Istoria României România frumoasă

13 Mai în istoria României

Foto: Elena Caragiani-Stoienescu, prima femeie aviator din România


1476 – A început campania otomană împotriva Moldovei

Strălucita victorie de la Podu Înalt (Vaslui), repurtată de Ștefan cel Mare al Moldovei (10 ianuarie 1475), nu putea rămâne nepedepsită de sultanul Mehmed al II-lea, Cuceritorul Constantinopolelui, care, comandând el însuși oastea otomană, a pornit din Adrianopol și a deschis marea campanie împotriva Moldovei. A adus în Moldova forţe evaluate de sursele contemporane între 90.000–150.000 de oameni, plus un contingent de trupe muntene, de 10.000–12.000 de luptători, puşi la dispoziţie de Laiotă Basarab, trecut de partea otomanilor. În acelaşi timp, a poruncit tătarilor să prade Moldova, pentru a slăbi şi mai mult apărarea ţării. Scopul atacului otoman, susținut și de tătari, era preluarea cetăților Chilia și Cetatea Albă și înlocuirea lui Ștefan cu alt domnitor loial Imperiuliui. Potrivit istoricilor și cercetătorilor, era cea mai mare armată pe care Europa o cunoscuse în toată istoria sa, fiind pentru prima dată când turcii reușeau o coaliție împotriva Moldovei

1563 – Primul document cunoscut emis de judeţul şi pârgarii oraşului Bucureşti

Documentul, din timpul domniei lui Petru cel Tânăr, fiul cel mai mare și succesorul lui Mircea Ciobanul, a fost emis de judeţul (cârmuitorul) şi pârgarii (membrii sfatului de conducere) oraşului Bucureşti

1806 – A încetat din viaţă Samuil Micu (n. septembrie 1745, Sadu – d. 13 mai 1806, Buda)

Cărturar iluminist, teolog greco-catolic, istoric, filolog, lexicograf, filozof şi traducător, reprezentant al Şcolii Ardelene

1843 – A încetat din viaţă Christian Flechtenmacher (n. 24 septembrie 1785, Brașov – d. 13 mai 1843, Iași)

Jurist sas transilvănean stabilit în Principatul Moldovei. A fost tatăl muzicianului Alexandru Flechtenmacher

1887 – S-a născut Elena Caragiani-Stoienescu

(n. 13 mai 1887, Tecuci – d. 29 martie 1929, București)

Prima femeie aviator din România. În 1913 a luat licența în drept, devenind una dintre primele femei din România licențiată în științe juridice. Primul său zbor l-a efectuat în 1912, însoțită de profesorul său de echitație, Mircea Zorileanu, viitor aviator și de cel care a sprijinit-o permanent, cumnatul său, Andrei Popovici, viitor general de aviație. Brevetul de pilot aviator nr. 1591 din 22 ianuarie 1914 i-a fost eliberat de Federația Aeronautică Internațională la 22 ianuarie 1914, în Franța, după ce a urmat Școala de pilotaj a Ligii Naționale Aeriene de la Băneasa, fondată de prințul Valentin Bibescu și apoi Școala civilă de aviație din Mourmelon le Grand (Paris, 1913). A obţinut brevetul la Paris, pentru că autorităţile din România i-au refuzat cererea. La acea dată, în lume existau doar 10 femei pilot. Pentru că în România nu a putut profesa la vremea obţinerii brevetului, a rămas în Franţa. La 27 de ani s-a angajat ca jurnalist la un cotidian francez şi a lucrat la reporter de război. În analele presei mondiale, Elena Caragiani este amintită drept primul corespondent de război care a realizat reportaje din avion. „Cea mai buna modalitate de a vedea o țară este să o privești prin ochii unei păsări”, spunea în interviurile date ziarelor vremii. A revenit în ţară în 1916, când România intrase în război. Nu a fost nici acum lăsată să intre în lupta pentru apărarea patriei ca pilot de avion de război, dar a putut să transporte cu avionul materiale sanitare şi medicamente şi să participe la evacuarea răniţilor. În doi ani a făcut zeci de zboruri pentru ajutarea şi salvarea militarilor români de pe front. Demersul său a însemnat primul pas spre înfiinţarea aviaţiei sanitare din România de mai târziu. A lucrat ca infirmieră de Crucea Roşie, ajutând la îngrijirea răniţilor români într-un spital din Bucureşti. După război s-a căsătorit cu avocatul Virgil Stoenescu, a plecat la Paris şi a continuat să fie jurnalist, devenind celebră pentru reportajele sale din avion. Între 1917–1928 a realizat o serie de reportaje aeriene celebre în ţări din Africa si America de Sud. A murit la vârsta de 42 de ani, de tuberculoză. Elena Caragiani este cea care a deschis drumul femeilor în lumea aviaţiei, într-o epocă în care acest domeniu era destinat exclusiv bărbaţilor

Mai mult: http://adevarul.ro/locale/alexandria/fabuloasa-poveste-elenei-caragiani-femeie-pilot-romania-cucerit-intreaga-lume-autoritatile-tara-refuzat-sa-i-dea-brevet-1_559fbe08f5eaafab2c6eac76/index.html

1889 – S-a născut Grigorie Comşa

(Gheorghe Comșa; n. 13 mai 1889, Comana de Sus, Brașov – d. 25 mai 1935, Arad)

Episcop ortodox al Episcopiei Aradului, apreciat orator şi „episcop misionar”, membru de onoare (din 1934) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Drept a Universităţii din Budapesta (1915), la care obţine doctoratul; în paralel, a făcut studii la Facultatea de Teologie catolică din Budapesta, obţinând licenţa în 1921, apoi doctoratul la Facultatea de Teologie din Bucureşti (1925). A fost diacon la Sibiu, redactor la Telegraful Român, secretar de resort la Preşedinţia Consiliului Dirigent, subdirector, apoi subdirector general în Ministerul Cultelor şi Artelor din Bucureşti și în paralel diacon la biserica Amza, deputat în primul Parlament al României întregite (1920). În 1925 a fost ales episcop la Arad, păstorind până la moarte. A înfiinţat câteva colecţii de lucrări teologice moralizatoare: Biblioteca preotului ortodox, Biblioteca creştinului ortodox, ş.a. A fost membru al Societăţii Scriitorilor Români şi al Sindicatului ziariştilor din Banat și în Comitetul Central al Astrei. A publicat peste 75 lucrări (volume de predici ș.a.)

1904 – S-a născut Elvira Godeanu

(n. 13 mai 1904 București – d. 3 septembrie 1991, București)

Actriță de teatru, radio, teatru și voce formată la generația de aur a marilor artiști interbelici. A urmat Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică, secţia artă dramatică, la clasa lui Constantin Nottara. A debutat imediat după terminarea studiilor, la numai 21 de ani, la Compania Tantzi Cutava–Mişu Fotino, într-o reluare, Fracul (de Gabor Dregely). Afirmarea a venit cu cel de-al doilea spectacol din stagiunea 1926–1927, când Mişu Fotino a pus în scenă Măiastra fără inimă, adaptarea lui Vasile Voiculescu după Prinţesa Turandot, de Carlo Gozzi. A jucat pe scena Teatrului „Lucia Sturdza Bulandra” şi apoi, din 1929, a Teatrului Naţional din Bucureşti, unde avea să interpreteze roluri memorabile. A interpretat roluri extrem de variate, atât din literatura universală, cât și din cea română: Care din ele de Anton Bibescu, Femeia şi paiaţa de Pierre Frondaie, Ispăşirea Florentinei de Al. Kiriţescu, Elisabeta. Regina Angliei de Ferdinand Bruckner, în ambele jucând alături de Maria Filotti, Troilus şi Cressida de Shakespeare, Escu de T. Muşatescu, Dama cu camelii, O noapte furtunoasă și O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale, Suferinţele tânărului Werther de Goethe, etc. A jucat în filme: Maiorul Mura, Ciuleandra, Povara A fost distinsă cu Ordinul Muncii clasa II (1952) și cu Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a (1967) pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice

O scrisoare pierdută 1953

1917 – S-a născut Tudor Greceanu

(n. 13 mai 1917, București – d. 29 decembrie 1994, București)

Aviator de elită în timpul celui de al doilea război mondial. Descendent al unor vechi familii de boieri moldoveni, era posesor a șase brevete de pilot (brevetul de pilot de război, obținut în școala militară, brevetul de pilot de vânătoare, brevetul de instructor de zbor, brevetul de pilot de bimotoare, brevetul de înaltă acrobație, brevetul de zbor de noapte și brevetul de zbor fără vizibilitate), inclusiv brevetele și insignele de pilot german, italian și american. A avut la activ 6.000 de ore de zbor pe timp de război, realizate în 1.000 de misiuni de luptă, atât în Est, cât și în Vest. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, locotenentul Tudor Greceanu a avut 42 de victorii, doborând 42 de avioane inamice, pentru care a fost răsplătit devenind Cavaler al Ordinului „Mihai Viteazul”_ clasaa III-a. După război, a fost arestat de regimul comunist din România și ținut în închisori cu regim sever ca cea de la Aiud, timp de mai mulți ani. A scăpat de plutonul de execuție, după o evadare spectaculoasă din Penitenciarul Aiud, dar de pe urma torturilor din închisoare i-au fost amputate ambele picioare

1919 – S-a născut George S. Bărănescu

(n. 13 mai 1919, Odobești, Vrancea – d. 2001, Galați)

Inginer, profesor universitar, membru corespondent (din 1963) al Academiei Române, stabilit (din 1979) în SUA. A întreprins activitate de cercetare în domeniul motoarelor cu ardere internă, fiind autor al unor invenţii (brevetate în SUA şi în alte state industrializate) care includ concepte de motoare cu ardere internă având capacitatea de conservare a energiei, toleranţă la combustibili şi emisii poluante reduse. În 1969 i s-a conferit titlul de Profesor universitar emerit al Republicii Socialiste România

1931 – S-a născut Dan Grigorescu

(n. 13 mai 1931, București – d. 15 aprilie 2008, București)

Anglist, istoric și critic literar și de artă, eseist, traducător, profesor de literatură comparată, membru titular (din 2004) al Academiei Române. A urmat secția de filologie germanică a Facultății de Filologie din cadrul Universității din București, obținând diploma de licență în limba și literatura engleză în anul 1954. A lucrat ca redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, muzeograf la Muzeul de Artă al R.S.R. și ca redactor-șef la Editura Meridiane, director al Direcției Artelor în Comitetul de Stat pentru Cultură și Artă. Din 1961 predă la Catedra de literatură universală și comparată a Facultății de Filologie din București (titularizat profesor în 1990), apoi șeful Catedrei de literatură comparată la Facultatea de Litere din București. În 1969 și-a susținut doctoratul, cu teza Shakespeare în cultura română modernă. A fost detașat ca lector în S.U.A., unde a ținut cursuri de istoria și cultura României și de literatură comparată la universitățile din Seattle, Portland și Los Angeles, iar între 1971–1974 fiind numit director al Bibliotecii Române din New York. Din scrierile sale: Trei pictori de la 1848, 13 scriitori americani, Cubismul, Direcții în poezia secolului XX, Istoria unei generații pierdute – Expresioniștii, Brâncuși: rădăcinile operei, La nord de Rio Grande, Columb și insulele zburătoare, Povestea artelor surori. Introducere în ekphrastică, Drumuri printre amintiri

1938 – S-a născut Ludovic Spiess

(n. 13 mai 1938, Cluj – d. 29 ianuarie 2006, Drăgănești-Vlașca, Teleorman)

Tenor lirico-spint. Tânărul Spiess a descoperit marea muzică târziu, la 18 ani, într-o sală de concert din Brașov. Pe atunci avea meseria de gravor în metal. Studiile le-a început la Cluj, cu Vasile Corpaci și Ion Mărgineanu, după care a plecat la București, unde a continuat studiile cu Gheorghe Pașcu. S-a căsătorit cu pianista Gerda Zach. După o scurtă perioadă petrecută la Ansamblul Armatei și debutul la Teatrul Muzical din Brașov, a devenit solist al Teatrului de Operetă din București, unde a cântat în Lăsați-mă să cânt și Lysistrata de Gherase Dendrino, Voievodul țiganilor de Johann Strauss și Țara surâsului de Lehar. A continuat studiile cu celebrul bariton Petre Ștefănescu Goangă, în 1964 ajungând solist al Operei Române. A urmat perioada marilor reușite internaționale: Marele Premiu la Toulouse (1964), Marele Premiu la Rio de Janeiro (1965), Premiul I la s’Hertogenbosch (1966) și o bursă de studii la Milano pentru un an, studiază cu renumitul profesor Antonio Narducci. La Opera Română cântă în Rigoletto, la Opera Română din Cluj și la Toulouse în Samson și Dalila. A avut contracte la operele din Stuttgart, Wiesbaden, Munchen, Koln, San Francisco, Los Angeles, Buenos Aires și Verona, fiind apreciat peste tot. La Salzburg a atras atenția marelui dirijor Herbert von Karajan, cu care a realizat apoi rolul Dimitri din Boris Godunov de Musorgski. A avut o carieră densă, deși destul de scurtă, pe care a completat-o în plan socio-politic, fiind Directorul Festivalului Internațional „George Enescu” (1991), Ministru al Culturii (1991–1992), director al Operei Române din București (2001–2005) și Președintele Comitetului Național Român pentru UNICEF. Ca ministru al culturii, a redeschis Castelul Peleș vizitatorilor, amenajându-l ca muzeu și a organizat centre culturale românești la Viena, Budapesta, Veneția și New York

Giacomo Puccini – Turandot Nessun dorma, Act III, Corul și Orchestra Radio-Televiziunii Române

1940 – S-a născut Mircea Ciobanu

(n. 13 mai 1940, București – d. 22 aprilie 1996 București)

Poet, prozator, eseist, traducător și editor. A urmat studii de filologie slavă la Universitatea din Iași, terminate la București, în 1964. A debutat cu poezie în revista Tribuna (1959) și editorial cu volumul Imnuri pentru nesomnul cuvintelor, apărut în 1966. A fost redactor la Agerpres, la Editura pentru literatură, la Editura Eminescu și la Cartea Românească, încă de la înființarea acesteia, în 1970. După 1989 a fost redactor-șef la Editura Eminescu, de aici trecând la o editură proprie, Vitruviu. Din volumele sale: Patimile, Cartea fiilor, Armura lui Thomas si alte epistole, Cele ce sînt, Istorii (vol. I-VI), Marele scrib (versuri), Viața lumii, Nimic fără Dumnezeu. Convorbiri cu Mihai I al României (vol. I, II), În fața neamului meu

1942 – S-a născut Constantin Vaeni

(n. 13 mai 1942)

Regizor, scenarist și actor. Prima sa legătură cu filmul a avut loc, ca actor, în Dincolo de brazi (1958), regizat de Mircea Drăgan și Mihai Iacob, în adolescență. Ulterior, a absolvit în anul 1969 cursurile de regie de film de la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografie. A debutat ca regizor secund al filmului Printre colinele verzi (1971), regizat de prozatorul Nicolae Breban. A lucrat apoi ca regizor de filme documentare, realizând scurtmetrajele Apoi s-a născut orașul, Suflet din sufletul neamului său, Play-Cupa Davis, Începuturi și Lungul drum al pâinii către casă. A trecut din 1975 la lungmetrajul de ficțiune, realizând Zidul, Buzduganul cu trei peceți, Vacanța tragică, Ancheta, Imposibila iubire, Acasă, Drumeț în calea lupilor, etc. După 1989, a fost director al Studioului de Creație Gamma și membru al Consiliului Național al Audiovizualului

Vacanța tragică (1979)

1945 – S-a născut Ion Oblemenco

(n. 13 mai 1945, Corabia, Olt – d. 1 septembrie 1996, Agadir, Maroc)

Fotbalist, care, în ciuda numărului mare de goluri marcate, n-a fost selecționat niciodată în Echipa națională de fotbal a României. A fost poreclit Tunarul din Bănie, pentru eficacitatea sa la marcarea golurilor. A jucat la: Dunărea Corabia, CFR Electroputere Craiova, CS Craiova, Rapid București, Universitatea Craiova, cu care a câștigat Campionatul României în 1973/74, Cupa României în 1976/77, FCM Galați. După ce s-a retras din fotbal a devenit antrenor secund și apoi principal la Universitatea Craiova (a câștigat Campionatul României de două ori)

1946 – Violonistul american Yehudi Menuhin a cântat la București

Sir Yehudi Menuhin a susţinut la Bucureşti, în sala Aro, şase concerte alături de profesorul său, George Enescu (13–20 mai). Pe 13 şi 15 mai, Enescu l-a acompaniat pe Menuhin la pian, pe 18 mai au cântat amândoi la vioară, iar concertele din zilele de 14, 17 şi 20 mai au fost dirijate de George Enescu

Bach – Concertul dublu de vioară Yehudi Menuhin și George Enescu Prima parte

1947 – S-a născut Gigi Căciuleanu

(n. 13 mai 1947, București)

Dansator, coregraf, profesor, stabilit în Franţa. Este absolvent al Şcolii naţionale de coregrafie. La vârsta de 14 ani a descoperit dansul contemporan de avangardă sub îndrumarea lui Miriam Răducanu, participând la celebrele Nocturne 9 1/2 din Bucureşti. Și-a completat studiile de dans academic şi coregrafie la Teatrul Bolshoi din Moscova. A devenit solist al Operei Române din Bucureşti, dansând roluri din repertoriu. În acelaşi timp, coregrafii acestui teatru au creat roluri anume pentru el: Zidul şi Mandarinul miraculos de Oleg Danovski, Amorul doctor şi Un american la Paris de Tilde Urseanu etc. A câștigat premii internaționale: Premiul I de coregrafie la concursul internaţional de la Köln (1971, 1972), Premiul I la Concursul Internaţional de Coregrafie de la Paris–Bagnolet (1974). A fost angajat de compania Folkwang Ballet din Essen, Germania; împreună cu Rosella Hightower a creat compania Studioul de Dans Contemporan la Grand théâtre de Nancy, care devine ulterior Ballets de Lorraine – Danse Contemporaine de France, susţinut de către Ministerul Francez de Cultură. Este unul din membrii fondatori al Consiliului Internaţional de Dans al Unesco.

Gigi Caciuleanu La Vie En Rose

1949 – S-a născut Julieta Szönyi

(Julieta Szönyi Ghiga, n. 13 mai 1949, Timișoara)

Actriță de teatru și film. A jucat la Teatrul „Alexandru Davila” din Pitești și la Teatrul Mic din București. Cele mai cunoscute roluri ale sale sunt Adnana din Toate pânzele sus (1976) și Otilia din Felix și Otilia (1971). Alte filme: Ecaterina Teodoroiu, Alo, aterizează străbunica!, Mitica Popescu, Cei care plătesc cu viața

Toate pânzele sus Episodul 5, Cântecul sirenei

1955 – S-a născut Dinu Manolache

(n. 13 mai 1955, Rogova, Mehedinți – d. 3 septembrie 1998, București)

Actor de teatru și film, regizor, poet. A absolvit IATC-ul în 1980, în clasa profesorului Octavian Cotescu. Ulterior, a lucrat cu mari regizori români precum Mircea Veroiu, Alexa Visarion, Cătălina Buzoianu, Silviu Purcărete etc. A fost asistent la clasa profesorului Mircea Albulescu, regie, cu piesele Pădurea de William Shakespeare și Bechet. Ultimul teatru în care a regizat a fost Teatrul Mic cu piesele Trei nopți cu Madox și Desculț în parc. A scris și poezii păstrate încă în manuscris. A jucat la Teatrul Mic în Titanic vals, Mătrăguna, Amurgul burghez, Mitică Popescu, Ca frunza dudului, Maestrul și Margareta și în filme: Cine mă strigă?, Fata Morgana, Mult mai de preț e iubirea, Căruța cu mere, Idolul și Ion Anapoda, Desene pe asfalt, Campioana

Mult mai de preț e iubirea (1982)

1968 – S-a născut Oana Sârbu

(n. 13 mai 1968, București)

Cântăreață de muzică ușoară și actriță de film. În 1985 a câștigat trofeul Steaua fără nume, iar în 1986, Premiul Tinereții la Festivalul Mamaia ’86. Și-a început cariera de actriță cu rolul din filmul Liceenii. A creat o adevărată modă; ani la rând, fetele de liceu s-au tuns precum personajul pe care l-a interpretat în acest film, Dana. A susținut turnee în Statele Unite ale Americii, Germania și Israel. Actualmente joacă la teatrul „Constantin Tănase”. Albume muzicale: Te Iubeam, Lumea basmelor, Un altfel de portret. Filme: Liceenii, Extemporal la dirigenție, Secretul Mariei

Te iubeam

 

1974 – A încetat din viaţă Stephan Roll (Gheorghe Dinu/Dinev; n. 5 iunie 1903, Florina/Macedonia – d. 13 mai 1974, București)

Poet și prozator, de origine bulgară, reprezentant al literaturii românești de avangardă

1979 – Nadia Comăneci a câștigat, pentru a treia oară consecutiv, titlul european absolut

La cea de–a XII–a ediție a Campionatului european de gimnastică de la Copenhaga (11–13 mai 1979), Nadia Comăneci a câștigat medalia de aur pentru individual compus, sol, sărituri – performanță unică în istoria competiției

 

2004 – Parlamentul României a aprobat Carta albă a securități și apărării naționale a Guvernului

Document în baza căruia urma a fi elaborată strategia militară a României pentru perioada următoare. A intrat în vigoare la 16 iunie 2004

1991 – Normele nr. 630/1991 pentru aplicarea prevederilor referitoare la înființarea și funcționarea caselor de schimb valutar

Sunt publicate în Monitorul Oficial normele elaborate conform Regulamentului privind operațiunile curente și transferurile de capital cu mijloace de plată străine, emis de Banca Națională a României

2008 – A încetat din viaţă Colea Răutu (Nikolai Rutkovski; n. 28 noiembrie 1912, Limbenii Noi, Bălți, Basarabia/Republica Moldova – d. 13 mai 2008, București)

Actor de teatru și film, cupletist

2010 – A încetat din viaţă Alexandru Sever (Solomon Silberman; n. 22 ianuarie 1921, Moinești, Bacău – d. 13 mai 2010, Beer Șeva, Israel)

Prozator și dramaturg de origine evreiască, în anul 1990 a emigrat în Israel, unde a continuat să scrie în limba română

 

#Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei

0 comentarii la „13 Mai în istoria României

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: