Istoria României România frumoasă

8 Mai în istoria României

Foto: Inaugurarea Muzeului Național de Istorie a României


Ziua egalităţii de șanse între femei şi bărbaţi

Este marcată la data de 8 mai, având drept scop promovarea egalităţii de şanse între sexe ca parte integrantă a politicii sociale. La data de 8 mai 2002 a fost publicată în Monitorul Oficial al României Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi. Proiectul legislativ pentru instituirea acestei zile a fost adoptat de Senat la 9 septembrie 2014, iar de Camera Deputaţilor, la 11 februarie 2015. Legea nr. 23/2015 privind instituirea zilei egalităţii de șanse între femei şi bărbaţi a fost promulgată la 6 martie 2015. Cu această ocazie, autorităţile administraţiei publice locale pot organiza manifestări şi acţiuni specifice, pentru a atrage atenţia asupra discriminării şi a efectelor acesteia asupra femeilor şi bărbaţilor, iar Societatea Română de Televiziune şi Societatea Română de Radiodifuziune pot include în programele lor emisiuni dedicate acestei zile

 

1600 – Lupta de la Bacău dintre Mihai Viteazu și Ieremia Movilă

Expediția de cucerire a Moldovei a început la 14/24 aprilie 1600, când Mihai Viteazul a plecat din Alba Iulia, lăsând în locul său pe banul Mihalcea. Armata sa a trecut prin Miercurea Sibiului, Făgăraș, Codlea, Brașov, Prejmer. La 26 aprilie/6 mai 1600, trupele lui Mihai Viteazul au pătruns în Moldova prin trei sau patru puncte: pe la Focșani (cu Nicolae Pătrașcu), prin pasul Oituz–Valea Trotușului, urmată după 28 aprilie/8 mai de Mihai Viteazul, prin pasul Rodna–Cucureasa, urmând drumul spre Suceava. Toate coloanele au susținut lupte cu forțele moldo-polone care se retrăgeau spre nord. Înaintând cu greutate, din cauza ploilor torențiale care l-au însoțit o mare parte a campaniei, Mihai Viteazu a ajuns la Bacău unde, la 8/20 mai, a avut loc o bătălie între oastea sa și cea trimisă de Ieremia Movilă. Moldovenii au fost înfrânți, dar pierderile au fost la fel de mari de ambele părți. Mihai Viteazul l-a alungat pe Ieremia Movilă şi a ocupat Moldova. Ieremia Movilă a fugit, găsind refugiu, împreună cu familia sa la Hotin. „Victoria de la Bacău a adus Moldova la picioarele lui Mihai și i-a dus faima până la Roma” (Alexandru I. Gonța, Studii de istorie medievală)

1605 – Ştefan Bocskay a fost recunoscut de către Dieta de la Târgu Mureş principe al Transilvaniei

În februarie, Dieta de la Miercurea Nirajului l-a ales pe Bocskay principe al Transilvaniei. În luna aprilie a fost ales principe al Ungariei la Dieta de la Szerencs. Dieta de la Târgu Mureş l-a recunoscut principe al Transilvaniei în 8 mai. La 14 septembrie, după o serie de confruntări cu sașii din Transilvania, Bocskay este unanim ales principe de către cele trei națiuni aliate transilvane, sași, secui, maghiari (românii majoritari fiind fără drepturi politice) de Dieta de la Mediaș, și instaurat pe tronul princiar. În noiembrie, sprijinul otoman se concretizează în obținerea de către Bocskay a actului (berat) de numire ca principe al Transilvaniei și rege al pașalâcului turcesc, Ungaria

1711 – Proclamaţia către ţară a domnitorului Dimitrie Cantemir

Dimitrie Cantemir s-a adresat locuitorilor Moldovei în 8/20 mai, cu îndemnul de a se ridica la luptă împotriva dominaţiei otomane. Arată că, în timp ce „păgînul cel necredincios şi călcător de jurămînt […] a făcut atîtea năvăliri silnice asupra Moldovei, a dărîmat cetăţi şi întărituri, pe altele le-a luat în stăpînire ca Tighina, Chilia, Cetatea Albă, Galaţii, Renii, Soroca, Izmailul cu alte locuri lîngă Dunăre şi tot ţinutul Bugiacului, şi el însuşi sub cuvinte închipuite, a îngăduit adesea tătarilor să prade toată ţara Moldovei, a luat în aspră robie pe locuitorii ei”…

1849 – Revoluția de la 1848–1849 din Transilvania. Prima Bătălie de la Abrud

(8–10 mai)

După ce generalul maghiar Joseph Bem a cucerit Transilvania în iarna anului 1849, monarhia austriacă a rămas doar cu cetățile Alba Iulia şi Deva (apărate de garnizoanele austriece) și Munţii Apuseni, controlaţi de miliţiile româneşti conduse de Avram Iancu. Guvernul maghiar a dispus ca rezistenţa românilor din Apuseni să fie lichidată prin orice mijloace, ori prin tratative de pace, ori prin forţă militară. Deputatul maghiar de origine română, Ioan Dragoş, a fost trimis în munţi pentru a negocia un armistiţiu, urmat ulterior de o depunere a armelor de către români. Trupele revoluționare maghiare conduse de maiorul Imre Hatvani, care nu a ţinut cont de starea de armistiţiu, au intrat în orașul Abrud în seara zilei de 6 mai, fără a întâmpina opoziţie din partea românilor. Au fost capturaţi atunci prefecţii Ioan Buteanu, Petru Dobra, Vasile Moldovan şi Boteanu, viceprefectul Mureşan, tribunii Moga, Molnar, Mihai Andreica, Ioan Boeriu, Nicolae Begnescu, Arpadi şi alţii. Unii dintre ei vor scăpa din prizonierat în ziua de 7 mai, fiind trimiși la Avram Iancu, pentru a-l convinge pe acesta să se predea. În 8 mai, românii s-au organizat în şase coloane, care au fost postate de jur-împrejurul oraşului Abrud, încercuindu-l. Armata maghiară s-a trezit astfel complet împresurată şi închisă în Abrud. Hatvani a trimis o companie spre defileul Buceş, care a fost respinsă; o altă companie, trimisă la Roşia Montană, pentru a o ajuta pe cea de acolo – cele două companii au fost încercuite de români. Au atacat, pe direcţia Abrud, pentru a ieşi din încercuire, fiind distruse de lăncierii români. Pierderile maghiarilor în luptele din jurul Roşiei Montane au fost de cca 300 morţi, iar localitatea a fost incendiată. Ca răzbunare, maiorul Hatvani a dispus executarea, la Abrud, a mai multor români, printre care şi tribunul Molnar. În cursul nopţii de 9/10 mai, trupele lui Hatvani s-au retras spre Brad, la ora 4 dimineaţa, pe o ceaţă groasă. După un timp, mişcarea de retragere a fost simţită de români şi a reînceput lupta. Panica s-a instaurat foarte repede în rândul trupelor maghiare, însoţite de foarte mulţi civili, acestea încercând doar să se salveze cât mai repede. O parte din civili au fugit înapoi spre oraş, o parte au fost călcaţi în picioare de trupele maghiare care fugeau. În fine, cea mai mare parte a soldaţilor unguri care fugeau au fost ucişi pe drumul spre Brad, traseu pe care au fost atacaţi permanent de românii din satele din zonă. Maiorul Hatvani a reuşit să scape cu viaţă doar prin fugă, însoţit doar de câţiva din oamenii săi

1852 – Premiera comediei Chirița în provincie de V. Alecsandri

Premiera a avut loc la Iași, cu Matei Millo în rolul titular. Comedia Chiriţa în provinţie, este continuarea comediei Chiriţa în Iaşi, din care cauză fusese intitulată iniţial, Înturnarea cucoanei Chiriţa. Piesa lui Alecsandri, cu muzica compozitorului Alexandru Flechtenmacher, oferă „un tablou inedit, încântător pentru ochiul de azi. Amestecul de anteree şi fracuri, de moldovenească grecizantă şi jargon franco-român, de tabieturi patriarhale şi de inovaţii de lux occidental, veselia nebună a cupletelor, învârtirea în danţ a personajelor, ritmica în genere a acestor comedii dau naştere unei plăcute emoţii arheologice” (George Călinescu: Istoria Literaturii Române)

Chirița în provincie

1885 – Primul spectacol în limba română al Trupei de operă a Teatrului Național din București

Trupa română de operă a Teatrului Național din București, alcătuită din inițiativa și sub conducerea lui George Stephănescu (1843–1925), a dat primul spectacol în limba română în 8/20 mai cu opera Linda de Chamounix, de Gaetano Donizetti

1908 – S-a născut Cristian Vasile

(n. 8 mai 1908, Brăila – d. 15 iunie 1974, Sibiu)

Cântăreț de muzică ușoară cu voce de tenor, din perioada interbelică. În clasele primare s-a dovedit cel mai talentat la muzică, ba chiar a fost solistul corului școlii. După ce a absolvit liceul în orașul natal, a luat drumul Bucureștilor. S-a înscris la Conservator. Dorea să devină solist de operă și părea neclintit în hotărâre, dar… tentațiile Bucureștilor îl fac să renunțe și să aleagă muzica ușoară. A abordat tangoul și romanța cu mare lejeritate și cânta cu dăruire, seară de seară, încât, la scurt timp, numele său a ajuns pe buzele tuturor bucureștenilor, iar faima i s-a dus, încet-încet, în întreaga țară și dincolo de granițele ei. Proprietarii restaurantelor faimoase îl curtau pentru a cânta în localurile lor. A iubit tangoul. A cântat și romanțe, dar prea puține. S-a aruncat în brațele tangoului, pe care l-a interpretat în stil propriu, unic, cu mare eleganță. Ion Vasilescu i-a spus „ultimul trubadur”. Două decenii (1928–1949), atât a ținut cariera de cântăreț de muzică ușoară a lui Cristian Vasile. Dar cât timp a ținut a fost o glorie adevărată în domeniul efemerei arte a melodiilor repede îmbrățișate și apoi, tot atât de repede, date uitării. Răcaru, Roata lumii, Vișoiu, restaurantul Grand, terasa Lafayette, acestea au fost localurile în care a cântat. De altfel, compozitorul Ion Vasilescu i-a recunoscut calitățile pe bună dreptate după ce i-a încredințat mai multe melodii care au avut mare succes, printre care și Cel din urmă tango. Numeroși compozitori îi încredințau piesele lor. Era inclus în programele de la Radio, iar casele de discuri Odeon și Columbia îi scoteau disc după disc. Columbia avea pe atunci sediul vizavi de Palatul Telefoanelor, dar pentru imprimări Cristian mergea la Viena. Nu-i lua mult să descifreze o partitură. Câteva piese le-a pus la punct în trenul București–Viena, apoi le-a imprimat, fără nici o ezitare, în timp ce alți interpreți făceau zeci de probe. I-a uluit pe managerii casei de discuri

Iubesc femeia

1921 – A început, la București, Congresul Partidului Socialist din România

Aripa de extremă stângă a PSdR, așa numiții maximaliști, conduși de Alexandru Dobrogeanu-Gherea, Boris Ștefanov și Alecu Constantinescu, profitând de faptul că majoritatea liderilor socialiști erau în pușcărie și în incapacitate de a-și exercita funcțiile, au votat pentru transformarea partidului în Partidul Socialist–Comunist, redenumit apoi Partidul Comunist din România (PCdR). Acest Congres va fi cunoscut ca primul congres al Partidului Comunist Român (8–12 mai). PCdR era profund atașat principiilor fundamentale ale Internaționalei a treia. În România interbelică, PCR a fost o mică organizație politică ilegală, subordonată Cominternului și implicit Uniunii Sovietice care a susținut ideologic revoluția comunistă

1924 – S-a născut Petru Dumitriu

(n. 8 mai 1924, Baziaș, județul Caraș – d. 6 aprilie 2002, Metz, Franța)

Scriitor, membru al Consiliului de conducere al Uniunii Scriitorilor. A început Facultatea de Filosofie la Universitatea din București, ca student al lui Nae Ionescu. A plecat după primul an, cu o bursă „Humboldt”, la Universitatea din München (1941–1944), pentru a studia filosofia, dar a întrerupt studiile în anul III din cauza războiului. A debutat la Revista Fundațiilor Regale în 1943, cu proza Nocturnă în München. În 1945, un juriu în care se aflau Tudor Vianu, Felix Aderca, Pompiliu Constantinescu, Victor Eftimiu și Henriette Yvonne Stahl ( scriitoare care i-a fost multă vreme tovarășă de viață, deși era cu 24 de ani mai în vârstă ca el), i-a conferit Premiul de Debut pentru cea mai bună nuvelă în manuscris a anului. Prima carte, publicată în 1947, este o culegere de opt texte intitulată Euridice. 8 proze. A fost gazetar la Fapta, redactor la Flacăra, la Viața românească (unde a devenit redactor-șef). În 1953 a apărut un nucleu al viitoarei capodopere, nuvela Bijuterii de familie (ecranizată de două ori), iar în 1957 a văzut lumina tiparului Cronică de familie, cea mai însemnată capodoperă a prozei românești, care cuprinde un veac de istorie. A fost un răsfățat al regimului: Premiul de Stat, 1951; Ordinul Muncii, 1956; director fondator al Editurii de Stat pentru Literatură și Artă, 1956; fondator al seriei noi a colecției Biblioteca pentru Toți, 1956. În 1960 s-a produs marea ruptură în viața lui Petru Dumitriu: fuga în străinătate. Continuarea Cronicii de familie, Colecția de biografii, autobiografii și memorii contemporane, manuscris de 1.800 de pagini care aduce evenimentele istoriei românești până în 1954, a fost interzisă la apariție de către cenzură. Fugind în Franța, ca și alți intelectuali est-europeni, cu notele manuscrisului, autorul a publicat un rezumat, Incognito, la Paris. Prima sa carte din exil, Ne întâlnim la Judecata de Apoi trebuia să fie tipărită la Gallimard, cea mai mare editură franceză, dar exilații români din Franța l-au delegat pe Mircea Eliade să intervină pe lângă director ca să-i rezilieze contractul, demers pe care Eliade a reușit să-l ducă la îndeplinire. A scris mult, a publicat aproape anual câte o nouă carte. A scris eseuri, poezii, proză, critică literară. Este primul scriitor român care definește în scrierile sale rolul, condiția și contribuția emigrantului în procesul globalizării europene și printre primii scriitori europeni care înțelege marele viraj al societății omenești adus de noile tehnologii și numit astăzi globalizare

Bijuterii de familie (1957)

1924 – S-a născut Cicerone Ionițoiu

(n. 8 mai 1924, Craiova – d. 26 ianuarie 2014, Paris)

Scriitor, deținut politic în închisorile comuniste din România. A fost condamnat la 26 de ani de închisoare pentru vina de a fi făcut parte din conducerea organizației de tineret a Partidului Național–Țărănesc. Din aceștia și-a petrecut 10 ani prin penitenciare și lagăre de exterminare. În 1979, la intervenția președintelui Franței, Valéry Giscard d’Estaing, a fost lăsat să plece din România și să se stabilească în Franța. După Revoluția din 1989 a început alcătuirea unei enciclopedii cu numele celor care au murit în închisorile comuniste. Munca sa se găsește pe situl web Procesul Comunismului și a fost citată laudativ de către Fundația Academia Civică, numele strânse fiind inscripționate pe monumentul numit Spațiu de Reculegere și Rugăciune din cadrul Memorialului de la Sighet. Dintre lucrările publicate: Rezistența anticomunistă din Munții României. 1946–1958, Martiri și mărturisitori ai Bisericii din România (1948–1989): Vol. 1–Biserica ortodoxă, Vol. 2–Biserica Română Unită cu Roma, Greco–Catolică, Biserica Romano–Catolică, Victimele terorii comuniste. Arestați, torturați, întemnițați, uciși. Vol. 1–11, Genocidul din România – Repere în procesul comunismului, Figuri de legendă

1933 – A încetat din viaţă Spiridon Popescu (n. 13 august 1864, Rogojeni, Galați – d. 8 mai 1933)

Scriitor poporanist și publicist

1934 – Incendiul din Câmpulung

În jurul prânzului, s-a declanşat un mare incendiu la Seminarul „Patriarhul Miron” din Câmpulung. De la o grindă de lemn lipită de coşul bucătăriei, focul a cuprins podul clădirii, unde se aflau dormitoarele seminariştilor. Flăcările s-au extins la clopotniţă şi, din cauza şiţelor aprinse purtate de vânt, au ajuns şi la câteva locuinţe din cartierul „Negru Vodă”. Militarii secţiei de pompieri din localitate, împreună cu cei din Regimentul 30, au evacuat populaţia, în paralel cu operaţiunile de stingere. Datorită ajutoarelor sosite de la Piteşti şi Bucureşti, incendiul a fost lichidat în 24 de ore

1937 – S-a născut Darie Novăceanu

(Aurel Mitutoiu, n. 8 mai 1937, Crasna, județul Gorj – d. 3 aprilie 2018, Madrid)

Poet, traducător de limba spaniolă, scriitor și eseist. A absolvit Facultatea de Filologie din București, secția de Limba și literatura spaniolă (1957–1962). A fost angajat ca referent la Ministerul Afacerilor Externe, colaborând în acest timp la diferite publicații, fiind redactor la revistele Secolul 20, Lumea, Gazeta literară, Luceafărul, România literară. A mai lucrat ca funcționar la Uniunea Scriitorilor din România. În primele zile ale Revoluției din decembrie 1989, deși nu mai avusese legătură cu presa cotidiană, a fost numit director al ziarului Adevărul, înființat prin redenumirea fostului oficios al Partidului Comunist Român, cotidianul Scînteia. În timpul Mineriadei din iunie 1990, ziarul Adevărul, condus de Darie Novăceanu, s-a poziționat de partea minerilor veniți să salveze Capitala, a condamnat în mai multe editoriale Golaniada. A fost trimis ambasador în Spania, (1991–1996), fiind numit și reprezentant permanent al României pe lângă Organizația Mondială a Turismului, cu sediul la Madrid. Ca urmare a primirii Premiului Național al Spaniei pentru ediția Luis de Gongora y Argole. Polifem și Galateea, și a prieteniei cu regele Juan Carlos, Darie Novăceanu s-a stabilit la Madrid, unde a scris poezie românească și a ținut un blog de literatură spaniolă, intitulat Ventana de Darie (Fereastra lui Darie)

1945 – S-a semnat, la Moscova, acordul comercial româno-sovietic

În baza acordului, au fost înfiinţate societăţi mixte româno-sovietice, cu scopul oficial de a gestiona recuperarea datoriilor României față de Uniunea Sovietică – celebrele sovromuri, care s-au dovedit a fi o formă de spoliere rapace a economiei româneşti de către URSS, au reprezentat cea mai durabilă și mai rentabilă formă de exploatare de către URSS a bunurilor generale din România, dar de fapt exploatarea la sânge a bogățiilor naturale ale țării și, în general, a economiei românești. Sovrom-urile au funcționat până în 1956, când au fost dizolvate

1948 – S-a născut Dan Vasile

(n. 8 mai 1948, Chețani, județul Mureș)

Poet. A absolvit Facultatea de Filologie din Oradea (1972) şi Facultatea de Ziaristică din Bucureşti (1985). A fost profesor de limba română la Crăiești, Mureș, corector la ziarul arădean Flacăra roșie, metodist la Casa de Cultura din Lipova, redactor la revista Vatra din Târgu Mureș., bibliotecar la Biblioteca medicală din Arad. A debutat cu poezii în revista Steaua (1968) și editorial cu volumul Priveliștile (1977), obținând premiul la concursul de debut al Editurii Facla. A colaborat la Steaua, Orizont, Vatra, Amfiteatru, Familia, etc. A mai publicat volumul de poeme Nori luminați, apoi Scara interioară, Arbore genealogic, Întâmplări crepusculare și alte poeme, Elegie în grădină. A fost distins cu Premiul Asociației Scriitorilor din Timișoara

1950 – S-a născut Gheorghe Crăciun

(n. 8 mai 1950 – d. 30 ianuarie 2007, Tohanu Vechi, județul Brașov)

Romancier, teoretician literar, profesor universitar de teoria literaturii la Facultatea de Litere a Universității din Brașov. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București, în timpul facultății frecventând cenaclul studențesc de proză Junimea, condus de Ovid. S. Crohmălniceanu. În anii 1970–1973 a înființat revista de perete și cenaclul Noii, alături de colegii săi de generație Gheorghe Ene, Ioan Flora, Ioan Lăcustă, Mircea Nedelciu, Sorin Preda. Debutul său publicistic a avut loc în revista Luceafărul cu poezie. A debutat editorial în 1982 cu romanul Acte originale/copii legalizate. A fost, împreună cu poetul Călin Vlasie, consilier editorial la Editura Paralela 45. Romane publicate: Compunere cu paralele inegale, Frumoasa fără corp, Pupa russa, Femei albastre

1956 – S-a născut Victor Pițurcă

(n. 8 mai 1956, Orodel, Dolj)

Fost fotbalist, antrenor. Ca fotbalist, a debutat la Universitatea Craiova, și-a petrecut mare parte din carieră la echipa Steaua București, cu care în 1986 câștiga Cupa Campionilor Europeni; a câștigat de asemenea Supercupa Europei la Steaua (1987). Ca antrenor, a pregătit Universitatea Craiova, a fost de trei ori selecționer al naționalei României, reușind să califice echipa la Campionatul European de Fotbal din 2000 și la cel din 2008

1970 – S-a născut Anca Ţurcaşiu

(n. 8 mai 1970)

Actriță de film și televiziune și cântăreață de muzică uşoară. A debutat la 14 ani în filmul De dragul tău, Anca!, în regia Cristianei Nicolae. A obținut premii la festivaluri de muzica pop: Mamaia 1986, 1987, 1988, Amara 1986, Vilnius, Lituania 1992. Este interpretă pop în orchestra condusă de Petre Geambașu, din 2005. ÎI plac foarte mult copiii și este profesoară de canto și actorie la grădinița Kids Club, din 2002. A jucat în filme: Miss Litoral, A doua cădere a Constantinopolului, Ho Ho Ho 2: O loterie de familie, Interpretul

Miss Litoral 1990

1972 – A fost inaugurat Muzeul Național de Istorie a României

Pentru a fi creat acest muzeu s-au avut în vedere mai multe clădiri – Palatul Justiţiei, Palatul Poştelor şi clădirea Sfatului Popular al Capitalei, iar în final a fost aleasă clădirea Poştei Centrale din Bucureşti, situată în Calea Victoriei nr. 12, care a fost atribuită Muzeului Naţional de Istorie. Realizarea expoziţiei de bază a Muzeului Naţional de Istorie a fost complexă şi foarte complicată, deoarece trebuia să cuprindă obiecte cu mare relevanţă istorică, dar trebuia să îmbine adevărul istoric cu cerinţele ideologice. Expoziţia de bază a fost chiar de la început împărţită pe secţii: istorie medie, istorie modernă, Tezaurul Istoric, istorie antică, istorie contemporană. La subsol a fost amenajată expoziţia Tezaurul Istoric, iar în curtea interioară a fost ridicată structura uşoară care avea să adăpostească lapidarium-ul şi copia Columnei lui Traian. Primul director al muzeului, între anii 1971–1985, a fost dr. Florian Georgescu

1977 – A încetat din viaţă Ion Cârja (n. 25 martie 1922, Whitman, Virginia de Vest, SUA. – d. 8 mai 1977, New York)

Prozator și fost deținut politic pentru participarea la rezistența anticomunistă din Munții Apuseni, membru fondator al Consiliului Național Român

1979 – A încetat din viaţă Rodica Suțu (n. 15 aprilie 1913, Iași – d. 8 mai 1979, București)

Pianistă, compozitoare, conferențiar universitar, maestru de sunet la Radiodifuziunea Română

1986 – S-a născut Adrian Ropotan

(n. 8 mai 1986, Galați)

Fotbalist care evoluează pe postul de mijlocaș defensiv, în prezent la CS Concordia Chiajna. A câștigat alături de Dinamo București titlul de campion al României în 2007. A jucat la Dinamo Moscova (2009–2012). Face parte din Echipa națională a României

1991 – S-a născut Anamaria Tămârjan

(n. 8 mai 1991, Constanța, România)

Gimnastă de talie mondială, medaliată cu bronz cu echipa lotului de gimnastică feminină a României la Jocurile Olimpice din anul 2008, de asemenea, medaliată cu bronz la Campionatele europene din 2008. A fost distinsă cu Ordinul Meritul Sportiv clasa a III-a

2003 – Congresul SUA a ratificat Protocoalele de aderare la NATO a celor şapte state invitate: România, Bulgaria, Estonia, Lituania, Letonia, Slovacia şi Slovenia

2007 – A încetat din viaţă Victor Moldovan (n. 11 iunie 1926, Zlatna – d. 8 mai 2007, București)

Actor și regizor de teatru și film, profesor la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București

2011 – A încetat din viaţă George Guţiu (n. 30 martie 1924, Vaideiu, Mureș – d. 8 mai 2011, Cluj)

Preot greco-catolic, episcop al Episcopiei de Cluj-Gherla, fost deținut politic

 

#Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei

0 comentarii la „8 Mai în istoria României

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: