Istoria României România frumoasă

25 Mai în istoria României

Foto: Petrache Poenaru a obținut brevetul pentru tocul cu rezervor


1317 – Regele Ungariei, Carol Robert, a confirmat saşilor drepturile din diploma Andreanum din 1224

Diploma Andreanum din 1224 nu s-a păstrat în original, ci numai ca o parte a reconfirmării din 1317 a Diplomei andreiene de către regele Carol Robert de Anjou. Actul în limba latină, pe pergament cu pecete atârnată (unul din cele mai vechi documente istorice din Transilvania), a fost păstrat la Arhivele Naționale ale județului Sibiu. Libertățile asigurate prin acest act se referă la provincia Sibiului și i-au unit juridic pe sașii așezați aici

1411 – Tratatul de alianţă moldo-polon de la Roman

Tratatul a fost semnat de Alexandru cel Bun (23 mai) pentru prima dată în 1402, recunoscând suzeranitatea lui Vladislav II Iagello, fiind reînnoit în anii 1404 și 1407. La începutul anului 1411 a început războiul dintre Regatul Polon şi Ordinul teuton. Devotat obligaţiilor asumate, Alexandru a trimis un contingent de trupe, care a participat în bătălia generală de la Grunwald dintre acest ordin şi forţele unite ale polonezilor şi lituanenilor. După terminarea războiului, la 25 mai 1411, la Roman a fost încheiat un nou tratat moldo-polon, prin care s-a reînnoit alianţa împotriva Ungariei. Regele Wladislaw al II-lea îşi asuma obligaţia de a restitui, în doi ani, restul sumei pe care o datora din timpul lui Petru I, în caz contrar urmând a ceda Pocuţia. Actul a fost reînnoit și în anii 1415 și 1419

1455 – Începe a treia domnie a voievodului Petru al III-lea Aron în Moldova

În lupta de la Movile (Moghilău, în regiunea Vinița, azi Ucraina), Petru Aron îl înfrânge pe domnul Moldovei, Alexandru al II-lea (Alexăndrel/Olehno). Petru Aron (n. secolul al XV-lea – d. 1469), fiul natural al lui Alexandru cel Bun, a fost domn al Moldovei între octombrie 1451–februarie 1452; august 1454–februarie 1455 și între 25 mai 1455–aprilie 1457. Pentru prima domnie a dus lupte cu Bogdan al II-lea, pe care l-a ucis la Reuseni în octombrie 1451. În octombrie 1455 a trimis regelui Poloniei obişnuitul omagiu de fidelitate, înnoit în iunie 1456, când reconfirmă privilegiul comercial dat în 1408 de tatăl său, Alexandru cel Bun, pentru negustorii polonezi. A fost răsturnat de la putere de Ştefan cel Mare, fiul lui Bogdan al II-lea, care l-a învins în două lupte în aprilie 1457

1455 – A încetat din viaţă Alexandru al II-lea al Moldovei (Alexăndrel/Olehno; n. 1438 – d. 25 mai 1455, Cetatea Albă)

Domn al Moldovei de trei ori (decembrie 1448–12 octombrie 1449; 24 februarie 1452–22 august 1454; înainte de 8 februarie 1455–25 mai 1455)

1571 – Alegerea lui Ştefan Báthory Principe al Transilvaniei

După moartea principelui Ioan Sigismund, rămas fără urmași, două diviziuni susțineau candidaţi pentru a-I urma la conducerea Transilvaniei. Unii cereau unirea cu Ungaria şi ceilalți doreau independenţa sub auspiciile Sultanului. Învingători au ieșit cei din a doua categorie, Poarta impunând dietei această alegere. A fost ales Principe catolicul Ştefan Bathory, împotriva voinței împăratului, principe al Transilvaniei

1827 – Petrache Poenaru a obținut brevetul pentru tocul cu rezervor la Paris

Brevetul nr. 3208 din 25 mai 1827, cu titlul „Condeiul portăreț fără sfârșit, alimentându-se însuși cu cerneală”. Invenţia lui Petrache Poenaru a revoluţionat domeniul instrumentelor de scris, contribuind astfel la crearea unui obiect utilizat şi astăzi de miliarde de oameni. Tocul cu rezervor de cerneală Poenaru, precursorul stiloului modern, elimina zgârieturile de pe hârtie şi scurgerile nedorite de cerneală şi propunea soluţii pentru îmbunătăţirea părţilor componente, astfel încât să asigure un flux constant al cernelii şi posibilitatea înlocuirii unor piese

1850 – S-a născut Vasile Mangra

(n. 25 mai 1850, Săldăbagiu, Bihor – d. 14 octombrie 1918, Budapesta)

Teolog, mitropolit al Transilvaniei, istoric, membru titular (din 1909) al Academiei Române. A urmat studii teologice la Arad, juridice la Academia de Drept din Oradea, dar neterminate. La numai 25 de ani a fost numit profesor suplinitor la Institutul teologic din Arad, în 1878 a fost promovat profesor titular, fiind director provizoriu al institutului (1882–1883), predând Dreptul bisericesc și Istoria bisericească. A fost redactor la foile bisericești Lumina și Biserica și școala. În 1876 a intrat în cinul monahal la Mănăstirea Hodoș-Bodrog prin tunderea în monahism, primind numele de Vasile. A fost hirotonit ierodiacon, apoi ieromonah. În 1900 a fost ales președinte vicar al Consistoriului ortodox-român din Oradea și hirotesit arhimandrit (1906). A fost unul din conducătorii luptei românilor transilvăneni pentru obținerea de drepturi național-politice: în 1892 a făcut parte din delegația care a dus Memorandumul la Viena; în 1894 a organizat marea adunare populară de la Sibiu care a protestat față de hotărârea guvernului Ungariei de desființare a Partidului Național Român; în 1895 a fost principalul organizator al Congresului naționalităților (români, sârbi, slovaci) de la Budapesta

1856 – Ia fiinţă la Socola, lângă Iaşi, societatea Unirea

Membrii fondatori, C. Negri, A. Panu, M. Kogălniceanu, V. Alecsandri, C. Hurmuzaki şi alţii s-au întrunit în via de la Socola a lui Petru Mavrogheni. Scopul înfiinţării acestei societăţi era „Unirea Ţărilor Române”, organizarea și mijloacele care trebuiau folosite pentru triumful cauzei

1893 – S-a născut Ludovic Feldman

(n. 25 mai 1893, Galați – d. 11 septembrie 1987, București)

Violonist și compozitor. A făcut studiile muzicale la Conservatorul din București, cu Robert Klenck și Dumitru Georgescu-Kiriac (1910-1911), s-a perfecționat la Neues Wiener Konservatorium cu František Ondříček și a luat lecții particulare cu Mihail Jora. George Enescu a fost cel care l-a încurajat și sfătuit, recomandându-l drept „realmente dotat pentru compoziție – când spun realmente dotat aceasta înseamnă mult”. A fost concert-maestru al orchestrei Operei din Zagreb, prim-violonist în orchestra Operei Române din București, a făcut parte din Cvartetul Teodorescu din București, concert-maestru în orchestra Filarmonicii „George Enescu” din București. Lucrările sale au o tematică de inspirație folclorică transpusă într-un limbaj de factură modernă. A compus muzică simfonică: 4 Suite de orchestră, Concert pentru două orchestre de coarde, celestă, pian și percuție, Concertino, Piesă de concert pentru orchestră de suflători, pian, harpă, xilofon, glockenspiel și percuție, etc., muzică de concert, de cameră, corală, lucrări didactice

Ludovic Feldman – Suita nr. 2 pentru vioară și pian

1899 – S-a născut Alexandru S. Sanielevici

(n. 25 mai 1899, București – d. 21 decembrie 1969, București)

Fizician, profesor la Universitatea din București, membru corespondent (din 1955) al Academiei Române. A efectuat cercetări în domeniul radioactivității și al fizicii nucleare; ca profesor la Universitatea din București, a organizat primul laborator de lucrări practice de radioactivitate în România. Scrieri: Cucerirea focului, Introducere în radioactivitate, Structura nucleului atomic și tranzițiile radioactive

1908 – S-a născut Costin Kirițescu

(n. 25 mai 1908, București – d. 13 decembrie 2002, București)

Economist, membru corespondent al Academiei de Științe din România (din 1938), membru titular (din 1992) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Drept a Universității bucureștene, absolvită în 1929. Concomitent, a urmat cursurile Academiei de Înalte Studii Industriale și Comerciale, pe care le-a terminat în anul 1930. Imediat după finalizarea acestor studii, a făcut practică bancară la sediul central al Băncii Românești, precum și la două sucursale ale acesteia. În același timp, a urmat cursurile Conservatorului de Muzică din București. Însă, se simțea atras de problemele financiare și bancare, orientându-și preocupările și eforturile în mod sistematic în acest sens. Obține diplomă de doctor – în economie și filozofie – de la Universitatea „Friedrich Wilhelm” din Berlin. Și-a început cariera universitară la Facultatea de Drept, unde a parcurs toate treptele didactice (1934–1952). În 1936 s-a înscris la concurs pentru ocuparea unui post la Banca Națională a României, devenind impiegat clasa a VIII-a. A parcurs relativ repede treptele ierarhiei bancare și a lucrat aici până în anul 1952, când comuniștii au epurat personalul băncii, desfăcând contractele de munca a 200 de salariați. A fost învinuit atunci de deviaționism de dreapta și i-a fost desfăcut contractul de muncă, atât de la Banca Națională, cât și de la catedră. După munci necalificate, în 1958 a revenit la Banca Națională și în învățământ, unde a lucrat până la pensionare (1987). A scris peste 400 de studii si articole apărute atât in publicații românești, cât și străine: Geneza monedei, Inflația, Politica de credit, Aspecte ale problemei monetare contemporane, Relațiile valutar-financiare contemporane, Moneda – mică enciclopedie, Un secol de frământări monetare, Idei contemporane in acțiune, Călător prin secolul XX (Memoriile unui bancher fără bani), Lumea în care și-a croit drumul Banca Națională a României etc.

1917 – Congresul Învățătorilor Moldoveni din Basarabia

A avut loc la Chișinău (Gubernia Basarabia) între 25-28 mai, la lucrările congresului participând circa 350 de persoane. Secolul de dominație țaristă a lăsat moștenire trei probleme importante în domeniul învățământului din Basarabia: nivelul scăzut de alfabetizare al românilor, interzicerea constantă a culturii naționale și rusificarea.

Preotul și profesorul Alecu Mateevici a ținut o cuvântare înflacărată: „Ei bine, dacă ați luat asupra d-voastră sarcina de a lumina poporul, apoi trebuie să dați poporului idei adevarate, căci altfel întreg învățământul e fără rost. Da, sîntem moldoveni, fii ai vechii Moldove, însă facem parte din marele trup al românismului așezat prin România, Bucovina si Transilvania. […] Frații nostri din Bucovina, Transilvania și Macedonia nu se numesc după locurile în care trăiesc, ci-și zic români. Așa trebuie să facem și noi […] Trebuie să știm de unde ne tragem, căci altfel suntem niste nenorociți rătăciți. Trebuie să știm ca suntem români, strănepoți de-ai romanilor și frați cu italienii, francezii, spaniolii și portughezii. Aceasta trebuie să le-o spunem și copiilor, și tuturor celor neluminați…”

1919 – Prima audiție a Simfoniei a III-a de George Enescu, sub bagheta compozitorului

A avut loc la Ateneul Român din București, interpretată de Orchestra Ministerului Educației și Societatea Corală Carmen. Deși a fost un succes, Enescu a fost nemulțumit, lucrând la modificări. Premiera bucureșteană a fost numită în cronica muzicală apărută în publicația Steagul, din 29 mai 1919, „o adevărată sărbătoare muzicală. […] Maestrul poate fi mulțumit. Publicul țării sale, pe care de mult l-a cucerit cu vioară, pianul sau bagheta l-a înțeles în fine, l-a aplaudat în mod spontan și sincer și ca compozitor

George Enescu – Simfonia nr. 3 Orchestra Națională din Lyon, Dirijor: Lawrence Foster; Picturi de Matisse

1920 – S-a inaugurat Opera Română din Cluj

Opera Română din Cluj, prima instituţie lirică a ţării, a luat fiinţă la 18 septembrie 1919, odată cu Teatrul Naţional şi Conservatorul de Muzică din Cluj. Sub conducerea unor personalităţi artistice de renume, precum tenorul Constantin Pavel, dirijorul italian Egisto Tango, compozitorul Tiberiu Brediceanu, baritonul de faimă mondială Dimitrie Popovici-Bayreuth, au fost depășite în decurs de câteva luni dificultăţile legate de alcătuirea efectivă a unui ansamblu de operă. Primele reprezentații au constat în două concerte simfonice la datele de 13 şi 14 mai 1920, sub conducerea dirijorului ceh Oskar Nebdal. Spectacolul inaugural a avut loc la 25 mai, cu grandioasa operă Aida de Giuseppe Verdi, interpretată în limba română, sub conducerea dirijorului Alfred Novak, în regia artistică semnată de primul director al instituţiei, Constantin Pavel, care a fost şi primul interpret al rolului Radames

1923 – Compozitorul George Enescu a susținut un concert în orașul Bălți

Acompaniat de talentatul pianist Nicolae Caravia, Enescu a susținut un concert exceptional în sala Teatrului Unirea. În ziua recitalului, marele maestru a vizitat biblioteca societății care-i purta numele, unde a lăsat câteva volume. Într-o vizită anterioară la Bălți, Enescu a susținut un concert la Casa Culturii Modern, donând tot profitul în scopuri culturale. Atunci s-a înființat Societatea Culturală „George Enescu”

George Enescu – Andantino pentru orchestră

1923 – S-a născut Remus Luca

(n. 25 mai 1923, Târgu Mureș)

Prozator. A studiat la Facultatea de Litere din Bucureşti, apoi a fost redactor la un ziar din Târgu Mureş şi învăţător. În 1952 a absolvit Şcoala de Literatură „Mihai Eminescu” şi a devenit redactor la Viaţa românească. A publicat schiţe şi povestiri încă din liceu. Adevăratul debut a fost cu povestirea Într-o gară (1952), într-un volum cu Ion Istrati. Critica timpului i-a apreciat superlativ Ana Nucului (1953). A tradus literatură maghiară din România: Asztalos I., Fodor L., Nagy I., Papp F., Simon M., Suto A., Szabo Gy. A publicat volume de proză scurtă: Povestiri, Cămaşa de mire, Dimineaţă de mai, Ziua întâlnirilor, Nume, şi romane axate pe probleme sociale şi morale: Liniştea iernii, Poveste de dragoste, Cu ce se şlefuiesc diamantele, Astă seară îl arestăm pe asasin

1927 – A încetat din viaţă Dimitrie Dan (n. 8 octombrie 1856, Suceava – d. 25 mai 1927, Cernăuți)

Folclorist și istoric, membru corespondent al Academiei Române

1933 – S-a născut Eugen Simion

(n. 25 mai 1933, Chiojdeanca, Prahova)

Critic și istoric literar, eseist, filolog, editor, profesor universitar, membru titular (din 1992) și președinte (1998–2006) al Academiei Române. A studiat la Liceul Sfinții Petru și Pavel din Ploiești, unde a fost coleg cu Nichita Stănescu, a urmat cursurile Facultății de Litere a Universității din București. După absolvirea facultății, a devenit cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei Române, lucrând în colectivul Eminescu, condus de Perpessicius. A fost redactor al Gazetei literare, lector universitar la Catedra de Istoria literaturii române, Facultatea de Litere, Universitatea București. Eugen SimionA funcționat apoi ca lector invitat de limba română la Universitatea Sorbonne (Paris–IV), apoi a obținut o bursă de studii în Republica Federală Germania. A devenit conferențiar universitar, iar din 1990 profesor universitar al Facultății de Litere de la Universitatea din București. Din 2006 a fost director general al Institutului de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” din București. A debutat publicistic cu un articol despre Caietele Eminescu în revista Tribuna (1958). A început să colaboreze frecvent la revistele Gazeta literară, Contemporanul, Viața românească. Din 1968 a colaborat săptămânal la România literară și din 1991, la Literatorul. Din 1983 a fost redactor al revistei Caiete critice, revistă de critică și teorie literară, iar din 1990, director al publicației. A publicat peste 3.000 studii și articole în reviste de specialitate. A fost coordonatorul Dicționarului general al literaturii române, vol. I-VII, 2004-2009. Din 2005, sub numele Ariergarda avangardei, ține o rubrică permanentă în revista Cultura. A fost președintele Fundației Naționale pentru Știință și Artă și coordonator al seriei Opere fundamentale. Din opera sa: Proza lui Eminescu, Eugen Lovinescu, scepticul mântuit, Scriitori români de azi, Moartea lui Mercutio, Mircea Eliade, un spirit al amplitudinii, Fragmente critice, Tânărul Eugen Ionescu, Cioran – o mitologie a nedesăvârșirilor

1940 – S-a născut Elena Curicheru-Vatamanu

(n. 25 mai 1940, Negrești, Călărași, Republica Moldova)

Scriitoare, membră a Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. A urmat Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Istorie și Filologie, absolvită în 1962. A debutat editorial cu volumul None, a tradus din M. Matsutani, A. Grin, N. Dumbadze, A. Sulakauri, Guy de Maupassant

1950 – A încetat din viaţă Nicolae Ciupercă (n. 20 aprilie 1882, Râmnicu Sărat – d. 25 mai 1950, Închisoarea Văcărești)

Militar de carieră, a participat la Al Doilea Război Balcanic, Primul și Al Doilea Război Moondial, general de armată în al doilea război mondial, om politic

1959 – S-a născut Tudor Vlad

(n. 25 mai 1959, Cluj)

Prozator și publicist, membru al Uniunii Scriitorilor din România. În 1983, a absolvit Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității București, iar în 1997 a devenit doctor în filologie al aceleiași universități. A fost corector, apoi redactor, secretar general de redacție și redactor șef-adjunct la revista Tribuna, apoi redactor-șef al revistei Transylvanian Review a Centrului de Studii Transilvane din Cluj-Napoca, componentă a Fundației Culturale Române. Din 1992 a fost lector universitar, apoi conferențiar, șef de catedră la Departamentul de Jurnalistică al Universității „Babes-Bolyai”. A debutat publicistic în 1979 cu un fragment de proză apărut în revista Tribuna și editorial în 1981 cu un roman, Al cincisprezecelea. Colaborează cu proză și articole diverse la revistele: România literară, Tribuna, Steaua, Echinox, Cinema, Luceafărul, Adevărul literar și artistic, AEJMC News etc. A mai publicat romanele: Ascensiune nocturnă, Porțile serii, Adunarea și scăderea zilelor și volumele de specialitate: Interviul. De la Platon la Playboy, Fascinația filmului la scriitorii români

1967 – S-a născut Ancelin Roseti

(n. 25 mai 1967, Bârlad)

Poet și publicist, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A publicat poeme, cronici literare și pamflete în Dacia literară, Convorbiri literare, Bucovina literară, Porto franco, Opera magna, Feedback, Acolada, Apostrof, Ateneu, NordLitera, Orizont literar, Familia, Oglinda literară, Agero (Suttgart) etc. Volume publicate: Imperiul mâlului, Împăierea lumii, Fericit pe la colțuri

1977 – S-a născut Gabriel Boștină

(n. 25 mai 1977, Gura Văii, Mehedinți)

Fost fotbalist, a jucat pe postul de mijlocaș stânga, dar și central la FC Steaua București, echipă la care a obținut două titluri de campion, o supercupă, o calificare în semifinalele Cupei UEFA și trei calificări consecutive în Liga Campionilor., apoi la Dinamo București și U Cluj. În perioada 2005–2006 a jucat și pentru Echipa națională a României.

1980 – S-a născut Eugen Baciu

(n. 25 mai 1980, Vaslui, România)

Fotbalist retras din activitate. A jucat pentru Steaua București peste 90 de meciuri în toate competițiile la care aceasta a participat: Divizia A, Cupa României, Cupa UEFA și UEFA Champions League

1984 – A încetat din viaţă Henriette Yvonne Stahl (n. 1 septembrie 1900, Saint Avald, Lorena, Franța – d. 25 mai 1984, București)

Romancieră, scriitoare și traducătoare

1993 – A încetat din viaţă Horia Sima (n. 3 iulie 1906, Făgăraș – d. 25 mai 1993, Madrid)

Profesor de limba română de liceu, lider al Mișcării legionare, a declanșat și a condus Rebeliunea legionară (1941), a inițiat și condus Pogromul de la București

2002 – A încetat din viaţă Ștefan Augustin Doinaș (n. Ștefan Popa, 26 aprilie 1922, Cherechiu, Arad – d. 25 mai 2002, București)

Poet, eseist, traducător, deținut politic și politician, directorul revistei Secolul 20, membru titular al Academiei Române

2008 – Scurtmetrajul Megatron de Marian Crişan a câştigat premiul Palme d’Or al Festivalului de la Cannes

Filmul durează 15 minute, scenariul si regia apartinandu-i lui Marian Crisan. Prezintă povestea unui băiețel care dorește să-și sarbatorească ziua de naștere la McDonald’s cu părinții. Numai că aceștia sunt divorțați…

Megatron

 

#Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei

0 comentarii la „25 Mai în istoria României

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: