-500 (calculator numeric cu tranzistori de memorie din ferite), CET-501 (1967). A format la IFA generatii de ingineri, matematicieni si programatori. În 1968 a fost transferat la Institutul de Tehnică de Calcul (ITC) unde a fost de la șef de laborator, șef de secție, director adjunct științific. În 1995, la 70 de ani, a inventat echipamentul pentru vot electronic, folosit de Parlamentul României

1924 – S-a născut George Munteanu

(n. 14 aprilie 1924, Bravicea, Orhei/Călărași – d. 8 noiembrie 2001, București)

Profesor universitar, scriitor, critic și istoric literar. După absolvirea studiilor superioare la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității Victor Babeș din Cluj, a urmat o carieră universitară la aceeași facultate, fiind asistent și lector, apoi s-a transferat la Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București unde a fost lector și apoi conferențiar. A lucrat în paralel ca redactor la revistele Steaua din Cluj, respectiv Contemporanul din București. A fost detașat în străinătate ca lector de limba română la Universitatea din Montpellier și la Universitatea din Beijing. În ultimii ani ai vieții a fost profesor la Universitatea Hyperion. A colaborat cu articole și studii la revistele România literară, Luceafărul, Tribuna, Contemporanul, precum și la ziarul Scînteia. A debutat editorial cu o monografie dedicată lui B.P. Hașdeu (1963), apoi a publicat un studiu dedicat operei lui Ion Creangă, două studii dedicate lui Mihai Eminescu, două volume de articole: Atitudini, Sub semnul lui Aristarc, și cursul universitar Istoria literaturii române. Epoca marilor clasici. Volumul Hyperion, I. Viața lui Eminescu (1973), având originea în teza sa de doctorat, a fost distins cu Premiul „B.P. Hașdeu” al Academiei Române

1924 – Se înființează, la București, Asociația Românească pentru Liga Națiunilor

România a fost unul dintre membrii fondatori ai Societăţii Naţiunilor. În 1918 lua fiinţă la Paris Asociaţia română pentru Societatea Naţiunilor, condusă de un Comitet executiv, preşedinte fiind C. Dissescu, profesor de drept la Universitatea din Bucureşti, iar membri erau Ermil Pangrati, matematician, inginer, profesor la Universitatea din Bucureşti, juristul Demetru Negulescu şi scriitoarea Elena Văcărescu. Comitetul a acţionat prin biroul presei române, prezentându-şi opiniile în cadrul Conferinţelor Asociaţiilor Liber Aliate pentru Societatea Naţiunilor desfăşurate în ianuarie şi martie 1919 la Paris şi Londra

1929 – Prima transmisiune în direct la radio de la Opera Română

Se transmite spectacolul Aida de Giuseppe Verdi

Verdi – Aida Grand March

1929 – S-a născut Octav Pancu-Iași

(n. 14 aprilie 1929, Iași – d. 16/17 aprilie 1975)

Scriitor, publicist și scenarist, un important autor de literatură pentru copii. În anii 1950–1960 a publicat volume de schițe și povestiri umoristice, între care: Are tata doi băieți, Schițe în pantaloni scurți, Scrisori pe adresa băieților mei, Făt–Frumos cînd era mic, etc. A fost și autorul a două romane pentru copii: Marea bătălie dela Iazul Mic, Cartea cu ochi albaștri. Octav Pancu-Iași (1929-1975)A coordonat redacția pentru copii și tineret a Radiodifuziunii, începând din 1947. În 1949 l-a cunoscut pe umoristul Octavian Sava – cei doi au intrat într-o brigadă artistică, obținând premiul întâi pe țară. La redacție, Pancu-Iași dovedește multă abilitate în a păstra conținuturile dedicate celor mici nealterate de atacurile politice aduse frecvent redacției sale. Totuși, o dată cu schimbarea membrilor sectorului de partid răspunzător pentru Radiodifuziune, Pancu-Iași a fost amenințat să-și piardă funcția în mai multe rânduri, până la demiterea sa în 1958. A lucrat în lumea filmului, ca redactor și scenarist. Succesul său în cinematografie a culminat cu scenariul pentru pelicula Tată de duminică (1974), regizată de Mihai Constantinescu. Cu toate acestea, succesul a sosit după ce a fost din nou scos din funcție, de astă dată din pricina unui scheci incomod pentru conducerea politică a vremii. În ultima parte a vieții, s-a angajat ca redactor la revista Cutezătorii și a scris foiletoane gazetărești

Pomul care face ciori

1932 – S-a născut Gelu Barbu

(n. 14 aprilie 1932, Lugoj – d. 17 februarie 2016, Las Palmas)

Balerin și coregraf, fiul compozitorului Filaret Barbu, prim balerin al Operei Naționale București, stabilit în Spania. În copilărie, a urmat cursuri de dans expresionist german, continuându-și studiile la București cu Floria Capsali, Andrei Romanovski, Trixy Checais și Danovski. Gelu Barbu (1932-2016)A urmat apoi studiile la Institutul Coregrafic de Stat din Leningrad/Sankt Petersburg, având-o ca profesoară pe Agrippina Vaganova. A dansat cinci ani pe scena Teatrului Kirov, s-a întors în țară, unde a fost prim balerin al Operei Naționale București. Șantajat de Securitate să devină spion, a plecat într-un turneu în Germania de Est, reușind să treacă Zidul Berlinului spre vest. A făcut parte din corpul de balet a unei televiziuni bavareze, a realizat o serie de emisiuni de televiziune în Italia și s-a stabilit în Las Palmas, un oraș din Insulele Canare, Spania. Aici a fondat propria companie de balet, declarând că a făcut „o mică revoluție”, întrucât țara nu avea în acel moment o școală de dans contemporan. S-a întors în România după revoluție, fiind invitat la Festivalul „George Enescu”. A fost distins cu titlul de Cavaler al Ordinului național Steaua României (2002), Ordinul Constituției din partea lui Olav al V-lea al Norvegiei, distincțiile de cetățean de onoare al Lugojului și al localității Las Palmas, cea din urmă venind din partea regelui Juan Carlos I al Spaniei

1933 – S-a adoptat legea de creare a Fundațiilor Culturale Regale ale României

Fundația Universitară regele Carol I, Fundația Principele Carol din București, Fundația Ferdinand din Iași și Institutul de cercetări experimentale Regele Carol al II-lea din Cluj formează o uniune cu numele Fundațiile Culturale Regale ale României. A început să apară Revista Fundaţiilor Regale. Fundațiile Culturale Regale și Așezămintele înființate de ele pentru împlinirea menirei lor statutare sunt persoane juridice, fiind scutite de taxele de timbru și înregistrare, de taxele poștale, precum și de orice impozite către stat, județ sau comună

1934 – S-a născut Cornelia Velcescu

(n. 14 aprilie 1934, București – d. ianuarie 2019))

Sculptor, pictor de icoane, etnolog și lingvist, membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România (1970–1982) stabilită în străinătate din 1982. A absolvit în 1959 Facultatea de Filologie a Universităţii Bucureşti și în 1968, Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” Bucureşti. Singura sa expoziţie personală din România a fost deschisă în 1969. Mai apoi, a participat la numeroase expoziţii colective din ţară şi de peste graniţe, remarcându-se prin lucrări de inspiraţie arhaică, cu sugestii antropomorfe, dar şi prin portrete. A realizat, de asemenea, câteva ansambluri monumentale în mozaic şi piatră, destinate spaţiului public. Unul dintre subiectele preferate ale Corneliei Velcescu a fost geneza,) pe care a interpretat-o plastic şi în lucrări de atelier şi în sculptura de mari dimensiuni. Ansamblurile megalitice şi sanctuarele sunt una dintre principalele surse de inspiraţie ale artistei

1949 – A încetat din viaţă Ion Atanasiu (n. 26 octombrie 1892, Iași – d. 14 aprilie 1949, București)

Geolog, profesor de geologie la universitățile din Iași și București, membru corespondent al Academiei Române

1950 – S-a născut Daniela-Carmen Crăsnaru

(n. 14 aprilie 1950, Craiova)

Poetă și traducătoare, politician. A debutat literar în 1972 când a publicat poezii omagiale precum Noi toți într-o singură inimă. Scrie versuri, nuvele și cărți pentru copii. A tradus în limba engleza și a fost laureată a unor premii importante, printre care Premiul Academiei Române pentru întreaga activitate (1991) și Premiul pentru literatură al Fundației „Rockefeller” (1994). A fost director adjunct al Accademia di Romania din Roma, a condus Editura „Ion Creangă”. Dintre scrierile sale: Letters from Darkness, Pluta Răsturnată, Leii din Babilon, Sea-Level Zero

1962 – România și Algeria au stabilit relații diplomatice la nivel de ambasadă

România a fost printre primele țări care au recunoscut independența Algeriei în 1962, cele două țări stabilind relaţii diplomatice, la nivel de ambasadă, la 14 aprilie 1962. Ambasada noastră la Alger a fost deschisă în 1963, primul ambasador român rezident în această ţară fiind acreditat la 5 mai 1963

1962 – A încetat din viaţă Constantin Ionescu-Mihăești (n. 12 septembrie 1883, București – d. 14 aprilie 1962, București)

Medic, membru titular al Academiei Române

1975 – S-a născut Gabriel Trifu

(n. 14 aprilie 1975 la București)

Fost jucător de tenis, câștigător al turneului Open România în 1998, în competiția de dublu, alături de Andrei Pavel

1981 – A încetat din viaţă Oscar Sager (n. 22 decembrie 1894, Focșani – d. 14 aprilie 1981)

Neurolog, profesor la Universitatea din București, membru titular al Academiei Române

1997 – A încetat din viaţă Petru Creția (n. 21 ianuarie 1927, Cluj – d. 14 aprilie 1997, București)

Profesor de limba greacă, autor, eminescolog, filosof, eseist și traducător

2002 – A încetat din viaţă Rodica Mănăilă (n. 25 ianuarie 1935, București – d. 14 aprilie 2002, Bucureşti)

Fizician, cercetător științific, membru corespondent al Academiei Române

2004 – Tamara Buciuceanu-Botez și Maia Morgenstern au primit Diploma de Societar de Onoare al Teatrului Național din București

#Romaniafrumoasa  #istoriaRomaniei

0 comentarii la „14 Aprilie în istoria României

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: