Istoria României România frumoasă

29 Mai în istoria României

Foto: Baia Mare


1329 – Prima atestare documentară a localității Baia Mare

Baia Mare a apărut pe harta așezărilor urbane ca urmare a activității de exploatare a minereurilor neferoase, primele informații certe cu privire la mineritul din zonă provenind din secolul XIV, chiar dacă începuturile medievale ale activităților de acest gen sunt mult mai timpurii, cel puțin din a doua jumătate a secolului XIII. Memoria comunitară consemnează ca primă carte de identitate a orașului, documentul din 29 mai 1329 prin care regele Carol Robert (1301–1342) dăruia comitelui Corrardus, jude al orașelor Baia Mare și Baia Sprie, pădurea aflată între cele două așezări pentru ca acest teritoriu să fie populat. Baia Mare apare aici sub denumirea civitas Rivuli Dominarum, judele Corrardus fiind același și pentru Mons Medius (Baia Sprie). Documentul din anul 1329 nu s-a păstrat, conținutul său fiind rezumat într-un act din anul 1479. Prima diplomă privilegială a orașului, pe care o putem studia și astăzi, datează din 20 septembrie 1347 și a fost acordată de regele Ludovic I (1342–1382), la cererea judelui Martin, a parohului Ioan, magistrului Petru și notarului Ulrich, jurați din Baia Mare și Săsar (Rivulo Dominarum et Zazar Bánya), având în vedere faptul că privilegiul anterior al orașului a ars într-un incendiu

1848 – S-au deschis lucrările Dietei din Cluj

Întrunită între 29–30 mai, Dieta de la Cluj, reprezentată de maghiari, a votat pentru anexarea Principatului Transilvania la Ungaria, fără a ține cont de cererea Adunării de la Blaj (3–15 mai) și ignorând realitatea etnică existentă, faptul că românii reprezentau două treimi din populație. Dieta nu a ținut seama de opoziția românilor și a unor părți importante ale sașilor și maghiarilor ardeleni. Însuși poetul Sandor Petöfi se ridicase împotriva hotarârii unirii Transilvaniei cu Ungaria, argumentând că în Dieta care luase decizia se aflaseră din 300 reprezentanți numai 3 români si 24 de sași. Actul politic a fost sancționat la 10 iunie 1848 de împăratul austriac Ferdinand

1889 – S-a adoptat Legea privind introducerea sistemului monometalist (etalon de aur)

În Proiectul de lege pentru înființarea unui nou sistem monetar, se înlocuia definiția leului din Legea monetară din 1867, respectiv „cinci grame de argint cu titlul 835/1000 compun unitatea monetară a României sub denumirea de leu” cu o nouă definiție, care arată că „unitatea monetară a României este leul aur”. Dezbătută și aprobată de Camera Deputaților și Senat, în martie 1889, prima variantă a acestei legi nu a fost promulgată din cauza lipsei de pregătire a mijloacelor necesare transformării monedelor de argint, aflate în circulație, în monede de aur, și BNR nu stabilise posibilitățile tehnice de punere în aplicare. A fost votată la 29 mai/10 iunie, menținându-se vechea definiție a leului-aur dat de Legea Monetară din 1867

1893 – S-a adoptat Legea clerului mirean și a seminariilor

Legea prevedea: limitarea numărului total al parohiilor, înființarea unei noi biserici era condiționată de garantarea de către ctitor a finanțării acesteia, salarizarea clerului, întreținerea bisericilor, fixarea parohiilor, numirea și pregătirea clerului mirean, controlul administrativ și disciplinar în biserică

1899 – S-a născut Georgeta Mircea Cancicov

(Maria Jurgea; n. 29 mai 1899, Godinești, Bacău – d. 16 aprilie 1984, București)

Prozatoare și poetă. A urmat liceul și Facultatea de Litere la Paris, a luat lecții de vioară de la George Enescu. A colaborat la numeroase publicații, printre care Viața românească, Revista Fundațiilor Regale, Universul literar, Adevărul literar și artistic, Ateneu, România literară și Luceafărul. Debutul literar, culegerea de poeme Un vis (1936), nu o anunță în nici un fel pe scriitoarea care urma să devină odată cu publicarea, începând din anul 1938, a romanelor și a culegerilor de nuvele Poeni, Moldovenii, Dealul Perjilor, Pustiuri, Amurg, Călătorul, Îndrăgostitele și Din viața văilor

1901 – S-a născut Ionel Fernic

(n. 29 mai 1901, Târgoviște – d. 22 iulie 1938, Pădurea Negrileasa, Bucovina)

Compozitor și autor de texte și de cuplete de muzică ușoară, poet, prozator și gazetar, aviator și unul dintre primii parașutiști români. A urmat liceul „Vasile Alecsandri” din Galați, în timpul căruia a luat primele lecții de chitară și pian de la profesorul de muzică și compozitorul Teodor Fuchs. În ultimul an de liceu a compus balada Cruce albă de mesteacăn (1919), prima sa piesă de muzică ușoară. A urmat Conservatorul din București, secția de artă dramatică, în facultate, având ocazia să joace alături de Aristide Demetriade, Ion Manolescu, Mișu Fotino ș.a. La încheierea studiilor (1924), și-a satisfăcut stagiului militar în Ploiești, unde a rămas pentru câțiva ani, timp în care a compus o parte importantă a repertoriului său., romanțe și tangouri. Primul său tango, compus în 1931, s-a intitulat Minciuna, o adaptare a unei piese franțuzești, propusă de Nicolae Kirițescu versuri scrise de Aurel Felea. În doar câțiva ani a devenit autorul a peste patru sute de șlagăre. A absolvit Școala de pilotaj de la Băneasa (1935), primind brevetul de zburător, tot atunci s-a arătat interesat de parașutism. A executat primul salt cu parașuta în cadrul unui miting aviatic la aeroportul Băneasa. A fost directorul Școlii de pilotaj din Cernăuți, medaliat de regele Carol al II-lea cu Virtutea Aeronautică. Și-a pierdut viața într-un accident aviatic al unui zbor comercial, la vârsta de 37 de ani. Dintre compozițiile sale: La umbra nucului bătrân, Îți mai aduci aminte, doamnă, Iubesc femeia, Aprinde o țigară, De ce mi-ai spus că mă iubești, Romanța celei care minte, Scrisoare de dor, etc.

Minciuna

1910 S-a născut Ioan Zugrăvescu

(n. 29 mai 1910, Iași – d. 12 decembrie 1989, Iași)

Chimist, profesor universitar, membru corespondent (din 1963) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Științe a Universității din București, unde a obținut în 1931 licența în științe fizico-chimice. În 1934 a primit titlul de Doctor în științe cu teza Acțiunea compușilor organo-magnezieni asupra amidelor N-disubstituite ale acidului beta-fenilacetic. În 1965 a obținut titlul de Doctor docent în chimie. A început cariera didactică în Laboratorul de Chimie Organică al Universității din București, a fost director al Secției de Biochimie a Institutului „Victor Babeș” din București, unde a inițiat cercetări referitoare la biochimismul celular (in special în celulele maligne și chimia heterociclurilor. În continuare, a fost șef de lucrări la Facultatea de Științe a Universității din București, profesor de chimie organică la Institutul de Industrii Alimentare din București, profesor titular la Catedra de Chimie Organică, Facultatea de Chimie a Universității „Alexandru Ioan Cuza”, unde a activat până la retragerea din activitate (în 1975), și, în paralel, la Institutul de Chimie Macromoleculară „Petru Poni” al Academiei Române, unde a ocupat temporar funcția de Director

1912 – Adunarea de la Alba Iulia al reprezentanților populației românești din întreaga Transilvanie

Adunarea de la Alba Iulia, din 29 mai 1912, s-a organizat în numele tururor românilor din Transilvania, fiind un protest împotriva proiectului de înființare a episcopiei greco-catolice maghiare de la Hajdu-Durog. Punerea în practică a proiectului era sinonimă cu transformarea Bisericii într-un instrument politic de deznaționalizare și de silnicie a românilor ardeleni. Au participat aproape 20.000 de români greco-catolici. S-a hotărât crearea unei comisii care să ia toate măsurile legale pentru apărarea drepturilor autonome ale Bisericii Greco-Catolice Române

1924 – A fost inaugurat, la București, Institutul Francez de Înalte Studii

Înființarea unui centru cultural francez la București a avut loc la inițiativa de Henry Focillon, critic de artă și teoretician francez, care a manifestat un interes special pentru România, cu scopul de a face cunoscută cultura franceză în România. Ceremonia de inaugurare a Institutului francez de înalte studii (Institut français des hautes études) a avut loc în 29 mai 1924, în prezența Regelui Carol al II lea și a Prințului Moștenitor. Astăzi se numește Institutul Francez

1925 – S-a născut Erwin M. Friedländer

(n. 29 mai 1925, Cluj – d. 22 ianuarie 2004, California)

Fizician american de origine română, membru de onoare al Academiei Române (din 1963, calitate retrasă după plecarea din țară, repus în drepturi în 1990). A absolvit cursurile Facultății de Fizică și Matematică ale Universității bucureștene, specializându-se în fizică nucleară. În 1963 a susținut doctoratul cu teza Asupra modelului cu două centre al jeturilor cosmice, continuându-și activitatea ca profesor la Universitatea din București și cercetătorla Institutul de Fizică Atomică de pe platforma Măgurele. În SUA a fost co-șef de laborator la Lawrence Berkeley Laboratory al Universității din California. A cercetat radiația cosmică a particulelor accelerate la mari energii de măsură aferente, concretizată în peste 250 de studii și articole, apărute în prestigioase reviste internaționale de specialitate. În anul 1985 a fost distins cu Premiul Humboldt pentru fizică

1929 – S-a născut Șerban Rădulescu-Zoner

(n. 29 mai 1929, Piatra Neamț – d.14 martie 2012, Moroeni, Dâmbovița)

Istoric. Doctor în istorie, a fost, până în 1996, cercetător științific principal la Institutul de istorie „Nicolae Iorga”. În 1975 a fost exclus din Institut, în contextul „revoluției culturale” a lui Ceaușescu, fiind reîncadrat la Institut în 1990 și avansat cercetător principal. Era membru al Asociației Internaționale de Istorie Contemporană, cu sediul la Geneva. A publicat peste 200 de lucrări științifice în țară și în străinătate (Franța, Germania, SUA, Italia). În 1993 i s-a conferit premiul „Mihail Koganiceanu” al Academiei Române. A fost deținut politic între 1959–1962, după eliberare refuzând ferm să colaboreze cu Securitatea. Politic, a fost deputat, președintele Alianței Civice. Dintre scrierile sale: Scrieri politice 1900–2006, Dunărea, Marea Neagră și Puterile Centrale, România și Tripla Alianță la începutul secolului XX

1933 – S-a născut Stan Velea

(n. 29 mai 1933, Poiana Mare, Dolj – d. 30 iunie 2007, București)

Traducător, specialist în limba polonă și comparatist. A urmat Facultatea de Filologie a Universității din București, secția slavistică, specialitatea limba și literatura polonă (1952–1957). A susținut doctoratul în 1968 cu o teză despre Wladislaw Reymont. După licență a fost cercetător la Institutul de Istorie Literară și Folclor al Academiei Române (Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”), până la pensie. S-a dedicat aproape în exclusivitate studiului literaturii polone, pe care a promovat-o în România prin studii și traduceri. A debutat în 1958 cu un studiu în revista Romanoslavica, iar prima carte, monografia Reymont, a apărut în 1966. A colaborat cu studii, cronici, recenzii la Gazeta literară, Luceafărul, România literară, Cronica, Revista de istorie și teorie literară (din al cărei comitet de redacție a făcut parte din 1991), Studii de literatură universală, etc. A tradus din: Henryk Sienkiewicz, Boleslaw Prus, Wladislaw Reymont, Jaroslaw Iwaszkiewicz, Slawomir Mrozek etc. A fost distins cu importante distincții culturale și de stat ale Poloniei: Ordinul Meritul Cultural (1970), insigna Amicus Poloniae (1985), Crucea de Cavaler a Ordinului Meritul Polonez (1997) etc. Academia Română i-a decernat în 1995 Premiul „Titu Maiorescu” pentru volumul al III-lea din Istoria literaturii polone.

1944 – A încetat din viață Constantin C. Stoicescu (n. 23 august 1881, București – d. 29 mai 1944, București)

Jurist, specialist în drept roman, membru corespondent al Academiei Române.

1945 – A încetat din viață Mihail Sebastian (Iosif Hechter; n. 18 octombrie 1907, Brăila – d. 29 mai 1945, București)

Prozator, dramaturg, eseist, critic literar, publicist și memorialist

1944 – A încetat din viață Principele Aristide Caradja (n. 28 septembrie 1861, Dresda – d. 29 mai 1955, București)

Entomolog și jurist, membru de onoare al Academiei Române

1962 – A încetat din viață Benedict Dabija (n. 22 septembrie 1926, Piatra Neamț – d. 29 mai 1962, București)

Actor de teatru și film, a jucat la Teatrul Bulandra

1980 – S-a născut Irina Cojar

(n. 29 mai 1980, București)

Actriță de teatru și film. A absolvit Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică, București, secția Actorie, promoția 2003. Joacă la Teatrul Național București, a avut roluri în Idolul și Ion Anapoda de G.M. Zamfirescu, Toți fiii mei de Arthur Miller, Ivan Turbincă după Ion Creangă, Înșir’te mărgărite după Victor Eftimiu, etc.

Două pe față, două pe dos Trailer oficial

1988 – S-a născut Mihai Costea

(n. 29 mai 1988, Drăgășani, Vâlcea)

Fotbalist liber de contract care a jucat pe post de atacant la echipele: Universitatea Craiova, Steaua București, Al-Ittihad Kalba SC

1989 – A încetat din viață Adrian Petringenaru (n. 19 octombrie 1933, București – d. 29 mai 1989, București)

Regizor de film care a abordat toate genurile cinematografice, de la documentar la animație și ficțiune

1991 – A încetat din viață Brăduț Covaliu (n. 1 aprilie 1924, Sinaia – d. 29 mai 1991, București)

Pictor, reprezentant al realismului socialist

1991 – A încetat din viață Ion Bostan (n. 15 decembrie 1914, Cernăuți – d. 29 mai 1992, București)

Unul dintre cei mai importanți regizori români de film documentar, operator de imagine și scenarist

2000 – A încetat din viață Vlad Ionescu (n. 22 aprilie 1938, București – d. 28 mai 2000, București)

Inginer electro-energetic, membru corespondent al Academiei Române

 

#Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei

0 comentarii la „29 Mai în istoria României

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: