Istoria României România frumoasă

3 Mai în istoria României

Nadia Comăneci, 1975

Foto: În 1975 Nadia Comăneci a devenit campioană absolută a Europei la gimnastică


1560 – Diaconul Coresi și Tudor diacul au început, la Brașov, tipărirea primului Tetraevanghel românesc

Conform informațiilor din epilog, Tetraevanghelul a fost tipărit la Brașov, între 3 mai 1560–30 ianuarie 1561, de Coresi și diacul Tudor, sub patronajul lui Johannes Benkner. Tetraevanghelul lui Coresi, 1560Tipărit în limba română, tradus din slavonă, a fost scris cu 156 de ani înainte, de Nicodim, însă Coresi s-a bazat și pe vechile traduceri româneşti ale Sfintei Scripturi, cu adaptările făcute de preoţii de la biserica Sfântul Nicolae din Şcheii Braşovului. Tetraevanghelul este împodobit cu patru frontispicii la începutul Evangheliilor. Tipărirea voluminoasei cărţi, de 246 de foi, a durat nouă luni, folosindu-se tehnica xilogravurii, care necesita eforturi deosebite, aşa cum arătam, fiecare pagină trebuia sculptată în lemn. Coresi folosea 10–20 de ucenici, pe care îi amintea în prefața cărților editate de el. O replică modernă a tiparniței lui Coresi este expusă astăzi la Muzeul Prima școală românească din Brașov

1680 – S-a născut Nicolae Mavrocordat

(n. 3 mai 1680, Constantinopol – d. 3 septembrie 1730, București)

Primul domn fanariot din Ţările Române, domnind atât în Moldova (6/17 noiembrie 1709 – 24 noiembrie/4 decembrie 1710; 8/19 noiembrie 1711 – 25 decembrie 1715/5 ianuarie 1716), cât şi în Ţara Românească (25 decembrie 1715/5 ianuarie 1716 – 14/25 noiembrie 1716; 1/12 martie 1719 – 3/14 septembrie 1730). Dispunea de o educaţie şi o cultură aleasă, știa mai multe limbi străine, studiase filosofia și teologia la Padova şi Bologna. Nicolae Mavrocordat (1680-1730)Înainte de domnie ocupase timp de 12 ani funcţia de mare dragoman. La 6/17 noiembrie 1709 a fost învestit domn al Moldovei şi a intrat în Iaşi pe 25 ianuarie/5 februarie 1710. Prima sa domnie din Moldova s-a remarcat prin măsuri fiscale şi sociale luate în favoarea păturilor de jos şi prin relaţii reci cu boierimea. Cu cea de-a doua domnie, Nicolae Mavrocordat a inaugurat domniile fanariote în Moldova. În cursul acestei domnii a pus capăt incursiunilor tătarilor încheind înţelegeri cu hanul Crimeei, Devlat Ghirai II, a obţinut din partea Porţii libertatea de a alunga din Moldova corpurile de oaste polonă care acţionau aici, precum şi a lui Carol XII, regele Suediei, care, după eşecul din Rusia din 1709, îşi stabilise reşedinţa la Vraniţa (1713). A construit lângă București Mănăstirea Văcărești, s-a ocupat de dezvoltarea învățământului și culturii. Fiind un eminent literat, a scris lucrările: Sfaturi (manuscris), Despre datorii (tipărită la Londra), Cuvânt împotriva nicotinei (Iași, 1786), Precuvântări la actele patriarhalicești (manuscris).

1847 – Premiera comediei Piatra din casă de V. Alecsandri

Comedia, scrisă în prima jumătate a secolului al XIX-lea, cu cântece compuse de Alexandru Flechtenmacher, prezintă Iaşii acelei epoci, cu eternele probleme ale familiilor – iubirea, măritişul, norocul în căsnicie. S-a jucat în premieră la Teatrul Național din Iași, la 3 mai 1847

Piatra din casă de Vasile Alecsandri Teatru radiofonic

1848 – Marea Adunare de la Blaj

A fost o adunare a românilor din Transilvania, care a avut loc între 3/15–5/17 mai în timpul Revoluției Române de la 1848, cu participarea a 30.000–40.000 de persoane, pe câmpul de lângă Blaj, care de atunci poartă numele de Câmpia Libertății. Adunarea a adoptat programul Revoluției române din Transilvania, Petițiunea Națională, care conținea revendicări cu caracter democratic: abolirea dijmei, a clăcii și a iobăgiei, desființarea breslelor și a vămilor, libertatea cuvântului şi a tiparului, formarea gărzii naționale, școli de stat în limba română. Marea Adunare de la Blaj, 1848Tot la această adunare s-a protestat împotriva „uniunii” forțate a Transilvaniei cu Ungaria. Împăratul a fost de acord cu întrunirea, dar să fie ținute două întâlniri separate, în funcție de religie, dar românii au decis că nu era nevoie de o astfel de separare. La locul adunării au fost trimiși doi comisari împreună cu o mică armată pentru a asigura ordinea. Aceștia au constatat după adunare că românii s-au comportat exemplar și nu a fost nevoie de vreo intervenție a forțelor de ordine. După ce românii transilvăneni întruniți la Blaj au declarat că sunt loiali Imperiului Austriac, au depus un jurământ în acest sens deși nu au fost obligați. Apoi au început discuțiile cu privire la problemele de interes național, în final adoptându-se petiția, care a fost trimisă la împărat prin episcopul Andrei Șaguna. Președinți ai adunării au fost episcopii Andrei Șaguna și Ioan Lemeni, iar vicepreședinți Simion Bărnuțiu și George Barițiu. Secretar al adunării a fost canonicul Timotei Cipariu

1851 – Nicolae Bălcescu a ţinut, la Paris, conferinţa intitulată Mişcarea românilor din Ardeal la 1848

Nicolae Bălcescu Portet de Gheorghe TattarescuDiscursul cetățeanului Bălcescu”, a apărut în publicația Junimea română, la rubrica Dare de seamă asupra banchetului studenților români din 3/15 mai 1851. Cuvântarea lui Bălcescu rememora experienţa personală, trăită printre revoluţionarii ardeleni la 1848. Al.I. Odobescu a retipărit această cuvîntare în volumul ce conţinea opera capitală a lui N. Bălcescu, Românii supt Michai vodă Viteazul

1856 – S-a născut Dionisie Florianu

(n. 3 mai 1856, Racovița, Sibiu – d. 13 iulie 1921, Viena)

Ofițer român în armata K.u.K., ridicat în anul 1917 la gradul de general-maior imperial și înnobilat de împăratul Carol I al Austriei. În registrele militare ale Imperiului Austro–Ungar apare evidențiat sub numele Dionysius Florianu von Oltrákovicza. După ce a urmat cursurile Școlii de Cadeți de pe lângă Regimentul 31 K.u.K. de infanterie din Sibiu, a fost transferat în 1879 la Regimentul de infanterie nr. 50 din Alba Iulia, unde a fost avansat la gradul de locotenent, locotenent major, comandant de companie în Regimentul de infanterie nr. 85 din Leutschau (azi Levoča, Slovacia, 1893). Dionisie Florianu (1856-1921)Între 1900–1902 a fost comandant de companie în Sighetu Marmației, iar între 1906–1910, comandant de batalion în Regimentul de infanterie nr. 33 din Arad, cu grad de maior. Avansat la gradul de locotenent–colonel, Dionisie Florianu a fost ofițer de stat major pentru probleme de trageri și armament, precum și comandant al Districtului de apărare din Krivošije, la Coasta Dalmatică. În 1914 a fost pensionat cu grad de colonel, fiind decorat cu Ordinul Coroanei de Fier clasa a 3-a. Scurt timp după aceea este reactivat și numit inspector al teritoriului de mine (muniții), aparținând de Comandamentul militar din Leitmeritz. În 1917, este avansat la gradul de general de brigadă (Generalmajor) și onorat ca Ofițer al Ordinului „Franz Joseph”, iar în 1918 este trecut în rândurile nobilimii cu predicatul de von Oltrákovicza (de Olt-Racovița) de împăratul Carol I al Austriei. Posesor al mai multor decorații și medalii, este pensionat din nou la 1 decembrie 1918. Paralel cu activitatea militară, Dionisie Florianu a fost membru al Comitetului de administrație al Fondului scolastic al fostului regiment orlățean între anii 1919-1921 precum și al Comitetului central al ASTRA, în 1921 fiind și președintele Comisiei de loterie al acestui for cultural

1867 – A luat fiinţă, la Bucureşti, societatea Transilvania

Cu scopul declarat strângerea legăturilor de frăţie între junimea studioasă din toate părţile României. Înfiinţarea ei, mai întâi sub numele de Constantia (Statornicia), a fost propusă la serbarea din 3/15 mai de către studentul I.C. Tacitu, viitor profesor la liceul din Braşov. Propunerea înflăcăratului student a fost primită cu o vie însufleţire de către toţi cei prezenţi, ea având să fie îmbrăţişată în zilele următoare şi de marii cărturari şi luptători transilvăneni stabiliţi la Bucureşti: Al. Papiu-Ilarian, Aaron Florian, A. Treboniu Laurian. Aceştia au decis ca numele societăţii, drept răspuns la desfiinţarea autonomiei provinciei lor, să fie schimbat în Transilvania. Totodată ea devenea o societate de ajutorare cu burse a elevilor şi studenţilor din această străveche provincie românească

1868 – Pronunciamentul de la Blaj

La adunarea comemorativă de la Blaj, organizată cu prilejul aniversării a două decenii de la revoluţia din 1848 (3/15 mai 1868), Ioan Rațiu și George Bariț au inițiat o serie de declarații politice adoptate într-un act, Pronunciamentul de la Blaj. Actul exprima protestul împotriva alipirii Transilvaniei la Ungaria, revendica autonomia Transilvaniei pe baza Diplomei leopoldine și a Pragmaticei sancțiuni și repunerea în vigoare a legii prin care limba română a fost declarată limbă oficială în Transilvania, alături de maghiară și germană. În contextul dualismului austro-ungar, Transilvania a avut parte de consecinţe nefaste, cunoscând o intensă politică de maghiarizare, fundamentată pe noile legi privind naţionalităţile, presa, învăţământul, alegerile

1873 – A încetat din viaţă Alexandru Ioan Cuza (n. 20 martie/1 aprilie 1820, Bârlad – d. 3/15 mai 1873, Heidelberg, Germania)

Participant activ la mișcarea revoluționară de la 1848 din Moldova și la lupta pentru unirea Principatelor, Domnitor al Moldovei și al Țării Românești, primul domn al Principatelor Unite ale Moldovei și Țării Românești

1885 – S-a născut Mircea Ion Savul

(n. 3/15 mai 1895, Iași – d. 13 mai 1964, Iași)

Geolog și geochimist, membru titular (din 1963) al Academiei Române. A fost profesor de mineralogie la Universitatea din Iași. Mircea Ion Savul (1895-1964)Este autorul a numeroase lucrări privind petrografia formațiunilor eruptive din nordul Dobrogei și a formațiunilor metamorfice din Carpații Orientali, geochimia vanadiului, fosforului, manganului și a elementelor majore din rocile carbonice din România, precum și geotermometria și analiza structurală petrologică etc. A inițiat primele cercetări de petrologie structurală și de geotermometrie în România. Lucrări principale: Erupțiunile de diabaze din nordul Dobrogei, Cristalinul munților Bistriței între Dorna și Borca

1891 – Se înființează Fundația Universitară Carol I

Preocupat de viitorul tinerilor, Carol I decide să înfiinţeze „un aşezământ spre binele tinerimii universitare de la toate facultăţile din ţară, al cărui scop va fi de a procura studenţilor un loc de întrunire, înzestrat cu o bibliotecă totdeauna deschisă, unde vor putea satisface iubirea lor de studiu”. Sunt cuvinte din Scrisoarea pe care Carol o adresează la 3 mai 1891 sfetnicului său, Lascăr Catargiu, Preşedinte al Consiliului de Miniştri, scrisoare considerată un autentic Act de întemeiere şi un Îndreptar pentru cei care vor urma la conducerea instituţiei.Fundația Universitară Carol I, 1895 Clădirea a fost construită pe locul cumpărat de regele Carol I și a fost proiectată de arhitectul francez Paul Gottereau. Construcția clădirii a fost finalizată în 1893 iar în următorii doi ani așezământul, numit Fundația Universitară Carol I, a fost dotat și amenajat. Inaugurarea a fost făcută de regele Carol I la 14 martie 1895. În prezent este Biblioteca Universitară București

1897 – S-a născut Ioachim Miloia

(n. 3 mai 1897, Ferendia, Timiș – d. 25 martie 1940, Cluj)

Istoric, arheolog, pictor, mare om de cultură al Banatului interbelic, doctor în istoria artelor. A urmat la Caransebeș Institutul Pedagogic Diecezan (Academia Teologică), după care a urmat timp de un an Facultatea de Litere (înscris direct în anul III) și Academia de Belle-Arte la București. În 1920 a plecat la studii în Italia, a absolvit Academia de Arte Frumoase din Roma, iar în 1924 a susținut teza de doctorat cu titlul Curentul goticului internațional și frații Lorenzo și Jacopo Salimbeni din Sanseverino. În 1927 a susținut și teza de doctorat în litere cu titlul Legenda crucii în literatura și arta medievală. Ioachim Miloia (1897-1940)A fost numit director şi organizator al Muzeului Banatului. Bazându-se pe materialele muzeului, între 1928–1932 a editat revista Analele Banatului, de asemenea, a colaborat la revistele interbelice Banatul, Revista Institutului Social Banat-Crișana, Luceafărul. A studiat arhivele din Banat și s-a preocupat de obținerea spațiului necesar acestora. În 1937 s-a înființat Direcția Arhivelor Regionale Bănățene (filială a Arhivelor Statului), iar Ioachim Miloia a fost numit director și al acesteia și, în paralel, șef al Serviciului Cultural al Municipiului Timișoara. A fost președinte al Societății de Arheologie și Istorie din Timișoara, vicepreședinte al Comisiunii Monumentelor Istorice pentru Banat, președinte al Secției cultural-artistice a Institutului Social Banat-Crișana, președinte al secției istorice și etno-muzeale a Regionalei ASTREI Bănățene, membru al Corporației eparhiale (deputat sinodal). Ca pictor, împreună cu Catul Bogdan, a executat pictura murală din Biserica ortodoxă din Iosefin, Timișoara

1900 – A încetat din viaţă Sfântul Cuvios Irodion de la Lainici (n. 1821 – d. 3 mai 1900)

Monah la mănăstirea Cernica, apoi stareţ vreme de 41 de ani (1854-1900) al Mănăstirii Lainici. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a proslăvit pe cuviosul Irodion de la Lainici prin Temei nr. 6370 din 29 octombrie 2010, rânduindu-i ca zi de prăznuire data de 3 mai

1904 – S-a născut Octavian Angheluță

(n. 3 mai 1904, Brăila – d. 17 noiembrie 1979, București)

Pictor, artist emerit (din1954), profesor universitar. Între 1924–1927 a urmat cursurile Academiei de Arte Frumoase din București și a frecventat în același timp Facultatea de Litere și Filosofie din București. Octavian Angheluță (1904-1979)A fost profesor de desen la Liceul de Băieți din Câmpina, administrator al colecțiilor de artă ale Pinacotecilor Statului din București și Iași și ale Muzeelor Kalinderu și Aman, conservator la Galeria națională a Muzeului de Artă al RSR, lucrând alături de pictorul Marius Bunescu și profesor la Catedra de Pictură și Compoziție a Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” București. În 1929, a primit Premiul „Simu” pentru lucrările Colț de atelier și Natură moartă expuse la Salonul oficial, în 1931 a deschis o expoziție personală de pictură la Câmpina cu 60 de lucrări, iar în timpul celui de al doilea război mondial s-a stabilit la Râmnicu Vâlcea. A fost fondator al Asociației Pictorilor și Sculptorilor Români, împreună cu, Lucian Grigorescu, Dumitru Ghiață, Alexandru Moscu, Ion Țuculescu, Alexandru Ciucurencu, directorul Pinacotecii Statului. (d. 17 noiembrie 1979, București)

Biografie ilustrată: http://artindex.ro/2012/05/16/angheluta-octav/

1915 – S-a născut Corneliu Bărbulescu

(n. 3 mai 1913, Bucureşti – d. 15 septembrie 2007, Paris)

Folclorist și traducător. A urmat studii universitare de litere şi filosofie la Bucureşti (1933–1938), unde i-a fost elev lui Nicolae Cartojan. A fost, succesiv, bibliotecar la Facultatea de Litere şi Filozofie, profesor secundar în Bucureşti, funcţionar în Ministerul învăţământului, profesor de limba şi literatura română la Institutul Român din Sofia, funcţionar în Ministerul de Finanţe, iarăşi profesor de liceu în Bucureşti, după care a lucrat la Institutul de Folclor din Bucureşti, iniţial ca asistent, apoi în calitate de cercetător. A cercetat cu predilecţie, din unghi comparatist, proza populară românească, mai ales basmul, încercând să delimiteze genul şi specia populară românească de proza cultă şi de naraţiunea populară sud-dunăreană, pe baza unor constante specifice folclorului românesc. În acelaşi cerc de preocupări s-a înscris şi proiectul unei ample lucrări de sistematizare a basmelor, Catalogul poveştilor româneşti, rămas în manuscris. Opere literare: Les Legendes populaires roumaines, Câteva observaţii la basmul „Înşiră-te mărgăritar”, Motifs concordants dans les narrations populaires des peuples de la Peninsule Balkanique

1920 – S-a născut Alexandru Pașcanu

(n. 3 mai 1920, București – d. 6 iulie 1989 București)

Compozitor și profesor de muzică. A studiat în perioada 1938–1946 la Conservatorul din București, având ca profesori pe Marțian Negrea, Nicolae Brânzeu, Dimitrie Cuclin, Constantin Brăiloiu și Ionel Perlea. Alexandru Pașcanu (1920-1989)A urmat în paralel cursurile Facultății de Drept din București (1938–1944). Din 1952 a predat la Conservator teoria muzicii și solfegiu, iar din 1966 devenit profesor de armonie. Pe lângă alte articole de teorie muzicală, a publicat și un Tratat de armonie, în două volume, reeditat de mai multe ori. Compoziții: Serenade pentru violoncel și pian, Improvizație pentru violă și pian, Bocete străbune pentru cor mixt, Baladă pentru clarinet și orchestră

Chindia Corul Aletheia

1921 – Localitatea Băileşti a fost declarată oraş

Băileşti 1921Ca o recunoaștere oficială a stadiului de dezvoltare economică și socială, în urma unui decret regal, s-a serbat cu deosebit fast transformarea comunei rurale Băilești, judeţul Dolj, (în acea perioadă era cea mai mare comună rurală din țară) în comună urbană. În data de 4 iulie 2001 Băileștiul a fost declarat municipiu

1921 – S-a născut Simion Alterescu

(n. 3 mai 1921, Constanţa – d. 1995, Israel)

Teatrolog, stabilit în Israel din 1987. Încă înainte de absolvirea facultăţii a lucrat ca redactor la România liberă, secretar de redacţie la revista Lumea şi la Radio România Liberă, redactor responsabil al revistei Rampa. A fost inspector general în Ministerul Artelor, la Direcţia Generală a Teatrelor, prim-redactor la Contemporanul, profesor şi şef de catedră la Institutul de Teatru „I.L. Caragiale”, iar din 1951, cercetător ştiinţific la Institutul de Istoria Artei. A debutat cu pagini de critică teatrală în 1944, în revista Orizont, prefigurând o activitate ce va fi pusă, cu pasiune şi competenţă, aproape în întregime, în slujba teatrului. În 1952, cu prilejul sărbătoririi centenarului primei scene a ţării, scrie (în colaborare cu Florin Tornea) o instructivă monografie despre Teatrul Naţional „I.L. Caragiale”, apărută abia în 1955. S-a numărat printre cei care au redactat lucrarea Teatrul în România după 23 August 1944. A contribuit, ca redactor responsabil, la elaborarea tratatului Istoria teatrului în România (I-III, 1965–1973). În colaborare cu Ion Zamfirescu, a coordonat volumul Teatrul românesc contemporan. 1944–1974, pentru care a fost distins cu Premiul „I.L. Caragiale” al Academiei Române

1930 – A fost inaugurată, la Radiodifuziunea Română, emisiunea Ora şcolarilor

Inaugurată prin discursul Ministrului Instrucţiunii Publice N. Costăchescu

1933 – S-a născut George Constantin

(n. 3 mai 1933, București – d. 30 aprilie 1994, București)

Actor de teatru și film. În anul al IV-lea de studii la Institutul de Teatru şi Film, a pregătit, împreună cu preparatorul principal Ion Cojar, spectacolul de absolvire Tragedia optimistă.

A terminat Institutul de Teatru şi Film în 1956. Era un actor perfect, un monstru sacru al teatrului și filmului românesc, cu un joc de o muzicalitate extraordinară. A jucat într-o perioadă când supravegherea strictă a actorilor a fost unul dintre ordinele foarte clare pe care partidul comunist le-a dat poliției politice încă de la înființarea acesteia. „La un moment dat i s-a cerut un curriculum vitae; atunci a numărat personajele: 50 la Teatrul “Nottara”, 12 în alte teatre, 11 la televiziune, peste 200 la radio. Rigoarea cu care se autocenzura e dovedită de faptul că, dintr-o filmografie de 50 de roluri, pomenea doar de vreo patru.” (Ziarul Metropolis). Din filmele în care a jucat: Diminețile unui băiat cuminte, Pe malul stîng al Dunării albastre, Oglinda, Cuibul de viespi, Saltimbancii

Muntele ascuns 1974; Regia Andrei Catalin Băleanu, Scenariul Mihai Creanga, cu: George Constantin, Dana Comnea, Horatiu Malaele, Octavian Cotescu, Tamara Cretulescu, etc.

1936 – S-a născut Vladimir Zamfirescu

(n. 3 mai 1936, Ploiești)

Pictor și desenator, profesor universitar, personalitate marcantă a picturii românești și europene, membru al Uniunii Artiștilor Plastici. În 1966 a absolvit Institutul de Arte „Nicolae Grigorescu”, ca șef de promoție pe țară; marele artist plastic Corneliu Baba îi apreciază și îndrumă talentul. Tot atunci, începe să expună în toate saloanele mari din România. A avut numeroase participări la expoziții de grup, dar și expoziții personale la Muzeul Colecțiilor, Galeria Catacomba, Galeria Sala Dalles din București, la Galeria Essen, Germania, Muzeul Național de Artă al Municipiului Cluj, Galeria 49, New York, S.U.A., Muzeul Județean de Artă Prahova, Galeria Eleusis, Iași. În 2003 pictează darul său pentru Suveranul Pontif Ioan Paul II, trimis din partea României la Vatican. I s-au decernat Premiul Trienalei Internaționale de la Sofia, Medalia „Raffael” a Academiei „Caravaggio”, Roma, Premiul Juriului Uniunii Artiștilor Plastici din România, Ordinul Național Serviciul Credincios, în grad de Cavaler, Premiul Radio Cultural pentru întreaga activitate, etc.

Biografie ilustrată: http://artindex.ro/2012/05/16/zamfirescu-vladimir-mihai-mirel/

1944 – S-a născut Eusebiu Ștefănescu

(n. 3 mai 1944, Câmpina – d. 15 martie 2015, București)

Actor de teatru și film, cunoscut recitator și autor. A făcut un an de Filologie, dar a absolvit Actoria la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” (IATC) din București, în 1967, la clasa profesorului Alexandru Finți. A debutat la Teatrul de Stat din Timișoara cu rolul Marga, din Pădurea spânzuraților de Liviu Rebreanu, în regia Mariettei Sadova. A jucat apoi la Teatrul Municipal Ploiești, la Teatrul Mic și la Teatrul Național din București. Două roluri principale au fost Despot Vodă din piesa lui Vasile Alecsandri și Ivanov din piesa omonimă de Anton Cehov. A jucat în multe filme, dintre care: Departe de Tipperary, Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu, Destinația Mahmudia, Liniștea din adâncuri, Colierul de turcoaze, Noi, cei din lini întâi, Maria și marea, Trahir, Păcală se întoarce, Lumea lui Geo Saizescu

Destinația Mahmudia (1981)

1946 – S-a născut Mihail Neagu Basarab

(Mihai Nicolae Neagu; n. 3 mai 1946, București)

Medic și scriitor. A urmat Facultatea de Medicină Generală din București. Din 1973, a fost asistent la Catedra de istoria medicinii din cadrul Facultăţii de Medicină Generală din București. A debutat cu proză în Preludiu, supliment cultural al Scânteii tineretului (1967). A colaborat la Albina, Amfiteatru, Astra, Luceafărul, România literară, Magazin, Viaţa militară, Săptămâna, cu publicistică, rubrici filatelice etc. Este un autor prolific în variate genuri: teatru, proză, ştiinţă popularizată: Butoiul lui Diogene şi Mica publicitate, Frânghia de rufe a familiei, Scurtă poveste cu un suveran zănatic, Teatru, Paracelsus, călătorie neîntreruptă, La „Gura Leului”. A tradus din teatrul lui Tristan Bernard

1949 – S-a născut Silvia Chiţimia

(n. 3 mai 1949, Bucureşti)

Poetă și etnolog. A absolvit, în 1972, Facultatea de Chimie a Universităţii din Bucureşti, după care a lucrat în calitate de cercetător la Institutul „Daniel Danielopolu” din Bucureşti. Din 1991 a fost cercetător ştiinţific la Institutul de Etnografie şi Folclor „Constantin Brăiloiu”. Şi-a luat doctoratul în etnologie şi antropologie culturală cu tema Simboluri hermetice în cultura tradiţională românească. A debutat în Revista de etnografie şi folclor (1979), cu studiul Balada „Şarpele” în elementele ei străvechi de cultură românească. În acelaşi an a debutat şi în poezie, cu Circuitul viselor în natură. După 1990 i-au apărut mai multe studii de mitologie în culegeri din străinătate, cel mai important fiind Graal et modernite, publicat în Franţa (1996). Alte scrieri ale sale: Albiniţa sau fetiţa care zbura deasupra oraşului, Magazinul fermecat, Alexandre le Grand dans les litteratures occidentales et proche-orientales

1971 – A încetat din viaţă Sidonia Drăgușanu (n. 4 august 1908, București – d . 3 mai 1971, București)

Scriitoare, autoare dramatică și publicistă

1975 – S-a născut Robert Turcescu

(n. 3 mai 1975, Pitești, România)

Jurnalist și om politic. În 1998 a absolvit Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din cadrul Universității București. A debutat în presă în 1993 la Curierul Național, apoi a scris la Pop Rock & Show, Ziua și Evenimentul Zilei. A fost realizator al emisiunii radio România în direct și al talk-show-ului 100%, moderatorul emisiunii politice Sub semnul întrebării, difuzată pe postul B1 TV. A publicat articole în Dilema și Dilema veche.

1976 – S-a născut Vanda Hădărean

(n. 3 mai 1976, Cluj-Napoca)

Fostă gimnastă de talie mondială, laureată cu argint olimpic și bronz cu echipa la Barcelona, 1992. Locuiește din 2006 în Canada. A câștigat patru titluri consecutive de Miss World Fitness (2008, 2009, 2010, 2011) și apare în reclame la produse nutritive pentru sportivi

Nadia Comăneci - A Star Is Born!1975 – Nadia Comăneci a devenit campioană absolută a Europei la gimnastică

Nadia Comăneci, 1975

La vârsta de 13 ani și jumătate, Nadia a cucerit patru medalii (din cinci) de aur: la individual compus, bârnă, sărituri și paralele, în Norvegia, la Skien, la Campionatele Europene

1987 – A încetat din viaţă Elvira Bogdan (Maria Moldoveanu; n. 13 septembrie 1904, Bucureşti – d. 3 mai 1987)

Prozatoare şi traducătoare, membră a Academiei Tiberine din Roma, membră a Societăţii Oamenilor de Litere din Paris, membră-societară a Asociaţiei Scriitorilor de Limbă Franceză din Paris

1990 – Fenomenul Piața Universității

Demonstranții din Piața Universității au primit un mesaj de solidaritate din partea lui Eugen Ionescu, Eugene Ionescocare a trimis o telegramă de la Paris, declarându-se golan academician, fapt care anula persiflator așa-zisa infracționalitate a protestatarilor din Golania, venită ca acuzație dinspre Putere.

Foarte cunoscuta călugăriță misionară Maica Tereza, aflată în România, a transmis, și ea, un mesaj de solidaritate către Piața Universității

1997 – Tratatul cu privire la relațiile de bună vecinatate și cooperare dintre România și Ucraina

A fost semnat în 3 mai la Kiev, de către miniștrii de externe, în 2 iunie la Constanța de președinții celor două țări și ratificat prin Legea nr. 129 din 14 iulie 1997

1997 – A fost inaugurat la Bucureşti Muzeul Băncii Naţionale a României

Cu ocazia aniversării a 130 de ani de la înfiinţarea sistemului monetar modern al leului (22 aprilie/4 mai 1867), constituind atât un act de cultură, cât şi un omagiu adus înaintaşilor

Tur virtual al BNR: https://www.bnr.ro/files/tur/RO/start-muzeu.html

1998 – A încetat din viaţă Erich Bergel (n. 1 iunie 1930, Râșnov – d. 3 mai 1998, Ruhpolding, Germania)

Dirijor sas din Transilvania, stabilit în Germania, fost deținut politic al regimului comunist

2003 – A încetat din viaţă Constantin Piliuță (n. 4 februarie 1929, Botoșani – d. 3 mai 2003, București)

Pictor și desenator, monumentalist

 

#Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei

0 comentarii la „3 Mai în istoria României

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: