Istoria României România frumoasă

5 Mai în istoria României

Inaugurarea Căii Ferate Iaşi-Ungheni, 1874 - Gara Iași

Foto: Inaugurarea în 1874 a căii ferate Iași-Ungheni


Ziua Mamei

Se serbează în prima duminică a lunii mai în Lituania, Mozambic, Portugalia, România, Spania și Ungaria

 

1837 – S-a născut Theodor Rosetti

(n. 5 mai 1837, Iași sau Solești – d. 17 iulie 1923, București)

Publicist și om politic, membru al Partidului Conservator, prim-ministru al României (1888–1889) și membru de onoare (din 1891) al Academiei Române. Descendent al unei vechi familii boierești, primește o educație germană în cadrul familiei. Theodor Rosetti (1837-1923) Litografie De D. WilliamA studiat economia politică și finanțele la Viena și Paris, și-a luat licența în drept la Paris, iar în 1860 este numit judecător la tribunalul din Iași. În 1863, împreună cu Petre P. Carp, Titu Maiorescu, Vasile Pogor și Iacob Negruzzi, a pus bazele societății culturale Junimea și ale revistei sale Convorbiri literare, pe care a condus-o timp de 28 de ani (1867–1895). A fost profesor la Facultatea de Drept a Universității din Iași. Declarându-se un admirator al Italiei, a fost un propagandist sincer al filoitalienismului. A deținut și funcția de guvernator al Băncii Naționale a României (1890–1895)

1862 – Se constituie Societatea Română de arme și dare la semn

Prima societate de tir la nivel național, avand sediul la București. Societatea Română de Arme și Dare la Semn, 1862În 1865 prin Decretul Domnesc Nr. 1147 dat de Al.I. Cuza, au fost aprobate statutele Societății de dare la semn în Principatele Unite, domnitorul donând societății din terenul Mănăstirii Radu-Vodă, trecut în patrimoniul statului, o suprafață de 47.514 mp, pentru a-l folosi drept poligon de tir

1874 – S-a inaugurat calea ferată Iași-Ungheni

La 1 iunie 1870 s-a dat în exploatare drumul de fier Suceava–Pașcani–Roman–Iași, ca prelungire al aceluia dintre Lemberg–Cernăuți–Suceava. Existând ideea ca drumul de fier al Vienei să se prelungească spre Prut, pentru a se lega cu acel rusesc al Odessei, astfel ca Gara Iași să devină centru de tranzit pentru mărfurile ce se schimbau între Europa de Nord și Marea Neagră, Carol I a tratat problema cu țarul Alexandru al II-lea în 1868. Inaugurarea Căii Ferate Iaşi-Ungheni, 1874 - Gara IașiConexiunea convenea și administrației căilor ferate ruse crescând traficul pe linia lor și bucura patrioții români căci ușura apropierea fraților moldoveni despărțiți după anexarea Basarabiei, în 1812, de imperiul țarist. Totodată se considera „că lucrarea va înlesni grânelor din mijlocul Moldovei, să ajungă mai iute și cu puțină cheltuială, la Odessa” și, de acolo, pe piețele Orientului. Lucrările principale încheindu-se, duminică, 28 aprilie/10 mai 1874, ora 10, ieșenii erau chemați la o primă călătorie cu „cel dintâi tren românesc” pe noua linie. O primă inaugurare s-a sărbătorit în 5/27 mai 1874, la ora 4 după amiază, trenul cu vagoane albastre, galbene și roșii, împodobit cu stindarde tricolore pornind spre Ungheni

1909 – S-a născut Idel Ianchelevici

(n. 5 mai 1909, Leova, România/Republica Moldova – d. 26 iunie 1994, Maisons-Laffitte, Franța)

Sculptor și pictor franco-belgian de origine română, membru de onoare din străinătate (din 1992) al Academiei Române. Idel Ianchelevici (1909-1994)Aflat ca recrut, la Galați, el a reușit să realizeze busturile a 14 voievozi, la propunerea Comandantului regimentului, busturi care se află astăzi la Muzeul Municipal al orașului. În 1931, se afla la Liege, în Belgia, pentru a studia Artele Frumoase, absolvind școala cu diploma Magna cum Laudae, în numai doi ani. S-a căsătorit și a primit cetățenia belgiană. După război s-a stabilit lângă Paris, la Maisons Laffitte, unde a organizat un muzeu propriu. In 1976, a expus lucrări la Teatrul Național din București, cu prilejul vizitei suveranilor belgieni în România, în 1985 a donat 350 de desene în tuș și opt sculpturi Muzeului Național al României. In 1990, a omagiat martirii din decembrie 1989, donând două desene. În același an a recăpătat cetățenia română. Idel Ianchelevici aparține atât României, cât și civilizației europene și a lumii. Este cunoscut în Belgia, are un Muzeu cu numele său în Olanda, a expus în Franța, Israel, SUA, Zair.

Idel Ianchelevici, Le Plongeur (port Des Yachts de Liège), Photo Jean HousenEl spunea: „O sculptură trebuie să știe să coboare de pe soclu, numai că noi nu-i dăm voie

Liga Naţională Aeriană, 19121912 – S-a înființat societatea Liga Națională Aeriană

Creată prin strădania prințului George Valentin Bibescu, primul român posesor al unui brevet de pilotaj, „având drept scop înzestrarea Armatei Române cu aeroplane

1913 – S-a născut Ion Eremia

(n. 5 mai 1913, Constanța – d. 23 februarie 2004, București)

General, scriitor și deținut politic în regimul comunist, supranumit Soljenițin al românilor. A absolvit cursurile Școlii Militare de Geniu, obținând gradul de sublocotenent. În 1935 a fost repartizat comandant de pluton la Regimentul 7 Pionieri, Timișoara. Între anii 1936–1938 a urmat studiile tehnice ale Școlii de Aplicații de Geniu, care îi vor permite să inventeze torpila terestră dirijată, pentru a cărei paternitate se va lupta ani întregi. Ion Eremia (1913-2004)A urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie din București, fără a absolvi, studii care-i vor marca însă profund viitoarea activitate literară. După intrarea României în cel de-al doilea război mondial, a participat la acțiuni militare pe front, cu Batalionul Transmisiuni Motorizat în regiunile Chișinău și Tighina, apoi în cadrul Diviziei 1 Pază Ucraina, comandant de companie. În 1944 a fost înaintat la gradul de căpitan, iar la 23 august 1946, la cel de maior. A urmat o ascensiune rapidă, fiind avansat la gradul de locotenent colonel, colonel, general-maior și numit în funcția de ministru adjunct pentru construcții și cazarea trupelor. A fost redactor-șef la Glasul Armatei, șef al Casei Centrale a Armatei, comandant al Academiei Militare Politice. De asemenea, a fost deputat în Marea Adunare Națională. După moartea lui Stalin, în 1953, a pledat deschis pentru analizarea cultului personalității marelui conducător și pentru reformarea Partidului Muncitoresc Român. A fost eliberat din funcție, trecut în rezervă, exclus din rândurile PMR. Revoltat de abuzurile regimului comunist, s-a apucat să scrie pe furiș o carte contra comunismului, Gulliver în țara minciunilor, pe care a încercat să-l trimită spre publicare în Franța. Marinarul Pompiliu Pănescu, însarcinat cu această misiune de sora generalului, în loc să ducă manuscrisul în Franța, l-a predat Securității. A fost arestat, condamnat la 25 de ani de muncă silnică pentru „crimă de uneltire contra ordinii sociale prin agitație” și 14 ani temniță grea, pentru „complotare la tentativa crimei de trădare de patrie”, a trecut succesiv prin penitenciarele Jilava, Râmnicu-Sărat și Aiud, iar la 24 iulie 1964 este eliberat odată cu toți deținuții politici. Alte cărți publicate: Popa Stoica, Neînfrînții din Țara Zimbrilor, Insula Robinson

1919 – S-a născut Mihnea Gheorghiu

(n. 5 mai 1919, București – d. 1 decembrie 2011)

Poet, prozator, dramaturg, eseist, cineast și traducător, membru titular (din 1996) al Academiei Române. A urmat studii de litere și filozofie la Universitatea din București, iar în 1947 și-a dat doctoratul. A continuat specializarea în Franța, Italia, Marea Britanie și SUA, în anul 1964, devenind doctor docent. A debutat ca scriitor în 1937, cu o suită de poeme reunite în volumele Anna-Mad și Ultimul peisaj al orașului cenușiu, urmate de volumele Balade, Ultimul peisaj, Întâmplări din Marea Răscoală. Mihnea Gheorghiu (1919-2011)A dedicat lui Dimitrie Cantemir romanul cu caracter eseistic, Două ambasade, reluat sub titlul A venit un om din răsărit, urmat de romanul Enigma din strada presei și volumul de povestiri Cele două roze după piesele lui William Shakespeare. A fost redactor-șef al ziarului Scânteia tineretului. Începând cu 1948–1949, a abordat proletcultismul, adică a pactizat cu noua putere comunistă. Asociat la început cu (neo)avangardismul, a fondat revista Secolul 20, al cărei redactor-șef a fost până în 1963. Ca dramaturg, a scris mai multe drame istorice, Tudor din Vladimiri, Istorii dramatice, Zodia taurului, Patetica ’77, cărora li se adaugă scenariile de filme pentru Porto-Franco, Tudor, Zodia Fecioarei, Pădurea pierdută, Cantemir, Hyperion, Tănase Scatiu, Burebista. A scris studii și eseuri de critică și istorie a culturii adunate în volumele Modalitatea conformistă a artei, Orientări în literatura străină, Scene din viața lui Shakespeare, Scrisori din imediata apropiere. A fost deosebit de apreciat ca traducător, printre alții, ai lui Gabriel Garcia Marquez și William Shakespeare

1919 – S-a născut George Uscătescu

(n. 5 mai 1919, Crețești, Gorj – d. 11 mai 1995, Madrid)

Filosof, estetician, eseist, poet și sociolog, membru de onoare (din 1991) din străinătate al Academiei Române. În 1940, apreciat de Nicolae Iorga, a primit o bursă pentru Italia, unde a realizat cu strălucire trei doctorate: în filozofie, litere și drept. Datorită războiului, nu s-a mai întors în țară și s-a stabilit definitiv în Spania, la Madrid. Ajungând profesor universitar la Universitatea Complutense din Madrid, titular al catedrei de filozofie, a desfășurat o activitate enciclopedică abordând subiecte de cultură, estetică, filozofie, de istorie, politologie etc. George Uscătescu (1919-1995)Operele lui sunt scrise în majoritate în spaniolă, dar și în italiană, franceză, germană și traduse în engleză, portugheză, greacă. A fost profesor de onoare al Universităților din Roma, Buenos Aires, Moderna Ciudad de Mexico, Strasbourg, Florența, Genova, Valencia, Veneția, Trieste, Palermo, Bologna. La Madrid a înființat revista Destin care, sub conducerea sa de peste 25 de ani a fost un adevărat focar de cultură al exilului românesc, la ea colaborând Grigore Gafencu, Mircea Eliade, Emil Cioran, Ștefan Lupașcu și alte personalități românești. A predat de asemenea cursuri universitare la Barcelona, în Argentina, în Italia. A fost președintele societății Ibero-Americane de filozofie, președintele Societății de Studii Umaniste ”Giovani Gentile” din Roma. Opera sa, numărând peste 80 de cărți și sute de articole (foarte multe publicate în importanta gazetă ABC din Madrid, unde colabora cu regularitate) are ca obiect studii și eseuri din domeniul esteticii, diplomației, filozofia culturii și a dreptului. În domeniul literar, a debutat la 20 de ani în revista Tinerețea din București și pe parcursul vieții a publicat 7 volume poetice din colecția Destin: Tanatos, Dărâmat Hion, Melc Sideral, Memoria Pădurii, Millenarium, Poeme, Autobiografie, Timp și Destin. După evenimentele din 1990 din România, a fost printre primii români din exil care s-a alăturat mișcării de emancipare politică și culturală care a deschis noul curs al istoriei în România

1922 – S-a născut Dumitru Hîncu

(n. 5 mai 1922, Botoșani)

Eseist, editor, istoric, publicist, traducător. A absolvit Facultatea de Istorie la Universitatea din București. A avut activitate publicistică în redacțiile: Agerpres, Contemporanul, Veac nou, în redacția publicațiilor pentru străinătate, a fost șef secție literatură universală la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, director adjunct al Centrului pentru Studiul Istoriei Evreilor din România. A debutat publicistic în revista Apărarea (1946). A colaborat cu eseuri, studii și articole la publicațiile: Arc, Buletinul Centrului, Muzeului și Arhivei Istorice a Evreilor din România, Contemporanul, Gazeta literară, România literară, Viața Românească, etc. A fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Premiul revistei Magazin istoric, Diplomă pentru întreaga operă literară acordată de Uniunea Scriitorilor din România ( 2012). Scrieri: Heinrich Heine, vestitor al timpurilor noi, Kogălniceanu, Un licăr în beznă: Acțiuni necunoscute ale diplomației române, Marta Bibescu – Intrigă fără iubire: piesă jucată în culise, Meandrele istoriei, Timpuri și oameni, 1941: Dureroasa fracturare a unei lungi conviețuiri

1927 – S-a născut Vicu Mândra

(Lewis Mendelovici; n. 5 mai 1927, București)

Istoric și critic literar. A urmat Facultatea de Litere și Filozofie a Universității București (1945–1949) și a devenit doctor în filologie în 1972. A fost redactor la Tinerețea, unde a și debutat în 1946, la Tânărul muncitor, Scânteia tineretului, redactor-șef la Editura Tineretului, redactor-șef adjunct la Gazeta literară și, în paralel, cadru didactic la Facultatea de Limba și Literatura Română din București (din 1950 până la pensionare), trecând prin toate treptele carierei, până la gradul de profesor. A colaborat la Gazeta literară, Teatrul, Viața românească, Contemporanul, Luceafărul, etc. A debutat editorial cu Însemnări despre literatură și teatru (1958). S-a consacrat îndeosebi dramaturgiei, domeniu în genere puțin cercetat la noi. Alte scrieri: Incursiuni în istoria dramaturgiei române. De la Gh. Asachi la Camil Petrescu, Clasicism și romantism în dramaturgia românească (1816-1918), Jocul situațiilor dramatice. Principii, aplicații, analize, Istoria literaturii dramatice românești, vol. I: De la începuturi până la 1890

1929 – S-a născut Victoria Drăgănescu-Zimțea

(n. 5 mai 1929 la București – d. 31 ianuarie 2014)

Soprană. A urmat Conservatorul din București, unde a avut profesori iluștri. A fost coristă în Ansamblul CFR-Giulești, Corul Filarmonicii „George Enescu”, solistă la Ansamblul Sfatului Popular al Capitalei, după care a devenit solistă la Opera Națională București (1959–1969). După 1969 și-a desfășurat activitatea în Germania și Italia: Opera din Innsbruck, Teatrul de Stat din Saarbrücken, Teatrul de Stat Gärtnerplatz din München, Teatrul de Stat din Kassel, Școala de Canto Madrigaliste din Palermo. Repertoriul său a cuprins roluri în Medeea de Cherubini, Nunta lui Figaro, Don Giovanni, Cosi fan tutte și Flautul fermecat de Mozart, La serva padrona de Pergolesi, Fidelio de Beethoven, Cavalleria rusticana de Mascagni, Dama de pică și Evgheni Oneghin de Ceaikovski, Boema și Tosca de Puccini, Olandezul zburător, Tannhauser și Lohengrin de Wagner, Cavalerul rozelor și Electra de Strauss

1933 – S-a născut George Zarafu

(n. 5 mai 1933, Stănislănești, Argeș)

Scriitor, epigramist și autor de cărți pentru copii, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A absolvit Facultatea de Filologie, din București, (1958) și s-a dedicat, până la pensionare, activității de editor de carte, la E.S.P.L.A. și apoi la Editura „Ion Creangă”. În același timp a scris propria operă, numeroase volume de versuri pentru copii: Pauze cu aplauze, Ținte cu învățăminte, dar și volume de epigrame ori volume cu antologii: Epigramiști români, Zece umoriști români, Epigrame de Păstorel Teodorescu, Cincinat Pavelescu. Volumul său, Lumea prin care am trecut, este o biografie sui-generis, cu zeci de pagini de epigrame scrise cu diferite ocazii și în diverse medii literare, despre colegi, poeți și scriitori și alți epigramiști pe care i-a întâlnit, în lunga viață… precum și replici date celor care au scris despre el

1933 – A încetat din viață Ernest Juvara (n. 5 mai 1870, Bârlad, Vaslui – d. 5 mai 1933, București)

Medic inovator în tehnica chirurgicală și instrumentală, profesor universitar la Facultatea de Medicină din București

1936 – S-a născut Ion Dumeniuc

(n. 5 mai 1936, Socii Noi – d. 3 noiembrie 1992, Chișinău)

Lingvist, profesor universitar, publicist și om de stat moldovean, luptător pentru revenirea la grafie latină și denumirea de limbă română. Rutean prin origine, a fost unul dintre cei mai aprigi, mai harnici, mai consecvenți și mai onești luptători pentru suveranitatea limbii române la ea acasă. A participat activ la opera de renaștere spirituală a românilor din Basarabia. Este autorul materialelor didactice pentru învățământul superior: Introducere în lingvistică, Lingvistica generală, Norme ortografice, ortoepice și de punctuație ale limbii române. A fost primul redactor-șef al revistei Limba română, primul Director al Departamentului pentru funcționarea limbilor al Republicii Moldova

1939 – George Enescu a dirijat Orchestra Filarmonică din New York

Cu prilejul unui concert în cadrul Expoziției Internaționale, programul prezentat cuprinde lucrări de muzică românească

Ciocârlia

1948 – S-a născut Gheorghe Tătaru

(n. 5 mai 1948, Drobeta-Turnu Severin – d. 19 decembrie 2004, Iași)

Fost jucător de fotbal (Steaua București, Echipa Națională), Maestru al Sportului. A jucat în echipa națională de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal din Mexic, 1970

1948 – A încetat din viață Sextil Pușcariu (n. 4 ianuarie 1877, Brașov – d. 5 mai 1948, Bran)

Filolog și lingvist, istoric literar, pedagog, cronicar muzical și teatral, memorialist, poet

Studioul Teritorial Timişoara, 19551955 – Începe să emită Studioul Teritorial Timișoara al Radiodifuziunii Române

Prima emisiune a fost difuzată la ora 20:15; primul text a fost un șablon, o modalitate de exprimare caracteristică acelor vremuri

1955 – S-a născut Emil Klein

(n. 5 mai 1955, Roman – d. 29 aprilie 2004, Reggio nell’Emilia, Italia)

Violoncelist și dirijor. A urmat Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București. File Written With Compupic(r) - Photodex Corporation (http://www.photodex.com)În 1978 s-a stabilit în Germania, la Hamburg unde a terminat studiile, cu notă maximă, cu maestrul David Geringas. A devenit asistent al acestuia cântând împreună în Geringas Baryton Trio. A fost membru al trioului Lipatti și al cvartetului Sonare, la Frankfurt. A primit Premiul criticii pentru înregistrarea operei omnia a lui Ernst Krenek pentru cvartet de coarde. Cariera solistică l-a purtat să cânte cu cele mai prestigioase orchestre simfonice: Berlin, Viena, Londra, Philadelphia, Gran Canarie, Magdeburg, Radio București etc., în cele mai faimoase săli de concert din lume. A participat timp de patru ani (1993–1996) ca docent de Violoncel și Muzică de Cameră la cursurile Academiei internaționale de vară din Cervo (Italia). În 1995 a fondat la Hamburg orchestra de cameră Hamburger Solisten, cu care a fost în turnee în toată lumea, în calitate de dirijor și solist. A înregistrat peste optzeci de CD-uri cu un repertoriu foarte vast, de la Bach, Vivaldi, Mozart, Donizetti, Boccherini, la Paul Hindemith și Ernst Krenek. A fost distins cu Premiul criticii în Germania pentru înregistrarea Anotimpurile de Vivaldi

Wolfgang Amadeus Mozart – String Quartet No. 1 in G Major Sonare Quartet: Ruxandra Constantinovici-violin I, Laurentius Bonitz-violin II, Marius Nichiteanu-viola, Emil Klein-celo

1956 – A fost înființat Institutul de Arheologie din București

Institut al Academiei Române, specializat în preistorie, istorie veche, arheologie clasică și istorie medievală. Casa Macca - Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", 1956Institutul are o publicație profesională, revista de arheologie Dacia, fondată în 1924 de arheologul și istoricul român Vasile Pârvan, denumită la înființare Dacia – Recherches et découvertes archéologiques en Roumanie, care astăzi se numește Dacia – Revistă arheologică și de istorie veche, având subtitluri identice în patru limbi de circulație, franceză, engleză, germană și rusă

1956 – S-a născut Ștefan Mitroi

(n. 5 mai 1956, Siliștea, Teleorman)

Prozator, poet, dramaturg, publicist, traducător, jurist. Absolvent al Facultății de Drept din Iași, în anul 1980, a devenit Doctor în Drept în 2004. A debutat, ca poet, în revista Astra din Brașov, când era elev în anul al II-lea de liceu. A activat, în timpul studenției, în cadrul cenaclului Junimea din Iași, publicând versuri în revistele Opinia studențească, Convorbiri literare, Cronica, Tribuna, Luceafărul, România literară. A fost redactor la ziarul Scânteia Tineretului, redactor-șef al ziarului Tineretul liber, redactor-șef adjunct la Televiziunea Română, director al ziarului Azi, redactor-șef adjunct la ziarul Curierul Național, consilier pe probleme de cultură și presă al ministrului de Interne, cadru didactic la Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza”. Ca prozator, a debutat, în 1983, în Suplimentul literar și artistic al ziarului Scânteia tineretului. După 1990, a publicat rar în revistele literare. Scrieri: Nimic despre singurătate, Somnul verde al copacilor, Adio, îngere păzitor, Biblia pentru furnici

1957 – Prima transmisie sportivă în direct la Televiziunea Română: meciul de rugbi Anglia-România

Meciul de Rugbi Anglia-România în direct la TVR, 1957Pe Stadionul Republicii, în fața a 20 000 de spectatori, selecționata Bucureștiului a evoluat contra echipei naționale de tineret a Angliei, prezentata sub numele de selecționata Londrei. Oaspeții ne-au învins cu scorul de 11-3 (3-3), iar Televiziunea Română a realizat, cu aceasta ocazie, a doua transmisiune directă din exteriorul sediului instituției

1965 – S-a născut Irina Schrotter

(n. 5 mai 1965, Iași)

Creatoare de modă. În timpul facultății, a fost membră a brigăzii Seringa, faimoasă înainte de 1989 pentru textele umoristice care persiflau regimul Ceaușescu. A refuzat să intre în Asociația Studenților Comuniști și în Partidul Comunist Român. Tot din timpul facultății a început să se preocupe de creația vestimentară, pasiune pe care o moștenește de la mama sa. Înainte de 1989, a lucrat la primele colecții pentru fabrici din Iași precum Tomiris și Cooperativa Sporul, care s-au bucurat de o bună primire. În 1990, a deschis primul magazin, dedicat confecțiilor și primul salon de înfrumusețare din Iași, care a fost declarat ulterior etalon în România. În 1991, a avut prima prezentare de modă la Teatrul Național din Iași, iar în 1995, prima prezentare de modă la București. Din 1996 a început prezentările bisezoniere în acest oraș, unde a dechis și primul magazin propriu pe Calea Victoriei. Brandul Irina Schrotter este vândut astăzi pe toate cele 4 continente, clienții principali fiind în Anglia, Elveția, Italia, Japonia, Brazilia, Liban, Arabia Saudită, Kuweit. În România deține cinci magazine și o rețea de clienți în toată țara

1972 – A încetat din viață Oscar Szuhanek (n. 1887, Tomești – d. 5 mai 1972, Timișoara)

Pictor bănățean, a realizat numeroase peisaje urbane ale Timișoarei

1979 – A încetat din viață Fritz Kimm (n. 12 ianuarie 1890, Brașov – d. 5 mai 1979 Lechbruck am See, Germania)

Grafician și pictor german originar din România

1990 – Fenomenul Piața Universității

Într-o declarație transmisă agenției Rompres, Ion Iliescu a afirmat: „Regret în mod sincer folosirea cuvântului golan la adresa celor din Piața Universității. Informațiile de care dispuneam la ora când am folosit termenul nu erau măgulitoare pentru unii din organizatorii disimulați ai demonstrației, dar rămâneau incomplete în raport cu ansamblul manifestațiilor. Oricum, termenul a fost și rămâne regretabil. Orice contestare a Legii electorale și a autorităților CPUN poate duce numai la anarhie și haos. În dialogul inițiat am exprimat deja că nu pot constitui obiect de negociere nici data alegerilor, nici prevederile Legii electorale asupra cărora CPUN s-a pronunțat deja”.

La mitingul electoral al PNL, de la Brăila, Radu Câmpeanu, vicepreședinte al CPUN, și candidat la Președinția României din partea PNL, a fost agresat la o întâlnire cu simpatizanții săi. De același tratament a avut parte și Ion Rațiu în cadrul unui întâlniri electorale la Buzău.

La inițiativa mai multor asociații, ligi și comitete, care au ca rațiune de existență relațiile dintre România și Basarabia, malurile Prutului au fost unite printr-un pod de flori. În această zi s-a putut trece în ambele sensuri prin câteva puncte de frontieră, fără pașaport, fără vize și taxe vamale. S-a stat la coadă pentru a trece frontiera artificială care a despărțit decenii la rând una și aceeași țară. S-a trecut râul pe un pod de vase, pe poduri sau înot, cu pungi de plastic deasupra capului în care sunt flori și cărți în limba română. Oamenii se îmbrățișau, plângeau, își făceau daruri, ca după o lungă despărțire.

În mai multe localități din țară au avut loc mitinguri de solidaritate cu Piața Universității

2001 – Ilie Ilașcu a fost eliberat din Închisoarea Hlinaia (Tiraspol)

Ilie Ilașcu a fost scos din celula la primele ore ale dimineții, fără a i se spune care este motivul, transportat la Chișinău, unde i s-a cerut sa semneze un document prin care să se angajeze că nu va mai pune niciodată mână pe armă și că nu-i va da în judecată pe cei care l-au ținut în detenție. Motivele reale ale eliberării sale au rămas încă nedezvăluite

2002 – România a câștigat 67 de medalii la Salonul Internațional al Invențiilor și Produselor Noi din Geneva

La ediția nr. 30 (1–5mai), România a câștigat 67 de medalii (din care 15 de aur) și trei premii speciale, ceea ce a clasat–o pe primul loc între cele 44 de țări participante. Printre invențiile românești medaliate cu aur la salonul elvețian se numără Aparat de măsurat presiunea diferențială în gaura de sondă (Institutul de Mecanică Fină), Procedeu de obținere a derivaților stabili ai vitaminei U din produse vegetale (Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Timișoara), Linie de protecție și întreținere a pielii contra factorilor oxidanți și a radiațiilor atmosferice (Institutul de Știinte Biologice București), Radioprotector Biologic (Institutul ICSI Râmnicu Vâlcea), Vodca ecologică Bioterra (Universitatea Bioterra din București)

2006 – A încetat din viață Zoe Dumitrescu Bușulenga (n. 20 august 1920, București – d. 5 mai 2006, Mănăstirea Văratec, Neamț)

Personalitate a culturii române, cu o prolifică activitate de cercetător, critic și istoric literar,eseist, filozof al culturii, pedagog și politician

 

#Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei

0 comentarii la „5 Mai în istoria României

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: