Istoria României România frumoasă

21 Iunie în istoria României

Foto: În 1848 a fost publicată poezia Un răsunet de Andrei Mureșanu


Solstițiul de vară

Începutul verii astronomice – la trecerea meridianului, Soarele se ridică deasupra orizontului la unghiul maxim, iar intervalul diurn are durata maximă. Simultan, în emisfera sudică are loc solstițiul de iarnă

 

1822 – Sfârșitul regimului fanariot din Țările Române

Cea mai importantă urmare a revoluției lui Tudor Vladimirescu, chiar învinsă de forțele otomane, a fost numirea la conducerea Țării Românești și Moldovei de domni pământeni. Rolul jucat de domnitorii fanarioți în revoltele grecilor de după 1820, haosul provocat de mișcarea Filikí Eteria în Moldova și Muntenia, ca și insurecția condusă de Tudor Vladimirescu în 1821, au dus la încetarea numirii de domnitori din rândul familiilor fanariote. Un obiectiv major al proiectului politic al lui Tudor Vladimirescu, înlăturarea domniilor fanariote, era astfel atins. În primăvara lui 1822, de la București și Iași au fost trimise delegații pentru a cere Înaltei Porți domni pământeni. Din aceste delegații au făcut parte, printre alții: Ioniță Sandu Sturdza, descendent al lui Vlad Țepeș, Grigorie Dimitrie Ghica, nepot de frate al decapitatului Grigore Alexandru Ghica al Moldovei și vornicul Iordache Râșcanu. În urma presiunilor marilor puteri, dar și la cererea delegațiilor de boieri români, armata otomană a părăsit țara, punând capăt regimului fanariot. Această acțiune a adus în Moldova, după lunga perioadă fanariotă, din nou un domn pământean în persoana lui Ioniță Sandu Sturdza (21 iunie 1822–5 mai 1828) și în Muntenia pe Grigore al IV-lea Ghica (30 iunie 1822–29 aprilie 1828)

1848 – A fost publicată poezia Un răsunet de Andrei Mureșanu

Poezia Răsunet (în manuscris Unu răsunetu) de Andrei Mureșanu a fost publicată în nr. 25, din 21 iunie 1848 al revistei Foaie pentru minte, inimă și literatură. Se presupune că era un ecou, o replică la poezia Către români a lui Vasile Alecsandri, publicată în numărul 21, din 24 mai 1848 al aceleiași reviste

Din data de 24 ianuarie 1990, această poezie, pe muzica lui Anton Pann, a devenit Imnul de Stat al României, cunoscut sub titlul Deșteaptă-te, române!

Imnul de Stat al României, Deșteaptă-te, române!

1848 – S-a înființat la Cernăuți Comitetul revoluționar moldovean (Societatea română)

Revoluționarii moldoveni, exilați după represaliile domnului Moldovei Mihail Sturdza, au organizat la Cernăuți Comitetul revoluționar moldovean sau Societatea română în frunte cu Costache Negri – președinte, Petrache Cazimir – secretar și membri V. Alecsandri, Alexandru Ioan Cuza, Zaharia Moldoveanu, etc, care ținea o strînsă legătură cu revoluția din Valahia. La reuniunile și dezbaterile politice participau și localnici, îndeosebi membrii familiei Hurmuzaki. De altfel, familia Hurmuzaki a găzduit în această perioadă, la moșia sa, Cernăuca, o parte dintre moldovenii aflați în exil în Bucovina. Comitetul l-a însărcinat pe Mihail Kogălniceanu să redacteze un program de revendicări sociale și politice, care a fost publicat în august

1872 – Memoriul de la Blaj

La 21 iunie/3 iulie 1872, la o conferință a fruntașilor politici români, convocată de Mitropolitul Ioan Vancea, George Barițiu și Ilie Măcelaru, au formulat „un important memoriu în care se cerea: În câmpul politic, recunoașterea limbii române ca limbă oficială alături de cea maghiară, cum se decretase în dieta din anul 1863–1864; o nouă împărțire administrativă în comitate, scaune și districte, cum se hotărîse în aceeași dietă; o nouă lege electorală pentru toate clasele sociale; primirea românilor în funcțiile publice; În câmpul bisericesc, libertatea, reciprocitatea și autonomia Bisericii române și remunerația clerului român de către stat; În câmpul școlar, autonomia școalelor confesionale, numirea de profesori de naționalitate română la Universitatea din Cluj, fondarea și subvenționarea din partea statului a unor instituții culturale pentru români

1888 – S-a născut Horia Furtună

(n. 21 iunie 1888, Focșani, – d. 8 martie 1952, București)

Poet, prozator dramaturg și mason. A urmat studii de drept la Paris, unde și-a luat licența în 1909 și doctoratul în 1915, cu teza Du recours de l’assureurcontre les tiers responsables de la realisation du risque dans le contrat d’assurance. A debutat în suplimentul ziarului Adevărul cu epopeea eroi-comică Iarba fiarelor (1902). A profesat avocatura în Baroul de Ilfov, apoi a devenit directorul Serviciului teatral al Radiodifuziunii (1934–1948). Împreună cu Ion Pillat și Adrian Maniu a condus revista Flacăra. Tot cu Ion Pillat a înființat colecția Cărțile albe, în care a apărut volumul Flori sacre de Macedonski. A participat la războiul din 1916–1918, a căzut prizonier în luptele de la Nad-Patac și a fost internat în lagăr la Stralsund. A fost membru al Societății Scriitorilor Români (din 1919, o vreme făcând parte și din conducere), vicepreședinte al Societății Autorilor Dramatici, calitate în care a participat la diverse congrese internaționale, deputat. A colaborat la revistele Noi pagini literare, Flacăra, Cugetul românesc, Adevărul literar și artistic, Gândirea, Rampa, Viața literară, Revista Fundațiilor Regale, Mișcarea literară și, cu literatură umoristică, la Papagalul și Gluma. A tradus din Waldemar Bonsels, E.R. Gummerus, G. Trakl și diverse librete de operă. Din operele sale: Criza morală a timpului de față, Făt-Frumos, Războiul pentru neatârnare, Păcală, Contesa de Noailles, Balada lunii

1920 – S-a născut Puiu Călinescu

(Alexandru Călinescu; n. 21 iunie 1920, București – d. 16 mai 1997, București)

Actor de comedie, celebru datorită grimaselor sale. Și-a început cariera jucând în revistele de cinematograf care prefațau cândva în sălile de cinema proiecția unui film. Din 1948 a intrat în trupa Teatrului de comedie „Constantin Tănase”, care l-a consacrat și căruia artistul i-a rămas credincios până la sfârșitul vieții. Și-a scris singur partiturile comice pentru spectacolele de pe Calea Victoriei, cu titluri trăsnite: Sonatul lunii, Un băiat de zahăr… ars, Trăsnitul meu drag, Omul care aduce râsul, Idolul femeilor, etc., al căror protagonist a fost zeci de ani. Creator al unui personaj unic, a fost un actor de comedie prin vocație, declanșând râsul doar la simpla sa apariție. Puiu Călinescu a creat pe malurile Dâmboviței o variantă românească a îndrăgitului actor Louis de Funès. A jucat și în filme: Ilie în luna de miere, Directorul nostru, S-a furat o bombă, Balul de sâmbătă seară, Brigada Diverse, Nea Mărin miliardar

În gară Puiu Călinescu și Florin Tănase

1921 – Premiera filmului Ecaterina Teodoroiu la București

Filmul a îmbinat episoade reconstituite – cu Marietta Rareș în rolul Ecaterinei – cu materiale autentice din actualitățile de război, filmate pe front de Serviciul Foto-Cinematografic al Armatei Române. Pelicula a fost regizată de cineastul, regizorul și operatorul Nicolae Barbelian. În nr. 8 din 15 aprilie 1925, revista Cinema aprecia creația lui Barbelian drept prima mare operă cinematografică de după Războiul Independenței

1928 – S-a născut Elena Greculesi

(n. 21 iunie 1928, Suceava – d. 17 septembrie 2016, Câmpulung Muscel)

Pictoriță, membră al Uniunii Artiștilor Plastici din România. Începând cu anul 1947 a studiat timp de doi ani filozofia și artele frumoase la Academia de Arte Plastice din Iași, având maeștri pe Corneliu Baba și Mihai Cămăruț. În septembrie 1949 a primit o bursă la Academia „Repin” din Sankt-Petersburg, dar a revenit în țară în același an, neputându-se adapta atmosferei opresive de acolo. În urma refuzului de a continua studiile la Sankt-Petersburg, a reușit cu greu, abia după 2 ani, să-și reia cursurile la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București pe care l-a absolvit în 1955 . Aici, printre iluștrii săi profesori, lui Camil Ressu îi va păstra o amintire neștearsă. A studiat la clasa Prof. Siegfried Wolfinger care și-a încurajat și protejat studenții de visicitudinile vremurilor. În același an a debutat la București, într-o expoziție de artă plastică. A participat cu regularitate la Saloanele republicane și municipale, la numeroase expoziții personale, colective sau de grup organizate în țară: Suceava (1957, 1966), București (1969) și străinătate: Paris, Praga, Uppsala (1968), Tel Aviv, Podgorica (Titograd), Lüdenscheid, Viena, Beirut (1969), Geneva, Torino, Roma, Varșovia, Düseldorf (1971), etc.

1929 – S-a născut Ana Novac

(Zimra Harsányi; n. 21 iunie 1929, Dej, județul Someș/Cluj România – d. 31 martie 2010, Paris, Franța)

Scriitoare evreică din Transilvania, supraviețuitoare a Holocaustului, care s-a stabilit în Franța. La vârsta de 11 ani, a devenit cetățeană maghiară, ca urmare a Dictatului de la Viena. La vârsta de 14 ani a fost deportată de autoritățile fasciste maghiare în lagărele național-socialiste de concentrare Auschwitz și Płaszów. Părinții Zimrei, precum și fratele său au pierit în lagăr. După eliberarea din lagăr a revenit în România, recuperându-și cetățenia română. Și-a completat jurnalul început încă de la vârsta de 11 ani, înainte de deportare, continuat în condițiile extrem de periculoase din lagăr. A descris, între altele, condițiile călătoriei din Transilvania de Nord la Auschwitz. În anii ’50 devenise o dramaturgă deosebit de apreciată de către autorități, scriind în stilul realismului socialist. A fost susținută de scriitorii cunoscuți: Camil Petrescu, Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, Paul Schuster, care i-a fost pentru scurtă vreme soț. Piesele sale au avut un succes răsunător în țările comuniste, în special în Uniunea Sovietică și în Ungaria. Piesa Ce fel de om ești tu?, jucată în sezonul ’57/’58, a fost calificată drept o deraiere de la linia partidului. A fost exclusă din partid, din Uniunea Scriitorilor din Republica Populară Română, iar în 1965, a emigrat în Ungaria, apoi în Berlinul Occidental pentru un timp și apoi s-a stabilit în Franța, la Paris. A continuat să scrie piese de teatru, eseuri și romane biografice. Frecventând Café de Flore, a cunoscut numeroși intelectuali francezi și exilați români, printre care Jean-Paul Sartre, Simone de Beauvoir, Eugène Ionesco, Jean Pârvulesco, Monica Lovinescu

1943 – S-a născut Andrei Șerban

(n. 21 iunie 1943, București)

Regizor de teatru și de operă. A absolvit în 1968 IATC București, secția Regie, la clasa lui Radu Penciulescu. A debutat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț cu spectacolele Arden of Feversham, de un autor englez anonim din secolul al XVI-lea, Iulius Cezar de Shakespeare, Omul cel bun din Siciuan de B. Brecht și apoi s-a întors în București, remarcându-se cu montarea tragediei shakespeariene Iulius Cezar la Teatrul Bulandra. În 1971 a fost invitat de Ellen Stewart, directoarea companiei La MaMa, la New York, cu o bursă Ford. Ca regizor, a pus în scenă spectacole de teatru și operă în 39 de țări. În SUA, începând cu 1970, timp de 20 de ani, a fost asociat cu Robert Brustein’s American Repertory Theatre Company, a lucrat, de asemenea, cu La MaMa Theatre, the Public Theatre, Lincoln Centre, Circle in the Square, Yale Repertory Theatre, the Guthrie Theatre, A.C.T. și cu New York City, Seattle și Los Angeles Opera. În Europa, a lucrat pentru Opera din Paris, Geneva, Viena, Bologna, cu Welsh National Opera, Covent Garden, Théâtre de la Ville, Helsinki Lilla Teatern, La Comédie Française. A revenit în România după evenimentele din decembrie 1989 ca director general al Teatrului Național din București (1990–1993). În Japonia a pus în scenă spectacole pentru Shiki Company of Tokyo. A fost profesor la numeroase universități: Yale School of Drama, Harvard University, Le Conservatoire de Paris, Stockholm Dramatic School, Theatre School of Tokyo, University of California–San Diego, Pittsburgh Theatre Institute, San Francisco State University, Carnegie-Mellon, Sarah Lawrence, Paris Conservatoire d’Art Dramatique, A.R.T. Institute for Advanced Theatre Trening, Director al Oscar Hammerstein Centre for the Performing Arts at Columbia University, New York, din 1992

Vremea Troienelor in regia lui Andrei Serban la FNT 2013

1970 – A încetat din viață Victor Vâlcovici (n. 9/21 septembrie 1885, Galați – d. 21 iunie 1970, București)

Matematician, profesor și rector al Școalei Politehnice din Timișoara, membru titular al Academiei Române, considerat creatorul hidrodinamicii și al aerodinamicii teoretice românești și primul mecanician de anvergură

1974 – S-a născut Răzvan Mazilu

(n. 21 iunie 1974, București)

Dansator și coregraf. În 1992 a absolvit Liceul de Coregrafie „Floria Capsali” din București iar în 1996, Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale”, secția Coregrafie. Înca din liceu, a devenit solist al Companiei de Dans Contemporan Contemp la Opera Națională din București, apoi la Teatrul Evreiesc de Stat. În 1996 a semnat prima coregrafie, a unui spectacol de la Teatrul Odeon, Vorbește-mi ca ploaia și lasă-mă să te ascult, iar din 1998 a început colaborarea cu Opera Națională București. A lansat proiectul cultural Dance energy, pentru susținerea financiară a liceelor de coregrafie din România, continuat cu spectacolul de dans contemporan Dance Generator. Răzvan Mazilu și invitații săi de pe scena Operei Naționale București, apoi cu Dance across generations. Răzvan Mazilu și invitații săi. Este primul dansator român protagonist într-un one-man-show, Jocul de-a Shakespeare, TNB 1997), cât și primul realizator al unui spectacol de teatru-dans în România (Dama cu camelii, TNB 1995)

Un tango mas 2011

1978 – S-a născut Andreea Bănică

(n. 21 iunie 1978, Eforie Sud, Constanța)

Cântăreață pop. A făcut parte din grupul Exotic, împreună cu Claudia Pătrășcanu și Julia Chelaru, după care a înființat trupa Blondy împreună cu Cristina Rus. După aceea a urmat o carieră solo, câștigând premii la festivaluri ca: Romanian Music Awards, Romanian Top Hits, Mtv European Music Awards sau Balkan Music Awards. Piesele ei, Love In Brasil, Sexy au ajuns numărul unu în topurile din România, Bulgaria și Serbia

Același iubit

1988 – A încetat din viață George Ivașcu (n. 22 iulie 1911, Cerțești, Galați – d. 21 iunie 1988)

Istoric și critic literar, autor și publicist comunist din ilegalitate, deținut politic

2005 – România și Bulgaria semnează la Luxemburg Tratatul de aderare la Uniunea Europeană

Tratatul între Regatul Belgiei, Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Irlanda, Republica Italiană, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, Marele Ducat al Luxemburgului, Republica Ungară, Republica Malta, Regatul Țărilor de Jos, Republica Austria, Republica Polonă, Republica Portugheză, Republica Slovenia, Republica Slovacă, Republica Finlanda, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (state membre ale Uniunii Europene) și Republica Bulgaria și România privind aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană, cu intrare în vigoare la 1 ianuarie 2007

2008 – A încetat din viață Victor Iancu (n. 25 martie 1936, Agârbiciu, Cluj – d. 21 iunie 2008, Baia Mare)

Lingvist, prozator și dramaturg

 

#Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei

1 comentariu la „21 Iunie în istoria României

  1. Pingback: Today's Memory – Andrei Șerban

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: