Istoria României România frumoasă

13 Iunie în istoria României

Foto: 1848 – Drapelul Revoluției


1456 – Prima mențiune documentară a slugerului în Moldova

Slugerul era dregătorul care avea în grijă aprovizionarea cu alimente a curții domnești și a armatei; era șeful măcelarilor. A făcut parte din sfatul domnesc, apoi a decăzut treptat ca importanţă

1535 – A încetat din viaţă Vlad Vintilă de la Slatina (? – 13 iunie 1535)

Domn al Țării Românești între septembrie 1532–septembrie 1534; noiembrie 1534–iunie 1535), fiu natural al lui Radu cel Mare. A fost ucis la o partidă de vânătoare de un partizan al rivalului său, Radu Paisie, cu acordul otomanilor, în urma alianței sale cu împăratul austriac Ferdinand I și ca răzbunare pentru uciderea boierilor trădători

1833 – S-a născut Ioan Micu Moldovan

(n. 13 iunie 1833, Varfalău/Moldovenești, Cluj – d. 20 septembrie1915, Blaj)

Istoric, teolog, folclorist, filolog și pedagog, canonic greco-catolic, membru titular (din 1895) al Academiei Române. A efectuat studii de istorie și de teologie, ca elev și continuator al lui Timotei Cipariu. Profesor de teologie la Seminarul Greco-Catolic din Blaj, a publicat numeroase lucrări istorice. A deținut functia de președinte al Societății ASTRA între anii 1894–1901 (după decesul lui Gheorghe Barițiu). A primit Medalia Bene Merenti (aprilie 1905). Dintre lucrările sale: Actele sinodali ale Baserecei Române de Alba Julia și Făgărașiu, Dicțiunarelu latinu românu pentru începetori, Geografia Ardealului: pentru școlele poporali, Istoria Ardealului, Dicționarul român-latin

1848 – Revoluția de la 1848 în Țara Românească

În zorii zilei, când străzile orașului erau amorțite iar craiovenii visau la idealurile revoluției, reacțiunea craioveană a încercat o contralovitură. Ion Heliade Rădulescu a primit delegația contrarevoluționarilor, soldații colonelui Ion Vlădoianu, cunoscut reacționar, s-au strecurat deghizați pe străzile aproape pustii la acea oră, au împresurat sediul guvernului revoluționar și au arestat o parte a membrilor guvernului. Dar Gheorghe Magheru, alături de Grigore Bengescu, Iancu Obedeanu, Nică Locusteanu și Ioan Maiorescu au adunat în grabă dorobanții, au mobilizat locuitorii Craiovei și au înconjurat, la rândul lor, partizanii contrarevoluției, despresurând sediul guvernului provizoriu

1848 – Revoluția de la 1848 în Transilvania

Are loc o conferința restrânsă la biserica română din cartierul Fabric din Timișoara, la care au participat delegații români veniți aici pentru Congresul bisericesc româno-sârb care nu s-a mai ținut. Adunarea a hotărât completarea Petiției neamului românesc, recunoscută prin legea din 9/21 mai și înaintarea acesteia parlamentului maghiar (13/25 iunie)

1883 – S-a născut Ioan I. Mironescu

(Eugen I. Mironescu; n. 13 iunie 1883, Tazlău, Neamț – d. 22 iulie 1939, Tazlău)

Medic dermatolog, profesor universitar, scriitor și deputat. În 1905, s-a înscris la Facultatea de Drept și la cea de Medicină din Iași, dar n-a urmat efectiv decât cursurile celei din urmă. În 1912 a susținut doctoratul în medicină; ulterior s-a specializat în dermatologie la Berlin. A fost numit profesor la Facultatea de Medicină în 1921, post pe care îl va ocupa până în 1939, devenind și șeful Clinicii de Dermatologie de la Spitalul Sfântul Spiridon. A înființat la Tazlău un sanatoriu pentru „…reconfortarea persoanelor cu surmenare fizică sau morală”. Începând cu 1930 s-a angajat în activitatea politică, fiind ales deputat în Parlament din partea Partidului Național-Țărănesc. A fost interesat de problema agriculturii și de situația socială a țărănimii. Ca student a participat, împreună cu alți colegi, la răscoalele țărănești din 1907, fiind arestat la Hârlău și judecat la Iași. Ulterior, ca deputat, a intervenit în Parlament și a publicat articole pe această temă. Mai aproape de activitatea sa profesională, în perioada 1930–1936 a ținut conferințe legate de problemele familiei și de profilaxia bolilor venerice. Împreună cu alți intelectuali ieșeni a fost printre fondatorii Comitetului național antifascist (1933). Ca scriitor, a debutat cu două schițe în revista elevilor de la Liceul Internat. Începând cu 1906, când i s-a publicat schița La cumătrie, a colaborat la revista Viața Românească. A preferat genul scurt (schița și nuvela) în care a surprins, uneori cu un umor deosebit, momente din viața socială a timpului său, momente inspirate din viața la țară sau din Primul Război Mondial: Oameni și vremuri, Într-un „colț de rai”, Catiheții de la Humulești, Tulie Radu Teacă

1909 – S-a născut Eugen A. Pora

(n. 13 iunie 1909, Bunești, Brașov – d. 28 octombrie 1981, Cluj-Napoca)

Zoolog, ecofiziolog și oceanograf, membru corespondent (din 1938) al Academiei de Științe din România, membru titular (din 1963) al Academiei Române. A fost absolvent al Facultății de Științe din Cluj (1932), cu o specializare la Sorbona și un doctorat în științe naturale în 1938. Până în 1945 a fost cadru didactic la Universitatea din Iași, apoi s-a mutat la Cluj, la Facultatea de biologie-geografie-geologie (catedra de Fiziologia animalelor). În 1962 a participat la expediția vasului sovietic Viteaz în Oceanul Indian, ulterior publicând un volum pe această temă (1964)

1918 – A încetat din viaţă Rubin Patiţia (n. 9/21 august 1841, Câmpeni, Alba – d. 13 iunie 1918, Alba Iulia)

Avocat, membru al Comitetului Central al Partidului Naţional Român, senator, memorandist

1926 – A avut loc, la Bucureşti, primul congres al radiofoniştilor români

S-a desfăşurat sub conducerea prof.dr. Dragomir Hurmuzescu, preşedinte al Asociaţiei Generale a Radiofoniştilor din România. Au prezentat rapoarte profesor doctor Dragomir Hurmuzescu şi inginerul Emil Petraşcu. Atunci s-a pus în discuţie problema înfiinţării Societăţii de Radiodifuziune

1926 – S-a născut Paul Miron

(n. 13 iunie 1926, Boroaia, Suceava – d. 17 aprilie 2008, Freiburg, Germania)

Lingvist și filolog, cadru didactic la Universitatea Freiburg. Biografia sa ar putea fi subiectul unui roman de aventuri, de la situaţia de elev al unei şcoli de ofiţeri, închis pentru activităţi considerate politice în timpul războiului, până la aceea de profesor la Universitatea din Freiburg im Breisgau (primul profesor universitar de limbă și literatură română din Germania Federală). La numai 18 ani și-a părăsit țara, imediat după 23 august 1944, intuind foarte exact ce urma să se întâmple. Nu i-a fost ușor, iar durerea despărțirii de patrie, pe care a purtat-o în suflet întreaga viață, se simte aproape la fiecare pagină a operei sale. După nenumărate încercări și greutăți s-a stabilit în Germania Federală, urmând o strălucită carieră academică, încununată, în anii ’70 cu o performanță excepțională: înființarea primei catedre de limba română din Germania, la Universitatea din Freiburg. A fost, de asemenea, fondator al unei Asociaţii de studii româneşti numită (cum altfel?) „Mihai Eminescu”, prezidată de studenta Elsa Lueder, viitoarea sa soţie şi colaboratoare. A fost și un apreciat colaborator al postului de radio Deutsche Welle.

1926 – S-a născut Anton Groman

(n. 13 iunie 1926, București – d. 9 aprilie 2011, București)

Jucător de rugby, antrenor, publicist şi comentator sportiv, vocea de aur a rugbyului românesc. A practicat ca junior fotbalul, apoi, ca senior, rugby-ul. După finalizarea carierei sportive a activat ca antrenor la copii şi juniori la CSS Bucuresti, Sirena, Rapid (impreuna cu Gica Pârcălăbescu), Constructorul (cu Alexandru Teofilovici), Dinamo IX (cu care a promovat în Divizia A) și Dinamo. A fost campion national cu Dinamo în 1951 și 1952, Maestru Emerit al Sportului, decorat cu Medalia Muncii. A colaborat cu presa, mai întâi la Radiodifuziunea Romana apoi la TVR, redacţia Actualităţi, secţia Sport. A fost prezent la Rugby World Cup 1995, a urmărit dispute din Cupa Naţiunilor FIRA – în special, meciurile România – Franţa, Turneul celor 5 Naţiuni şi Campionatul European (actualul Campionat Mondial) FIRA.

1929 – S-a născut Al. Săndulescu

(n. 13 iunie 1929, Pleșești, Buzău)

Critic și istoric literar, autor de monografii și studii, editor și publicist literar. A urmat Facultatea de Filologie a Universității din București. După absolvirea studiilor superioare (1952), a lucrat ca redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă. A dobândit recunoaștere profesională când a editat operele lui G. Topîrceanu în 1955, după trei ani publicând și o monografie dedicată scriitorului. A încercat să ascundă faptul că tatăl său era de ceva vreme deținut politic, însă când secretul a ieșit la iveală, Săndulescu a fost dat afară. A debutat în presa literară în 1952 cu articole de istorie literară și recenzii în revista Viața Românească, apoi a colaborat la ziarul România liberă și în revistele literare românești sau din străinătate (Italia, Franța, Iugoslavia). Prima carte publicată a fost un studiu monografic dedicat lui George Topîrceanu (1958). A urmat o perioadă de pauză cauzată de interdicția de a publica, întreruptă abia după angajarea la Institutul de Istorie Literară și Folclor al Academiei Române. În următorii ani, a publicat monografii dedicate scriitorilor Barbu Ștefănescu Delavrancea, Duiliu Zamfirescu și Liviu Rebreanu. În 1971 a editat în două volume opera lui Paul Zarifopol, pe care a publicat-o din nou după Revoluția din 1989, într-o ediție revizuită în care a adăugat textele care fuseseră respinse anterior de cenzura comunistă. A coordonat elaborarea unui Dicționar de termeni literari și a volumului B.P. Hasdeu și contemporanii lui români și străini, (vol. I-III). Ulterior, a publicat două volume de memorialistică: Efectele dosarului dalmațian și Operație pe cord deschis

1930 – S-a instalat Guvernul Iuliu Maniu (2)

Demisia primului guvern Iuliu Maniu (10 noiembrie 1928–7iunie 1930) a fost determinată de refuzul acestuia de a accepta instaurarea ca rege a lui Carol al II-lea, care, în 1925 renunțase de bunăvoie la drepturile succesorale, invocând considerente de ordin moral şi anume că nu putea contribui la detronarea regelui Mihai I, căruia îi jurase credinţă. În ziua de 8 iunie 1930, cele două Corpuri legislative au votat numirea Alteţei Sale Regale Carol al II-lea ca rege al României. L-a însărcinat mai întâi pe Maniu, dar acesta a refuzat. S-a format un cabinet de concentrare condus de Gheorghe Mironescu, cu cel mai scurt mandat (7 iunie 1930–8 iunie 1930), având unica misiune de a organiza actul restauraţiei. Carol al II-lea a fost nevoit să apeleze din nou la Maniu, care, în urma angajamentelor regelui, a acceptat să formeze noul guvern (13 iunie–8 octombrie 1930). La scurt timp, Elena Lupescu a sosit în ţară şi s-au pus bazele „camarilei regale”. Au apărut divergenţe politice între rege şi Maniu în privinţa „ordinii constituţionale

1932 – Înființarea Institutului de Biooceanografie din Constanța

Înfiinţat de savantul şi exploratorul român Grigore Antipa, cu două rezervaţii şi staţiuni de cercetări: cea de la Agigea şi cea de la capul Caliacra. În timpul comuniștilor, institutul a fost transformat în 1949 în Stație de cercetări maritime și piscicole, apoi în 1970 în Institutul român de cercetari marine, aflat sub directa coordonare și supraveghere a autorității militare

1942 – S-a născut Al. Florin Ţene

(n. 13 iunie 1942, Drăgășani, Vâlcea)

Scriitor, membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România. A urmat cursurile Facultăţii de Filologie a Institutului Pedagogic din Baia Mare şi de istorie la Târgu Mureş. După absolvirea facultăţii lucrat ca profesor în comuna Tarna Mare, Maramureş, redactor al Staţiei de Radioficare Drăgăşani. În 1959 a înfiinţat, pe lângă Casa de Cultură din Drăgăşani, Cenaclul literar „Gib I. Mihăescu”, care funcţionază şi astăzi. A debutat cu poezie în 1959 în revista Tribuna, pe când era elev în clasa XI-a. A debutat editorial în 1974 cu volumul de versuri Ochi deschis. În 1979 i-a apărut al doilea volum de versuri Fuga Statuilor, tradus în limbile sârbă, engleză, coreeană, rusă, franceză, italiană, japoneză. A fost fondatorul revistelor: Lumina de pe Lotru, Agora Literară, Regatul Cuvintelor, Constelaţii diamantine, Scurt circuit oltean, Memoria Slovelor, Dobrogea Literară, Freamăt, Moldova literară, Cetatea lui Bucur, Sfera ionică, etc. În septembrie 2006, a înfiinţat Liga Scriitorilor din România, devenind preşedintele executiv al acestei organizaţii profesionale care are 34 de filiale în ţară şi 12 în străinătate şi care editat 18 reviste în care se promovat literatura română autentică. În prezent este directorul revistei Agora Literară, care apare sub egida Ligii Scriitorilor din România

1959 – S-a născut Klaus Iohannis

(n. 13 iunie 1959, Sibiu)

Președintele României (din 2014), fost profesor, primar al municipiului Sibiu. A absolvit în anul 1983 studiile de fizică la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj. După terminarea facultății a fost mai întâi profesor de fizică la Agnita, la Sibiu, la Colegiul Național „Samuel von Brukenthal”, apoi inspector școlar. În anul 1990 s-a înscris în Forumul Democrat al Germanilor din România, al cărui președinte a devenit, devenind primar al Sibiului în 2000. În 2013 a intrat în PNL, în 2014 a devenit președintele PNL și a fost ales președinte al României

1962 – A încetat din viaţă Emanoil Ciomac (n. 2 februarie 1890, Botoșani – d. 13 iunie 1962, București)

Jurist, scriitor, poet, eseist, cronicar, critic muzical și muzicolog

1964 – S-a născut Christian Wilhelm Berger

(13 iunie 1964, București)

Compozitor, organist, profesor, autor. A absolvit Universitatea Națională de Muzică din București (1984), a susţinut un doctorat în stilistică muzicală la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca (1994). În prezent predă orchestrație și forme muzicale și este șeful Departamentului de Compoziție al Universității Naționale de Muzică din București. Creaţia sa numără, până în prezent, printre altele, 4 simfonii, 3 cvartete de coarde, lucrări instrumentale (numeroase pentru orgă, dar şi pentru alte variante instrumentale), vocale etc.

1965 – Echipa de volei masculin Rapid București a cucerit, pentru a treia oară, Cupa de Cristal

În finala Cupei campionilor europeni la volei masculin, desfășurată la Bruxelles, decernată celei mai bune echipe de pe continent

 

1972 – A încetat din viaţă Nicolae Tăutu (n. 24 noiembrie 1919, Cislău, Buzău – d. 13 iunie 1972, București)

Prozator, poet și jurnalist militar, care a ajuns la gradul de colonel, membru PCR

1977 – S-a născut Dragoș Bucur

(n. 13 iunie 1977, București)

Actor de film, scenă și televiziune. A absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică, secția Actorie și a început să joace la teatrul Podul, al profesorului Cătălin Naum. Timp de cinci ani, a jucat în numeroase piese și a predat actoria în facultăți de teatru și film. Primele roluri de film au fost în Marfa și banii, regizat de Cristi Puiu (selectat în secțiunea Quinzaine des Réalisateurs, Cannes, 2001) și Furia lui Radu Muntean (pentru care a primit Premiul pentru cel mai bun actor, din partea Uniunii Cineaștilor). A mai jucat în lungmetrajele lui Radu Muntean: Hârtia va fi albastră și Boogie (selectat în secțiunea Quinzaine des Réalisateurs, Cannes, 2008) – rolul principal. A jucat rolul principal din filmul Polițist, adjectiv, în regia lui Corneliu Porumboiu (Premiul Juriului și Premiul FIPRESCI în cadrul secțiunii Un Certain Regard, Cannes, 2009), apoi în scurtmetrajele Visul lui Liviu, Post telefonic suspendat temporar tot în regia lui Corneliu Porumboiu, urmate de Apa în regia lui Constantin Popescu și de filmul de debut al regizoarei Cristina Ionescu, După ea. A fost premiat doi ani la rând cu Premiul Gopo pentru cel mai bun actor (2009 și 2010)

Polițist, adjectiv (2019)

1977 – A încetat din viaţă Lazăr Iliescu (n. 27 decembrie 1887, Bucureşti – d. 13 iunie 1977, Bucureşti)

Poet și traducător din limba germană şi franceză. A tradus din Heine, Lenau, J.P. Eckermann, Th. Mann, H. Hesse, B. Brecht, Racine, Baudelaire, Carco, Verhaeren, precum şi din scriitori germani din România

1980 – A încetat din viaţă Nicolae Mărgineanu (n. 22 iunie 1905, Obreja–Mihalț, Alba – d. 13 iunie 1980, Cluj)

Psiholog cu studii de psihologie a persoanei, psihometrică, psihologie matematică, psihologie a științei, psihologie aplicată în marea industrie și profesor de psihologie

1984 – A încetat din viaţă Giorgio Ugo Augosto Ostrogovich (n. 23 aprilie/6 mai 1904, București – d. 13 iunie 1984, Roma)

Chimist, membru corespondent al Academiei Române

1990 – Represiunea brutală asupra Fenomenului Piața Universității – Începutul

În dimineața zilei de 13 iunie 1990, pe la ora 3–4 dimineața, forțele de ordine au distrus corturile celor aflați în Piață și au făcut arestări. Cordoanele de trupe antitero au fost rupte de manifestanți. În jurul orei 9, mai multe grupuri de muncitori de la IMGB au sosit în Piața Universității scandând lozincile: „IMGB face ordine!” și „Moarte intelectualilor!”, „Noi muncim, nu gândim!”. Cu toate astea s-au retras și au defluit spre o altă zonă necunoscută. Pe strada paralelă cu Institutul de Arhitectură două cordoane de trupe USLA au încercat să protejeze un obiectiv format prin încercuirea Pieței cu autobuzele din dotarea Poliției. La îndemnul unor tineri atmosfera s-a încins până în momentul când a izbucnit un conflict direct, iar trupele USLA au șarjat mulțimea. Aceasta a reacționat răsturnând o autoutilitară, cu benzina din rezervorul mașinii s-au confecționat cocktailuri Molotov. Aceleași persoane au rupt pietre din caldarâm pe care le-au folosit drept proiectile. Autobuzele s-au aprins, după eveniment TVR a lansat versiunea oficială că au fost incendiate, a existat o înregistrare a generalului Mihai Chițac în care acesta dădea ordin ca autobuzele să fie aprinse chiar de Poliție. În scurtă vreme, nori groși de fum negru au acoperit Piața. Pe tot parcursul zilei au avut loc confruntări violente între manifestanți și forțele de poliție; au fost incendiate autobuzele poliției, sediile Poliției Capitalei, Ministerului de Interne și SRI.

La televiziune s-a citit un comunicat al președintelui Ion Iliescu: „Chemăm toate forțele conștiente și responsabile să se adune în jurul clădirii guvernului și televiziunii pentru a curma încercările de forță ale acestor grupuri extremiste, pentru a apăra democrația atât de greu cucerită”. În seara zilei de 13 iunie, trei garnituri de tren pline cu mineri au plecat din Petroșani spre București iar un alt tren a plecat a doua zi din gara Motru

1995 – A încetat din viaţă Aurel Răuţă (n. 12 februarie 1912, Câmpulung Muscel– d. 13 iunie 1995, Madrid)

Inginer agronom, profesor de filologie romanică la Universitatea din Salamanca, traducător

2002 – A încetat din viaţă Gheorghe Bulgăr (13 aprilie 1920, Sanislău, județul Satu Mare-13 iunie 2002, București)

Filolog, lingvist, eminescolog și profesor universitar

2002 – A încetat din viaţă Horia Stanca (n. 26 septembrie 1909, Vulcan, Hunedoara – d. 13 iunie 2002, București)

Cronicar dramatic, memorialist, traducător, avocat la baroul Cluj și colaborator la Națiunea română, Tribuna

2003 – Şi-a început activitatea Institutul Național pentru Memoria Exilului Românesc

Înfiinţat prin Hotărârea nr. 656/5 iunie 2003 a Guvernului României, publicată în Monitorul oficial din 13 iunie 2003, institutul este un organ de specialitate al administraţiei publice centrale, subordonat Guvernului şi coordonat de Ministerul Culturii şi Cultelor, instituţie care se ocupă de culegerea şi publicarea documentelor referitoare la exilul românesc din perioada 1940–1989; primul președintele a fost Dinu Zamfirescu

2013 – A încetat din viaţă Elena Uţă Chelaru (n.1930, Chișinău, Republica Moldova – d. 13 iunie 2013, București)

Pictoriță multiplu premiată

2015 – A intrat în vigoare Legea nr. 137 din 8 iunie 2015 pentru acceptarea de către România a jurisdicţiei obligatorii a Curţii Internaţionale de Justiţie

S-a marcat astfel punctul final al demersurilor României legate de ancorarea deplină în sistemul jurisdicţiei Curţii de la Haga, transmiţând un semnal clar că ţara noastră îşi întemeiază relaţiile internaţionale pe respectarea dreptului internaţional.

România a devenit al 72-lea stat al lumii care recunoaşte jurisdicţia Curţii Internaţionale de Justiţie (CIJ)

#Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei

0 comentarii la „13 Iunie în istoria României

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: