Istoria României România frumoasă

24 Mai în istoria României

Foto: A fost inaugurat Muzeul de Istorie Naturală „Grigore Antipa”


Ziua limbii bulgare

A fost instituită prin Legea nr. 100/2015 și aleasă pentru faptul că în această zi sunt sărbătoriţi, la bulgari, Sfinţii Chiril şi Metodie, creatorii alfabetului chirilic, folosit pentru scrierea în limba bulgară. Iniţiată de deputatul Niculae Mircovici, din partea grupului minorităţilor naţionale, Uniunea Bulgară din Banat. Cu această ocazie, legea prevede ca, în localităţile în care trăiesc membri ai comunităţii bulgare, să se organizeze, la data de 24 mai, manifestări culturale specifice, ce pot fi susţinute financiar şi logistic de către autorităţile centrale şi locale. Totodată, se organizează manifestări culturale şi în instituţiile de învăţământ în care se predă limba bulgară ca limbă maternă

 

1765 – Răscoala rufeturilor (breslelor) din Bucureşti

În timpul domniei lui Constantin Racoviţă, asuprirea fiscala provoacă, în mai 1765, răscoala rufeturilor din București

1782 – Revolta moţilor împotriva arendaşilor armeni, Spargerea buţilor de la Câmpeni

Locuitorii acestei zone, moţii, aflaţi în târg la Câmpeni (Alba), s-au revoltat împotriva taxelor excesive ce li s-au impus pe cârciumărit şi au atacat şi distrus butoaiele cu băutură puse în vânzare de către concurenţă şi anume de către arendaşii armeni, care beneficiau de condiţii mult mai uşoare de impozitare, ceea ce practic distrugea în mod oneros posibilităţile de câştig ale moţilor. Acest incident a prevestit şi precedat evenimentele răscoalei ţărăneşti conduse de Horea, Cloşca şi Crişan

1864 – A doua vizită oficială a Domnitorului Alexandru Ioan Cuza la Constantinopol

Un decret domnesc anunţa, la 24 mai/5 iunie, plecarea lui Alexandru Ioan Cuza la Constantinopol „pentru a dobândi o nouă recunoaştere a autonomiei României”. Vizita lui Cuza urmărea să justifice în fața puterii suzerane lovitura de stat și modificarea legii constituante. Cuza s-a bucurat de o primire aleasă, a trecut prin poarta imperială, rezervată de obicei numai sultanului, şi însuşi Prokesch-Osten, ambasadorul Austriei la Constantinopol a fost silit să-i ofere o masă de gală. În 12 iunie Patriarhul Constantinopolelui, cu mare ceremonie, l-a uns ca domn, după vechiul obicei îndătinat pentru principiii Moldovei şi Ţării Româneşti. Deosebit de dârz, Cuza a obţinut recunoaşterea Statutului şi a legii electorale, cu foarte mici modificări. La 16/28 iunie s-a încheiat în această privinţă un protocol între Poartă şi reprezentanţii puterilor garante. Peste câteva săptămâni, la 8/20 iulie, Monitorul publica scrisoarea vizirială din 1/13 iulie, protocolul din 16/28 iunie şi Actul adiţional la Convenţiunea din 7/19 august 1858, noul nume al Statutului

1875 – A fost constituit Partidul Național Liberal

Unul din principalele partide din România și totodată cea mai veche formațiune politică din țară, înființat sub acest nume de membrii fondatori Ion C. Brătianu, M. Kogălniceanu, M. C. Epureanu. Din cele 87 de guverne ale României, 30 au fost conduse de premieri liberali. De numele și istoria Partidului Național Liberal se leagă cele mai importante evenimente din istoria modernă a României: instaurarea monarhiei constituționale (1866), obținerea independenței de stat (1877), ridicarea României la rang de regat (1881), Războiul de întregire a neamului și crearea României Mari (1918), adoptarea Constituției din 1923, și relansarea economică după criza din 1929–1933

1895 – S-a născut Marcel Iancu

(n. 24 mai 1895, București – d. 21 aprilie 1984, Ein Hod, Israel)

Pictor, arhitect și eseist român-israelian. A absolvit în 1917 Academia de Arhitectură din Zurich. A studiat pictura cu Iosif Iser. Încă din anii liceului a scos împreună cu Tristan Tzara și Ion Vinea revista Simbol (1912). Sosit la Zürich în 1915, pentru a studia arhitectura la Institutul Politehnic, a frecventat reuniunile artistice de la Cabaretul Voltaire, unde l-a cunoscut pe Hans Arp și s-a reîntâlnit cu Tristan Tzara, participând la inițierea mișcării dadaiste. În această perioadă a prezentat afișe, măști, ilustrații, a realizat scenarii și a ținut conferințe pe temele avangardei artistice. Celebre sunt afișul conceput pentru prima expoziție DADA în galeria lui Han Corray din Zürich și cel care anunța expoziția dedicată cubismului și artei negre. În 1919, la Basel, a înființat împreună cu Hans Arp și Alberto Giacometti grupul Artiștii radicali. După ce a trecut prin Paris, s-a despărțit de mișcarea dadaistă și de tendințele suprarealiste. În 1922 a revenit în România, devenind unul dintre promotorii artei de avangardă. A făcut parte din cercul condus de poetul Ion Vinea, care edita revista Contimporanul și a participat cu tablouri la expoziții împreună cu sculptorița Milița Petrașcu și pictorița Margareta Sterian. În spiritul efervescent al vremii, Marcel Iancu s-a afiliat unor grupări avangardiste cu o componentă eterogenă, ca Art Nouveau, Grupul de artă, Criterion. A publicat împreună cu Horia Creangă și Octav Doicescu manifestul Către o arhitectură a Bucureștilor, o adevărată pledoarie pentru o capitală modernă. În 1941 s-a stabilit în Palestina. După înființarea statului Israel, s-a afirmat ca profesor și animator al vieții culturale, a organizat grupul Orizonturi noi și o societate de creație artistică la Ein Hod, în 1953. A participat în 1952 la Bienala din Veneția. A fost distins cu Premiul Dizengoff al orașului Tel Aviv (1951) și Premiul național Israel (1967)

Biografie ilustrată: http://artindex.ro/2012/05/16/iancu-marcel-2/

1902 – S-a născut Mihail Cosma/Claude Sernet

(Ernest Spirt; d. 24 mai 1902, Târgu Ocna – d. 15 martie 1968, Paris)

Poet, prozator, jurnalist. Militant avangardist, a debutat cu versuri parnasiene la Sburătorul lui E. Lovinescu, a fost colaborator la 75 H.P şi redactor la revista Integral. S-a înscris la Facultatea de Drept București în 1920. În 1925, pentru a putea termina studiile departe de antisemitismul practicat în țară, pleacă la Universitatea din Pavia. După stabilirea la Paris, în 1928, a colaborat cu poeme în franceză la revista unu. A colaborat la mişcarea suprarealistă. Ca poet de limbă franceză, a publicat mai multe volume de versuri, printre care: Commémorations, Un jour et une nuit, Jour après jour, Les pas recomptés, L’étape suivante. A tradus, între altele, poemele româneşti ale lui Tristan Tzara (1965)

1903 – A fost inaugurat Castelul Pelișor

Reşedinţă princiară şi regală, construită între anii 1899–1902, de arhitectul ceh Karel Liman și decorat de artistul vienez Bernhardt Ludwig, la comanda regelui Carol I, ca reşedinţă a principilor moştenitori, Ferdinand şi Maria. Castelul Pelișor are 99 de încăperi, întreaga casă a fost decorată pentru a fi o reședință princiară, și poartă amprenta unei personalități puternice: a reginei Maria. În Actul inaugural al castelului, pictat de regină pe pergament se consemnează: „Noi, Carol I, rege al României, clădit-am această casă alăturea de falnicul castel Peleş pentru iubiţii noştri nepoţi. Sfinţită de biserică spre a aduce binecuvântarea cerului, noi, Ferdinand, principe al României cu Maria, principesă primit-am această nouă clădire, cu inima recunoscătoare şi plină de dragoste. Intrat-am cu ai noştri copii, Carol, Elisaveta şi Maria, în anul mântuirii 1903, iar al domniei regelui Carol al 37-lea, în ziua de 24 maiu. Dat-i-am nume, Pelişor

1906 – La Chişinău, apare gazeta naţional-democratică Basarabia

 

Este cea de-a doua publicație periodică în limba română din gubernia Basarabia. Apare bisăptămânal, între 24 mai 1906–11 martie 1907, din iniţiativa profesorului C. Stere. S-a tipărit cu litere ruseşti, iar titlul cu litere latine

1908 – A fost inaugurat Muzeul de Istorie Naturală „Grigore Antipa” din București

Încă din 1903, Grigore Antipa a prezentat domnitorului Sturza un memoriu în care demonstra necesitatea existenței unei clădiri special construite pentru „un Muzeu de Istorie Naturala demn de capitala țării”. Primele săli ale Muzeului din Șoseaua Kiseleff s-au deschis oficial la 24 mai 1908 în prezenţa Regelui Carol I, a Principesei Maria şi a importante personalităţi ale lumii ştiinţifice, culturale şi politice de atunci. Astfel, pentru prima dată în lume Muzeul din Bucureşti expunea dioramele, vitrine tridimensionale, în care speciile erau prezentate pe categorii de habitate, în posturi naturale şi proiectate pe un fundal pictat. Succesul de care s-a bucurat acest mod de prezentare a făcut ca dioramele să fie un exemplu urmat si de alte muzee din lume

Mai multhttp://www.antipa.ro/Grigore

1908 – S-a născut Fory Etterle

(Cristofor Etterle; n. 24 mai 1908, Ploiești – d. 16 septembrie 1983, București)

Actor român de origine elvețiană. A fost absolvent al Conservatorului de artă dramatică din București, fiind elevul Luciei Sturdza-Bulandra. A avut o remarcabilă și îndelungată activitate teatrală la Teatrul Municipal/„Bulandra”, iar pe ecran a interpretat numeroase roluri de compoziție. A fondat, împreună cu Dina Cocea, compania Teatrul Nostru în 1941, în subsolurile sălii Comedia. Compania a cunoscut doar puțini ani de glorie, pentru că a dat faliment odată cu instaurarea regimului comunist în 1949, care a declanșat naționalizarea companiilor de teatru. A desfășurat o bogată activitate în domeniul teatrului fiind nu de puține ori prim actor, a activat și în domeniul teatrului radiofonic, care se afla la începuturi. Primul demers de acest fel a avut loc la 15 februarie 1946, cu piesa Acolo unde a fost crucea de O’Neill, regizată de Marietta Sadova. Două săptămâni mai târziu, ascultătorilor români li s-a oferit piesa Racheta spre Lună de Clifford Odets, în aceeași regie, cu Clody Berthola, Mihai Popescu și Fory Etterle. A fost distins cu Premiul ACIN 1973 pentru Conspirația, Departe de Tipperary și cu distincția artist emerit. A jucat în filme: Viața învinge (debut pe marele ecran, 1951), Pasărea furtunii, Darclée, Porto-Franco, Străinul, Neamul Șoimăreștilor, Șeful sectorului suflete, Mihai Viteazul, Departe de Tipperary, Între oglinzi paralele, Pe malul stîng al Dunării albastre, O lebădă iarna

Ciuta de Victor Ion Popa Teatru TV

1914 – A încetat din viaţă Pompiliu Eliade (n. 13 aprilie 1869, București – d. 24 mai 1914, București)

Istoric literar, s-a consacrat studiului relaţiilor franco-române şi promovării literaturii franceze în România, membru al Ateneului Român și membru corespondent al Academiei Române

1923 – S-a născut Ion Caraion

(Stelian Diaconescu; n. 24 mai 1923, Pălici–Rușavăț/Viperești, Buzău – d. 21 iulie 1986, Lausanne, Elveția)

Poet, eseist, traducător. A urmat cursurile Liceului „B.P. Hasdeu” din Buzău, unde, din 1941, împreună cu Alexandru Lungu, a redactat revista de poezie Zarathustra. A continuat cu Facultatea de Litere și Filozofie din București și a lucrat la ziarele Timpul și Ecoul. A debutat în 1939 în Universul literar și în 1940 în Curentul literar cu versuri, respectiv recenzii. Volumul de versuri Panopticum i-a fost confiscat de cenzură. Din 1945 a fost secretar general de redacție la revista Lumea (director G. Călinescu), apoi a fost șef de presă la Editura Fundațiilor Regale. A editat, împreună cu Virgil Ierunca, revista de poezie în cinci limbi Agora, în care au publicat poeți și eseiști prestigioși din țară și străinătate, dar revista a fost interzisă după primul număr. A publicat două articole virulente: Criza culturii și Criza omului în ziarul Jurnalul de dimineață. Între 1950–1955 a făcut închisoare la Canalul Dunăre-Marea Neagră și minele de plumb de la Cavnic și Baia Sprie, în urma unei condamnări politice. Până în martie 1958 a fost redactor al publicației Limbă și literatură. Arestat din nou, a fost condamnat la moarte pentru „trădare”, apoi, prin comutare, la muncă silnică pe viață. A fost eliberat în 1964, împreună cu alți deținuți politici. A reluat activitatea literară în 1966 cu volumul de versuri Eseu. A scria și publicat într-un tempo uluitor pentru a „recupera anii ce i s-au furat” prin pușcării. În 1981, familia Caraion a primit azil politic în Elveția și s-a stabilit la Lausanne, unde scriitorul a editat revistele internaționale Don Quijote și Correspondances. A atacat vehement „comunismul cu față fascistă”, a demascat un regim detestat, pe conducătorii și torționarii săi, într-un volum întitulat Insectele tovarășului Hitler. A publicat volume de versuri: Omul profilat pe cer, Cântece negre, Necunoscutul ferestrelor, Dimineața nimănui, Lucrurile de dimineață, Dragostea e pseudonimul morții, Cimitirul din stele, Exil interior eseuri, critică literară și jurnale: Duelul cu crinii, Enigmatica nobleţe, Pălărierul silabelor, Bacovia – sfârșitul continuu, Jurnal (vol.I, II), Tristeţe şi cărţi, Cuvintele în exil

1923 – S-a născut Victor Felea

(n. 24 mai 1923, Muntele Băișorii, Cluj – d. 28 martie 1993, Cluj-Napoca)

Poet, eseist, și critic literar, membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 1949). Licențiat al Facultății de Litere și Filosofie a Universității clujene (1948), a fost referent literar la Teatrul Național din Cluj, redactor la Almanahul literar și apoi la Steaua. A fost redactor-șef adjunct la revista Tribuna. A debutat editorial cu volumul de versuri Murmurul străzii. A colaborat la majoritatea revistelor literare din țară: Steaua, Tribuna, Contemporanul, Gazeta literară, Cronica, Orizont, România literară, etc. A publicat traduceri din Robert Frost, Marcel Brion, Roy MacGregor-Hastie etc. A publicat volume de versuri: Soarele și liniștea, Revers citadin, Sentiment de vârstă, Cumpăna bucuriei, Reminiscențe naive, Decorul speranței, Jucător de rezervă, critică literară: Dialoguri despre poezie, Poezie și critică, Prezența criticii și memorialistică: Jurnalul unui poet leneș

1924 – S-a născut Antoaneta Ralian

(Antoinette Stein; n. 24 mai 1924, București – d. 26 noiembrie 2015, București)

Importantă traducătoare de limbă engleză, membră a Uniunii Scriitorilor din România. De mic copil a fost introdusă în lumea literaturii de mama sa, care îi povestea pe înțelesul ei romanele și piesele pe care le citea. Familia sa a avut de suferit începând cu sfârșitul deceniului patru al secolului al XX-lea din cauza legilor rasiale antisemite. Tatăl său a fost epurat din funcția sa de la Banca Comercială din Roman. A fost exmatriculată din liceu. Familia sa a fost silită să își părăsească locuința, trebuind să se mute într-o zonă mărginașă a orașului. A urmat Facultatea de Litere și Filozofie a Universității din București, în specialitatea engleză-italiană. A fost angajată încă din timpul studiilor la Ministerul învățământului. În aceeași perioadă s-a căsătorit cu jurnalistul Marius Ralian. A fost redactor de carte la Editura Univers. Cunoștea limbile engleză, franceză și italiană. S-a împrietenit și a purtat o corespondență cu scriitoarea și filosofa Iris Murdoch. A tradus o multitudine de volume din H.G. Wells, Arthur Miller, Alexandre Dumas, Carlo Collodi, D.H. Lawrence, Virginia Woolf, Charles Dickens, Aldous Huxley, Saul Bellow, John Galsworthy, Henry James, Henry Miller, Iris Murdoch, etc.

1937 – S-a născut Benone Sinulescu

(n. 24 mai 1937, Siriu, Buzău)

Interpret de muzică populară și în stilul etno-dance. A avut o chemare către muzică încă de mic, având primele experiențe muzicale în corul bisericii. În vârsta de 18 ani, în 1956 a înregistrat Străina mamei, străină, La Lenuța sub cerdac, În munții Buzăului, urmând și concerte de succes cu ansamblul Ciocârlia, fiind foarte apreciat de oamenii iubitori de muzică folcorică. A avut câteva experiențe speciale din timpul comunismului, când era chemat să cânte presedinților (Hrusciov, Brejnev, Klaus al Austriei, Gheorghiu Dej, Nicolae Ceaușescu). A fost invitat să cânte și în Coreea comunistă, la aniversarea a 80 de ani ai presedintelui Kim Ir Sen. A avut un succes așa de mare, încât avea și 3–4 apariții la emisiunile televiziunii coreene. Anul 1999 i-a deschis un alt tărâm, încă neexploatat – cel al muzicii dance cu influențe folclorice. A început cea mai interesantă colaborare muzicală din cariera sa, avându-i ca parteneri de scenă pe baieții de la Ro-Mania. Cu melodiile Radu mamii, Crâșmăriță din Buzău, „Nea Beni” a început o nouă ascensiune a calităților sale profesionale prin apariții radio-TV și în concerte alături de o trupă de tineri care doreau să aducă muzica populară românească în rândul tinerilor ascultători. Albume: Pe Drumul Căruțelor, Cînd Eram În Satul Meu, Cîntece Populare Și De Voie Bună, Colo-n Vale La Buzău, Roata Vieții, Tinerețe Trecătoare

Crâșmăriță din Buzău Clasic

1939 – S-a născut Christian Maurer

(n. 24 mai 1939, Sibiu)

Actor, regizor, libretist, traducător și scriitor de limba germană, sas din România. În 1956, ziarul Neuer Weg a organizat un concurs literar. Surpriza a apărut la secțiunea poezie unde premiul 1 a fost câștigat de Christian Maurer, un tânăr bacalaureat din Sibiu, cu poezia Die Doina. La terminarea studiilor de specialitate a fost actor la Secția Germană a Teatrului de Stat din Sibiu. A fost director al secției germane a Teatrului de Stat din Sibiu (1962–1989); sub conducerea sa, spectacolele teatrului au fost văzute de peste 1,5 milioane de spectatori. Peste 70% din activitatea teatrului a avut loc în turnee, la Mediaș, Brașov, Sighișoara, Agnita, Cisnădie, Timișoara și Codlea, până în 1989. În afara rolurilor jucate pe scândură, a jucat și numeroase roluri în filme de oficiali germani din perioada nazistă: Urmărirea, Un august în flăcări, sau în Ion: Blestemul pământului, blestemul iubirii. În 1990, Christian Maurer a emigrat în Germania și s-a stabilit în localitatea Thyrnau din landul Bavaria, unde a lucrat o vreme custode de muzeu. Dintre scrierile sale: Rememorînd fântâna, Bussardland und Nebenher – Gedichte, Das lustige ABC der Siebenbürger Sachsen – Passau, Heilbronn, Hermannstadt; drei Alben, Vom violetten Spuk

Un august în flăcări – ep. 1 (1973)

1943 – S-a născut Voicu Enăchescu

(n. 24 mai 1943, Brănești, Dâmbovița)

Dirijor coral. A studiat la Conservatorul de Muzică „Ciprian Porumbescu” București, cu Zeno Vancea, Alexandru Pașcanu, Petre Crăciun, Constantin Romașcanu. Membru în Corul de Copii Radio, a devenit fascinat de maestrul dirijor Ion Vanica, descoperind o imensă pasiune pentru dirijatul coral. În 1972 a înființat și condus un grup coral alcătuit din studenți ai Universitații București și ai Conservatorului, Corul de Cameră Preludiu. Avea să devină în timp unul dintre cele mai titrate și apreciate ansambluri corale din România. Cei 40 de ani de existență ai Corului Preludiu înseamnă peste 300 de înregistrări radio și TV, un disc Electrecord și trei CD-uri, peste 1500 de concerte în țară, în Europa, Asia, Statele Unite ale Americii, participări la festivaluri de prestigiu. Voicu Enăchescu și Corul Preludiu au primit premiile pentru cel mai bun dirijor și premiul I și medalia de aur la Festivalul Coral Internațional din Beijing, China (2002, 2012). De-a lungul timpului, a dirijat corurile Filarmonicilor din țară – Craiova, Iași, București și a susținut workshop-uri de specialitate în Franța, Olanda, Grecia, Republica Moldova sau Polonia. În 1991 a devenit director al Centrului Național de Artă Tinerimea română, iar din 1998, președinte al Asociației Naționale Corale din România. A fost decorat cu Ordinul Meritul Cultural în Grad de Comandor

10 minute de muzică. Corul de Cameră Preludiu, Dirijor Voicu Enăchescu

1948 – Iustinian Marina a fost ales arhiepiscop al Bucureştilor, mitropolit al Ungrovlahiei şi patriarh al Bisericii Ortodoxe Române

Marele Colegiu Electoral Bisericesc, întrunit în capitala țării, la 24 mai 1948, a ales arhiepiscop al Bucureștilor, mitropolit al Ungrovlahiei și patriarh al României pe mitropolitul Moldovei Justinian Marina, „care s-a arătat vrednic prin statornicia sa în dreapta credință, prin lucrarea fără preget în slujirile sale de până acum, printr-o muncă rodnică în folosul poporului și al Bisericii, printr-o blândețe părintească îndeajuns de cunoscută, dând întru îndeplinirea tuturor însărcinărilor și vredniciilor la care a fost chemat dovezi de neclintită ascultare față de Sfântul Sinod și de supunere față de legile țării” (din Gramata Sinodală de instalare). Patriarhul Justinian își datorează ascensiunea în ierarhia Bisericii faptului că îl ajutase pe liderul comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej să se ascundă în casa parohială din Râmnicu Vâlcea în urma evadării acestuia din lagărul de la Târgu Jiu în anul 1944

1954 – S-a născut Florin Iaru

(Florin Râpă, n. 24 mai 1954, București)

Poet. A debutat literar în anul 1962, prin publicarea unor versuri în revista Luminița. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București, în 1978. A fost căsătorit cu prozatoarea și publicista Cecilia Ștefănescu. A fost membru al Cenaclului de luni. În anul 1981, a debutat cu volumul Cântece de trecut strada, care s-a bucurat de succes editorial. După absolvirea facultății, a fost profesor la Galați și Bulbucata, până în 1982. A devenit redactor al editurii Cartea Românească, apoi redactor la publicația Cotidianul. Alte volume de poezie: Aer cu diamante, Înnebunesc și-mi pare rău, Poeme alese, Fraier de București, Povestiri cu final schimbat, Sînii verzi. În 2010 a avut o expoziție de fotografii la București

1962 – S-a născut Dan-Bogdan Hanu

(n. 24 mai 1962, Rădăuți)

Scriitor, poet, deținut politic (1947–1953), membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 2003). A urmat Facultatea de Geografie–Geologie, Secția de Inginerie Geofizică din cadrul Universității din București, a fost inginer coordonator de echipă la Secția Prospecțiuni Magnetometrice a IPGG București. În decembrie 1999 a devenit doctor în Magnetometrie cu teza Posibilități și limitări ale prospecțiunii magnetometrice în investigarea structurilor de platformă, la Universitatea București. A colaborat la: Antiteze, Ateneu, Bucovina literară, Caiete medieșene, Contrapunct, Convorbiri literare, Cronica, Dacia literară, Discobolul, Euphorion, Luceafărul, Poesis, România literară, Tomis, Vatra, Viața Românească, Vitraliu, etc. Cărţi publicate: Vindecarea de simetrie, Cartea invaziilor, Eyeless in Paris

1966 – A încetat din viaţă Alexandru (Alecu) Cazaban (n. 23 septembrie 1872, Iași – d. 24 mai 1966, București)

Scriitor, ziarist, editor și conferențiar, membru al Societății Scriitorilor Români/Uniunii Scriitorilor din RPR, membru al Sindicatului Ziariștilor din București

1967 – S-a născut Ovidiu Cuncea

(n. 24 mai 1967, Făgăraș)

Actor de teatru, film și televiziune, diacon ortodox. A urmat Seminarul Teologic la Craiova şi Bucureşti, iar apoi Facultatea de Teologie din Bucureşti; în anul II la Teologie a fost admis şi la IATC. Când era la Seminar, a jucat la Teatrul Podul, teatru studenţesc. Joacă la Teatrul Național București, unde a apărut în Visul unei nopţi de vară, Macbeth de William Shakespeare, Ultima oră de Mihail Sebastian, Sânziana şi Pepelea după Vasile Alecsandri, Vizita bătrânei doamne de Friedrich Dürrenmatt, Înşir’te mărgărite după Victor Eftimiu. Ca diacon, slujeşte la mai multe biserici, unde a fost primit cu drag de preoţii parohi. Ar vrea să se preoţească şi să se retragă într-un sat uitat de lume, însă duhovnicul şi ierarhii îi spun să rămână în teatru, căci acolo are o misiune mai mare. Se supune, dar inima îl cheamă tot mai mult la altar şi la ţară. Filme în care a jucat: Crucea de piatră, Craii de Curtea Veche, Train de vie, Magnatul, Le concert, Eu am văzut-o primul

Craii de Curtea Veche

1969 – S-a născut Nicoleta Luca-Meițoiu

(n. 24 mai 1969 la Iași)

Muzician, pianistă, solist concertist. A început educația muzicală la Liceul de Artă „Octav Băncilă” din Iași cu profesorul Marin Pânzaru, continuând la Academia de Muzică din Iași cu Ioan Welt și Mircea Dan Răducanu, iar apoi la Universitatea Națională de Muzică București cu Gabriel Amiraș. În 1987 a debutat cu Concertul nr.1 în Do Major de Ludwig van Beethoven alături de Filarmonica Moldova din Iași, dirijor George Vintilă. Ulterior a fost invitată să susțină concerte alături de filarmonici din țară la Sibiu, Bacău, Ploiești, Botoșani, Râmnicu Vâlcea, Pitești. A concertat sub bagheta unor cunoscuți dirijori români și străini ca: Petre Sbârcea, Ovidiu Bălan, Neale Bartee (SUA), Roberto Misto (Italia), Octav Calleya (Spania), Arild Andersen (Norvegia), François Robert Girolami (Franța). A susținut recitaluri la București, a avut numeroase apariții pe posturi de televiziune, ca solistă sau în cadrul unor formații camerale, a fost invitată să concerteze în străinătate în SUA, la New York la Carnegie Hall, Chicago (Chicago Historical Society), Detroit, în Canada (la Ottawa) dar și în Australia, în Germania (la Berlin la Philharmonie Kammermusiksaal și la München), în Italia (la Roma, în Piazza del Popolo și la Academia di Romania), în Israel (la Tel Aviv, Haifa și Ierusalim), în Cehia (la Sala Congreselor din Praga), în Bulgaria (ca solistă alături de Filarmonica din Vidin), Republica Moldova (recitaluri de pian solo la Conservatorul din Chișinău). În același timp a susținut numeroase recitaluri în țară și în străinătate alături de artistul Gheorghe Zamfir

Chopin – Nocturna nr. 2

1983 – S-a născut Flavius Băd

(n. 24 mai 1983, Arad)

Jucător de fotbal care a evoluat la FC Politehnica Timișoara, Național București, UTA Arad, Gloria Bistrița, FC Universitatea Cluj, Progresul Pecica, CS Victoria Felnac

1990 – A luat ființă, la București, Teatrul MASCA

Prin H.G. nr.601/24.05.1990 privind înființarea Teatrului Masca, ia naștere teatrul de gest, pantomimă și expresie corporală, MASCA, singura instituție teatrală cu acest profil din România, condus de actorul și regizorul Mihai Mălaimare

Nastasia Mahalaua veseliei

2004 – Explozia de la Mihăilești

Pe data de 24 mai, la ora 5:50 în comuna Mihăilești, Buzău, pe DN2 (segment din drumul european E85), la 32 de kilometri sud de Buzău, a avut loc o explozie datorată accidentului unui camion care transporta 20 de tone de azotat de amoniu. Accidentul s-a soldat cu 18 morți, 13 răniți și importante pagube materiale. Printre cei morţi s-au numărat şapte pompieri, trei localnici şi doi jurnalişti ai postului de televiziune Antena 1, care şi-au pierdut viaţa în timp ce filmau accidentul

2011 – A încetat din viaţă Fănuș Neagu (n. 5 aprilie 1932, Grădiștea-de-Sus, Brăila – d. 24 mai 2011, București)

Nuvelist, romancier, dramaturg, scenarist şi cronicar sportiv, director al Teatrului Național din București, membru titular al Academiei Române

2016 – A încetat din viaţă Paul Popescu (n. 1 mai 1929, Râşnov – d. 24 mai 2016)

Dirijor la Filarmonica Banatul Timişoara, Orchestra simfonică a Cinematografiei din Bucureşti, Opera Română și profesor universitar

 

#Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei

0 comentarii la „24 Mai în istoria României

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: