Istoria României România frumoasă

12 Iunie în istoria României

Foto: Biserica cu hramul Înălțarea Sfintei Cruci a Mănăstirii Pătrăuţi


1476 – Voievodul Moldovei, Ştefan cel Mare, îşi stabileşte tabăra în Valea Berheciului

În contextul apropierrii oastei celei mari a lui Mehmet al II-lea, Ștefan cel Mare stabilește tabăra în apropiere de hotarul Munteniei, pentru a preveni joncţiunea dintre armata turcă şi cea munteană, considerînd că armata otomană va trece prin Muntenia pentru a se reuni cu oastea lui Laiotă Basarab

1487 – Începe construirea bisericii cu hramul Înălțarea Sfintei Cruci a mănăstirii Pătrăuţi

Ctitorită de către domnitorul moldovean Ștefan cel Mare în satul Pătrăuți din județul Suceava. Este considerată a fi cea mai veche biserică ctitorită de Ștefan cel Mare care se mai păstrează astăzi în forma ei originară. Deasupra ușii de intrare se află o pisanie în limba slavonă cu următorul text: „Io Ștefan Voievod, fiul lui Bogdan Voievod, a început a zidi acest hram în numele cinstitei cruci în anul 6995 [1487] luna iunie 12

1848 – Revoluția de la 1848 în Țara Românească

Gheorghe Bibescu, domnul Țării Românești (1842-1848), a plecat la Brașov în urma abdicării. Consulul țarist protestat față de noua orânduire părăsind Bucureștiul. Țara era condusă acum de un „Guvern vremelnicesc”, prezidat de mitropolitul Neofit, Nicolae Bălcescu, C.A. Rosetti, Al. G. Golescu-Negru şi I.C. Brătianu – secretari; Ion Heliade Rădulescu, Chrisian Tell, Ştefan Golescu, Gheorghe Magheru, Gheorghe Scurtu, Ion Odobescu, Nicolae Golescu, Ion Cîmpineanu, Constantin N. Filipescu, Ion Voinescu II – membri. Craiova a fost ales ca loc de întrunire a guvernului provizoriu și prima capitală a revoluționarilor pașoptiști, înainte ca aceștia să ajungă la București. Ioan Maiorescu a citit declarația de la Islaz în fața unei mulțimi în delir

1848 – A apărut la Bucureşti, ziarul revoluționar Pruncul român

Primul ziar necenzurat din istoria naţiunii române, un buletin neoficial al revoluției, condus de C.A. Rosetti și Enrik Winterhalder. S-a editat până la 11/23 septembrie al aceluiaşi an. A fost o tribună a mişcării liberal-radicale, reflectand în paginile sale cu precădere evenimentele mai importante din timpul Revoluţiei

Mai mult: https://tiparituriromanesti.wordpress.com/2014/08/23/ziarul-revolutionar-pruncul-roman-catre-fratii-nostri-din-moldova-bucuresti-1848/

1864 – Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a fost uns ca domn la Constantinopol

Prokesh–Osten, intenunţiul austriac de la Constantinopol, relata că în 12 iunie 1864, după ce patriarhii i-au întors vizita de curtoazie lui Cuza, prinţul s-a transportat la biserica patriarhală, unde patriarhul, cu mare ceremonie, l-a uns, după vechiul obicei îndătinat pentru principiii Moldovei şi Ţării Româneşti

 

1864 – A încetat din viaţă Mihail Suţu al II-lea (n. 1784, Constantinopol – d. 12 iunie1864, Atena)

Domnitor al Moldovei (12/24 iunie 1819 – 29 martie/10 aprilie 1821). A favorizat intrarea în Moldova a eteristului Alexandru Ipsilanti în februarie 1821, apoi a fugit în Austria, unde a fost arestat

1877 – S-a adoptat Legea pentru emisiunea de bilete ipotecare

Prin adoptarea şi promulgarea la 12 iunie 1877 a Legii pentru emisiunea de bilete ipotecare, Ministerul de Finanțe era autorizat să emită bilete ipotecare până la suma de 30 milioane lei. La baza emisiunii exista o garanţie patrimonială constituită din domeniile statului, libere de orice sarcini. Biletele urmau să fie la purtător, aveau un curs obligatoriu şi trebuiau primite în plată la toate casele publice cu valoarea lor al pari. Ele urmau a fi emise la valori nominale de 5, 10, 20, 50, 100 şi 500 lei, fabricarea fiind făcută în condiţii similare cu cea a biletelor de bancă, sub controlul Ministerului de Finanţe. România intra pentru prima dată în contact cu hârtia monedă; datorită dispariţiei aurului şi a uşurinţei transportului, biletele ipotecare au fost primite cu încredere şi au intrat relativ uşor în tranzacţiile comerciale, chiar dacă populaţia nu avea deprinderea utilizării lor. Prima hârtie-monedă din România avea scopul procurării banilor în vederea finanţării Războiului de Independenţă

1903 – S-a născut Gheorghe Popescu

(n. 12 iunie 1903 – d. 16 aprilie 1975)

Cunoscut pictor, profesor al Şcolii de pictură bisericească din cadrul Patriarhiei Române şi restaurator de biserici. În anii de formare artistică i-a avut profesori pe Dimitrie Paciurea, Constantin Artachino și G.D. Mirea. A realizat ample lucrări în frescă, precum cea de la Catedrala Arhiepiscopală din Constanţa. A fost activ între anii ‘30–‘60 şi a lucrat adesea în echipă cu Nuni Dona pe care a iniţiat-o în arta monumentală în perioada anilor ‘40, realizând alături de aceasta între altele, Biserica Sfânta Treime Ghencea, Capela Românească de la Ierusalim (1967). A restaurat: Biserica Sf. Ioan Botezătorul și biserica Kretzulescu din Bucureşti; Catedrala ortodoxă din Constanţa; biserica Hurezi. A participat la Saloanele Oficiale din anii 1927, 1929–1934, 1941. A realizat o lucrare în mozaic pentru clădirea Unesco de la Geneva împreună cu Ștefan Constantinescu, a executat frescele de la Primăria Municipiului București și pe cea de la Primăria din Constanța, pentru aceasta din urmă primind premiul UAP în anul 1966

1914 – S-a născut Paul Tomiță

(n. 12 iunie 1914, Pianu de Jos, Alba – d. 21 iulie 2004)

Unul dintre iniţiatorii golfului în România. La doar 15 ani, în 1929, a părăsit satul natal şi a plecat spre Bucureşti, unde s-a angajat că băiat de mingi şi ca învăţăcel al profesorului francez J.B. Lammaison, care preda golful la Cercul Diplomatic Country Club. În 1932, a devenit asistentul lui J.T. Baker, un alt mare jucător de golf. Din 1938 până la pensionare, în 1975, a fost profesor titular de golf la clubul Country Club, avându-i, printre alţii, ca elevi pe Regele Mihai I al României, Regina Maria, membrii familiilor Cantacuzino, Bibescu, Brâncoveanu sau Ştirbei. A participat, între 1968–1973, la opt Campionate Mondiale de Golf, nu şi-a putut urma, însă, cariera de jucător datorită regimului comunist. Paul Tomiță a construit un teren de golf la Pianu, Alba şi a înfiinţat un club de golf care îi poartă numele

1916 – S-a născut Alexandru Balaci

(n.12 iunie 1916, Aurora, Mehedinți – d. 7 martie 2002, București)

Italienist, critic și istoric literar, politician comunist, membru titular (din 1994) al Academiei Române. După absolvirea Facultății de Litere și Filosofie din București, și-a luat doctoratul cu teza Giovanni Pascoli în neoclasicismul italian (1943). A fost, rând pe rând, redactor-șef la ESPLA, vicepreședinte al Comitetului de Stat pentru Cultură și Artă, director al Bibliotecii române din Roma situată în fosta Accademia di Romania (Școala Română din Roma), profesor și șef de catedră la Facultatea de Litere din București, vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din România și redactor-șef al revistei Viața românească, cât și membru supleant al CC al PCR. S-a consacrat studiului culturii italiene, elaborând numeroase lucrări de referință și traducând din opera unor mari personalități ale ei. A coordonat monumentala lucrare Istoria literaturii italiene și numeroase dicționare. A fost membru în numeroase academii, societăți europene și mondiale. A publicat monografii: Giosué Carducci, Dante Alighieri, Franceso Petrarca, Machiavelli, Giovanni Boccaccio, Torquato Tasso, Luigi Pirandello, studii: Studii italiene, Studii și note literare, și traduceri din Gabriele d’Annunzio, Giovanni Verga, Salvadore Quasimodo și Luigi Pirandello

1922 – S-a născut Petru Vintilă

(n. 12 iunie 1922, Orșova, Mehedinți – d. 7 august 2002, București)

Poet, prozator, dramaturg, ziarist și pictor naiv. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București (l948). În paralel, a fost redactor la Luptătorul bănățean și Frontul plugarilor. A debutat în Fruntea din Timișoara (1939). A fost redactor la Contemporanul, Gazeta literară, Luceafarul, România liberă, redactor-șef adjunct la Colocvii și Statul socialist. Scriitor cu activitate diversificată, în afară de poezie, proză și teatru, a mai scris literatură pentru copii dupa rețeta genului: Mai tare ca Sfântul, Călătorie pe planeta Zeta și reportaje inspirate din noile realități: Dobrogea în marș, Șoseaua milionarilor, Orașe fără arhive, publicistică: 101 picături de cerneală, și un roman cronologic, Eminescu – cercetare, compilație și sistematizare cronologică a vieții poetului. Sunt două teme fundamentale în opera lui Petru Vintilă: realitatea satului și a orașului și războiul antifascist: Aria lui Botgros, Metoda nouă, Salamandra, Președinta cooperativei, Nepoții lui Horia, Ciobanul care și-a pierdut oile, Oraș de provincie, Drumul dragostei, Numărătoare inversă

1929 – S-a născut Irina Mavrodin

(n. 12 iunie 1929, Oradea – d. 22 mai 2012, București)

Profesoară și traducătoare de limba franceză, poetă și eseistă. Licențiată a Universității din București (Facultatea de Limbi Străine, secția limba franceză) în 1954, a obținut titlul de doctor în literatură franceză, cu teza Nathalie Sarraute et le Nouveau Roman (1971). A fost profesoară la Facultatea de Limbi Străine a Universității din București, catedra de literatură franceză și la Universitatea din Craiova. A tradus ciclul de romane În căutarea timpului pierdut a lui Marcel Proust, publicat de editura Univers. A fost autoarea a numeroase volume de traduceri importante, poeme: Poeme, Reci limpezi cuvinte, Copac înflorit, Picătura de ploaie, Punere în abis, și eseuri: Spațiul continuu, Modernii, precursori ai clasicilor, Punctul central, Cvadratura cercului. Pentru poeziile, eseurile și traducerile sale, a primit mai multe premii: Premiul Academiei Romane, Premiul Uniunii Scriitorilor (primit de mai multe ori), etc.

1931 – S-a născut Achim Mihu

(n. 12 iunie 1931, Cluj – d. 14 octombrie 2018)

Sociolog, antropolog și filosof. A absolvit Facultatea de Economie Generală la Universitatea din București, în anul 1954. A fost repartizat ca asistent universitar la București, iar apoi ca asistent, lector, conferențiar și profesor al Universitatea „Babeș-Bolyai”, din Cluj-Napoca. A predat cursuri la Catedra de Cultură și Civilizație Românească „Nicolae Iorga” a Universității Columbia, din New York, a ținut cursuri pentru doctoranzi și studenți, la Universitatea Minnesota, din Minneapolis, a pus bazele Universității „Avram Iancu”, al cărei rector a fost (1992–2012). A fost membru al Asociației Americane de Sociologie și a fost numit Om al anului de mai multe ori. A fost membru al Academiei de Științe din New York

1939 – S-a născut Doru Moţoc

(n. 12 iunie 1939, Sibiu)

Dramaturg, prozator, poet, eseist si jurnalist, membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 1979). După ce a absolvit Facultatea de Litere din București, a lucrat ca animator și actor la Teatrul Popular din Râmnicu Vâlcea, unde a fost preşedinte al Cenaclului literar „I.L. Caragiale” și a ținut cursuri de istoria teatrului la Școala Populară de Artă. A debutat cu poezia Împlinire (1960) în paginile revistei Luceafărul, în proză, cu povestirea Mireasma fânului cosit (1966), în revista Argeş și în dramaturgie, cu piesa La Colorado, aproape de stele (1976) reprezentată de Teatrul de Televiziune. A publicat volumele: Înainte de revărsatul zorilor, Dialog nocturn despre o piesă nescrisă, Cablul şi vântul, Undeva, o lumină…, Capcana, Ce a mai rămas, Zece poeme de dragoste, Din jurnalul unui provincial și Catedrala pierdută, pentru care a primit Premiul „Octavian Goga” și numeroase piese de teatru, dintre care: Undeva o lumină, Capcana, Cam târziu, domnule Godot!, Foca albastră. Creatorul Teatrului Imaginativ, Doru Moțoc a fost mai cunoscut la Brno, Viena sau Tirana, decât la București sau Timișoara

La „Colorado” aproape de stele Teatru TV (1973)

1941 – Primul val de deportări din Basarabia şi Nordul Bucovinei în Siberia şi Kazahstan

De organizarea deportării s-a ocupat Biroul politic al CC al PC al URSS, iar structurile NKVD-iste au fost baza logistică a mecanismului deportării. Erau vizați românii din „categoria elementelor antisovietice: partide și organizații burgheze, moșierii, comercianții, polițiștii și jandarmii, albgardiștii, primarii, refugiații din URSS și alte elemente sociale străine”. Operațiunea de deportare a început în noaptea de 12/13 iunie, la ora 2:30 și a cuprins teritoriile anexate de URSS de la România în iunie 1940.

Potrivit datelor de arhivă, în acea noapte, au fost ridicate de la casele lor 29.839 de persoane, dintre care 5.479 au fost arestate şi 24.360 au fost deportate. Persoanele deportate au fost transportate cu vagoanele în Siberia şi Kazahstan, operaţiune pentru care au fost repartizate 1.315 vagoane de vite în Basarabia şi 340 la Cernăuţi. Operaţiunea de ridicare a lor de acasă a durat câteva ore, de la 2 noaptea până dimineaţă. Din totalul de 29.839 de persoane, doar din R.S.S. Moldovenească au fost ridicate 18.392 de persoane, din care 4.507 capi de familie arestaţi (4.342 din considerente politice şi 165 cu dosare penale) şi 13.885 persoane deportate. Ironic, pe vagoane scria: „Tren cu muncitori români care au fugit din România, de sub jugul boierilor, ca să vină în raiul sovietic. Ieșiți-le în cale cu flori!

Primul val de deportări din Basarabia şi Nordul Bucovinei

1941 – Întâlnire Hitler–Antonescu la Munchen

Antonescu a fost invitat la Munchen de către Hitler; i s-a prezentat planul Barbarossa de invadare a URSS-ului. România lua parte alături de Germania și aliați la atacul împotriva URSS. A intrat în război pentru a obține eliberarea teritoriilor românești ocupate de sovietici în 1940

1942 – Primele acțiuni efective de luptă armată dintre România si Puterile Aliate

După ce SUA au declarant război României, aviația anglo-americană a executat mai multe raiduri aeriene de bombardament asupra teritoriului românesc, care au produs mari pagube materiale și umane. Primul raid aerian a fost executat în noaptea de 11/12 iunie 1942, de către Detașamentul Halpro, format din 13 bombardiere Consolidated B 24 Libertador, comandat de colonelul Harry A. Halverson, ale cărui avione au decolat din localitatea egipteană Fayd, din apropierea canalului Suez. Acțiunea a constituit, în același timp, și primul raid american asupra Europei și prima utilizare a bombardierului menționat. Avioanele inamice au survolat Muntenia și Dobrogea, lansând bombe la Constanța, Medgidia, Țăndărei, Dragalina, Colibași, Bolintin Deal, Vărăști (Ilfov), Berceni (Prahova), Ploiești, Teișani (Văleni de Munte), Buzău, Pogoanele, Cioflinceni. Aviația română și germană a intervenit în zonele București, Ploiești, Mizil și Constanța, doborând două avioanne (unul la Brăila, altul între Mizil și Urziceni), iar artileria antiaerină la Constanța, Sulina, Tulcea, Cernavodă, Fetești, Buzău, Ploiești și București. În zona Capitalei au încercat să pătrundă două avioane inamice însă au renunțat în fața tirului artileriei antiaeriene. Deasupra orașului Ploiești au zburat trei avioane care au încercat să bombardeze orșul, lovind la câteva zeci de kilometri alături. Acționând izolat și pe un spațiu foarte mare, avioanele inamice nu au produs pagube de luat în seamă. Agresiunea, soldată cu un eşec, a fost reluată în 1943 şi 1944, când distrugerile au fost importante

1953 – S-a născut Aurora Leonte

(n. 12 iunie 1953)

Actriță de teatru și film. A absolvit în 1981 Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică I.L. Caragiale Bucureşti, secţia Actorie. În Institut a jucat câteva roluri extrem de pretenţioase şi solicitante, în acelaşi timp: Ziţa din O scrisoare pierdută, Ioana din Sfânta Ioana de G.B. Shaw, Sonia din Unchiul Vanea de Cehov, Mira din Meşterul Manole de Lucian Blaga, Alla din Tango de Slawomir Mrožek, Winnie din Oh, les beaux jours de Beckett. A făcut un rol principal în filmul Mireasa din tren (scenariul D.R. Popescu, regia artistică: Lucian Bratu), rol pentru care a fost lăudată de cronicarii de film. A debutat la Teatrul de Stat din Oradea în trei rolişoare (Ursitoarea, O ţigancă şi O săteancă) în spectacolul Snoave cu măşti, în regia lui Ion Lucian. A jucat, de asemenea în Pălăria florentină de Eugène Labiche, Casa evantai de Sergiu Savin, etc.

Mireasa din tren (1980)

1954 – A încetat din viaţă Nicolae Davidescu (n. 24 octombrie 1888, București – d. 12 iunie 1954, București)

Poet, prozator și critic literar legat de mișcarea simbolistă

1956 – A încetat din viaţă Ioachim Botez (n. 14 iunie 1884, Bistricioara, Neamţ – d. 12 iunie 1956, Bucureşti)

Profesor, prozator și traducător

1960 – S-a născut Luminiţa Suse

(n. 12 iunie 1960, București)

Poetă, stabilită în Canada, membră a Uniunii Scriitorilor din România. A urmat Facultatea de Matematica, secţia Informatică, Universitatea din Bucureşti (1983). A fost membră a cenaclului Săgetătorul, a participat la antologiile cenaclului, la tabere de creaţie, concursuri Tinere condeie, emisiuni radio şi TV. A lucrat la Institutul de Cercetări pentru Industria Electrotehnică Bucureşti ca analist programator. A profesat ca asistent universitar la catedra de Matematici la Universitatea Politehnică Bucureşti. Din 1995 până în prezent, a lucrat ca software engineer/developer la importante companii din Ottawa, Canada. A fost membră The Ontario Poetry Society (TOPS), membră Ottawa Independent Writers (OIW), membră Valley Writers’ Guild. Volume: Anotimpul licuricilor, Sacrificiul mirării, Duminica inimii, Bioglife

1966 – S-a născut Adrian Enache

(n. 12 iunie 1966, Galați)

Solist vocal, cântăreț de muzică pop și show-man. A absolvit Institutul Politehnic, a urmat cursurile Școlii Populare de Artă, clasa Mihaela Runceanu–Ionel Tudor după ce cinci ani a fost solistul formațiilor rock Phoebus și 6200 din orașul natal. În 1989 a participat la festivalul Mamaia dar a fost descalificat pentru că avea un stil neobișnuit pentru ceea ce impunea regimul de atunci. Un an mai târziu, după căderea regimului comunist, solistul își încearcă din nou norocul și obține locul al II-lea la secțiunea Interpretare. În anul 1992 era deja curtat de televiziune pentru că melodia Moartea mea e dragostea încredințată lui de către Dani Constantin a devenit un hit. A urmat apoi o perioadă bună, cu participări numeroase la emisiuni radiofonice și de televiziune. Din anul 1999 a fost angajatul Teatrului „Constantin Tănase” din București, unde și-a făcut debutul cu muzicalul Nota 0 la purtare, în care joacă alături de Aurelian Temișan

Mi-e dor de ochii tăi

1967 – S-a născut Dan Tudor

(n. 12 iunie 1967, București)

Actor și regizor de teatru și film. Era şofer de camion pe un șantier, dar o întâlnire cu Silviu Stănculescu (pe atunci director al Teatrului de Comedie) i-a schimbat viața. A absolvit Academia de Teatru si Film la clasa Mircea Albulescu (1995). A jucat la Teatrului Odeon, Teatrul de Comedie și la Teatrul Național, a regizat spectacole care se joacă pe scene din toată țara sau din străinătate. Dintre filmele în care a jucat: Vânătoarea de lilieci, Terminus paradis, Proprietarii de stele, Tertium non datur, Nunta mută, Quod erat demonstrandum

Terminus paradis

1977 – A încetat din viaţă Filip Brunea-Fox (Filip Brauner; n.18/30 ianuarie 1898, Roman – d. 12 iunie 1977, București)

Reporter și traducător, unul din cei mai cunoscuți reporteri interbelici care, alături de Geo Bogza, a pus bazele reportajului literar românesc

1980 – A încetat din viaţă Andrei Ion Deleanu (n. 20 aprilie 1903, Constanţa – d. 12 iunie 1980, Bucureşti)

Avocat, traducător și scriitor, a tradus din Joseph Conrad, J.B. Priestley, William Faulkner şi Thomas Mann

2006 – A încetat din viaţă György Ligeti (n. 28 mai 1923, Diciosânmartin/Târnăveni, Mureș – d. 12 iunie 2006, Viena)

Compozitor ungur născut în Transilvania, una dintre cele mai mari figuri ale creaţiei muzicale din a doua jumătate a secolului XX

2011 – A încetat din viaţă Mihai Cârciog (n.1 octombrie 1940, București – d. 12 iunie 2011, Viena)

Om de afaceri, publicist, a înființat revistele Expres, Expres Magazin, Telegraf (Constanța), Academia Cațavencu, Cuvântul, VIP, posturile Tele 7abc, SOTI Neptun, TV89 Timișoara și cotidianul Evenimentul zilei

2012 – A încetat din viaţă Marcel Guguianu (n. 28 iunie 1922, Bârlad, Vaslui – d.12 iunie 2012, București)

Sculptor, profesor de desen și caligrafie

 

#Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei

0 comentarii la „12 Iunie în istoria României

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: