Istoria României România frumoasă

6 Mai în istoria României

Biserica Trei Ierarhi Iași

Foto: Biserica Trei Ierarhi, Iași


1639 – Încheierea construcției și sfințirea Bisericii Trei Ierarhi din Iași

Ctitorie a domnitorului Vasile Lupu, monument de o mare frumuseţe, Biserica Trei Ierarhi, 1845cu faţadele integral îmbrăcate în piatră sculptată şi aurită, a fost construită între anii 1637–1639. Gravată în piatră pe fața sudică a Bisericii Trei Ierarhi, inscripția votivă ne lasă să citim: Pisania Bisericii Trei Ierarhi în slavonă„…am ridicat acestă ctitorie în numele celor trei sfinți: Vasile cel Mare, Grigore Teologul, Ioan Gură de Aur și a fost sfințită în luna mai, ziua a șasea, a anului 7147 (1639) de mitropolitul Varlaam…”. Aici se află mormintele lui Vasile Lupu, Dimitrie Cantemir și Alexandru Ioan Cuza.

1658 – Târnosirea Bisericii Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena din Bucureşti

Înălţată ca biserică de mănăstire şi închinată Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, ctitoria domnitorului Constantin Şerban Basarab (1654-1658) şi a lui Radu Leon Voievod (1664-1669) Târnosirea Bisericii Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena Bucureşti, 1658a fost zidită pe locul unei mai vechi biserici de lemn, construită de Oprea Iuzbaşa. Patriarhul Macarie al III-lea al Antiohiei și Mitropolitul Ștefan al Țării Românești, împreună cu ierarhi, egumeni, preoți și diaconi, în prezența ctitorului, domnitorul Constantin Șerban Basarab și a familiei sale, a oficiat slujba de sfințire a locașului care va deveni în 1668 Catedrală mitropolitană, iar din 1925 Catedrală Patriarhală

1872 – A fost înfiinţată prima reprezentanţă diplomatică a României la Berlin

Act de politică externă românească în urma obținerii independenței de stat, care demonstrează poziţia naţională a României, stat liber şi independent. A fost, în ordinea înfiinţării, a cincea agenţie după cele de la Constantinopol, Paris, Belgrad şi Viena. Până la 24 martie 1874, când a fost înfiinţată Agenţia diplomatică de la Petersburg, agentul diplomatic din Berlin era acreditat şi pe lângă curtea Rusiei. Datorită dependenţei României de Imperiul otoman, Agenţia diplomatică de la Berlin, ca şi cea de la Viena, nu avea un caracter oficial, ci oficios. Relaţiile diplomatice oficiale dintre România şi Germania au fost stabilite la 20 februarie 1880, după recunoaşterea formală, la Congresul de la Berlin, a independenţei de stat a României de către Germania, Anglia și Franţa

1885 – Decretul regal privind recunoașterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române

Sinodul Patriarhal a întocmit trei documente fundamentale: Tomosul de recunoaştere a autocefaliei şi două scrisori, una către mitropolitul primat Calinic Miclescu şi alta către primul ministru D.A. Sturza. În Parlamentul României a fost citit Tomosul de autocefalie, iar scrisorile au fost făcute publice. Regele a sancționat decizia Parlamentului

1891 – Paulina Cruceanu a devenit prima farmacistă din România

Între 1888–1891 Paulina Cruceanu a studiat la Facultatea de Medicină din București. Paulina CruceanuÎn 1981, a primit dreptul de liberă practică medicală, de la Consiliul Sanitar Superior. Din greșeală, pe diploma de licență, Paulina Cruceanu a figurat ca „practicantă a religiei mozaice”, ceea ce a dus la returnarea acesteia în vederea obținerii unei diplome noi. Până la eliberarea noii diplome a lucrat ca învățătoare

1894 – S-a născut Filip Lazăr

(n. 6 mai 1894, Craiova – d. 3 noiembrie 1936, Paris)

Compozitor și pianist. Afirmând înclinații muzicale deosebite, a fost dat la Conservatorul din București (1907–1912) să studieze pianul și compoziția, apoi a fost trimis la Leipziger Konservatorium (1913–1914) unde studiază cu Robert Teichmüller și Stephan Krehl. A întrerupt studiile pentru a se înrola voluntar (1916–1918). Filip Lazăr (1894-1936)A fost membru fondator (în 1920) al Societății Compozitorilor Români, membru fondator și președinte al Societății Muzicale Triton, din care mai făceau parte și Darius Milhaud, Artur Honegger, Serghei Prokofiev etc. A întreprins turnee artistice în Franța Elveția, Austria și S.U.A. (în 1933 unde a cântat propriul său Concert de pian sub bagheta lui Kusevitski). A făcut parte din comitetul tehnic al Societății corale Cântarea României din București și din International Society of Contemporary Music. A fost distins cu Mențiune onorifică (1915), premiul II onorific (1919) și premiul I de compoziție George Enescu (1924), cu Premiul Radiodifuziunii Franceze din Paris (1931). A compus muzică simfonică: Suita Română în Re major pentru orchestră, Concerto Grosso pour orchestre, nr. 1, Concertul nr. 3 pentru pian și orchestră, Concertul nr. 4 pentru baterie și 12 instrumente, muzică de cameră: Sonata pentru pian în FA major, Sonata în MI minor pentru vioară și pian, Suitele I, II, III pentru pian, Sonata pentru pian în La bemol, Trio pentru oboi, clarinet și fagot, muzică corală: Dor de crâng, Paparudele, muzică de teatru: La bouteille de Panurge balet: Les Images de Béatrice, muzică vocală: Două cântece de dor și unul vesel, Trei pastorale

Concert pentru pian şi orchestră mică nr. 2 1931

1897 – S-a născut Karl Kurt Klein

(n. 6 mai 1897, Albeștii Bistriței, Bistrița-Năsăud – d . 18 ianuarie 1971, Innsbruck)

Teolog, filozof, scriitor de limba germană din România, membru titular al Academiei Germane din München. A urmat cursurile universităților din Debrecen, Marburg an der Lahn și Cluj, obținând licența în filologie modernă în anul 1920 la Universitatea din Cluj. A fost licențiat în teologie în 1923 la Consiliul regnicolar protestant din Sibiu, fiind promovat în anul 1921 doctor în filosofie la Universitatea din Cluj. A devenit asistent la catedra de germană a Universității din Iași, apoi docent. Karl Kurt Klein (1897-1971)Concomitent, a fost pastor al comunității lutherane din Iași. A obținut funcția de profesor extraordinar la Iași, după ce între 1928–1929 fusese profesor suplinitor la Facultatea de Filosofie din Marburg, fiind și la conducerea institutului universitar Für Grenz-und Auslanddeutschtum la aceeași universitate. A fost membru în comitetul de conducere a societății științifice Verein für Siebenbürgische Landeskunde, Sibiu, director al Bibliotecii Centrale Universitare din Iași. Biblioteca era dezorganizată și înglodată în datorii, dar sub conducerea sa Biblioteca Universitară din Iași a fost complet restructurată, organizarea sa fiind în uz și astăzi. Începând cu anul 1939 a fost profesor titular al catedrei de limba și literatura germană din Cluj, iar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a trebuit să părăsească Universitatea din Iași și și-a continuat cariera științifică la Universitatea Innsbruck, unde a fost numit profesor în 1956. Aici a înființat biblioteca Institutului de Germanistică

1905 – S-a născut Gheorghe Claudiu Suciu

(n. 6 mai 1905, Blaj – d. 12 decembrie 1990, București)

Chimist specializat în dezvoltarea, proiectarea și testarea proceselor din industria petrolului, membru titular (din 1990) al Academiei Române. A luat licența în chimie la Universitatea din Roma și la Facultatea de chimie a Universității din Cluj. S-a specializat în domeniul ingineriei prelucrării țițeiului la Linden (New Jersey, S.U.A.) și la Standard Oil Development Company (1929–1931). În 1932 a devenit doctor în științe chimice. A urcat treptele ierarhiei universitare la București și Ploiești, a fost un remarcabil cercetător științific în domeniile industriei petrochimice și petroliere. Descoperirile sale au fost brevetate în India, Franța, Italia, Marea Britanie (cuptoarele tubulare pentru industria petrolieră, chimică și petrochimică). A contribuit la proiectarea rafinăriilor de la Grupurile Industriale Petrochimice de la Ploiești și Borzești. A fost angajat la Rafinăria Româno–Americană, unde a lucrat ca cercetător, șef de instalație și apoi șef de fabricație. A fost membru în Consiliul permanent al Congreselor mondiale de petrol. A fost distins cu Premiul de Stat (1964)

1908 – S-a născut Ion Vlasiu

(n. 6 mai 1908, Lechința, Mureș – d. 18 decembrie 1997, București)

Sculptor, pictor și scriitor, profesor universitar. După școala de arte și meserii de la Târgu-Mureș și-a continuat studiile la Academia de Arte Frumoase din Cluj (1928–1930) la clasa profesorului Romulus Ladea, pe care nu a absolvit-o, din lipsa banilor pentru taxele de studii. Ion Vlasiu (1908-1997) AutoportretLa 24 de ani avea deja prima expoziție personală de sculptură care, ca și cele care au urmat, s-a bucurat de caracterizări pozitive în presa scrisă. A fost profesor la Academia de arte frumoase din Timișoara, redactor șef al revistei Arta. A fost distins cu Premiul Academiei Române (1939), Premiul Anastase Simu (1942), titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne (1964). Din scrierile sale: Am plecat din sat, Drum spre oameni, În spațiu și timp (jurnal, 4 vol.), Cartea de toate zilele, Obraze și măști

Biografie ilustrată: http://artindex.ro/2012/05/16/vlasiu-ion/

 1922 – S-a născut George Lăzărescu

(n. 6 mai 1922, Călărași – d. 2006)

Istoric literar și traducător, membru al Uniunii Scriitorilor din România și al prestigioaselor instituții romane Internationala de Arta Moderna și Academia Internațională pentru Propaganda Culturii. A urmat cursurile Facultății de Litere și Filozofie, specializarea Limba și literatura italiană–limba latină, ale Universității din București. A beneficiat în 1942 de o bursă la Universitatea din Perugia unde a obținut licența în limba și literatura italiană în 1945 cu lucrarea Mitologia în opera lui D’Annunzio. A fost profesor la diferite licee din Capitală și din provincie, a avut o carieră universitară, din 1954, la Catedra de Limba și Literatura Italiană a Facultății de Limbi Romanice a Universității din București, profesor de limba și cultura română la Universitatea din Pisa (1974–1978). George Lăzărescu (1922-2006)A debutat cu o traducere din Epistolarul lui Tasso (1956). A colaborat la reviste italienești cu articole referitoare la relațiile culturale româno-italiene: Il Veltro, Uominielibri, Opera aperta, Quaderni dell’umanesimoete. Cariera didactică s-a materializat în dicționare, manuale, cursuri, unele de circulație: Morfologia limbii italiene, Corso di storia dell’arte italiana, Breve antologia delta poesia italiana, Italia – cultura e civilta, Civilizație italiană. A publicat studii consacrate literaturii și civilizației italiene: Petrarca prozatorul, Galileo Galilei – dialog cu planetele, dar e la fel de cunoscut și ca traducător, printre alții, din Petrarca, Leon Battista Alberti, Edmondo de Amicis, Alberto Moravia, Giulio Carlo Argan. A dat o versiune italiană a poemelor lui loan Alexandru

1923 – A fost înființată Mitropolia Basarabiei

Mitropolia Basarabiei a fost creată după Marea Unire de la 1918 prin ridicarea Arhiepiscopiei de Chișinău la rangul de mitropolie. Mitropolia Basarabiei, 1925Decizia înființării a fost luată în Sinodul Bisericii Ortodoxe Române din 15 noiembrie 1923. Organizarea propriu-zisa s-a făcut prin legea de organizare a BOR, publicată în Monitorul Oficial în 6 mai 1925. Ahiepiscopul de Chisinau, Gurie Grosu, a fost ridicat la rangul de mitropolit al Basarabiei, pe 21 aprilie 1928. La acea dată, jurisdictia Mitropoliei Basarabiei cuprindea arhiepiscopia Chișinăului, episcopia Hotinului și Bălților și Episcopia Cetății Albe–Ismail

1928 – Marea adunare de la Alba Iulia convocată de Partidul Național Țărănesc

Partidul Naţional–Ţărănesc a declanşat, din ianuarie 1928, campania de răsturnare a guvernului liberal prezidat de Vintilă Brătianu şi constituirea unui cabinet condus de Iuliu Maniu, una dintre cele mai ample asemenea acţiuni din istoria de până atunci a României. Ion Mihalache, vicepreşedinte al P.N.Ţ., a declarat că partidul a început „rezistenţa cetăţenească“. În campania sa, P.N.Ţ. a mobilizat mase mari de cetăţeni la luptă împotriva guvernului, organizând întruniri politice la nivelul comunelor şi judeţelor, apoi pe provincii istorice. La acţiune s-au asociat, în februarie 1928, Partidul Social–Democrat şi Partidul Naţional (N. Iorga). Continuându-şi campania, liderii naţional-ţărănişti au anunţat organizarea unei „mari adunări naţionale“ la Alba Iulia, la 6 mai 1928. Tot atunci urma să se desfăşoare alte cinci întruniri (la Bucureşti, Craiova, Cernăuţi, Iaşi şi Brăila), la care „poporul“ să ceară Regenţei să încredinţeze P.N.Ţ., „în mod solemn şi categoric, mandatul expres de a duce la realizarea imediată a emancipării sale politice, sociale şi economice, în condiţiunile şi cu mijloacele pe care le va socoti potrivite“. Alba Iulia a fost ornată cu drapele tricolore, precum şi cu portretele regelui Ferdinand şi ale reginei Maria. A fost cea mai mare acţiune de acest gen desfăşurată până atunci în România, fiind organizată după modelul celor de la Blaj, din mai 1848, şi de la Alba Iulia din decembrie 1918; o uriaşă mobilizare de forţe, zeci de mii (chiar o sută de mii) de participanţi; o întâlnire prealabilă a conducerii pentru adoptarea deciziilor majore; deplasarea în mijlocul mulţimii şi rostirea de discursuri înflăcărate. Adunarea este continuată cu Marşul asupra Bucureştiului, mişcare de protest a unei părți a participanților la adunare, neautorizată de Maniu, dar care nu și-a atins ținta

1930 – S-a înființat Partidul Ţărănesc-Democrat

În aprilie, politicianul român de origine basarbeană Constantin Stere, urmat de grupul condus de el, s-a retras din Partidul Naţional-Ţărănesc din România şi în 6 mai a constituit Partidul Ţărănesc-Democrat, care a militat pentru apărarea drepturilor și libertăților democratice țărănimii și, mai ales, pentru o largă reconversie a datoriilor agricole. La 13 februarie 1933 PȚD a fuzionat cu Partidul Radical Țărănesc, condus de Grigore Iunian

1930 – S-a născut Dorel Dorian

(n. 6 mai 1930, București – 5 noiembrie 2014, București)

Dramaturg, prozator și eseist, inginer, om politic, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A debutat în anul 1946 cu proză în Tinereţea, apoi a colaborat cu articole şi reportaje în periodice de stânga, precum Revista elevilor, Tânărul muncitor, Scânteia tineretului A lucrat ca inginer pe şantierul termocentralei Paroşeni şi la Trustul Electromontaj din Bucureşti, apoi ca redactor la Viaţa studenţească, Ştiinţă şi tehnică, Tehnium şi la Magazin. A fost autorul multor piese reprezentate scenic, al unor scenarii de film de lung metraj: Regăsire, Avaria și TV, al unor povestiri SF de succes. A activat ca deputat în Parlamentul României din partea minorității evreiești. Opere: N-au înflorit încă merii, Dacă vei fi întrebat, Secunda 58, Ninge la Ecuator, Minciuni adevărate, Ficțiuni pentru revolver și orchestră, Anchetatorul SF şi forţele oculte

1935 – S-a născut Constantin Gheorghe

(n. 6 mai 1935, București – d. 24 februarie, 2006, București)

Pictor, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. A absolvit Academia de Arte București, promoția 1973, la clasa profesorului Corneliu Baba. Între 1973–2005 a participat la toate expozițiile organizate de Uniunea Artiștilor Plastici și Ministerul Culturii din București și în diverse orașe din țară. Între 1979–1989 a efectuat o serie de călătorii de studii în Germania, Polonia, Cehoslovacia, Rusia, Olanda, Belgia, Franța, Italia și Grecia. A avut expoziții personale la Atelier 35, Galeria Orizont, Galeriile Municipale, Teatrul de Comedie, Muzeul de Artă, Opera Română, Galeriile Simeza, Galeriile Ștefan Luchian, Galeriile Apollo, Palace din București, la Galeriile Tribuna din Cluj, precum și la Galeria de Artă a Hotelului Silva din Bușteni. Între 1986–2005 a participat la expoziții de artă românească de la Viena, Frankfurt/Main, Atena, Belgrad, Paris și Beijing. Are lucrări de artă în colecții din întreaga lume

http://autoreprezentari.blogspot.ro/2011/01/constantin-gheorghe-n-1935.html

1941 – S-a născut Paul Tutungiu

(6 mai 1941, Cernavodă)

Poet, membru al Uniunii Scriitorilor din România. După absolvirea Facultății de Filologie a Universității din București (1966), a fost redactor la ziarele Steagul roșu, Dîmbovița, Tîrgoviște (până în 1971), apoi corespondent de presă la Piatra Neamț, redactor la revista Teatrul. A debutat în 1959 cu poezie în Luceafărul. A colaborat la Flacăra, Satul socialist, România literară, Luceafărul etc. A publicat volumele de versuri Imperiul neodihnei, Ordinea peșterii, Colindele din țara lui Orfeu, Partidul si Poetul, Fiul Dunării, Ovații în Carpați, Tărâmuri pentru Făt–Frumos, romanul Drumul Hoților și Dialoguri despre teatru. Activitatea științifică a fost materializată în comunicări pe teme de etnologie

1943 – S-a născut Laurențiu Ulici

(n. 6 mai 1943, Buzău – d. 16 noiembrie 2000, Făgăraș)

Critic literar, om politic. A fost licențiat al Facultății de Filologie (1966) și al Facultății de Filosofie (1970) la Universitatea din București. A debutat cu poezie în Luceafărul (1959) și cu critică în Contemporanul (1965). Laurențiu Ulici (1943-2000)A lucrat ca redactor la revista Contemporanul (1966–1989). A debutat editorial cu volumul de eseuri critice Recurs (1971). A deținut rubrici permanente și în România literară, Luceafărul, Amfiteatru, Ateneu, Tomis, Vatra, Cronica, Convorbiri literare, Astra, iar din 1990 a fost director al revistei Luceafărul, formula nouă. A fost vicepreședinte și președinte al Uniunii Scriitorilor din Romania. Cariera politică și-a început-o în Partidul Alianței Civice, a fost senator, membru în grupul parlamentar de prietenie cu Italia. Dintre scrierile sale: Recurs, Prima verba, Biblioteca Babel, Confort Procust, Dubla impostură

1946 – La București începe procesul mareșalului Ion Antonescu și al lui Mihai Antonescu

Procesul a fost derulat între 6–17 mai de Tribunalul poporului, o instanță ad-hoc, formată din oameni fără o pregătire juridică necesară unui asemenea proces. Președintele Al. Voitin Voitinovici avea doar 28 de ani şi o oarecare relaţie cu liderul comunist Lucreţiu Pătrăşcanu. Acuzatori publici erau Vasile Stoian, un jurist total necunoscut, Constantin Dobrian, judecător de instrucţie din Timişoara și Dumitru Săracu, fost bucătar, lipsit de orice pregătire juridică. Rechizitoriul evita orice referire la imperialismul sovietic, la amenințarea pe care a constituit-o Uniunea Sovietică pentru statul român sau la evenimentele din 1940, când Uniunea Sovietică a anexat Basarabia și nordul Bucovinei. Pactul Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939, prin care Uniunea Sovietica și Germania nazistă își împărțeau sferele de influență în Europa de Est nu a fost menționat… Tribunalul Poporului a pronunțat 13 sentințe de condamnare la moarte, dintre care 3 pedepse au fost comutate la muncă silnică pe viață, iar 6 învinuiți au fost condamnați în absență. Printre cei condamnati la moarte în absență se numara și Horia Sima

1946 – A încetat din viaţă Paul Negulescu (n. 12 ianuarie 1874, București – d. 6 mai 1946)

Jurist, profesor universitar, membru de onoare al Academiei Române, a fost co-fondator al Revistei de drept și sociologie

1947 – S-a născut Titus Andrei

(n. 6 mai 1947, Măicănești, Vrancea)

Realizator de emisiuni radio. Ca absolvent al Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din București (1972), a fost angajat la Radiodifuziunea Română. Din 1987 a coordonat activitatea redacției de muzică ușoară de la postul public de radio. Încă din timpul studenției a fost preocupat și pasionat de muzică ușoară, pop și corală. Între anii 1968–1974 a făcut parte din sextetul Cantabile condus de soprana Smaranda Toscani, care colabora pe atunci cu Teatrul muzical „Ion Vasilescu” din București. Între anii 1975–1983 a realizat cu succes mare la public emisiuni la Radio Vacanța. Prin studioul emisiunilor realizate de-a lungul vremii de el au trecut aproape toții marii cântăreți de muzică pop, ușoară, folk și rock. În 1993, a primit, pentru emisiunea Oriunde te vei afla, nu regreta această noapte, din partea revistei muzicale Vox pop-rock distincția pentru cel mai ascultat program al anului. A fost aproape de fiecare festival de muzică românească ce poate da naștere unor talente noi; a făcut și face parte din juriile de la majoritatea festivalurilor județene și naționale

1950 – A încetat din viaţă Daniel Ciugureanu (n. 9 decembrie 1885, Șirăuți, Briceni – d. 6 mai 1950, închisoarea Sighet)

Politician din Basarabia, deputat în Sfatul Țării, Prim-ministru al Republicii Democratice Moldovenești, ministru în patru guverne ale României, deputat și senator, Vicepreședintele Camerei Deputaților, Vicepreședintele și Președintele Senatului Regatului România Mare, Prim-ministrul întregitor al Basarabiei care a înfăptuit Unirea din 27 martie 1918

1951 – S-a născut Victor Gh. Stan

(6 mai 1951, Arefu, Argeş)

Scriitor, critic şi istoric literar, dramaturg, editor. A fost membru în conducerea Cenaclului „M. Eminescu” (din cadrul Casei de cultură „M. Eminescu”, Bucureşti). În 1983, împreună cu un grup de scriitori a înfiinţat Cenaclul „Nichita Stănescu”, în cadrul Bibliotecii „Mihail Sadoveanu” din Bucureşti., iar în 1990 a înfiinţat Societatea culturală Destine, cu tripticul: Revistă (redactor-şef), Editură (director) şi Cenaclul literar-artistic Destine (preşedinte), societate care funcţionează şi astăzi şi pe care o patronează. A debutat literar cu poezie (1971), a colaborat la: Argeş (Piteşti), Amfiteatru, Scânteia Tineretului, Suplimentul Literar artistic al Scânteii tineretului, România literară, Luceafărul, Actualitatea, Cetatea lui Bucur (Bucureşti), Cronica (Iaşi), Orizont (Timişoara), Tineretul vâlcean, Curierul de Vâlcea (Râmnicu Vâlcea), Meşterul Manole, Argeş expres (Curtea de Argeş), Mioriţa noastră (New York), Pietrele Doamnei (Domneşti, Argeş), Apollon (Urziceni), Luminătorul (Chişinău), PatronatE (fiind redactor), etc. A publicat volume de versuri: Slujbaşul universului particular, Departe de timp, Călător sub umbra clorofilei, În raza petalelor, mp la puterea Timp, proză: O clipă lângă Ursul Panda, teatru: Ascensiunea dragostei, dicționare, sinteze literare, etc.

1961 – A încetat din viaţă Lucian Blaga (n. 9 mai 1895, Lancrăm – d. 6 mai 1961, Cluj)

Filozof, poet, dramaturg, eseist, traducător, jurnalist, profesor universitar, diplomat, membru titular al Academiei Române.

1962 – S-a născut Ioan Vieru

(n. 6 mai 1962, Târgu Neamț)

Poet, eseist și jurnalist. A debutat în revistele Cronica, (1977) și în Luceafărul (1980), cu o prezentare a poetului și ulterior cunoscutului disident Dorin Tudoran. În anii ’80, s-a afirmat în paginile revistei studențești Amfiteatru. A publicat poezii, eseuri, traduceri, interviuri, cronici literare, cronici de artă în revistele România literară, Luceafărul, Tomis, Tribuna, Convorbiri literare, Teatrul, Arta, Magyar Szo, etc. A colaborat la Radio România, la redacția Culturală, editorialist la revista Viața studențească. A fost printre primii jurnaliști și scriitori care au vorbit la radioul național, în Decembrie 1989. Din motive ideologice, după refuzul oricărei intervenții în textul poetic, cu toate încercările unor critici literari cunoscuți care au prezentat referate elogioase, primul volum de poezii, Căile șoimului, i-a apărut cu o întârziere de aproape un deceniu, în 1990. După 1990 a fost prezent în revistele literare cu poezii, eseuri, cronici literare, comentariu politic, a fost redactor al revistei Tomis din Constanța, a colaborat la ziarul România liberă, a făcut parte din redacția revistei Contrapunct, al cărei director a devenit în 1994. Volume publicate: Cearcăn, Coloana oficială, Capodopera cinematografică, Arhiva din spatele asinilor, Hipnoza legii

1984 – Gala de retragere a gimnastei Nadia Comăneci

Gala de retragere a gimnastei Nadia Comăneci, 1984S-a derulat la Palatul Sporturilor din București.

Cu prilejul retragerii sale din activitatea competițională, gimnasta a primit din partea președintelui Comitetului Internațional Olimpic, Juan Antonio Samaranch, Ordinul Olimpic

 

1990 – Podul de flori de peste Prut

La inițiativa mai multor asociații, ligi și comitete, care au ca rațiune de existență relațiile dintre România și Basarabia, malurile Prutului au fost unite printr-un „pod de flori”. Podul de flori de peste Prut, 1990A fost prima deschidere a frontierelor dintre România și actuala Republica Moldova. În mod simbolic au fost lansate flori pe apa Prutului, de pe ambele maluri, iar locuitorilor din România li s-a permis să treacă Prutul în Moldova Sovietică între orele 13:00 și 19:00, fără pașaport, fără vize și taxe vamale. De-a lungul frontierei de 700 km de pe Prut, au fost create opt puncte de trecere: Miorcani–Pererita, Stânca–Costești, Iași–Sculeni, Ungheni–Pod Ungheni, Albița–Leușeni, Fălciu–Țiganca, Oancea–Cahul și Galați–Giurgiulești. La eveniment au participat aproximativ 1.200.000 de oameni. S-a stat la coadă pentru a trece frontiera artificială care a despărțit decenii la rând una și aceeași țară. S-a trecut râul pe un pod de vase, pe poduri sau înot, cu pungi de plastic deasupra capului în care sunt flori și cărți în limba română. Oamenii se îmbrățișau, plângeau, își făceau daruri, ca după o lungă despărțire. După această acțiune, procedurile de trecere a frontierei sovieto-române au fost simplificate considerabil

1991 – A încetat din viaţă Virgil Calotescu (n. 16 ianuarie 1928, Dobroteasa, județul Argeș – d. 6 mai 1991, București)

R regizor de filme documentare și de ficțiune (n. 1928)

1994 – A încetat din viaţă Moses Rosen (n. 23 iulie 1912, Moinești, județul Bacău – d. 6 mai 1994, București)

Șef-rabinul Cultului Mozaic din România, președinte al Federației Comunităților Evreiești din România, deputat în Marea Adunare Națională, membru de Onoare al Academiei Române

 

#Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei

0 comentarii la „6 Mai în istoria României

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: