Istoria României România frumoasă

2 Iunie în istoria României

Foto: Dan Iordăchescu


Ziua Naţională a Adopţiilor

Marcată în fiecare an la 2 iunie, a fost instituită prin Legea nr. 21/2014, urmărind promovarea adopţiei naţionale ca o alternativă necesară şi eficientă pentru reducerea numărului de copii instituţionalizaţi. Legea prevede ca autorităţile şi instituţiile publice, organismele neguvernamentale, reprezentanţele diplomatice ale României, precum şi alte instituţii româneşti din străinătate să organizeze programe şi manifestări de promovare a adopţiei. Totodată, se acordă posibilitatea Societăţii Române de Radiodifuziune şi celei de Televiziune să includă în programele lor emisiuni ori aspecte de la manifestările dedicate acestei sărbători

 

1247 – Diploma Cavalerilor Ioaniți certifică existenţa unor formaţiuni politice româneşti

Prin Diploma Ioaniţilor, regele Béla al IV-lea al Ungariei acorda lui Rembald, preceptorul Ordinului Cavalerilor Ioaniţi, Banatul de Severin. Documentul semnala, între Dunăre şi Carpaţi, existenţa unor formaţiuni politice româneşti conduse de voievozii Litovoi şi Seneslau şi de cnejii Ioan şi Farcaş

1816 – S-a născut Constantin A. Rosetti

(n. 2 iunie 1816, București, Țara Românească – d. 8 aprilie 1885, București)

Politician și publicist, unul din conducătorii Revoluției de la 1848 din Țara Românească și ai luptei pentru Unirea Principatelor Române. A servit în armată, a intrat apoi în administrație, fiind șeful poliției din Pitești, în magistratură, fiind procuror la Tribunalul civil din București, în paralel aveând preocupări literare. În 1844 a mers la Paris pentru studii, devenind prieten cu Ion C. Brătianu, pictorul Constantin Daniel Rosenthal, Scarlat Vîrnav. A audiat cursurile istoricilor și gânditorilor Jules Michelet, Edgar Quinet, și alți reprezentanți ai spiritului revoluționar francez, a participat la fondarea Societății studenților români din Paris, al cărei secretar a fost. În timpul revoluției din 1848 a fost unul din liderii curentului radical revoluționar; a fost secretar al Guvernului provizoriu, prefect de poliție (agă) la București și redactor al ziarului Pruncul român. După înfrângerea guvernului revoluționar, în primul lot de exilați, a ajuns la Paris. În anii exilului (1848–1857) a contribuit la editarea revistelor România viitoare și Republica Română, în care a militat pentru unirea principatelor într-un stat democratic. După revenirea în țară, a editat ziarul liberal-radical Românul, care a apărut timp de o jumătate de secol și în care a militat pentru reforme democratice, pentru unitatea națională, pentru independența națională a țării. A avut un rol de seamă în Adunarea ad-hoc și în alegerea lui Alexandru Ioan Cuza. A fost unul dintre conducătorii Partidului Național Liberal, a susținut cu entuziasm proclamarea independenței țării și participarea României la războiul ruso-turc din 1877–1878. A pus bazele Asociației lucrătorilor tipografi din București, al cărui președinte a fost, a fost co-fondator al Casei de ajutor reciproc a tipografilor din România, a fost în mai multe rânduri ministru și președinte al Camerei Deputaților. Publicistica lui se caracterizează prin avînt romantic, stil patetic, vibrant. În tinerețe a scris versuri sentimentale și patriotice, a tradus din Byron, Béranger, Lamartine, Hugo. A fost unul dintre membrii fondatori ai Societății literare române, care a devenit ulterior Academia Română

1821 – S-a născut Ion C. Brătianu

(n. 2 iunie 1821, Pitești – d. 16 mai 1891, Florica, Argeș)

Om politic liberal, membru de onoare (din 1888) al Academiei Române. A intrat în armata munteană în 1838 și a vizitat Parisul pentru a studia. Întors în țară, a luat parte, împreună cu prietenul său, C.A. Rosetti și alți politicieni proeminenți, la revoluția din 1848 din Țara Românească, fiind prefect al poliției în guvernul provizoriu. După restaurarea rusească și otomană, a plecat în exil la Paris, dorind să influențeze opinia publică franceză în favoarea uniunii propuse și autonomiei principatelor dunărene. În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, Brătianu a fost un lider liberal proeminent. A asistat în 1866 la demiterea lui Cuza și la alegerea Prințului Carol I al României, sub domnia căruia a fost ministru al Apărării, al Afacerilor Externe, de Finanțe în următorii patru ani. În 1876, ajutat de Constantin A. Rosetti, a format un cabinet liberal, care a rămas la putere până în 1888, fiind ministru în timpul Războiul Ruso–Turc din 1877, Congresului de la Berlin, formarea Regatului Român, revizuirea constituției și alte reforme. Ion C. Brătianu fost și scriitor. Pamfletele sale politice în franceză: Mémoire sur l’empire d’Autriche dans la question d’Orient, Réflexions sur la situation, Mémoire sur la situation de la Moldavie depuis le traité de Paris și La Question religieuse en Roumanie au fost bine primite la Paris

1882 – S-a înfiinţat Biroul Geologic al României

A fost înfiinţat ca instituţie de stat prin străduinţa şi directa organizare a profesorului Grigoriu Ștefănescu, cu sarcina de a alcătui harta geologică a României. La lucrările de teren au participat geologii Grigore Cobălcescu, M. Drăghiceanu, M.C. Botez, L. Mrazec, Sabba Ştefănescu, Gh. Munteanu Murgoci, Gh. Bota, R. Sevastos, V. Popovici-Haţeg, I. Popescu-Voiteşti etc. Rezultat al eforturilor lor, harta la scara 1:200.000 a fost terminată în 1898. În sistemul de redactare a propus unificarea denumirilor subdiviziunilor timpului geologic şi a culorilor folosite la întocmirea hărţilor geologice la Congresul de la Bologna. Biroul a funcţionat până în 1889, activitaea sa fiind continuată de Serviciul Minelor şi Carierelor (la Ministerul Domeniilor, care a realizat o nouă hartă geologică la scara 1:300 000) și de Institutul Geologic al României

1882 – S-a născut Ion Antonescu

(n. 2/14 iunie 1882, Pitești – d. 1 iunie 1946, închisoarea Jilava)

Militar, ofițer de carieră și om politic. Născut într-o familie de militari, a urmat Școala fiilor de militari din Craiova, Școala militară de infanterie și cavalerie din București, Școala specială de cavalerie Târgoviște, fiind înaintat la gradul de sublocotenent și repartizat la Regimentul I Roșiori. În timpul Răscoalei din 1907, în fruntea unei subunități a regimentului, a reprimat sângeros un grup de 200 de țărani, în drum spre negocieri la oraș. Ulterior, a absolvit Școala superioară de război din București cu gradul de căpitan, urmând un stagiu la Marele Stat Major, Școala de observatori aerieni, iar după Primul Război Mondial, un stagiu de pregătire la Academia militară Saint-Cyr din Franța. În timpul celui de-al Doilea Război Balcanic a fost șef al biroului operații al Diviziei 1 Cavalerie. În Primul Război Mondial a fost șeful Biroului Operațiilor din Marele Cartier General al Armatei, fiind decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul” clasa a III-a pentru contribuția la cucerirea Budapestei și înfrângerea Armatei Roșii ungare. A început activitatea politică în 1919, cu ocazia Conferinței de Pace de la Paris, publicând un studiu cu caracter naționalist, Românii. Origina, trecutul, sacrificiile și drepturile lor. A fost atașat militar la Londra și Paris, comandant al Școlii Superioare de Război, șef al Marelui Stat Major și ministru de război, iar între 1940–1944, prim-ministru al României cu titlul de Conducător al Statului. A decis intrarea României în al Doilea Război Mondial de partea puterilor Axei, pe baza promisiunilor lui Hitler că teritoriile românești pierdute în 1940, ca urmare a Dictatului de la Viena și Pactului Ribbentrop-Molotov, vor fi retrocedate României sub presiunile Germaniei. Politica sa externă s-a dovedit, inițial, câștigătoare, România reușind să dobândească pentru scurt timp teritoriile cedate Uniunii Sovietice și Transnistria. Soarta războiului antisovietic fiind întoarsă la Stalingrad și teritoriile estice ocupate de Armata Roșie, Antonescu a fost demis de la conducerea statului de către rege, prin lovitura de stat de la 23 august 1944, fiind arestat și predat spre pază comuniștilor, apoi deținut în Uniunea Sovietică. A fost condamnat la moarte de Tribunalul Poporului și fost executat la închisoarea Jilava. Ion Antonescu rămâne un personaj istoric controversat și polarizant

1885 – A încetat din viaţă Karl Anton Joachim Zephyrin Friedrich de Hohenzollern-Sigmaringen (n. 7 septembrie 1811, Krauchenwies, Germania – d. 2 iunie 1885, Sigmaringen, Germania)

Șef al casei de Hohenzollern-Sigmaringen, prim-ministru al Prusiei (1858–1862) și tatăl Regelui României, Carol I

1904 – S-a născut Johnny Weissmuller

(Peter Johann Weissmüller; n. 2 iunie 1904, Freidorf, Austro-Ungaria/Timișoara – d. 20 ianuarie 1984, Acapulco, Mexic)

Înotător și actor american născut la Timișoara. Părinții săi au emigrat în SUA, împreună cu fiul lor în vârstă de șapte luni. A obţinut cinci medalii olimpice (Olimpiadele din 1924 şi 1928), fiind deținător a 67 de titluri mondiale și 52 de titluri naționale. A deținut recordurile la stilul liber la toate probele de la 100 de yarzi la jumătate de milă și a fost primul care a înotat 100 m sub un minut. A devenit celebru prin seria de filme Tarzan, ecranizări inspirate de romanele lui Edgar Rice Burroughs. Se spune că și-a dorit ca, în momentul în care urma să fie îngropat să se audă cunoscutul strigăt al lui Tarzan

Strigătul lui Tarzan

1922 – A încetat din viaţă Take Ionescu (n. 13/25 octombrie 1858, Ploiești – d. 2 iunie 1922, Roma, Italia)

Om politic, avocat și ziarist, fondatorul Partidului Conservator-Democrat, care a deținut funcția de prim-ministru al României și funcții de ministru

1930 – S-a născut Dan Iordăchescu

(n. 2 iunie 1930, Vânju Mare, Mehedinți – d. 30 august 2015)

Bariton, profesor universitar, membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor (din 1993). A absolvit Facultatea de Teatru din Iași, apoi Conservatorul de Muzică „Ciprian Porumbescu” din București (1952–1956), cu Constantin Stroescu, Petre Ștefănescu Goangă Jean Rânzescu, Panait V. Cottescu și Jean Bobescu. A făcut studii complementare de canto la Salzburg, Paris și Roma. A debutat în 1949 la Teatrul C.C.S. din București în rolul Chiaburul din opereta Cântec de viață nouă de Florin Comișel. Ca prim solist a debutat în decembrie 1956 la Teatrul de Operă și Balet din București. A întreprins 262 de turnee internaționale în 61 de țări și în 331 de orașe ale lumii. În aproximativ 1100 spectacole de operă, pe care le-a susținut pe tot globul, a cântat 45 de roluri importante; de asemenea, a cântat peste 1500 de lieduri în aproape 1600 de recitaluri. Din 1979 a susținut cursuri de masterat în Statele Unite, Marea Britanie, Franța, Filipine, Grecia, Turcia (locuind 6 ani și jumătate la Istanbul) și România. A fost Profesor universitar la Academia de Muzică din București. În 2007, la 77 de ani, era încă invitat pentru concerte și spectacole în România, Grecia și Spania. Cu cei 61 de ani de carieră neîntreruptă a devenit cel mai longeviv interpret în viață din lume. Înregistrări: Dama de pică de Ceaikovski, Integrala liedurilor lui G. Enescu, Integrala operei „Oedip” de G. Enescu Arii din opere (Mozart Verdi), Duete din Operete

Modest Musorgski – Balada puricelui

1930 – S-a născut Sorin Bottez

(n. 2 iunie 1930, Timișoara – d. 31 iulie 2009, București)

Om politic, fost deținut politic. În 1949 a fost arestat sub acuzația că face parte din organizația anticomunistă „Avram Iancu” și condamnat la 20 de ani de muncă silnică, din care executat 15, fiind grațiat în 1963. De-a lungul perioadei de detenție a fost supus torturii, fiind unul dintre supraviețuitorii gulagului românesc care a rezistat fără a face compromisuri cu regimul totalitar. În momentul arestării, Sorin-Mircea Bottez era elev în ultimul an la Liceul „Mihai Viteazul”. După ieșirea din închisoare s-a înscris la Facultatea de Limbi Germanice a Universității București. A fost profesor de limbă și literatură engleză și asistent universitar la Facultatea de Limbi Germanice București. La 22 decembrie 1989 a inițiat reînființarea Partidului Național Liberal și a deținut funcția de vicepreședinte al PNL. A fost deputat de București din partea PNL, ambasador în Republica Africa de Sud, ministru al informațiilor publice. A reînființat, alături de Aurel Savin, Asociația Creștină a Tinerilor YMCA România, al cărui membru a fost în perioada de dinainte de anul 1947. În anul 2000, s-a opus apropierii PNL de Alianța pentru România (pe care o considera „partid al coloneilor de Securitate” din cauza prezenței lui T. Meleșcanu)

1935 – Vizita în orașul Bălți a regelui Carol al II-lea al României

În timpul vizitei la Bălți, regele a participat la inaugurarea Catedralei Sfinții Constantin și Elena. Suita regală, împreună cu membrii guvernului, întâmpinată la gară cu toate onorurile cuvenite, a pornit în cortegiu spre catedrală. Slujba de sfinţire a fost oficiată de mitropolitul Maximos al Calcedonului, reprezentant al Patriarhiei Ecumenice, episcopul Sava de Liublin, reprezentant al mitropolitului primat al Poloniei, episcopul Cozma al Dunării de Jos, din partea Patriarhiei, episcopul Grigore Botoşeneanu, din partea Mitropoliei Moldovei şi Preasfinţitul Visarion al Hotinului. Au mai participat la sfinţire, directorul cancelariei Sf. Sinod din Constantinopol, arhimandritul Adamantios, protopresbiterul Constantin Maritachis, superiorul bisericii greceşti din Bucureşti, reprezentant din partea mitropolitului Atenei şi numeroşi clerici. Tot în această zi, monarhul, prinţul moştenitor şi membrii guvernului au fost prezenţi la punerea pietrii fundamentale a capelei Liceului de fete şi la inaugurarea monumentului eroilor

1939 – S-a născut Romulus Guga

(n. 2 iunie 1939, Oradea – d. 18 octombrie 1983, la Târgu-Mureș)

Poet, prozator, traducător şi publicist. A urmat Facultatea de Filologie (1957–1964). A fost profesor, organizator cultural la Casa Universitarilor din Cluj. A debutat cu poezie în 1958, în revista Tribuna, de la Cluj. A fost redactor-șef al revistei Vatra, de la Târgu-Mureș, de la înființarea acesteia în 1971 până în 1983. Don operele sale: Bărci părăsite, Nebunul şi floarea, Paradisul pentru o mie de ani, Evul Mediu întâmplător

1945 – Poetul Radu Gyr rostește un memorabil „ultimul cuvânt” în fața Tribunalului Poporului

Cunoscut poet legionar, ajuns celebru în timpul detenției impuse de regimul comunist, Radu Gyr rămâne în memoria contemporanilor și a posterității sub numele de poetul-martir al Neamului romanesc. În „ultimul cuvânt„, el arată, printre altele, și inconsistența acuzațiilor de antisemitism, el însuși fiind fondatorul Teatrului Evreiesc de Stat: „Domnule Președinte, domnilor judecători ai poporului, în inchizitoriul său de joi seara (31 mai), onorata acuzare a spus răspicat: «Dacă există credință adevărată, atunci să fie absolvită». Și a mai spus acuzarea: «Sunt prăbușiri de idealuri, de credințe, dar numai pentru curați». Într-adevăr, sunt naufragii sufletești. Eu am avut o credință. Și am iubit-o. Dacă aș spune altfel, dacă aș tăgădui-o, dumneavoastră toți ar trebui să mă scuipați în obraz. Indiferent dacă această credință a mea apare, astăzi, bună sau rea, întemeiată sau greșită, ea a fost pentru mine o credință adevărată. I-am dăruit sufletul meu, i-am închinat fruntea mea. Cu atât mai intens sufăr azi, când o văd însângerată de moarte

1947 – S-a născut Sava Negrean Brudașcu

(n. 2 iunie 1947, Buciumi, Sălaj)

Interpretă de muzică populară ardelenească. A debutat într-un cor sătesc, dirijat de un preot, cor care a participat la manifestări internaţionale. Abia la 27 de ani a început o carieră solo. În repertoriu are în special piese din zona Sălajului, fiind apreciată și pentru cântecele sale patriotice: Doamne ocrotește-i pe români, Noi suntem români, Mă cunosc că-s sălăjancă, etc.

Sava Negrean Brudașcu – Pe cărarea vieții mele

1949 – A încetat din viaţă Radu R. Rosetti (n. 20 martie 1877, Căiuți, Bacău – d. 2 iunie 1949, închisoarea Văcărești)

Istoric și general, autor al unor studii de istorie și teorie militară de incontestabilă importanță, președinte al Consiliului de Conducere al Muzeului Militar Național, membru titular al Academiei Române. Deţinut politic, sfârșindu-și zilele în închisoarea Văcărești

1952 – S-a instalat Guvernul Gheorghe Gheorghiu-Dej

Consiliu de miniștri care a guvernat România în perioada 2 iunie 1952–24 ianuarie 1953, cu vicepreşedinţii Ana Pauker, Chivu Stoica, Iosif Chişinevschi, Gh. Apostol. A fost urmat imediat de al doilea Guvern Gheorghe Gheorghiu-Dej, între 24 ianuarie 1953–4 octombrie 1955, cu prim-vicepreşedinţii Chivu Stoica, Iosif Chişinevschi, Alexandru Drăghici și Emil Bodnăraș. Realizările acestui guvern au fost adoptarea Constituţiei din 27 septembrie 1952; România a devenit membru fondator al Tratatului de la Varşovia (17 mai 1955). Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost direct implicat în aplicarea terorii comuniste în România. A legalizat lagărele de muncă, scopul acestora fiind „reeducarea elementelor ostile față de Republica Populară Română”, de fapt centre de exterminare a moșierilor, industriașilor, intelectualilor, preoților, etc.

1954 – România a ratificat Convenția asupra drepturilor politice ale femeilor

Adoptată de ONU la 20 decembrie 1952, ratificată prin Decretul nr. 222/2 iunie 1954, în vigoare din 10 iunie

1964 – A încetat din viaţă Dumitru Caracostea (n. 10/22 martie 1879, Slatina – d. 2 iunie 1964, București)

Critic și istoric literar, folclorist, membru al Academiei Române, deținut politic al regimului comunist

1968 – S-a născut Teo Trandafir

(Teodora Virginia Uță; n. 2 iunie 1968, Pitești)

Prezentatoare de televiziune şi de radio, producătoare, actriță. A urmat cursurile Facultății de Limbi și Literaturi Străine din cadrul Universității din București, secția arabă–engleză. În 1990 s-a căsătorit la Brăila cu pilotul Alexandru Trandafir, însă cei doi au divorțat după șase ani. A debutat în media ca prezentatoare de știri la radio. Are la activ mai multe emisiuni de televiziune împreună cu Mircea Badea: Bună Dimineața România pe Tele 7abc, Dimineața devreme la Antena 1, emisiunea de week-end, Teo & Mircea Show. Realizează singură, la Pro TV mai multe emisiuni printre care și Teo

1975 – S-a născut Cătălina Cristea

(n. 2 iunie 1975, București)

Fostă jucătoare de tenis din România. Ea a fost clasată pe locul 59 în clasamentul individual pe 21 iulie 1997 și pe 40 la dublu pe 17 august 1998 în clasamentul WTA

1975 – A încetat din viaţă Scarlat Callimachi (n. 20 septembrie 1896, București – d. 2 iunie 1975, București)

Poet futurist şi dramaturg, jurnalist, eseist, publicist, sindicalist, activist comunist, descendent din familia de boieri moldoveni Callimachi, supranumit Prințul Roșu

1979 – A încetat din viaţă Coriolan Băran (n. 6 februarie 1896, Nerău – d. 2 iunie 1979, Timișoara)

Jurist, avocat, om politic, fruntaş ţărănist, ministru, primar al Timişoarei

1986 – S-a născut Guess Who

(Laurențiu Mocanu; n. 2 iunie 1986, București)

Cântăreț român de muzică hip hop care se numără printre cei mai apreciați artiști ai acestui gen muzical din România. A fondat împreună cu Zekko formația Anonim, mai târziu alăturându-se și Griffo. Trupa a avut succes cu Extrema zilei, Înghețata, piese de pe albumul de debut Hai să vorbim. Trupa s-a destrămat în 2006, urmând o carieră solo, iar în 2007 a fondat casa de producție Okapi Sound împreună cu mai mulți artiști. În iulie 2010, Guess Who a câștigat premiul de Cel mai bun artist hip-hop la Romanian Music Awards

Guess Who – Locul Potrivit

1989 – S-a născut Liviu Antal

(n. 2 iunie 1989, Șimleu Silvaniei, Sălaj)

Fotbalist. Poate juca pe posturile de mijlocaș dreapta și mijlocaș ofensiv. Este student la Facultatea de Educație Fizică și Sport din București. A fost convocat pentru prima dată la națională pentru meciul cu Bosnia și Herțegovina, care a avut loc pe 3 iunie 2011

1992 – A fost arestat la Tiraspol grupul Ilie Ilaşcu, în contextul conflictului din Transnistria

Patrioții români Ilie Ilașcu, Andrei Ivanțoc, Tudor Petrov-Popa, Alexandru Lesco și Petru Godiac, au fost arestati și aruncați în închisoare, de către separatiștii transnistreni cu ajutorul serviciilor secrete ale Federației Ruse (GRU), de persoane care purtau uniforme cu însemnele Armatei a 14-a a fostei Uniuni ale Rrepublicilor Sovietice Socialiste (U.R.S.S.), fiind acuzați de „crime de război și acțiuni de terorism”. Membru al Frontului Popular Creştin-Democrat, Ilie Ilaşcu a fost ales deputat în Parlamentul de la Chişinău, în 1994 şi 1998, fiind primul parlamentar din Europa încarcerat pe perioada mandatului. A fost condamnat la moarte, la 9 decembrie 1993, fiind eliberat la presiuni internaționale, la 5 mai 2001

 

#Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei

0 comentarii la „2 Iunie în istoria României

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: