Istoria României România frumoasă

1 Mai în istoria României

Biserica Domnească din Curtea de Argeș

Foto: Biserica Domnească din Curtea de Argeș


Armindeni

Sărbătoare populară, cu data fixă 1 mai. Această dată este considerată începutul primăverii, iar sărbătoarea se ținea pentru roadele pământului și pentru a evita dezastrele naturale precum grindina sau seceta. Arminden este de fapt o zeitate a vegetației, așadar sărbătoarea are origini păgâne. Se obișnuiește ca în această zi să se pună câte un pom sau câte o crenguță verde la poartă, ușă sau ferestrele caselor. Este supranumită și sărbătoarea lui Ieremia, de la vechiul slav Ieremii nidini (ziua lui Ieremia)

 

1359 – Recunoașterea Mitropoliei Țării Românești de la Curtea de Argeş de către Patriarhia din Constantinopol

Sfantul Iachint - Primul Mitropolit al Tarii RomanestiDomnitorul Nicolae Alexandru (1352–1364), fiul Voievodului Basarab, a chemat la curtea lui pe mitropolitul Iachint din Vicina, oraş de la gurile Dunării, unde exista deja o mitropolie ortodoxă în ascultarea Constantinopolului şi a cerut strămutarea acestei mitropolii la Curtea de Argeş pentru a cuprinde întreg teritoriul Ungrovlahiei. Biserica Domnească, Curtea De ArgeșStrădaniile lui au fost încununate prin recunoaşterea Mitropoliei Ungrovlahiei de către Patriarhul de Constantinopol, Calistus, şi de sinodul său, în 1359. Hotărârea Sinodului Patriarhiei ecumenice din mai 1359 nu a creat o situaţie nouă, ca în cazul popoarelor nou convertite la creştinism, ci a recunoscut o reorganizare în sânul aceleiaşi Biserici ortodoxe, prezente de secole pe acest teritoriu. Mitropolitul Iachint se va bucura de o cârmuire lungă şi rodnică până la 1372

1581 – Sigismund Bathory a fost ales principe al Transilvaniei

Sigismund BathorySigismund Báthory (20 martie1572–27 martie 1613) a fost fiul lui Cristofor Báthory și al Elisabetei Bocskai. A fost numit principe al Transilvaniei în mai 1581 de către Dieta Transilvaniei de la Cluj, la 8 ani, ca succesor al tatălui său. Acest drept l-a exercitat doar din 1588, când principele de 15 ani a fost majorat de către Dieta de la Mediaș

1653 – Bătălia de la Popricani

S-a purtat între o armată moldo-transilvăneană condusă de Gheorghe Ștefan pe de-o parte și o armatǎ cazaco-tătară condusă de Timuș Hmelnițki, susţinătorul lui Vasile Lupu. Forțele lui Ștefan variau între 10 000–20 000 de soldați, și era compusă din moldoveni, transilvăneni, maghiari, germani, vlahi și greci, precum și civili din Iași. Armata cazaco-tătară număra aproximativ 13 000 de soldați. Bătălia s-a încheiat cu înfrângerea moldovenilor și ocuparea Iașiului, Gheorghe Ștefan a fugit în Țara Românească, iar Vasile Lupu a început a doua sa domnie în Moldova

1821 – Turcii au intrat în țările române pentru a înăbuși revoluția condusă de Tudor Vladimirescu

Tudor a intrat în negocieri cu otomanii, întrucât acțiunea sa nu era, la nivel declarativ, una antiotomană. Rezultatele negocierilor au fost nesatisfăcătoare, pașalele cerând în primul rând dezarmarea armatei pandurilor și colaborarea în vederea reprimării eteriștilor. Cum Tudor nu a acceptat condițiile turcilor, iar oastea Porții se pregătea de ofensivă, Tudor Vladimirescu a luat decizia de a se retrage în zona întărită a Olteniei și de a organiza acolo o rezistență de durată. La începutul lunii mai, 18.000 de soldați otomani au intrat în Moldova pe la Brăila, iar alți 15.000 de militari turci au traversat Dunărea pe la Calafat, Giurgiu și Oltenița în Muntenia

1826 – Dinicu Golescu a deschis, la conacul moșiei sale din Golești, Şcoala Slobodă Obştească

Şcoala Slobodă Obştească, GoleștiOrganizată ca școală-internat de băieți, avea două tipuri de cursuri: ghimnasticesc (în primii cinci ani de învățământ) și filosoficesc (în anul VI); în această școală puteau învăța gratuit (ie. pe cheltuiala lui) tineri, indiferent de categoria socială din care făceau parte. Școala era deschisă tuturor: „școală slobodă obștească, unde pot merge fiii nobleții, ai norodului, și măcar și robi, pământeni și streini, pentru limba românească, nemțească, grecească, latinească și italienească”, după cum scrie Dinicu Golescu. Şcoala Slobodă Obştească, 1826Școala și-a început cursurile sub conducerea profesorului transilvănean Florian Aaron, care a elaborat și programele școlii. Aici învăţau deopotrivă, copii de boieri, de ţărani şi robi ai pământului şi, pentru prima dată, la învăţătură erau primite şi fete, alături de băieţi. De educaţia acestora se ocupa, personal, soţia sa, Zinca Golescu. A funcționat până la moartea lui Dinicu Golescu, survenită în anul 1830

1831 – S-a înființat, la București, instituția Arhivele Statului din Țara Românească

Arhivele Statului, București, 1831Dezvoltarea instituţiilor care aveau să contribuie la înscrierea Principatelor Române şi apoi a României pe căile civilizaţiei moderne a determinat înfiinţarea, la 1 mai 1831, în Ţara Românească, şi la 1 ianuarie 1832, în Moldova, în baza Regulamentului Organic şi sub oblăduirea Departamentului Trebilor din Lăuntru, a Arhivelor Statului

1859 – S-a născut Alexandru Philippide

(n. 1 mai 1859, Bârlad – d. 12 august 1933, Iași)

Lingvist, filolog, bibliotecar, profesor universitar, considerat întemeietorul școlii lingvistice ieșene, membru titular (din 1900) al Academiei Române. A studiat la Facultatea de Litere și Filozofie a Universității Mihăilene din Iași. Alexandru Philippide (1859-1933)În perioada de studenție a fost bibliotecar la Biblioteca Centrală Universitară din Iași (1881–1884). Și-a început cariera didactică în 1890, fiind numit profesor de limba română la Liceul Național din Iași. În 1893, a fost înființată la Universitatea din Iași catedra de filologie română iar Alexandru Philippide a fost numit profesor universitar prin concurs, fiind titularul catedrei și decan (1913–1918) al Facultății de Litere și Filozofie. În 1927 a înființat Institutul de Filologie Română, care astăzi îi poartă numele. A elaborat cărți fundamentale pentru lingvistica și filologia română: Introducere în istoria limbei și literaturei române, Principii de istoria limbii, Gramatică elementară a limbii române, Originea românilor

1862 – S-a constituit la Cernăuți Reuniunea pentru Leptură

În condițiile revenirii la un regim constituțional în Imperiul Habsburgic după Revoluția de la 1848, un comitet de boieri și intelectuali în frunte cu frații Gheorghe și Alecu Hurmuzachi, I. Gh. Sbiera, Orest Renei, Ioan Popescul, baron Nicolae Vasilco și Leon Ciupercovici, sprijiniți de preoțimea românească a Bucovinei, au înființat Reuniunea pentru Leptură. La început, s-a dorit a fi o asociație care să pună la îndemână românilor cărți, reviste, ziare, într-o sală de lectură, să organizeze și o bibliotecă. În discursul de inaugurare, Al. Hurmuzachi arată că rostul Societății este cultural, dar, mai, ales național românesc. Primul comitet era format din: Mihai Zotta – președinte, Al. Hurmuzachi – vicepreședinte, I. Gh. Sbiera – secretar, Ion Calinciuc, Aron Pumnul, Al. Costin, Leon Ciupercovici – membri, iar Orest Renei, Leon Popescul și baron N. Vasilco – membrii supleanți. Biblioteca Universității din CernăuțiCărțile și revistele necesare activității Societății, în cea mai mare parte, se aduceau din România, dar erau foarte strict controlate de autoritățile austriece. Pentru a scăpa de acest control, a fost angajat un om de încredere la Mihăileni, care trecea publicațiile pe sub nasul autorităților imperiale! Limba oficială a Reuniunii, folosită atât între membrii ei cât și în corespondența cu autoritățile statului a fost întotdeauna numai cea română, folosită de timpuriu cu grafie latină. În 1865 avea să-şi schimbe denumirea în Societatea pentru Literatura şi Cultura Română în Bucovina, pentru a deveni, din 1869, Societatea pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina, nume sub care s-a reactivat în martie 1990

1865 – A intrat în vigoare Codul Penal al României

Codul Penal al lui Cuza, 1865Promulgat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza şi publicat la 30 octombrie 1864 şi pus în vigoare de la 1 mai 1865, valabil până la 17 martie 1936. Codul penal de la 1865, denumit și Codicele Cuza a realizat unificarea legislativă penală și a marcat începutul dreptului penal român după unirea din 1859 a Moldovei cu Țara Românească. Pentru elaborarea acestui cod s-au folosit izvoare precum Codul penal francez (1810) și Codul penal prusian (1859). Codul Cuza consacra principiul legalității incriminării și a pedepsei, egalitatea în fața legii penale, umanizarea pedepselor, nu prevedea pedeapsa cu moartea, ci munca silnică pe viață. Infracțiunile erau clasificate în trei categorii: crime, delicte și contravenții

1866 – S-a născut Nestor Urechia

(n. 1 mai 1866, București – d. 9 aprilie 1931)

Prozator și inginer, membru al Mișcării cercetășești din România, autorul unor cărți pentru copii și a unor monografii turistice, fiul istoricului și scriitorului V.A. Urechia. A studiat la École Polytechnique și École nationale des ponts et chaussées din Paris. În 1897 a devenit profesor la Școala Națională de Poduri și Drumuri din București. Nestor Urechia (1866-1931)A debutat cu povestea scurtă Moartea lui P. în Literatorul, în 1882. A răspuns de întreținerea drumului național Câmpina–Predeal, a fost director în Ministerul Lucrărilor Publice, a condus Școala pentru directorii de lucrări publice. Cărțile publicate de Urechia includ Conferințe, Un proiect de geografie socială a României (unde a prevăzut cercetarea sociologică), Zânele din Valea Cerbului. Povești pentru copii, Dans les Carpathes roumaines, versiunea franceză a ceea ce a apărut mai târziu ca În Bucegi. Contribuțiile lui au apărut în Revista nouă, Viața literară și artistică, România viitoare, La Roumanie, Printre hotare și La Politique, Fermecătoarea natură. A fost secretar-șef de editare a revistei Propilee literare

1868 – S-a format Guvernul Nicolae Golescu

A fost un consiliu de miniștri radical (1 mai–15 noiembrie 1868), Nicolae Golescuîn timpul căruia s-a adoptat Legea din 1868 privind organizarea puterii armate, dar și mult disputata concesiune Strousberg, care a generat cel mai mare scandal politic și mediatic din epocă. Franţa a intensificat presiunile asupra principelui Carol pentru a renunţa la colaborarea cu „roşii”, bănuind că aceştia orientează politica externă spre Prusia. Ca urmare, Carol I a fost nevoit să renunţe la colaborarea cu radicalii și primul ministru s-a retras

1873 – S-a deschis Expoziţia universală de la Viena

La Expoziţia universală de la Viena (1 mai–10 noiembrie) a participat şi România. Din juriul internaţional de premiere au făcut parte Petre S. Aurelian şi Carol Davila. În cadrul expoziţiei 71 de agricultori, comercianţi şi meseriaşi români au fost distinşi cu medalii şi diplome de onoare

1877 – Circulara adresată de Mihail Kogălniceanu Marilor Puteri

Prin circulara adresată la 1/13 mai agenţilor diplomatici români rezidenţi în capitalele europene, Mihail Kogălniceanu le aducea la cunoştinţă Marilor Puteri hotărârea celor două corpuri legiuitoare ale României și motivul care le-a determinat să o adopte: Mihail KogălniceanuÎn faţa acestei atitudini […] a guvernului otoman […] şi a actelor sale de ostilitate patentă” este evident că „Sublima Poartă însăşi este cea care a rupt legăturile existente între ea şi România şi în consecinţă noi nu putem decât să-i înapoiem responsabilitatea pe care ea încearcă s-o facă să apese asupra noastră […]. În virtutea dreptului nostru şi a justiţiei cauzei noastre, şi contând pe grija puterilor garante faţă de noi, vom face tot ce datoria noastră ne impune faţă de ţară, spre a apăra pământul nostru, a salva instituţiile noastre şi spre a asigura existenţa noastră politică

1886 – S-a născut Zenovie Pâclişanu

(n. 1 mai 1886, Straja, Alba – d. 31 octombrie 1957, închisoarea Jilava)

Teolog, istoric, membru corespondent (din 1919, repus în drepturi în 3 iulie 1990) al Academiei Române. După încheierea studiilor universitare de la Viena, Zenovie Pâclișanu a revenit la Blaj, unde a activat pentru un timp ca profesor la Academia Teologică Greco-Catolică, apoi ca bibliotecar la Biblioteca Arhidiecezană. În 1918 a fost secretar al Adunării Naționale de la Alba Iulia. Zenovie Pâclişanu (1886-1958)Ulterior a activat la București ca vicar general al Bisericii Române Unite cu Roma și a deservit ca preot Biserica Sf. Vasile cel Mare din strada Polonă. În 1946–1947 a fost membru în delegația României la Conferința de Pace de la Paris, ca expert în probleme de istorie a Transilvaniei. După arestarea episcopilor Tit Liviu Chinezu și Vasile Aftenie a fost numit vicar general mitropolitan pentru enoriașii uniți din Vechiul Regat. În 1949, după interzicerea BRU, a fost condamnat, sub acuzația de activitate clandestină religioasă greco-catolică. În 1950 a fost transferat la Închisoarea Sighet, de unde a fost eliberat în 1955, doar pentru un an, fiind arestat din nou în 1956, internat la Închisoarea Jilava, unde și-a aflat sfârșitul. Din lucrările sale: Vechile mănăstiri românești din Ardeal, Un vechiu proces literar, Despre mănăstirile din Maramureș, Istoria Bisericii Române Unite, Istoria creștinismului antic

1890 – 1 Mai se sărbătoreşte pentru prima dată în România

În România această zi a fost sărbătorită prima oară de către mișcarea socialistă, ca urmare a hotărîrii Congresului I al Internaţionalei a II-a din 14 iulie 1889 de la Paris, ca zi a solidarităţii internaţionale a oamenilor muncii, în amintirea grevei muncitorilor din Chicago din 1 mai 1886. În perioada regimului comunist, de 1 mai autoritățile organizau manifestații uriașe pe marile bulevarde. Coloane de oameni, în ținute festive, scandau lozinci și purtau pancarte uriașe. După 1990, importanța propagandistică a zilei a fost minimalizată, dar oamenii se bucură de acest eveniment, sărbătorindu-l în aer liber, la iarbă verde, la mare ori la munte

1895 – S-a născut Ury Benador

(Simon Moise Grinberg; n. 1 mai 1895, Milișăuți, Suceava – d. 23 noiembrie 1971, București)

Ury Benador (1895-1971)Prozator. Debutul său literar a avut loc în anul 1924 la Iași în revista Lumea literară. A colaborat la diverse publicații. A scris romane și nuvele, cu subiecte din lumea evreiască: Apassionata, Ghetto veac XX, a marii finanțe evreiești și române din perioada interbelică: Gablonz, magazin universal. Romanul Subiect banal este considerat de critica literară drept cea mai reușită operă a sa. A scris și piese de teatru și a tradus din Hans Scherfig

1896 – S-a născut Mihai Ralea

(n. 1 mai 1896, Huși – d. 17 august 1964, Berlin)

Sociolog, psiholog, eseist, filosof, politician de stânga, diplomat, corporatist-marxist, membru titular (din 1948) al Academiei Române. După absolvirea Facultății de Drept și Litere din Iași, și-a continuat studiile în Franța, unde, în 1923, a obținut titlul de Doctor în Litere cu teza Ideea de revoluție în doctrinele socialiste. Ca om de litere, a anticipat ideea de operă deschisă, opera aperta a lui Umberto Eco în lucrarea Despre critica literară. A întemeiat o îndrazneață ontologie a obstacolului pe care a și aplicat-o în cea mai importantă carte a sa, Explicarea omului. Opera sa vastă cuprinde și: Interpretări, Pagini de memorialistică. Memorialul, Atitudini, Valori, Nord-sud, Explicarea omului, În extremul Occident, Cele două Franțe, Istoria psihologiei, Introducere în psihologia socialǎ, etc. La sfârșitul războiului a sprijinit, implicindu-se activ în politică, instaurarea comunismului în România. După abdicarea Regelui Mihai I și proclamarea, în decembrie 1947, a Republicii Populare Române, a fost numit ministru plenipotențiar la Legația Română din Washington, Statele Unite ale Americii. Ulterior, a fost reprezentant al României la UNESCO

1904 – S-a născut Paul Sterian

(n. 1 mai 1904 – d. 16 septembrie 1984)

Poet. După obţinerea unui doctorat în Drept şi Ştiinţe economice la Paris, cu teza La Roumanie et la réparation des dommages de guerre (1928), a fost colaborator ocazional al revistelor Gîndirea, Convorbiri literare, Curentul şi redactor, din 1929, al ziarului condus de Nae Ionescu, Cuvîntul. A semnat manifestul avangardist Poezia agresivă sau poemul reportaj, în revista unu, a participat la întemeierea grupării Criterion, în cadrul căreia a ţinut conferinţe: Acţiune şi contemplaţie, Poezia română actuală, etc. Paul Sterian (1904-1984)A activat în cadrul campaniilor sociologice ale lui Dimitrie Gusti, fiind, împreună cu N. Argintescu-Amza, regizor al filmului Drăguş. A tipărit plachetele Al Sfintei Cuvioase Paraschiva cea Nouă Acatist, Pregătiri pentru călătoria din urmă, Poeme arabe. Versuri din O mie de nopţi şi una. Ca economist, a condus publicaţia Index, a colaborat la ziarele Prezentul şi Voinţa, a fost administrator al pavilionului românesc de la Expoziţia Universală de la Paris (1937), consilier economic şi şef al legaţiei române din Washington, în timpul războiului îndeplinind atribuţii în ministerele Economiei Naţionale, de Finanţe şi de Externe, până la funcţia de secretar general. A publicat volumul de versuri Mănăstiri bucureştene, ilustrat cu 60 de heliogravuri proprii, apoi Războiul nevăzut. Vieaţa de îndumnezeire a sfîntului părintelui nostru Paisie cel Mare. După război, nu a fost inclus în succesivele loturi de criminali de război. A fost director al întreprinderii Textila Română până la naţionalizare, ulterior zilier, contabil, inspector de credite, vânzător la Aprozar, şef al relaţiilor externe la Uniunea Compozitorilor, statistician la Institutul de Geriatrie. La sfârşitul anilor ’50, a fost arestat şi închis la Aiud, acuzat de legătura sa cu cercul Rugul Aprins. În urma amnistierii de la începutul anilor ’60, a publicat sporadic cronici, eseuri, comentarii, articole în Steaua, Viaţa românească, Luceafărul, etc.

1917 – Au fost stabilite relaţii diplomatice între România şi Danemarca

Ambasadorul român cu reşedinţa la Stockholm a fost acreditat şi în Danemarca

1919 – Ultimatumul bolșevic pentru părăsirea Basarabiei și Bucovinei

Guvernele bolşevice al Republicii Sovietice Federative Socialiste Ruse şi Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene, au transmis doua ultimatumuri României, cerîndu-i evacuarea Basarbiei şi Bucovinei în 48 de ore. Ultimatumul bolșevic pentru părăsirea Basarabiei și Bucovinei, 1919România era învinuită că nu şi-a retras armata din Republica Democratică Moldovenească și că „a devenit unul dintre focarele contrarevoluţionare ruse”, că vrea „să răstoarne puterea sovietică din Ungaria”. Nota impunea „Evacuarea imediată a trupelor române, a funcţionarilor şi agenţilor din întreaga Basarabie” în timp de 48 ore, „în caz contrar, ele vor considera că dispun de întreaga libertate de acţiune faţă de România”. România respinge ultimatumul şi luptă cu bolşevicii ruşi pe Nistru, aducând tot mai multe trupe din interior, chiar de pe frontul de vest

1921 – A aparut, la Cluj și București, revista Gândirea. Literară, artistică, socială

Revistă tradiționalistă, ortodoxistă și autohtonistă de prestigiu în perioada interbelică. A apărut la Cluj, bilunar (1 mai 1921–5 decembrie 1922), la București, bilunar (20 decembrie 1922–1 și 15 aprilie 1925), apoi lunar (iunie 1925, februarie 1926–mai 1933, octombrie 1934–iulie 1944). Gândirea. Literară, Artistică, SocialăRedactori: Cezar Petrescu, D.I. Cucu, Tudor Vianu, Nichifor Crainic. Înființată la Cluj, de un „un mănunchi de tineri scriitori veniți din tot cuprinsul țării”, în frunte cu Cezar Petrescu și D.I. Cucu, redactori ai ziarului Voința. Nu a afișat un program literar, artistic sau social propriu-zis, ci „vrea să fie prieten pentru cei scîrbiți de politica vană, pentru cei dezamăgiți de făgăduieli căzute de la primul zbor cu aripile retezate”. Moștenirea de preț al revistei Gândirea rămâne literatura apărută în paginile ei, semnată de cele mai autorizate condeie ale scrisului românesc din perioada interbelică

1921 – S-a născut Vladimir Colin

(Jean Colin; n. 1 mai 1921, București – d. 6 decembrie 1991, București)

Scriitor de literatură științifico-fantastică, fantastică și literatură pentru copii, considerat a fi cel mai important scriitor român de literatură științifico-fantastică și fantezie. A început Facultatea de Litere, abandonată după un an deoarece timpul îi era acaparat de activitatea politică de activist al Comitetului Central al UTC. Vladimir Colin (1921-1991)Ulterior a fost redactor la mai multe reviste, Revista literară, Flacăra, secretar general de redacție la Viața românească. A debutat cu un volum de Basme, în 1953, care a obținut Premiul de Stat. Au urmat apoi volumele de literatură fantastică Legendele țării lui Vam și de literatură științifico-fantastică A zecea lume, Pentagrama, Un pește invizibil și douăzeci de povestiri fantastice, Imposibila oază. A excelat în genul science fantasy și a obținut trei premii Eurocon, o performanță de neegalat pentru un autor din România. Printre operele din acest gen se numără și volumele de povestiri Viitorul al doilea, Dinții lui Cronos sau mini-romanul Babel

1922 – Şi-a încheiat activitatea Comisia de unificare a României

Comisia centrală de unificare, creată prin decretele emise in 2, 3 şi 8 aprilie 1920, în timpul guvernului Averescu, era condusă de preşedintele Consiliului de Miniştri român. Provinciile unite aveau fiecare comisii regionale de unificare care umrăreau descongestionarea şi unificarea serviciilor publice pe întreg teritoriul României. Îndeplinindu-şi misiunea, Comisia este dizolvată, lăsînd terenul pregătit pentru aplicarea în perspectivă a reformei administrative în România

1923 – S-a născut Ion Popescu-Gopo

(n. 1 mai 1923, București – d. 29 noiembrie 1989, București)

Artist plastic, regizor, scenarist, desenator, caricaturist. A debutat în presă în anul 1939 publicând caricaturi, la fel ca și pionierii animației românești Aurel Petrescu și Marin Iorda. A studiat la Academia de Arte din București, pe care nu a absolvit-o, urmând în schimb la Moscova un curs de animație. A debutat în animație în 1949 alături de tatăl său și Matty Aslan cu scurt-metrajul de animație Punguța cu doi bani. Ion Popescu-Gopo (1923-1989)Din 1950 a început lucreze la Studioul cinematografic București, în cadrul secției de animație. Primele desene animate erau zoomorfe și constituiau fabule educative în spiritul epocii. În 1951, a produs un alt desen animat, Rățoiul neascultător. Au urmat, în regia sa, Albina și porumbelul, Doi iepurași, Marinică, O muscă cu bani, Șurubul lui Marinică, Ariciul răutăcios, Galateea, etc. Fiind un spirit inovator și nonconformist, Gopo a încercat întotdeauna să depășească barierele tehnice și modelele, străduindu-se să fie un pionier în tot ce a întreprins. Omulețul lui Gopo este personajul nud și schițat din câteva linii, care interpretează însă atât de complet problemele lumii contemporane. Mai târziu a mărturisit că nereușind să realizeze desene animate de perfecțiunea tehnică a filmelor americane de animație, Gopo a inițiat o revoltă anti-Disney. A câștigat, în 1957, premiul Palme d’or la Festivalul Internațional de Film de la Cannes, Franța, cu filmul de scurt metraj Scurtă istorie. În paralel cu filmele sale de animație, Gopo a abordat încă din anul 1956 și filmul cu actori în Fetița mincinoasă. A primit titlul de Artist Emerit

Barca

1928 – S-a născut Ion Ianoși

(Ioan-Maximilian Steinberger; n. 1 mai 1928, Brașov – d. 1 iulie 2016, București)

Scriitor și eseist, critic și istoric literar, filosof, profesor de filosofie și estetică, teoretician, monograf, traducător și specialist în filosofia și literatura rusă, membru de onoare (din 2001) al Academiei Române. Între anii 1949–1953 a fost trimis la studii la Leningrad (Sankt Petersburg), în cadrul Universității Jdanov, unde a urmat cursurile Facultății de Filosofie, fiind declarat șef de promoție pe întreaga universitate. Datorită acestui fapt a primit acceptul de a se înscrie la doctorat, specialitatea estetică. Ion Ianoși (1928-2016)Gânditor de stânga, membru al Partidului Comunist Român și activist al Comitetului Central la cumpăna anilor ’50–’60, a fost unul dintre puținii teoreticieni luminați ai stângii, care au jucat un rol important în modelarea câmpului intelectual românesc. În 1956 a devenit instructor al CC, la Sectorul de Artă la Secția de Știință și Cultură, iar în anii ’70 și ’80 a început o prodigioasă activitate de scriitor și profesor, ajutând ca referent de editură la apariția unui număr de lucrări considerate dificile în epocă: Jurnalul de la Păltiniș, Epistolar, etc. A reprezentat cultura română prin organizarea în 1972 a Congresului mondial de estetică la București. A purtat corespondență și a păstrat legături de prietenie și colaborare, de-a lungul timpului, cu numeroși scriitori sau teoreticieni români de marcă, printre care Belu Zilber, Constantin Noica, Henri Wald, Alexandru Dragomir, Radu Cosașu, Gabriel Liiceanu sau Zigu Ornea. Este autor a numeroase lucrări de filosofie, estetică, istorie literară, monografie și memorialistică, în care sobrietatea speculației se împletește cu generozitatea tolerantă a interpretării. Din operele sale: Romanul monumental și secolul XX, Alegerea lui Iona, Secolul nostru cel de toate zilele, Sublimul în estetică, Sublimul în artă, Prejudecăți și judecăți, Studii de filozofia artei

1930 – S-a născut Theodor Hristea

(n. 1 mai 1930, Drănic, Dolj – d. 25 noiembrie 2009, București)

Lingvist, cercetător și profesor universitar. A absolvit Facultatea de Filologie din București în 1955, unde i-a avut profesori pe Alexandru Rosetti, Iorgu Iordan și Alexandru Graur. A fost timp de mai mulți ani cercetător la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan–Alexandru Rosetti” din București, precum și profesor la Facultatea de Litere a Universității bucureștene (asistent, lector, conferențiar și apoi profesor titular la Catedra de Limbă Română a Universității). Theodor Hristea (1930-2009)A urmat studii de specializare în domeniul lexicologiei la Moscova și Leningrad (1961). A fost lector de limba română în Cehoslovacia (Universitatea din Praga), în SUA (Universitatea din Washington, Universitatea Rochester și Boston College) și în Franța (Universitatea Saint Etienne, Universitatea Lyon). Este autorul unor lucrări din domeniile etimologiei, lexicului sau problemelor de cultivare a limbii. A coordonat lucrarea apărută în 1984 (ediția a III-a) la Editura Albatros, Sinteze de limba română, realizată în colaborare cu cercetători lingviști și profesori universitari. A fost membru în colectivul de etimologie al Dicționarului tezaur al Academiei Române, autor a peste 300 de recenzii, articole și studii de specialitate. Studiul Probleme de etimologie, apărut la Editura Științifică, București, 1968 este un studiu foarte important scris de cercetător

1932 – S-a născut Chiriac Bucur

(n. 1 mai 1932, Buzău – d. 8 martie 2016, Buzău)

Scriitor și diplomat. Și-a început cariera cu o simplă slujbă de normator, ajungând contabil, redactor și corespondent permanent al ziarului În slujba Patriei (în timpul serviciului militar), unde a publicat primele reportaje și versuri. A urmat Facultatea de limbă română și istorie a Universității București, cursuri fără frecvență, pe care le întrerupe după absolvirea anului IV, iar între 1958–1963 a frecventat cursurile Facultății de Filologie, Universitatea București, promoția „George Călinescu”, avându-i profesori pe cei mai titrați lingviști și critici literari ai limbii și literaturii române: Tudor Vianu, George Călinescu, Alexandru Rosetti, Iorgu Iordan, Edgar Papu, Mihail Pop, Zoe Dumitrescu-Bușulenga. Chiriac Bucur (1932-2016)A fost muzeograf principal la Muzeul Regional de Istorie din Ploiești, sub îndrumarea profesorului emerit Nicolae Simache, iar în 1963 a fost numit diplomat la Ministerul Afacerilor Externe. În 1979 a fost transferat ca instructor principal la Direcția Relațiilor Culturale din Ministerul Culturii, a revenit în Ministerul Afacerilor Externe, ca Secretar I la Direcția Relațiilor Culturale, cu sarcina de a coordona activitatea centrelor culturale ale României din străinătate. Între anii 1993–1996 a fost Secretar I și atașat cultural la Ambasada României la Sofia. Din opera sa literară: Aproape de copilărie, Întoarcerea în câmpie, Trecător grăbit prin timpul nostru, Statui la Măgura, La marginea cerului, Răstigniri

1933 – S-a născut Miron Scorobete

(n. 1 mai 1933, Răchitova, Hunedoara)

Poet, prozator, membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru PEN-Club, membru al Uniunii Ziariștilor din România, membru al Uniunii Internaționale a Ziariștilor. A absolvit Liceul Pedagogic din Deva, iar în 1957 Facultatea de Filologie a Universității „Babeș–Bolyai” din Cluj-Napoca, unde s-a și stabilit. A debutat în literatură la revista Steaua, iar editorial cu placheta de versuri Manuscris în colecția Luceafărul. A fost redactor la revista Tribuna, redactor și director adjunct al Studioului de Radioteleviziune Cluj, redactor la Editura Tineretului, redactor-șef la Renașterea Română și redactor-șef adjunct la Cetatea culturală. A colaborat la numeroase reviste, iar opera îi este tradusă în limbile franceză, germană, engleză, rusă, maghiară, sârbo-croată. A fost Cetățean de Onoare al municipiului Cluj-Napoca. Dintre volumele sale: Fântâni, Femeia venită de sus, Meduza, Povești din curtea mea, Imperiul unei singurătăți, Valahia în Cartea Genezei

1934 – A încetat din viaţă Paul Zarifopol (n. 30 noiembrie 1874, Iași – d. 1 mai 1934, București)

Critic literar, istoric, publicist, moralist, eseist politic, inițiatorul ediției critice a operelor lui Ion Luca Caragiale, director al revistei interbelice Revista Fundațiilor Regale Carol al II-lea

1936 – S-a născut Anatol Codru

(n. 1 mai 1936, în Molovata Nouă, Dubăsari, RASS Moldovenească, URSS – d. 17 august 2010, Chișinău, R. Moldova)

Poet, eseist, traducător și regizor de film documentar din Republica Moldova, membru de onoare al Academiei de Științe a Moldovei. A urmat Facultatea de Litere a Universității de Stat din Chișinău (1958–1963) și ulterior cursurile superioare de regie la Moscova (1969–1971). A devenit membru PCUS. A debutat ca poet cu volumul de versuri Nopți albastre (1962), urmat de încă șase volume de versuri: Îndărătnicia pietrei, Feciori, Portret în piatră, Piatra de citire, Mitul personal, Bolta cuvântului. A fost redactor la editura Cartea Moldovenească și săptămânalul Cultura. S-a remarcat ca regizor de filme documentare, 30 la număr. Unele din ele relatează viața marilor personalități, precum Eminescu, Cantemir, sculptorul Al. Plămădeală, arhitectul A. Sciusev etc. Primul său film a fost realizat în anul 1968 și s-a intitulat Trânta. Începând din anul 1971 a lucrat ca regizor la studioul cinematografic Moldova-Film. A fost ales și apoi reales ca președinte al Uniunii Cineaștilor din Republica Moldova

1937 – S-a născut Ion Vatamanu

(n. 1 mai 1937, Costiceni – d. 9 august 1993, Chișinău)

Poet, publicist și om politic din Republica Moldova, savant, doctor în chimie, deputat în primul Parlament al Republicii Moldova (1990–1994). În perioada anilor 1955–1960 a studiat la Universitatea de Stat din Chișinău, Facultatea de Chimie. În 1962 a debutat cu volumul de poezii Primii fulgi. Ion Vatamanu (1937-1993)A fost ales șef de laborator la Institutul de Chimie al Academiei de Științe a Republicii Moldova, funcție pe care o va deține până la sfârșitul vieții. În toți acești ani ai carierei sale de chimist, va publica peste 150 de lucrări științifice în domeniul chimiei analitice, va obține cinci brevete de invenție în domeniul oscilopolarografiei; o serie din metodicile sale vor fi aplicate în sfera agricolă și industrială din fosta Uniune Sovietică și din Moldova. Între 1991–1993 a deținut poziția de director al revistei Columna. În 1990 a fost ales deputat în primul Parlament al Republicii Moldova și desemnat președinte al Comisiei Parlamentare pentru Cultură și Culte. A semnat Declarația de Independență a Republicii Moldova. Scrieri: Monologuri, De ziua frunzei, Iubire de tine, A vedea cu inima, Nimic nu-i zero, Zidire pe osul ființei

1946 – S-a născut Gheorghe Mardare

(n. 1 mai 1946 Miclești, Criuleni, R. Moldova)

Plastician, critic și cercetător de arte, pedagog și publicist din Republica Moldova. A absolvit Facultatea de Istoria și Teoria Artelor plastice a Academiei de Arte din Sankt- Petesburg în 1980. A fost angajat în domeniul pedagogiei din 1975, mai întâi ca profesor școlar de arte plastice, apoi profesor de artă plastică și istoria artelor plastice la Liceul republican de arte plastice „I. Vieru”, apoi ca profesor universitar la Universitatea de arte, Universitatea Pedagogică și Universitatea Politehnică din Chișinău. A colaborat la ziare și reviste din R. Moldova ca: Literatura și arta, Timpul, Nistru, Orizontul, Tinerimea Moldovei, Vecernij Ghișinjov, etc. cu numeroase materiale despre problemele actuale a artelor plastice din Moldova dar și cu referință la tezaurul artistic universal

1946 – S-a născut Nicolae Roşianu

(n. 1 mai 1946, Dealul Viilor–Cătunele, Gorj)

Poet. A absolvit Facultatea de Ştiinţe Economice de la Universitatea de Vest din Timişoara. A lucrat ca petrolist la Schela de Ţiţei şi Gaze Craiova, apoi la Schela de Petrol Timişoara, inspector la Primăria Timişoara, redactor la Renaşterea bănăţeană, publicist-comentator la Flagrant. A debutat cu versuri în volumul colectiv Atelier (1977). A colaborat la Luceafărul, România literară, Argeş, Tomis, Tribuna, Cronica, Orizont, Ramuri, Radio Timişoara, Radio Bucureşti, Radio Novi Sadetc. Volume publicate: Dimineţile oraşului, Zbor de egretă, Amiază cu faun, Viaţa în cămaşă de azbest, Amurg levantin, Câmpiile de alabastru

1949 – A încetat din viaţă Gheorghe Petrașcu (Gheorghe Petrovici; n. 1 decembrie 1872, Tecuci, Galați – d. 1 mai 1949, București)

Pictor, membru titular al Academiei Române, fondator al unui curent artistic, caracterizat printr-un colorit grav

1955 – S-a născut Gheorghe Costin

(n. 1 mai 1955, Baia Mare)

Gheorghe CostinDirijor, compozitor pentru genul simfonic şi pentru operă, profesor de orchestră, membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor (din 1984). A absolvit Universitatea Națională de Muzică din București. A lucrat la Orchestra Filarmonică din Iași și la cea din Târgu Mureș, în prezent este prim-dirijor al Filarmonicii Banatul. A compus muzică simfonică: Cinci schiţe pentru orchestră, Simfonia pentru orchestră, Concert pentru soprană şi orchestră; muzică de cameră: Sonata brevis pentru pian; muzică corală: Moartea lui Fulger, Codrule

Dvorak – Simfonia a IX-a Orchestra Filarmonicii „Mihail Jora” din Bacau, dirijor Gheorghe Costin, 2013

1956 – Au fost reluate programele emise de Studioul Teritorial Iaşi al Radiodifuziunii Române

Deschis la 2 noiembrie 1941, Postul de Radio Moldova a fost singurul post teritorial care a continuat să emită în timpul războiului, dar a fost desfiinţat în cadrul unei acţiuni de restituire a materialelor radiofonice către U.R.S.S., prevăzută în acordul de armistiţiu din 19 aprilie 1945

1962 – S-a născut Maia Morgenstern

(n. 1 mai 1962, București)

Actriță de teatru și film, cântăreață în idiș. A studiat la Academia de Teatru și Film (1981–1985), iar apoi a jucat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț până în 1988. Maia MorgensternA apărut apoi pe scena Teatrului Evreiesc de Stat din București, după care s-a alăturat trupei de la Teatrul Național „Ion Luca Caragiale”. Printre rolurile notabile pe scena de teatru se numără Lola Lola din Îngerul albastru (Der Blaue Engel) sau Kathleen Hogan în Park Your Car in Harvard Yard. Ea este cunoscută publicului român mai ales pentru rolurile din filmele Balanța, Cel mai iubit dintre pământeni, Trahir, Triunghiul morții, Patimile lui Hristos, Domnișoara Christina. Din 2010 este numită ambasador pentru Alianța Civilizațiilor în România

Musicalul Chicago La Mama Morton

1990 – S-a înfiinţat la Bucureşti Institutul de Geodinamică „Sabba S. Ştefănescu”

În cadrul Academiei Române, odată cu renaşterea Academiei, devenită posibilă după destructurarea ansamblului format din Uniunea Sovietică şi ţările din orbita sa. Continuă o tradiţie începută în cadrul Centrului de Cercetări Geofizice al Academiei Române când, cu ocazia eclipsei totale de Soare din 15 februarie 1961, se poate considera că a fost introdusă în ţara noastră geodinamica experimentală

1990 – Maica Tereza de Calcutta a venit pentru prima dată în România, la București

Fondatoarea Misionarelor Carității a deschis primele case din România Maica Tereza, 1990cu scopul slujirii celor mai săraci dintre săraci, la București (2 mai) și la Bacău (28 iunie), țara noastră numărându-se printre cele 134 de țări în care sunt prezente călugărițele din congregația Maicii Tereza, în întreaga lume existând 757 de case deschise pentru a-i ajuta în mod concret pe cei mai săraci

1993 – A intrat în vigoare Acordul dintre România și Asociația Europeană a Liberului Schimb, AELS

Adoptat prin Legea nr. 19 din 6 aprilie 1993 pentru ratificarea Acordului dintre România și statele Asociației Europene a Liberului Schimb (A.E.L.S.) și a aranjamentelor agricole bilaterale la care se face referire în acord, semnat la Geneva la 10 decembrie 1992, apărută în Monitorul oficial nr. 75 din 16 aprilie 1993

2003 – A intrat în vigoare noul Cod Poștal Numeric

Format din şase cifre, cu scopul de a scurta timpii de operare în serviciile poştale. Ca atare, codificarea a devenit detaliată până la nivel de stradă

2006 – A încetat din viaţă Ion Gavrilă Ogoranu (n. 1 ianuarie 1923, Gura Văii–Recea, Făgăraș/Brașov – d. 1 mai 2006, Galțiu–Sântimbru, Alba)

Luptător anticomunist în munţi împotriva comunismului, acționând pe versantul nordic al Munților Făgăraș; a stat ascuns 29 de ani (1948–1976), până a fost arestat de Securitate

2007 – A început aplicarea Taxei verzi (taxa de colectare sau reciclare)

În valoare de 7 lei, pentru orice produs electrocasnic

 

#Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei

0 comentarii la „1 Mai în istoria României

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: