Istoria României România frumoasă

21 Mai în istoria României

Foto: Muzeul Simu


Sfinţii Mari Împăraţi şi întocmai cu Apostolii Constantin şi mama sa, Elena

1821 – Tudor Vladimirescu a fost arestat în tabăra de la Golești de oamenii lui Ipsilanti

Părăsit de căpitanii săi, acuzat de trădare de către Eterie, conducătorul Revoluției de la 1821 a fost arestat de către Iordache Olimpianul și predat lui Alexandru Ipsilanti. Tudor Vladimirescu a fost capturat de oamenii lui Ipsilanti, din mijlocul taberei sale, fără ca vreunul dintre panduri să se împotrivească pe 21 mai/2 iunie, iar o săptămână mai târziu, în noaptea de 27/28 mai a fost executat

1826 – S-a născut Karl Storck

(n. 21 mai 1826, Hanau, Germania – d. 18 mai 1887, București)

Sculptor român de origine germană, stabilit în București din 1849. A venit în Țara Românească, chemat de giuvaergiul Josef Resch ca meșter cizeleur și argintar. A părăsit atelierul lui Resch și a început să modeleze stucaturi, devenind asociatul sculptorului Georg Fles, iar în 1855 și-a deschis un atelier propriu. Constatând că există o cerere mare pentru sculptura figurativă, el a plecat la München, pentru a se specializa în sculptura decorativă. Revenit în 1858 la București, a continuat să lucreze ca pictor și sculptor decorativ. A început să execute și comenzi de busturi, ceea ce a dus la recunoașterea talentului său. A lucrat în domeniul sculpturii statuare, portetistice și al celei decorativ-monumentale. A realizat: Domnița Bălașa, Spătarul Mihail Cantacuzino, Ana Davila. A fost primul profesor de sculptură la Școala de Arte Frumoase din București, fondată de Theodor Aman în 1864, a cărei catedră de specialitate a condus-o până la moarte

Biografie ilustrată: http://artindex.ro/2012/05/16/storck-karl/

1836 – A încetat din viaţă Barbu Paris Mumuleanu (n. 1794, Slatina – d. 21 mai 1836, București)

Poet autodidact, a scris versuri în spiritul vechi al vremii, poezii erotice, senzuale dar monotone

1855 – S-a născut Constantin Dobrogeanu-Gherea

(Solomon Katz; n. 21 mai 1855, Slavianka–Ekaterinoslav/Dnipro, Imperiul Rus/Ucraina – d. 7 mai 1920, București)

Critic literar, sociolog, fruntaș socialist. A absolvit Universitatea din Harkiv. A fost unul dintre membrii marcanți ai Partidului Social Democrat Român, un critic literar prodigios, cunoscut pentru polemica sa cu Titu Maiorescu, care susținea ideea artei pentru artă, în timp ce Constantin Dobrogeanu-Gherea era adeptul teoriei artei cu tendință. A deținut în proprietate restaurantul gării din Ploiești, fapt ce îi dădea prilejul lui Titu Maiorescu să lanseze ironii la adresa competențelor sale critice, spunând că lui Gherea îi reușesc mai bine sandvișurile decât articolele de critică literară, în timp ce Hasdeu, cu umorul său binecunoscut, spunea că mâncarea de la restaurantul criticului Gherea era „mai presus de orice critică”. Poate fi considerat un precursor al criticii sociologice. Articolul său fundamental, o veritabilă ars poetica a criticii literare, rămâne Asupra criticii. Alte lucrări: Personalitatea și morala în artă, Tendenționismul și tezismul în artă, Cauza pesimismului în literatură și viață, etc.

1880 – S-a născut Tudor Arghezi

(Ion Nae Theodorescu; n. 21 mai 1880, București – d. 14 iulie 1967, București)

Poet, prozator și publicist, cunoscut pentru contribuția sa la dezvoltarea liricii românești. A urmat cursurile gimnaziului „Dimitrie Cantemir” și apoi pe cele ale liceului „Sfântul Sava”. De la vârsta de 11 ani, din cauza situației familiale, a fost nevoit să se întrețină singur, dând meditații. A debutat literar în anul 1896 cu poezia Tatăl meu în ziarul Liga Ortodoxă, condus de Alexandru Macedonski. La cenaclul lui Macedonski l-a cunoscut pe Grigore Pisculescu (Gala Galaction), cu care va rămâne prieten apropiat. Între 1900–1904, a fost călugăr la Cernica chiar dacă nu era credincios. Ulterior, a declarat ca de fapt dorea să aibă un stil de viață comod. A publicat versuri și poeme în proză la Revista Modernă și Viața nouă. Opera sa poetică este de o originalitate exemplară. A scris, între altele, teatru, proză (notabile fiind romanele Cimitirul Buna Vestire și Ochii Maicii Domnului), pamflete, precum și literatură pentru copii. A fost printre autorii cei mai contestați din întreaga literatură română. Ca publicist, până în 1910 – când a început să conducă sau să editeze el însuși reviste și ziare (Cronica, Cuget românesc, Națiunea, Bilete de papagal) – a publicat la mai multe periodice ale vremii: Revista modernă, Viața nouă, Facla, Viața românească și altele. Dintre volumele sale: Cuvinte potrivite, Flori de mucigai, Ochii Maicii Domnului, Cimitirul Buna-Vestire, Ce-ai cu mine vântule?, Bilete de papagal, Cântare omului, Poeme noi, Versuri lungi, Testament

1881 – S-a născut Iosif Iser

(Iosif Isidor Rubinsohn; n. 21 mai 1881, București – d. 25 aprilie 1958, București)

Pictor și grafician, membru (din 1955) al Academiei Române. A studiat la München și la Paris. Inițial, a fost inspirat de curentul expresionist, pictând cu linii groase și unghiuri ascuțite, cu un colorit în care predomină tonurile pământoase. A început cu desene satirice, caricaturi pentru presa socialistă, Facla sau Adevărul. În perioada de maturitate artistică, pictura lui cuprinde scene de viață, pe teme dobrogene, cu portrete de localnici tătari. În urma unor călătorii în Spania și în Orient, a adoptat o coloristică mai luminoasă, exotică, compozițiile având echilibru și monumentalitate. A continuat cu tema tătarilor. După Al Doilea Război Mondial, a pictat teme socialiste, în special portrete de muncitori

Biografie ilustrată: http://artindex.ro/2012/05/16/iser-iosif-2/

1886 – S-a născut Mihail D. David

(n. 21 mai 1886, Negrești, Vaslui – d. 26 iunie 1954, Iași)

Geograf și geolog, profesor universitar, membru titular (din 1936) al Academiei de Științe din România, membru corespondent (din 1935) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Științe a Universității din Iași, Secția de Științe Naturale, luându-și licența în anul 1910. După absolvirea facultății, a fost profesor la Liceul Internat din Iași, unde a predat Științele naturale, apoi asistent suplinitor la Catedra de Geologie și Paleontologie de la Universitatea din Iași, preparator-desenator suplinitor la Catedra de Geografie, suplinitor la Catedra de Geologie și Paleontologie, unde a predat și cursul de Agrogeologie la Secția agricolă. Ca ofițer, cu gradul de căpitan, a participat activ la Primul Război Mondial, fiind decorat cu Războiul de Întregire – bareta Ardeal, cu Egreta Mihai Viteazul și cu Coroana României. Ca profesor la Catedra de Geografie, și-a concentrat toate forțele și priceperea pentru organizarea temeinică a învățământului și a cercetării geografice, fără a rupe legăturile cu geologia. A organizat o bibliotecă de specialitate și un laborator fotografic, a condus lucrări practice, excursii de studiu, s-a preocupat de înalta ținută a manualelor

1887 – S-a născut Alexandru Borza

(n. 21 mai 1887, Alba Iulia – d . 3 septembrie 1971, Cluj)

Botanist, întemeietorul Grǎdinii Botanice din Cluj si al geobotanicii din România, precum și preot român unit (greco-catolic), protopop onorar al Clujului, membru fondator al Academiei de Științe din România, membru (post-mortem) al Academiei Române. A urmat Seminarul Central Catolic din Budapesta (1904–1908) și apoi Facultatea de Științe din Budapesta, obținând licența în 1911 și doctoratul în științe naturale, cu summa cum laude, în 1913. A fost profesor de științe naturale la Liceul de Băieți din Blaj, apoi profesor de botanică la Universitatea din Cluj (1919–1947). La Cluj a desfășurat, în aproape trei decenii, o activitate prodigioasă, întemeind publicații științifice, ctitorind și conducând Institutul Botanic, a fondat în anul 1920 Grădina Botanică din Cluj (care îi poartă numele, din anul 1991) și Muzeul Botanic. Tot la inițiativa sa, a fost înființat Parcul Național Retezat, primul parc național românesc, avându-l alături pe Emil Racoviță. Împreună cu un grup de profesori, ofițeri, ziariști, oameni de litere și politicieni a ajutat la pornirea mișcării de cercetași din România și la dezvoltarea organizației Cercetașii României. S-a aflat în rândul cărturarilor ardeleni care la 1 decembrie 1918 au participat la Alba Iulia la votarea unirii Transilvaniei cu România. Episcopul Iuliu Hossu a reușit să-i încredințeze spre păstrare singurul album cu fotografiile realizate de Samoilă Mârza la Marea Adunare de la Alba Iulia, acest album fiind redat Episcopiei de Cluj-Gherla în anul 1990, de către Viorica Lascu, fiica profesorului Borza

1887 – S-a născut Florica Musicescu

(n. 21 mai 1887, Iași – d. 19 martie 1969, București)

Renumită pianistă și profesoară de pian, fiica compozitorului și muzicologului Gavriil Musicescu. A studiat pianul, mai întâi cu Margareta Sion şi Aspasia Sion-Burada, apoi, la Leipzig, cu Robert Teichmüller. A început să predea la Academia Regală de Muzică din Bucureşti din 1921, în ciuda faptului că nu avea nicio diplomă de studii. „Domnişoara Musicescu” este considerată unul dintre fondatorii şcolii pianistice din România, iar numărul elevilor ei a căror faimă a depăşit graniţele României este considerabil: Dinu Lipatti, Corneliu Gheorghiu, Radu Lupu, Dan Grigore, Madeleine Cantacuzino, Paul Dan, Sorin Enăchescu, Mihai Brediceanu, Svetla Protich, Marietta Orlov, Myriam Marbe, Mîndru Katz, Tamás Vesmás, Shulamith Shapira, Maria Fotino

1892 – A încetat din viaţă Grigore Cobălcescu (n. 22 septembrie 1831, Iași – d. 21 mai 1892, Iași)

Geolog şi paleontolog, membru titular al Academiei Române, considerat creatorul școlii românești de geologie și întemeietorul cercetărilor geofizice din România

1893 – S-a născut Al. Popescu-Negură

(n. 21 mai 1893, Râmnicu Sărat – d. 31 ianuarie 1974, Arad)

Poet, publicist. A debutat în ziaristică, în anul 1920, la publicația Dacia. Stabilit la Arad, în anul 1921, a colaborat sub pseudonimul Negură la Luceafărul, Banatul, Transilvania, Familia, Cele trei Crișuri, Universul literar, Urzica, România de Vest, Salonul literar, Pagini literare, Cuvântul liber, Viața socială. Aici a scos primul ziar româanesc de după Unirea de la 1 decembrie 1918, cu titlul Solidaritatea (1921), a editat, pe cheltuiala sa, revista Hotarul (1933–1940) și a devenit corespondent la publicațiile Universul, Adevărul și Dimineața. Opera: Sărmanul pescar, Parodii adevărate, Ardealul, Ecoul tăcerii

1897 – S-a născut Smaranda Brăescu

(n. 21 mai 1897, Hănțești, Tecuci/Galați – d. 2 februarie 1948, Cluj)

Aviatoare și parașutistă, prima femeie parașutist cu brevet din România, campioană europeană și mondială la parașutism. A absolvit cursurile Academiei de Belle Arte din București, secția de Artă Decorativă și Ceramică (1924–1928). La 5 iulie 1928 a executat primul salt cu parașuta, de la înălțimea de 600 de metri. La 2 octombrie 1931 a câștigat titlul european la parașutism, în urma unui salt de la înălțimea de 6.000 de metri, depășind și recordul american de 5.384 metri. A fost decorată cu Ordinul Virtutea Aeronautică, clasa Crucea de Aur. Proprietară a două avioane, un biplan de tip Pevuez și un bimotor de tip Milles Hawk, a stabilit primul record de traversare a Mării Mediterane cu cel de-al doilea, în 1932, în 6 ore și 10 minute, străbătând distanța de 1.100 km, între Roma și Tripoli. În același an, la 19 mai, a devenit campioană mondială absolută la parașutism, în urma unui salt realizat cu o parașută de construcție românească, de la înălțimea de 7400 de metri, record omologat de aeroclubul din Washington. A fost una dintre puținii instructori de parașutiști militari. A activat ca instructoare la Batalionul 1 de parașutiști de la Băneasa. În timpul războiului a fost activă ca pilot în celebra Escadrilă Albă de avioane sanitare, pe frontul de Răsărit. Pentru activitatea pe front a fost decorată cu Crucea Regina Maria, clasa a III-a. După război, indignată de ceea ce se petrecea în România, a protestat împotriva falsificării alegerilor din 1946, semnând, alături de alte personalități, un memoriu care a fost trimis Comisiei Aliate de Control. Din păcate, acest document a ajuns în posesia delegației sovietice, Smaranda și ceilalți semnatari fiind supuși opresiunii comuniste. A fost condamnată, în lipsă, la 2 ani de închisoare, fiind nevoită să se ascundă, să-și schimbe numele, să pribegească, pentru a nu fi trimisă la închisoare. Petrecându-și ultimii ani din viață sub nume false, nu poate fi reînhumată cu onorurile care i se cuvin

1897 – A încetat din viaţă Karol Mikuli (n. 22 octombrie 1821, Cernăuți, Imperiul Austriac – d. 21 mai 1897, Lemberg, Austro-Ungaria)

Compozitor, pianist și profesor de muzică, medic armeano-polono-român, director artistic al Conservatorului din Lemberg

1899 – S-a născut Constantin Bobescu

(n. 21 mai 1899, Reni, Ucraina – d. 26 mai 1922, Sinaia)

Dirijor, compozitor, violonist, profesor de vioară, şi muzicolog. Descinde dintr-o importantă familie de artişti-muzicieni. Tatăl său, Aron Bobescu, a fost întemeietorul uneia dintre primele trupe de operetă românească. A luat primele lecţii de vioară la vârsta de cinci ani, sub îndrumarea fraţilor săi, Aurel şi Jean Bobescu, apoi cu Eduard Caudella. În anul 1918 a debutat la Iaşi în calitate de violonist concertist, sub bagheta lui George Enescu, interpretând alături de Orchestra simfonică ieşeană Concertul în Mi major pentru vioară şi orchestră de Bach. Debut de bun augur, care îi oferă o bursă de studii la Paris. Se ştie, de asemenea, că Enescu, atunci când şi-a creat cvartetul în România, l-a ales pe Constantin Bobescu printre membrii lui. A fost un talent multidisciplinar, atât ca violonist, prin întinderea şi diversitatea repertoriului de la preclasici la contemporani, cât şi în alte domenii ale muzicii: compozitor, profesor de vioară, dirijor, muzicolog. Compoziţiile sale sunt numeroase şi variate – opere, muzică vocal-simfonică, muzică de film şi muzică de cameră. A fost profesor de vioară la conservatoarele de la Cernăuţi şi Braşov, muzicolog şi publicist în presa de specialitate. Comparat deseori cu Enescu sub raport violonistic a fost vreme de aproape 40 de ani și dirijorul orchestrelor Radioteleviziunii Române

Constantin Bobescu – Rapsodia română nr. 2 în sol major pentru orchestră simfonică (1950)

1906 – S-a născut Profira Sadoveanu

(n. 21 mai 1906, Fălticeni – d. 3 octombrie 2003, București)

Prozatoare și poetă, fiica lui Mihail Sadoveanu. A studiat Filosofia la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității „Al.I. Cuza” din Iași (1925–1929), fără însă a-și susține licența. A intenționat să studieze arta dramatică la Paris, dar nu a obținut consimțământul tatalui. După facultate, a lucrat mult cu tatăl său, ea fiindu-i secretar literar, editor, arhivar, bibliotecar, corector și traducător. A debutat publicistic în Universul literar și artistic cu reportaje și editorial cu romanul Mormolocul în anul 1933. Alte scrieri: Naufragiații din Auckland, Vânătoare domnească, Stele și luceferi, Ochelarii bunicăi, Ploi si ninsori

1910 – A fost inaugurat Muzeul Simu din Bucureşti

Edificiul muzeului a fost construit în stil ionic, similar templelor greceşti şi conţinea opere de o inestimabilă valoare aparţinând unor mari artişti români sau străini, adunate de colecţionarul Anastase Simu. A funcţionat ca muzeu privat până în 1927, când Anastase Simu l-a donat statului român. Clădirea a fost demolată în 1960 de comunişti, iar pe locul ei a fost construit magazinul de confecţii Eva

Mai mult: http://www.b365.ro/muzeul-simu-muzeu-de-arta-bucuresti-muzeu-templu-grecesc_202092.html

1915 – S-a născut Mircea Petrescu-Dâmbovița

(n. 21 mai 1915, Galați – d. 13 aprilie 2013, Iași)

Istoric și arheolog, membru titular (din 1996) al Academiei Române. A urmat studii de istorie, filosofie și drept la Universitatea București, obținând, în 1947, doctoratul în litere și filozofie, specialitatea preistorie. În anul 1938 și-a început cariera universitară ca asistent onorific la catedra de Preistorie și Arheologie a Universității din București și a urmat toate treptele ierarhiei universitare, ajungând profesor și decan la Facultatea de Istorie a Universității din Iași. A îmbinat activitatea universitară cu aceea de cercetător științific la Institutul de Istorie și Arheologie „A.D. Xenopol” din Iași și ca director la Muzeul de Istorie a Moldovei. A întreprins săpături arheologice în Muntenia și Moldova cu privire la neo-eneolitic, perioada de tranziție la epoca bronzului, prima și a doua perioadă a epocii fierului, perioada formării poporului român și Evul Mediu. A participat la numeroase recunoașteri arheologice în Moldova. Dintre lucrările sale: Cetăţuia de la Stoicani, Cucuteni, Scurtă istorie a Daciei preromane. A fost membru titular al Institutului de Preistorie și Protoistorie din Florența, membru corespondent al Institutului Arheologic German

1918 – A încetat din viaţă Ştefan Ionescu-Valbudea (Valbudea, pseudonim după comuna Valea Budei, n. 1856, Bucureşti – d. 21 mai 1918)

Sculptor, a făcut sculptură monumentală, profesor

1926 – S-a născut Constantin Arvinte

(n. 21 mai 1926, Voinești, Iași)

Compozitor, dirijor și folclorist. Între anii 1945–1949 a urmat Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică „George Enescu” din Iași, a urmat apoi Școala militară de muzică – dirijor de fanfară, a făcut studii de perfecționare în domeniul compoziției și a susținut examenul de diplomă cu teza: Folclorul muzical românesc în creația cultă (corală) și în spectacolul scenic (ansambluri profesioniste de folclor) – conducător științific Lazăr Octavian Cosma. A fost dirijor de cor la Ansamblul MAI din București, secretar muzical, folclorist orchestrator la Ansamblul artistic Ciocârlia, inspector în cadrul Direcției Muzicii din Ministerul Culturii, revenind ca dirijor al formației artistice Ciocârlia. A compus muzică de scenă pentru ansambluri artistice, muzică simfonică, de cameră, corală

Constantin Arvinte și Orchestra Ansamblului Profesionist „Drăgan Muntean”

1927 – S-a născut Constantin Petrovici

(n. 21 mai 1927 – d. 13 iulie 2007, București)

Dirijor. Format la școala de elită a celor doi mari maeștri ai baghetei, George Georgescu și Constantin Silvestri, aflați în România în anii tinereții sale, a devenit un muzician bun cunoscător al orchestrei, al strategiilor de repetiție, al stăpânirii emoțiilor în spectacole, al deprinderii unui repertoriu larg și variat. Cariera sa a început la Radiodifuziune, unde a pregătit mai întâi corul, apoi cele doua orchestre. A petrecut mai bine de 40 de ani la pupitrul Operei Naționale București. A fost un muzician de prestigiu, un îndrumător și susținător al tinererelor talente, fie că a fost vorba de soliști sau dirijori

Wagner – Tannhauser Dich teure halle; Maria Slătinaru, Orchestra Operei Naționale București, Dirijor: Constantin Petrovici

1932 – S-a înfiinţat la Timişoara Institutul Social Banat-Crişana, ISBC

ISBC a fost înfiinţat la 21 mai 1932 de către un grup de intelectuali bănăţeni, conduşi de sociologul Cornel Grofşorean, primar al Timişoarei. Preocupaţi de problemele Banatului în cadrul României Mari, iniţiatorii proiectului au dorit să găsească o formulă ştiinţifică, după modelul şcolii sociologice a lui Dimitrie Gusti, ca răspuns la aceste probleme. ISBC a avut şi o revistă dedicată, unde erau publicate studii de interes pentru zona Banatului. Desfiinţat în 1948 de regimul comunist, institutul a fost reînfiinţat în 1995 şi funcţionează ca o asociaţie non-guvernamentală

1932 – S-a născut Ileana Vulpescu

(n. 21 mai 1932, Bratovoești, Dolj)

Filologă, lexicografă, prozatoare, romancieră și traducătoare, membră a Uniunii Scriitorilor din România din 1972. După o licență în Litere (limba și literatura franceză), la Facultatea de Filologie a Universității din București (1953–1958), a lucrat ca lexicograf la Institutul de Lingvistică al Academiei și a colaborat la redactarea lucrărilor Dicționarul limbii române și Dicționarul explicativ al limbii române (1959–1975). A fost soția poetului și traducătorului Romulus Vulpescu. A debutat în revista Familia în 1966, cu povestirea Scrisoare către un cunoscut. Scrie proză și teatru, traduce din literaturile engleză, franceză și spaniolă, și semnează versiuni în limba franceză din literatura modernă și contemporană românească. Din operele sale: Arta conversației, Candidații la fericire, Pe apa sâmbetei, Notă informativă bătută la mașină. A fost distinsă cu medalia Ordinului Național Steaua României

1953 – S-a născut Călin Vlasie

(n. 21 mai 1953, Buzău)

Poet, eseist, publicist și editor, membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1990. A debutat în revista Argeș în 1970. A absolvit în 1978 Facultatea de Filosofie, secția pedagogie, limba franceză, a Universității din București. A participat la fondarea Cenaclului de Luni condus de criticul literar Nicolae Manolescu. A lucrat ca defectolog, logoped și psiholog clinician. După 1990 a fost redactor și redactor-șef la revistele Argeș și Calende. A publicat articole în revista Contrapunct. A înființat și a condus editurile Calende, Didactica Nova și Editura Vlasie, iar în 1994, Editura Paralela 45. Este director al Editurii Cartea Românească. A publicat poezie, articole, interviuri în majoritatea revistelor literare românești. În 2008 i s-a conferit Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler. Dintre volumele sale: Laborator spațial, Un timp de vis, Poezie și psihic

1954 – Decretul nr. 183/1954 privind ratificarea convențiilor internaționale pentru protecția victimelor de război, încheiate la Geneva la 12 august 1949

Adoptat de Marea Adunare Națională la 14 mai și intrat în vigoare la 21 mai 1954

1960 – S-a născut Anda Onesa

(n. 21 mai 1960 Pucioasa, Dâmbovița)

Actriță de film. A debutat la 17 ani în Septembrie, când încă nu terminase liceul. Actriță fără studii de specialitate (a terminat Facultatea de Filosofie din București în 1983), a apărut într-o serie de filme românești din anii ’70–’80, aducând un stil de joc proaspăt: Vacanța tragică, Duios Anastasia trecea, Pas în doi, Primăvara bobocilor, Balanța. În 1991 a emigrat în Statele Unite ale Americii. A fost profesoară de istorie americană pentru doi ani, după care a renunțat și a urmat cursuri de vânzări imobiliare (este agent imobiliar autorizat) și de Feng Shui (consultant calificat)

Duios Anastasia trecea (1979)

1964 – A încetat din viaţă Tudor Vianu (n. 27 decembrie 1897/8 ianuarie 1898, Giurgiu – d. 21 mai 1964, București)

Filosof, estetician, critic și istoric literar, scriitor, poet, eseist, memorialist și traducător

1973 – A încetat din viaţă Grigore Moisil (n. 10 ianuarie 1906, Tulcea, – d. 21 mai 1973, Ottawa, Canada)

Matematician, considerat părintele informaticii românești, în urma inventării circuitelor electronice tristabile

1991 – A încetat din viaţă Ioan Petru Culianu (n. 5 ianuarie 1950, Iași – d. 21 mai 1991, Chicago)

Istoric al religiilor, scriitor și eseist de origine română, a plecat în SUA în 1986, chemat întâi ca visiting professor, apoi ca profesor titular la Divinity School, Universitatea din Chicago, asasinat prin împușcare

1994 – A încetat din viaţă Ștefan Tapalagă (n. 4 aprilie 1933, Dorohoi – d. 21 mai 1994, București)

Actor de teatru, film și televiziune, a jucat pe scena Teatrului de Comedie București

1995 – A încetat din viaţă Gheorghe Niculescu (n. 28 aprilie 1923, Craiova – d. 21 mai 1995, București) General-locotenent și medic, membru de onoare al Academiei Române

2005 – România s-a clasat pe locul trei la Eurovision

La cea de-a cinzecea ediție Eurovision de la Kiev (19–21 mai), melodia Let me try, interpretată de de Luminița Anghel și trupa Sistem, s-au clasat pe locul trei. Câștigătoarea ediției a fost Grecia

Luminita Anghel & Sistem – Let Me Try (Romania) 2005 Eurovision Song Contest

2014 – A încetat din viaţă Theodor Grigoriu (n. 25 iulie 1926, Galaţi – d. 21 mai 2014, București)

Compozitor și muzicolog

2015 – A încetat din viaţă Panaite C. Mazilu (n. 21 martie 1915, Broșteni, Vrancea – d. 21 mai 2015, București)

Inginer, specialist în rezistenţa materialelor, teoria elasticităţii şi statica construcţiilor

 

#Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei

0 comentarii la „21 Mai în istoria României

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: