Istoria României România frumoasă

5 Iunie în istoria României

Foto: Gheorghe Lazăr


Ziua Învățătorului

Sărbătorită în fiecare an la 5 iunie, această dată a fost stabilită prin Legea nr. 289 din 29 octombrie 2007 privind instituirea Zilei Învăţătorului. Data de 5 iunie a fost aleasă pentru a aminti data de naştere a pedagogului Gheorghe Lazăr, întemeietorul învățământului în limba naţională în Ţara Românească

 

Ziua Națională Împotriva Violenței asupra Copiilor

https://www.unicef.ro/campanii/sa-punem-capat-violentei/violenta-domestica-impotriva-copiilor-inclusiv-in-romania/

 

1446 – Dieta Ungariei l-a ales pe Iancu de Hunedoara în funcția de guvernator general

În dieta Ungariei de la 1 iunie 1446 a fost recunoscut dreptul la succesiune al lui Ladislau Postumul, dar pentru că acesta era minor, s-a decis alegerea unui guvernator provizoriu până la împlinirea majoratului regelui. La alegerile din 5 iunie 1446, Iancu de Hunedoara, sprijinit de numeroşii nobili mici, a fost ales în unanimitate guvernator al Ungariei. Popularitatea sa, averea personală (deţinea peste un milion de jugăre de pământ), faima şi gloria cu care se umpluse în bătăliile antiotomane, sunt motivele principale pentru care Iancu a fost ales guvernator (iunie 1446–ianuarie 1453)

1456 – Închinarea de la Vaslui

Marea Adunare a Moldovei, convocată de Domnul Petru Aron, în frunte cu mitropolitul Teoctist și boierii țării, a decis, în lipsa oricărui sprijin extern, acceptarea ultimatului Sultanului Mahomed al II-lea Cuceritorul de plată a unui tribut de 2.000 de galbeni, ca preț al păcii cu otomanii. Logofătul Mihu, a fost împuternicit să ducă Porții haraciul

1494 – Prima atestare documentară a localităţii Dăbuleni

Cea mai veche atestare documentară a Dăbuleniului este datată din 5 iunie 1494, când, Vlad Călugărul, „domn a toată Țara Ugrovlahiei”, a întărit cu semnătura sa stăpânirea moșiei numită „Recica Dabului cu bălțile și cu tot hotarul Dabului lui Cîrjeu cu fiii lui Drăghici, Voinea, Stanciul și Radul […]”

1779 – S-a născut Gheorghe Lazăr

(n. 5 iunie 1779, Avrig – d. 17 septembrie 1823, Avrig)

Cărturar iluminist, pedagog, teolog, traducător și inginer, considerat fondatorul învățământului în limba română din Țara Românească. Fiu de țăran liber, Gheorghe Lazăr a fost luat de mic în casa baronului Samuel von Brukenthal. Remarcându-i aptitudinea pentru studiu, baronul l-a trimis să studieze la gimnaziile din Sibiu și Cluj și Viena, unde a urmat studii superioare de filozofie, istorie și de științe fizico-matematice. Ulterior a studiat și teologia. Întors în Transilvania, la Sibiu, a fost hirotonisit arhidiacon și a obținut un post la Școala teologică ortodoxă. A tradus în limba română o serie de lucrări cu caracter pedagogic și chiar un manual de pedagogie. Din păcate a intrat în conflict cu episcopul Vasile Moga, adept al învățământului în limba slavonă, care i-a împiedicat activitatea, interzicându-i tipărirea manualelor în limba română. În urma unui proces disciplinar, la sfârșitul anului 1815 guvernatorul Transilvaniei l-a destituit din funcție, punându-l sub supravegherea autorităților polițienești, ceea ce l-a determinat să treacă munții și să se stabilească la București. În Țara Românească, s-a manifestat ca promotor al ideii de înființare a unei școli românești la cel mai înalt nivel științific posibil pe atunci, într-o vreme în care învățământul se desfășura în limba greacă. Sprijinit de Iordache Golescu și Constantin Bălăceanu, a trebuit să ducă o muncă intensă cu cei care susțineau că limba română este prea săracă pentru a exprima adevărurile științei. La 24 martie 1818, obținând aprobarea pentru înființarea școlii românești, și-a început activitatea într-un local impropriu din centrul capitalei, la „Sfântul Sava”. La început, elevii săi erau băieți de mici meseriași, târgoveți și dascăli, pentru că odraslele boierești frecventau în continuare școala grecească. Noua instituție a devenit curând principalul focar de consolidare și difuzare a culturii românești. Din prima generație de elevi au făcut parte, printre alții, Petrache Poenaru, Daniel Tomescu, Simion Marcovici. Școala de la „Sfântul Sava” este cel mai vechi institut educațional din București cu predare în limba română. Atunci când cartea era o raritate și, de multe ori, în limbi necunoscute de popor, Gheorghe Lazăr a tradus și a scris cărți în limba română, fapt care a deschis noi orizonturi pentru un mare număr de români. La școala lui Lazăr au venit și copii de prăvăliași, și copiii oamenilor de la marginea orașului, iar el i-a învățat cu dragoste tainele științelor matematice și ale filozofiei, în limba lor maternă. În timpul Revoluției din 1821, Gheorghe Lazăr și elevii săi au trecut de partea lui Tudor Vladimirescu, ajutând la fortificarea taberei de la Cotroceni și învățându-i pe panduri să mânuiască armele și să se apere. Se pare că Gheorghe Lazăr era pentru Tudor Vladimirescu un om de încredere și de mare necesitate, fapt pentru care inginerului Gheorghe Lazăr trebuiau să i se pună la dispoziție o mie de oameni pentru metereze. De altfel, documentele vorbesc despre activitatea inginerească a dascălului, concretizată prin unele din lucrările sale rămase nu numai în București: ridicarea topografică a Moșiei Obislavu (Dâmbovița) sau a Moșiei Fântânele (Prahova). Colaborarea sa cu revoluționarii i-a atras mai târziu persecuția din partea autorităților. S-a întors bolnav în satul natal, Avrig, unde s-a stins din viață

1859 – S-a născut Constantin I. Nottara

(n. 5 iunie 1859, București – d. 16 octombrie 1935, București)

Actor, director de scenă, profesor, una dintre personalitățile cele mai de seamă ale teatrului românesc. A fost elevul lui Ștefan Vellescu, iar în 1877, a început să joace pe scena Teatrului Național. Unul dintre pionierii școlii realiste de interpretare scenică, a aderat un timp la stilul romantic de joc, sub influența cerințelor vremii și sub îndrumarea lui Mihail Pascaly. A studiat la Conservatorul de Artă Dramatică și Lirică din București și la Teatrul Odeon din Paris, preluând la întoarcere, la numai 24 de ani, majoritatea rolurilor principale ale Naționalului. S-a afirmat în roluri ca Shylock, Hamlet și Lear din teatrul shakespearean, Oedip din Oedip Rege de Sofocle, Don Salluste din Ruy Blas de Hugo, bătrânul medic din Medicul în dilemă de Shaw, Ștefan Tipătescu din O scrisoare pierdută și Ion din Năpasta de Ion Luca Caragiale, Vlaicu din Vlaicu Vodă de Alexandru Davila, Ștefan cel Mare din Apus de Soare și Tudose din Hagi-Tudose de Delavrancea, etc. În 60 de ani de scenă a jucat în cca. 700 de roluri de compoziție. Contactul cu dramaturgia originală, îndrumarea lui Caragiale și colaborarea cu actori de orientare net realistă ca Aristizza Romanescu și Grigore Manolescu, l-au readus la vechea sa orientare realistă. Jocul lui Nottara profund emoționant, pus în valoare de un glas modulat caracteristic, și expresiv prin frazare, se întemeia pe construirea gândită și precisă a rolului, astfel încât nimic din interpretare să nu rămână nejustificat. A avut o intensă activitate și ca director de scenă și profesor la Conservatorul dramatic din București. Printre elevii săi se numără actori de renume: Tony Bulandra, Velimir Maximilian, Ion Manolescu, Maria Ventura, Maria Filotti, etc.

Muzeul Constantin I. Nottara București

1865 – A apărut la Budapesta revista Familia – foaie enciclopedică şi beletristică cu ilustraţiuni

Revista Familia a fost o instituţie culturală înfiinţată și condusă de Iosif Vulcan, la Budapesta, având drept program răspândirea culturii române în Transilvania şi cultivarea limbii şi a conştiinţei naţionale. Ea a fost, în urma dispariţiei Foii pentru minte, inimă şi literatură a lui George Bariţiu, cea mai însemnată revistă românească din Ungaria în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, devenind, în scurt timp, o tribună a întregii literaturi româneşti, o emblemă a identităţii culturale naţionale. Numărul de probă a apărut la 1/13 mai, iar numărul 1 la 5/17 iunie. În 1880, redacţia revistei Familia s-a mutat la Oradea, locul în care va continua să apară – cu unele întreruperi – până în zilele noastre

1865 – România a aderat la Convenţia telegrafică internaţională de la Paris

Aderarea s-a produs în 5/17 iunie, împotriva voinţei Porţii Otomane, care dorea ca aderarea să se producă concomitent cu a sa, considerând România parte integrantă a imperiului. Prin acest eveniment, ţara noastră s-a afirmat ca subiect de drept internaţional, alături de statele suverane

1871 – S-a născut Nicolae Iorga

(n. 5 iunie 1871, Botoșani – d. 27 noiembrie 1940, Strejnic, Prahova)

Istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar și membru titular (din 1910) al Academiei Române. A absolvit Universitatea din Iași într-un singur an cu diploma magna cum laude, apoi a continuat studiile universitare la Paris, Berlin și Leipzig, obținând doctoratul (1893) la numai 23 de ani. A fost co-fondator al partidului Partidul Naționalist-Democrat în 1910, membru al Parlamentului, președinte al Camerei Deputaților și al Senatului, ministru, și, pentru o scurtă perioadă, prim-ministru. Copil minune, polimat și poliglot, cu o activitate științifică prolifică, Iorga a scris 1003 volume, 12755 articole și studii și 4963 recenzii, aceasta culminând cu Istoria României, în zece volume. A predat la Universitatea din București, la cea din Paris și la alte instituții de învățământ academice și a fondat Congresul Internațional de Studii Bizantine și Institutul de Studii Sud-Est Europene (ISSEE). A transformat orașul Vălenii de Munte într-un centru academic și cultural. În paralel cu contribuțiile sale științifice, a fost un activist de centru-dreapta, ale cărui orientări politice au inclus elemente ale conservatorismului, naționalismului și agrarianismului. A aderat pentru scurt timp la grupul literar conservator Junimea, a fost o figură centrală a Sămănătorului, revistă populistă și a fondat reviste conservatoare ca Neamul Românesc, Drum Drept, Cuget Clar și Floarea Darurilor. A militat în cadrul Ligii pentru Unitatea Culturală a tuturor Românilor. A fost o figură proeminentă în tabăra pro-Antanta în timpul Primului Război Mondial, datorită susținerii cauzei românilor din Austro-Ungaria și a avut un rol politic important în România Mare în perioada interbelică. A inițiat campanii pentru a apăra cultura României. A stârnit controverse datorită retoricii antisemite. A fost adversar al Partidului Național Liberal și al Partidul Național Român. S-a opus grupării fasciste Garda de Fier și, după o perioadă de cumpănire, s-a hotărât să îl susțină pe rivalul acesteia, Regele Carol al II-lea, intrând după dizolvarea tuturor celorlalte partide în partidul unic, de sorginte corporatistă și autoritaristă, Frontul Renașterii Naționale. Pentru că fusese implicat într-o dispută personală cu liderul Gărzii Corneliu Zelea Codreanu, contribuind astfel fără voie la uciderea sa, Iorga și-a atras antipatia legionarilor. A rămas o voce independentă a opoziției după ce Garda a instaurat Statul Național-Legionar, fiind în cele din urmă asasinat de un comandou legionar. După aflarea veștii asasinării lui Iorga, 47 de universități și academii din întreaga lume au arborat drapelul în bernă

Nicolae Iorga adresându-se românilor în anii ’30 (valabil și azi…)

1883 – S-a născut George Ciprian

(n. Gheorghe Pană Constantin; 5 iunie 1883, Buzău – d. 7 aprilie 1968, București)

Dramaturg, actor și om de teatru, considerat un precursor al teatrului absurd. S-a înscris la Facultatea de Litere și Filozofie, apoi la Facultatea de Drept, pentru ca, în final, să urmeze Conservatorul, la clasa lui Constantin Nottara, care i-a remarcat „îndemânarea la condei”. Debutul său ca actor a avut loc în anul 1907 la Teatrul Național din Craiova în piesa Răzvan și Vidra de B.P. Hasdeu, în care a jucat rolul Șoltuz. Rolul său de succes a fost interpretarea escrocului Leroque dintr-o piesă obscură, Necunoscuta; ulterior s-a remarcat prin interpretarea unor roluri cum ar fi: Bufonul din Regele Lear, Păcală din Înșir-te mărgărite, Răzeșul din Răzvan și Vidra, Grozea din Vlaicu Vodă, Purgon din Bolnavul închipuit, Lubin din Georges Dandin. A jucat și în câteva filme de lung metraj: Independența României, Năbădăile Cleopatrei, O noapte furtunoasă, Viața învinge, Brigada lui Ionuț. A debutat ca autor dramatic cu piesa Omul cu mârțoaga, a cărei premieră a avut loc Teatrul Național București în anul 1927 și s-a bucurat de un mare succes, fiind reprezentată ulterior pe scenele de la Paris, Berlin, Praga, Berna. A urmat scrierea altor piese de teatru, aproape imediat reprezentate pe scenele teatrelor din țară: Nae Niculae, Capul de rățoi, Ioachim-prietenul poporului, Un lup mâncat de oaie. În domeniul prozei, a publicat două volume de memorialistică: Cutia cu maimuțe și Măscărici și Mâzgălici. Opera sa a fost multă vreme trecută cu vederea, însă la apariția teatrului absurdului George Ciprian a fost considerat un precursor al acestui fenomen, în care s-a afirmat dramaturgul francez de origine română Eugen Ionescu. A fost distins cu Ordinul Muncii Clasa I și cu Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a (1967)

George Ciprian – Omul cu mârțoaga Teatru radiofonic

1884 – Facultatea de Medicină din Paris a acordat titlul de doctor în medicină Mariei Cutzarida Crătunescu

 

A fost prima femeie medic din România; şi-a luat doctoratul în medicină cu teza: Despre hidroreea şi valoarea ei semiologică cancerul corpului uterin. Cu această înaltă calificare a fost printre cele dintâi femei din lume care a obţinut titlul de doctor în medicină. Pentru a obţine liberă practică în ţară, şi-a echivalat diploma din Franţa trecând examenul cu cel mai mare calificativ, magna cum laude

1893 – A încetat din viaţă Julius Popper (n. 15 decembrie 1857, București – d. 5 iunie 1893, Buenos Aires)

Inginer, cartograf și explorator. Pentru activitățile sale de exploatări aurifere, cartografiere, colonizare și organizare civică a Țării de Foc, determinante pentru definitivarea situației geo-politice până în prezent, a fost supranumit Conchistadorul român al Patagoniei

1912 – S-a născut Alexandru Todea

(n. 5 iunie 1912, Teleac–Gornești, Mureș – d. 22 mai 2002, Târgu Mureș)

Cardinal, mitropolitul Bisericii Greco-Catolice din România, profesor de religie, deținut politic (1951–1964), membru de onoare (din 1992) al Academiei Române. În toamna anului 1933 a fost admis student în anul I la Academia de Teologie din Blaj, dar după un an mitropolitul Vasile Suciu l-a trimis pentru studii teologice superioare la Roma, la Colegiul De Propaganda Fide, fiind admis direct în anul al II-lea de Filosofie, iar apoi a urmat încă cinci ani de Teologie. În acest timp a primit ordurile sacre, celibatar fiind. După ce a terminat studiile superioare de teologie, și-a susținut teza de doctorat cu titlul De doctrina milenaria, tractatus exegetico-dogmaticus, în 1940, fiind promovat doctor în Teologie. În timp ce era student în anul al IV-lea de Teologie (1938), a fost hirotonit la Roma diacon de către Iuliu Hossu, episcop de Cluj-Gherla, în prezența ambasadorilor României acreditați pe lângă Italia și Sfântul Scaun. Pe 25 martie 1939, de sărbătoarea Bunei Vestiri, tânărul diacon Alexandru Todea a fost hirotonit preot, la Roma, de către episcopul rus greco-catolic din diaspora, Alexander Evreinov. revenit în țară, la Blaj și a fost numit cu funcția de secretar mitropolitan, a fost profesor de religie la Școala normală română unită de învățătoare, iar apoi la Liceul de băieți „Sfântul Vasile”, precum și la alte școli de la Blaj, unde a predat religia, latina și italiana. Între 1945–1948, a funcționat ca paroh și protopop districtual la Reghin, în această perioadă fiind arestat de mai multe ori de către autoritățile comuniste. După arestarea episcopilor greco-catolici și scoaterea Bisericii Unite în afara legii în 1948 au avut loc în prima fază trei consacrări episcopale fără acordul autorităților comuniste, în clandestinitate, printre care și a lui Alexandru Todea, hirotonit ca episcop titular de Cesaropolis, în fapt auxiliar al episcopului Ioan Suciu, administrator apostolic al Arhidiecezei de Alba Iulia și Făgăraș (cu sediul în Blaj). După consacrare, episcopul Todea a continuat să trăiască și să activeze clandestin, revenind la Reghin. La 31 ianuarie 1951, a fost arestat din nou și dus la sediul Securității din Reghin, apoi la cel din Târgu Mureș, după care a fost transferat la Ministerul de Interne, la Jilava și la Uranus, unde a fost anchetat timp de 13 luni. La procesul din 15 februarie 1952, procurorul a cerut condamnarea sa la moarte. Tribunalul Militar București l-a condamnat la muncă silnică pe viață. A fost mutat la Sighet. După 13 ani de închisoare, a fost grațiat în august 1964, odată cu toți deținuții politici. După eliberare s-a stabilit la Reghin, unde a păstorit clandestin miile de credincioși din părțile locului. După 22 decembrie 1989, mitropolitul Alexandru Todea și-a continuat activitatea, în condiții de libertate. În martie 1990, Sfântul Scaun l-a dezlegat de titlul de episcop de Cesaropolis și l-a numit Arhiepiscop de Alba Iulia și Făgăraș și l-a confirmat ca Mitropolit al Bisericii Române Unite cu Roma (greco-catolică). În 1991, papa Ioan Paul al II-lea a anunțat crearea a 22 de cardinali ai bisericii universale, între care se afla și arhiepiscopul de Făgăraș și Alba Iulia Alexandru Todea. A fost decorat cu Ordinul Steaua României în grad de Mare Cruce (1999). Lucrări: Pentru tine învățătoare apostolă, Cascada Tinereții, Rugăciunea tineretului

1927 – S-a născut Alexandru Mirodan

(Alexandru Zissu Saltman; n. 5 iunie 1927, Budeasa, Argeș – d. 10 martie 2010, Tel Aviv, Israel)

Dramaturg, publicist, istoric literar și traducător. A absolvit Facultatea de Litere și Filozofie a Universității din București. În România a lucrat ca ziarist și dramaturg, a fost redactor la publicațiile Tinerețea, Tânărul muncitor, Scînteia tineretului. A publicat și în revistele Gazeta Literară, România Liberă, Scânteia, Contemporanul, Teatrul, Sportul popular, Informația Bucureștiului, Flacăra și altele. A fost secretar de redacție la Gazeta Literară, redactor la revista Teatrul. În 1956 a debutat în teatru cu piesa Ziariștii, jucată la Teatrul Național din București, înregistrând un număr-record de peste 900 reprezentații. Teatrul de Comedie din București a fost inaugurat în 1961 cu piesa Celebrul 702 a lui Mirodan (care era și secretar literar al teatrului), avându-l în rolul principal pe Radu Beligan. În anul 1977 a emigrat în Israel și s-a stabilit la Tel Aviv. A lucrat o perioadă la Muzeul Diasporei (Beth Hatefutsoth), apoi a înființat revista în limba română Minimum, pe care a editat-o singur. Opera sa de referință este un Dicționar neconvențional al scriitorilor evrei de limba română în 3 vol. Alte piese de teatru: Noaptea e un sfetnic bun, Șeful sectorului suflete, Camuflaj, Evreica din Toledo

1932 – A fost promulgată Legea de organizare a aeronauticii şi de înfiinţare a Subsecretariatului de Stat al Aerului, din care face parte şi Direcţia Aviaţiei Civile

Prin Decretul nr. 1890/5 iunie 1932, primul act normativ cu valoare de lege; aceasta, la art. 156 – Dispoziţiuni speciale, prevedea că „Exercitarea navigaţiei aeriene civile, a transporturilor aeriene (pasageri, marfă, poştă şi mesagerii), a lucrului aerian (…) şi în general orice mişcare de aeronave particulare, naţionale sau străine, pe teritoriul sau în spaţiul supus suveranităţii statului român, revine controlului statului, exercitat prin organele Subsecretariatului de Stat al Aerului”. În cadrul Direcţiei Aviaţiei Civile s-au înfiinţat patru servicii centrale (navigaţie şi exploatare aeriană; tehnic, de control şi întreţinere; protecţia navigaţiei aeriene; comercial şi administrativ) şi mai multe servicii exterioare (inspecţii regionale ale navigaţiei aeriene, aeroporturi şi staţii de radiotelegrafie necesare navigaţiei aeriene, întreprinderi pentru exploatarea transporturilor aeriene, staţii şi posturi meteo şi de transmisiuni, şcoli civile de învăţământ aero, depozite, ateliere s.a.m.d.)

1933 – S-a născut Dan Mihăescu

(n. 5 iunie 1933, București – d. 24 ianuarie 2013, București)

Umorist, scenarist și regizor. S-a făcut cunoscut prin textele sale, în special scrise și adaptate pentru emisiuni de televiziune și care au fost interpretate de cei mai mari actori de comedie din România. De-a lungul carierei sale, a colaborat cu nume mari ale televiziunii, cum ar fi Titus Munteanu, Tudor Vornicu ori Valeriu Lazarov. A fost un apropiat al actorului Toma Caragiu, pentru care a scris și a regizat cele mai multe momente satirice, printre care Așa e în tenis, Fabula. După 1989, şi-a continuat cariera şi a contribuit cu multe momente umoristice pentru emisiuni de divertisment, programe de Revelion. Printre filmele pentru marele și micul ecran regizate: Cum ne-ar vrea bărbații?!, Cine râde la urmă, Avocatul, Primarul activ, Un text cu bucluc, Administratorul de bloc, Sorcovitorul…voluntar, Interviu cu un idol, Antinevralgicul, Secția corecțională, etc. Printre volumele sale sunt romane: Ancheta, Slalom printre bănuiți, Fereastra dinspre… adevăr, nuvele: Prevestirea călugărului Chesarion, schițe umoristice: Călătorului îi șade bine cu… gluma!, În căutarea umorului pierdut, Cartea cu zâmbete, Poiana cu zambete

Scrisoare deschisă a domnului Dan Mihaescu către domnul Caragiale

1937 – Lucian Blaga a rostit discursul Elogiul satului românesc

Sub acest titlu, Elogiu satului românesc, scriitorul, filozoful şi diplomatul Lucian Blaga rostea în 5 iunie 1937, în aula Academiei Române, discursul de recepție ca membru al Academiei Române:

Vă rog să-mi acordaţi totuşi potrivit obiceiului statornicit, dreptul nescăzut de a face astăzi, aici, elogiul unei alte nemuritoare prezenţe care n-a ocupat nici un scaun în această nobilă incintă. Prezenţa nemuritoare la care mă refer nu e legată de nici un nume, nu râvneşte la nici o laudă, şi e răspândită în spaţiul din preajma noastră, cât ţine întinderea împărătească a ţării. Vreau să vorbesc despre singura prezenţă încă vie, deşi nemuritoare, nemuritoare deşi aşa de terestră, despre unanimul nostru înaintaş fără de nume, despre: satul românesc. N-aş putea rosti cuvântul că aş fi făcut vreodată cercetări tocmai sistematice şi cu stricte intenţii monografice cu privire la satul românesc. Satul trăieşte în mine într-un fel mai palpitant, ca experienţă vie. Sunt fiu de preot — toată copilăria, o fantastic de lungă copilărie, adolescenţa, întîia tinereţe până la vârsta de douăzeci şi atâţia ani, le-am petrecut, cu întreruperi impuse de nomadismul sezonier al şcolarului, la sat, sau în nemijlocită apropiere, în orice caz în necurmat contact cu satul natal. Sufletul, în straturile cele mai ascunse ale sale, mi s-a format deci sub înrâurirea acelor puteri anonime, pe cari cu un termen cam pedant m-am obişnuit să le numesc „determinante stilistice” ale vieţii colective. Ceea ce şcoala românească sau străină au adăugat, cred că n-a putut să altereze prea mult o substanţă sufletească modelată după nişte tipare cu atât mai efective, cu cât se impuneau mai inconştient şi mai neîntrerupt. Şcoala felurită, a noastră şi uneori mai puţin a noastră, mi-a înlesnit doar disţanţarea contemplativă, care mi-a îngăduit să vorbesc cu oarecare luciditate despre realitatea sufletească a satului şi despre tiparele ei. Voi vorbi prin urmare despre satul românesc, nu ca un specialist, care şi-a potrivit în prealabil metodele în laborator şi porneşte pe urmă să examineze pe din afară un fenomen. Voi vorbi despre satul românesc din amintire trăită şi făcînd oarecum parte din fenomen. Voi încerca în puţine cuvinte să actualizez mai ales ceea ce copilul ştie despre sat şi despre orizonturile acestuia. Copilăria petrecută la sat mi se pare singura mare copilărie. Cine nu priveşte în urma sa peste o asemenea copilărie, mi se pare aproape un condamnat al vieţii (cer scuze tuturor citadinilor de faţă, pentru această afirmaţie!) Copilăria şi satul se întregesc reciproc alcătuind un întreg inseparabil.

Mai mult: http://vrancea.einformatii.ro/stire/magazin/8/24093/exceptionalul-discurs-de-receptie-in-academia-romana-al-lui-lucian-blaga-1/0/

http://vrancea.einformatii.ro/stire/magazin/8/24092/exceptionalul-discurs-de-receptie-in-academia-romana-al-lui-lucian-blaga-2/0/

http://www.estiri.ro/stire/magazin/8/24091/exceptionalul-discurs-de-receptie-in-academia-romana-al-lui-lucian-blaga-(3)/0/

1948 – S-a născut Aureliu Goci

(n. 5 iunie 1948, Letca Nouă, Giurgiu)

Critic literar, profesor, jurnalist, muzeograf. A absolvit Facultatea de Filologie (1972). În anul III de facultate, Nicolae Manolescu l-a cooptat colaborator la România Literară pentru rubrica de „Poezie”. A publicat în revistele România literară, Amfiteatru, Scînteia tineretului, Luceafărul, Ramuri, Curtea de la Argeș, Confesiuni, etc. A fost profesor de limba română, muzeograf la Muzeul Literaturii Române, redactor la Glasul națiunii (Chișinău), Ecart, Dunărea albastră, suplimente culturale ale ziarului Economistul, redactor la Editura Academiei Române. Din scrierile sale: Delavrancea și devenirile arhetipului, Eminescu la infinit, Mileniul al III-lea și „direcția nouă” în cultura românească, Mircea Eliade – spațiul ancestral și tipologia urbană

1951 – S-a născut Ion Caţaveică

(n. 5 iunie 1951, Bocăni, Bălţi, Republica Moldova)

Poet. A absolvit Universitatea Pedagogică de Stat „Alecu Russo” din Bălţi (1973). A debutat editorial cu placheta de versuri Măsura de laudă (1983), dovedindu-se un liric cu timbru meditativ, adept al expresiei bogat metaforizate. Lucrând la ziarul Tineretul Moldovei, apoi la săptămânalul Literatura şi arta, a publicat nenumărate articole cu priză deosebită la publicul cititor

1963 – S-a născut Liviu Mihaiu

(n. 1963, Constanța)

Jurnalist. A studiat la Institutul Politehnic București, Facultatea Electrotehnica, absolvită în 1990. Este membru fondator al săptămânalului (de moravuri grele) Academia Cațavencu și acționar al Grupului de Presă Cațavencu. A fost redactor-șef adjunct la Academia Cațavencu, publisher la Tabu, de director editorial și inițiator al postului Radio Guerrilla, președintele organizației guvernamentale Salvați Dunărea și Delta–A.C, realizator al emisiunii TVR1 Între Bine și Rău, etc.

1981 – S-a născut Octavian Strunilă

(n. 5 iunie 1981, Dorohoi)

Actor, regizor și scenarist. Înainte de a se face cunoscut în filme, a facut Stand-up comedy la Café Deko, din cadrul Teatrului Natțonal București, în primul proiect de stand-up comedy din România. A interpretat roluri complexe în teatru; la Teatrul Mundi din București a jucat în spectacolele Răul de bâlci, Paparazzi, Proastă cu spume. A jucat în scurt-metrajele Trei gloanțe pentru un lider, Bertha & Luci, dar și în Subiect la diateza pasivă, Să-ncerci la București, Românește și Povara, pentru care a semnat regia și scenariul. A apărut, ca actor, în: Păcală se întoarce, Poveste de cartier, Home delivery și seriale TV. A regizat: Să-ncercăm la București, Românește, Home delivery, 7 Pals, Basarabia e România, iar pentru 7 Pals, Basarabia e România, Fetele lu’ dom’ profesor a semnat și scenariul

Octavian Strunilă, portret din 61 de întrebări de la CulTour

2001 – Asociaţia pentru Promovarea Produselor şi Serviciilor din România a lansat programul Fabricat în România

Primul program național neguvernamental dedicat promovării și susținerii produselor și serviciilor românești pe piața internă și internațională. Conceptul Fabricat în România se referă la orice creație, produs sau serviciu de orice natură realizat pe teritoriul României într-o proporție de minimum 50%, sau care a suferit transformări sustanțiale pe teritoriul României

2002 – Primul autotransplant cardiac din România

Intrevenție chirurgicală constând în explantarea cordului pacientului, repararea și redimensionarea în afara corpului pacientului și reimplantarea sa. Medicii de la Institutul de Boli Cardiovasculare „Prof. dr. C.C. Iliescu” din București au efectuat această operație, în timpul intervenției, pacientul ramânând fără inimă mai mult de o oră

2012 – A încetat din viaţă Mihai Pătraşcu (n. 17 iulie 1982, Craiova – d. 5 iunie 2012, New York)

Informatician, cercetător în informatică teoretică, concurentul român cu cele mai multe medalii la Olimpiada Internațională de Informatică și printre primii 20 de pe glob, care și-a desfășurat ultima parte a activității la Massachusetts Institute of Technology

 

#Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei

0 comentarii la „5 Iunie în istoria României

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: