Istoria României România frumoasă

24 Iunie în istoria României

Foto: Ziua Universală a Iei – Regina Maria a României


Nașterea Sf. Ioan Botezătorul

(în calendarul romano-catolic, ortodox și greco-catolic)

Sfântul Ioan Botezătorul a fost ultimul dintre prooroci, înainte-mergător și botezător al Domnului nostru Iisus Hristos

Sânzienele (Drăgaica)

Una dintre cele mai cunoscute serbări câmpenești, Drăgaica fiind o zeiță agrară, protectoare a holdelor semănate și a femeilor măritate. Ritualul se practică la 24 iunie prin Muntenia, Moldova și Oltenia, în preajma solstițiului de vară. Vizează prosperitatea și protecția culturilor, mai ales de cereale. Această sărbătoare coincide cu sărbătoarea creștină a Nașterii Sf. Ioan Botezătorul. Tradiția cere ca în această zi nimeni să nu lucreze pentru că în această zi este cap de vară, iar Soarele joacă pe cer sau stă în loc la amiază.

La Blouse Roumaine – Pictură de Matisse, 1939

Ziua Universală a Iei

 

Pentru a celebra ia tradițională, comunitatea online La Blouse Roumaine a stabilit, în 2013, data de 24 iunie ca Ziua Universală a Iei, prin care își propune să consacre ia tradițională drept brand de țară al României

 

 

1552 – A început Asediul cetății Timișoara

Conflict militar din 1552 între Monarhia Habsburgică și Imperiul Otoman (24 iunie–27 iulie). La 22 aprilie, o armată de 160.000 de oameni sub comanda lui Ahmed–pașa a plecat de la Adrianopol spre Timișoara. Avangarda trupelor turcești a ajuns sub zidurile Timișoarei la 24 iunie, iar la 28 iunie a venit, dinspre Belgrad, și grosul armatei în frunte cu beglerbegul Ahmed Ali. Oastea otomană era formată din aproximativ 30.000 de soldați, în timp ce apărătorii cetății erau doar 1900, dintre care 700 erau negustori. Finalul asediului a fost victoria decisivă a otomanilor, în urma căreia Timișoara a intrat sub control otoman pentru 164 ani

1700 – S-a născut Inocențiu Micu-Klein

(n. 24 iunie 1692, Sadu, Mărginimea Sibiului – d. 22 septembrie 1768, Roma)

Iluminist, episcop al Bisericii Române Unite cu Roma (greco-catolică) din Transilvania, militant pentru drepturile românilor ardeleni, Este considerat întemeietorul gândirii politice românești moderne. Între 1722–1725 a urmat cursurile Facultății de Filosofie din cadrul Colegiului Academic din Cluj, unde l-a avut ca profesor pe Franz Fasching, un iezuit german din Slovacia de astăzi, adept al ideii romanității românilor. În 1725 a început studiul teologiei la Trnava, orașul natal al lui Fasching. La 5 septembrie 1729 a primit titlul de baron, primind numele „Klein”, traducerea în germană a numelui „Micu”. Cu această ocazie a devenit membru al Dietei Transilvaniei, adunarea legislativă a Principatului Transilvania. În 1729 a fost hirotonit preot, în biserica Preacuratei înlăcrimate de la Pócs (Pociu), azi Máriapócs, localitate aflată în nord-estul Ungariei de azi, apoi s-a călugărit intrând în Ordinul Sfântul Vasile cel Mare și luând numele de Inocențiu, la mănăstirea Sf. Nicolae de la Muncaci în Transcarpatia. Tot acolo, pe 5 noiembrie 1729 a fost consacrat episcop de către György Bizánczy, episcop unit rutean al Muncaciului. Cu scopul de a avea sediul într-o localitate situată în centrul eparhiei sale, în anul 1737 a mutat reședința episcopală, printr-un schimb de proprietăți, de la Făgăraș la Blaj, unde a pus în anul 1741 piatra fundamentală a Catedralei Sfînta Treime. În timpul Dietei din anul 1744 a început mișcarea călugărului bosniac Visarion Sarai, trimis în Transilvania de mitropolitul ortodox sârb de la Carloviț. Pe motiv că nu a intervenit împotriva acestuia, episcopul Micu a fost citat la Viena, de unde nu i s-a mai permis întoarcerea în Transilvania. Împărăteasa Maria Terezia a fost de acord să-i plătească pensia episcopală lunară la Roma, unde episcopul Micu a trăit timp de 24 de ani, până la sfârșitul vieții

1711 – Petru I, țarul Rusiei, a sosit la Iași, unde s-a întâlnit cu domnul Moldovei, Dimitrie Cantemir

Era prima vizită a unui țar rus pe pământ românesc. Cu două luni înainte, se încheiase Tratatul de alianță de la Luck, prin care Dimitrie Cantemir, domnul Moldovei, se angaja să sprijine militar pe țar contra Imperiului otoman.

Portret de Godfrey Kneller, 1698

Țarul, împreună cu împărăteasa și întreaga curte, a venit la Iași în vederea luptei, alături de moldoveni, împotriva turcilor. În lucrarea Histoire des relations russo-roumaines (Istoria relațiilor ruso-române), apărută în 1917, Nicolae Iorga descrie astfel vizita țarului: „Țarul s-a dus de îndată la palat, unde, puțin mai târziu, prințesa Casandra, fiica lui Șerban Cantacuzino [și soția lui Cantemir] a făcut onorurile apartamentelor sale pentru Caterina, însoțitoarea lui Petru. El a vizitat baia turcească, o clădire veche ce data de la sfârșitul secolului al XVI-lea. La întoarcere, l-a găsit pe Cantemir la piciorul scării. Primind din partea lui sărutarea mâinii, nu s-a mărginit doar să îl sărute pe frunte și i-a arătat printr-un singur gest puterea lui politică și personală, ridicându-l în aer cu o singură mână”. Efectiv, tarul Petru I și Dimitrie Cantemir au stat în Iași 10 zile, după care au plecat în zona luptelor pe Prut

1818 – S-a născut Ion Ionescu de la Brad

(Ion Isăcescu; n. 24 iunie/6 iulie 1818, Roman – d. 16/28 decembrie 1891, Brad)

Agronom, economist, savant și scriitor, revoluționar pașoptist, membru de onoare (din 1884) al Academiei Române. A studiat în țară la Academia Mihăileană din Iași, apoi a urmat în Franța agronomia, științele naturii și științele economice. La Paris, a închegat o strânsă prietenie cu alți tineri români aflați la studii, animați toți de năzuința îmbunătățirii condițiilor materiale și spirituale ale poporului din România. Reîntors în patrie, a fost primul profesor de științe agricole din țară la Academia Mihăileană. În mai 1845, luând contact la Mânjina cu Nicolae Bălcescu, Mihail Kogălniceanu, C. Negri, V. Alecsandri și cu alți patrioți români, a aderat cu însuflețire la programul de eliberare națională și socială dezbătut cu acest prilej. În timpul revoluției de la 1848, din inițiativa lui Bălcescu, guvernul revoluționar l-a chemat pe Ion Ionescu de la Brad la București, unde, în calitate de vicepreședinte, a condus Comisia proprietății, alcătuită din deputați, țărani și boieri. Exilul său în Turcia, impus de înăbușirea revoluției, a durat opt ani și patru luni, timp consacrat preocupărilor științifice, îndeplinind și unele funcții ca: expert și consilier imperial, director al Școlii de agricultură de la San-Stefano, administrator al domeniilor din Tesalia ale marelui vizir, unde a înființat o școală profesională de agricultură și trei ferme model mici pentru țăranii greci etc. Întors în țară, a fost primul director al statisticii din Moldova, apoi profesor de contabilitate, economie politică și financiară la Iași. Pentru susținerea drepturilor țărănimii, el a înființat patru gazete, cea mai cunoscută fiind Țeranul român. Este considerat întemeietorul școlii românești de agronomie

1862 – A început mandatul Guvernului Nicolae Crețulescu (1)

Format în urma crizei declanșate de asasinarea prim-ministrului în funcție Barbu Catargiu, a fost un guvern de centru, cuprinzând atât liberali, cât și conservatori, cu vederi politice moderate, persoane favorabile domnului Alexandru Ioan Cuza (24 iunie 1862–11 octombrie 1863), care a marcat ruptura totală pe scena politică între opoziție și șeful statului. A luat măsuri care vizau aplicarea în administrație a Unirii depline; s-a confruntat cu criza tranzitului armelor sârbești; a aplicat măsuri preliminare privind mănăstirile închinate. În urma presiunilor opoziției conservatoare, cabinetul a primit vot de blam, refuzând să demisioneze. A fost înlocuit cu Guvernul Mihail Kogălniceanu (11 octombrie 1863–26 ianuarie 1865)

1874 – S-a născut Nicolae Docan

(n. 24 iunie 1874 – d. 4 aprilie 1933, Tomești, Vaslui)

Istoric, membru corespondent (din 1915) al Academiei Române. Pasionat numismat, a colecționat un impresionant număr de monede, pe care le-a dăruit apoi Academiei Române. A lăsat interesante lucrări în acest domeniu: Notiță despre monetele lui Petru Mușat, Studii privitoare la numismatica Țării Românești. S-a preocupat de probleme de cronologie: Despre elementele cronologice în documentele românești, și de cartografie: Memoriu despre lucrările cartografice privitoare la războiul din 1787–1791. A fost și autorul lucrării Povestire în versuri încă necunoscută despre domnia lui Mavrogheni

1886 – S-a născut Ion Gigurtu

(n. 24 iunie 1886, Turnu Severin – d. iulie 1959, Râmnicu Sărat)

Inginer, om politic de extremă dreaptă, pro-german și pentru 40 de zile prim-ministru al României (1940), dar și un om de afaceri, director general al societății Mica, specializată în extragerea de aur și alte metale prețioase. A absolvit Academia de Mine din Freiburg și Berlin-Charlottenburg. A fost deputat, ministru al Industriei și Comerțului, al Lucrărilor Publice și Comunicațiilor, Președinte al Consiliului de miniștri. Din lucrările sale: Desvoltarea industriei în România, Posibilitățile de refacere și desvoltare ale industriei în România, Industria mecanică metalurgică

1902 – S-a născut Ion Șt. Basgan

(n. 24 iunie 1902, Focșani – d. 15 decembrie 1980, București)

Inginer și inventator, inventatorul forajului rotopercutor. A urmat cursurile școlii Superioare de Mine și Metalurgie (Montanistische Hochschule 5) din Austria. Cercetările sale în domeniul forajului petrolier prin combinarea sonicității cu efectul Basgan au început încă din 1932. Primele brevete n-au întârziat să apară. Dintre cele mai importante sunt de aminitit: Metodă pentru îmbunătățirea randamentului și perfecționarea forajului rotativ, prin rotație percutantă și prin amortizarea presiunilor hidromecanice, brevetată în România (1934) și mai apoi în SUA; Rotary Well Drilling Apparatus, brevetat în SUA (1937) și perfecționat mai târziu în România: Forajul prin ciocan Rotary (1945). Aceste invenții au revoluționat în epocă tehnica forajului. În 1967, a brevetat în Franța, SUA, Portugalia și Emiratele Arabe Unite invenția Sistem de foraj rotativ și percutant cu frecvențe sonice, limitarea efectului presiunii arhimedice, precum și instalația și aparatura respectivă, prin care era depășită bariera critică de 8000 m adâncime. De-a lungul vieții, Ion Basgan a publicat peste 60 de lucrări, constituite din articole, teme dezbătute în conferințe și tratate despre tehnica forajului

1926 – Inaugurarea primei linii aeriene naționale civile

Înființarea Aeroportului Galați, în urma „alipirii cu Basarabia” s-a făcut prin extinderea aeroportului militar, terenul pus la dispoziție de primărie (în urma unui lung proces de respingere) fiind nivelat, s-au montat instalațiile de balizaj necesare și s-au construit șoselele care să facă legătura dintre aeroport și oraș. Lucrările s-au finalizat în luna august 1925. Primul zbor cu un călător plătitor a avut loc la 15 iunie 1926, cu puțin timp înainte de deschiderea oficială a liniei aeriene comerciale București–Galați. Pe 24 iunie, s-a deschis oficial traficul intern pe ruta București–Galați. În prezența familiei regale, a suveranului, a membrilor corpului diplomatic, pe aeroportul din Băneasa a avut loc un miting de aviație, apoi familia regală a trecut în revistă cele două aparate comerciale tip De Havilland DH 9, care și-au luat zborul spre Galați, fiecare având la bord câte un pasager voluntar. Avioanele au fost pilotate de locotenenții: Oprișan, Opriș, Rosmetenciuc, de subofițerii Negreanu, Onose, Perial, Constantinescu, Hagi Etem Ahmet și Mihai Zeidei. În scurt timp, ruta s-a extins pe traseul București–Galați–Chișinău și București–Galați–Iași

1927 – Corneliu Zelea Codreanu a înființat la Iași, Legiunea Arhanghelul Mihail

A reprezentat nucleul doctrinar și conducător al viitoarei Gărzi de Fierorganizație de extremă dreaptă, paramilitară de orientare naționalistă-fascistă, creată după modelul organizațiilor naziste SA și SS, cu un caracter mistic-religios, violent anticomunist, antisemit și antimasonic, ai cărei militanți au început să se numească legionari; Corneliu Zelea Codreanu a fost proclamat căpitan al mișcării legionare. Într-o relatare a lui Zelea Codreanu, acesta subliniază: „Astăzi, vineri 24 iunie 1927 (Sf. Ion Botezătorul), ora zece seara, se înființează: Legiunea Arhanghelul Mihail, sub conducerea mea. Să vină în aceste rânduri cel ce crede nelimitat. Să rămână în afară cel ce are îndoieli. Fixez ca șef al gărzii de la Icoană pe Radu Mironovici

1927 – S-a născut Ion Pavalache

(n. 24 iunie 1927, Chișinău — d. 5 noiembrie 2007, Iași)

Dirijor și maestru de cor. A studiat la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București (1947–1952) cu Ioan Chirescu, I. Dumitrescu, M. Negrea, Theodor Rogalski, Zeno Vancea, Harry Brauner. Activitatea sa s-a împărțit între sfera concertistică și cea didactică. A desfășurat o bogată activitate de organizare și conducere ca asistent la Conservatorul din București, secretar muzical la Filarmonica „George Enescu” bucureșteană și al Operei Române din București, dirijor al Corului Operei și director al Operei Române din Iași; a fondat și condus Corul Camerata al profesorilor (Casa corpului didactic) din Iași. A susținut nenumărate concerte corale și vocal-simfonice, a realizat numeroase înregistrări (radio, TV, disc) și a compus piese muzicale. În calitate de profesor, a activat la Conservatorul bucureștean, apoi la cel din Iași

Ion Pavalache – Cred

1927 – S-a născut Ileana Predescu

(n. 24 iunie 1927, București – d. 12 decembrie 1996, București)

Actriță de teatru și film. A jucat timp de patru decenii la Teatrul „Bulandra” în piese ca: Cum vă place, Leonce și Lena, Menajeria de sticlă, Cezar și Cleopatra, Hamlet, Profesiunea doamnei Warren, Arsenic și dantelă veche, Woyzeck. A jucat în filme: Regizorul, Iată femeia pe care o iubesc, Surorile, Trandafirul și coroana, Cei care plătesc cu viața, Cel mai iubit dintre pământeni, În fiecare zi e noapte, Un înger pe Planeta Cinema – Ileana Predescu. A fost distinsă cu titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne (1964) și cu Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a (1967)

Cei care plătesc cu viața (1989)

1939 – S-a născut Sânziana Pop

(24 iunie 1939, Cluj-Napoca)

Prozatoare și publicistă. Este absolventă a Facultății de Filologie la Universitatea din București (1960). După o perioadă de colaborări la Gazeta literară, Scânteia tineretului și Luceafărul, s-a angajat redactor la Luceafărul, unde în 1964 a devenit șef de secție. A debutat editorial cu volumul Nu te lăsa niciodată, apărut în 1966 și distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor. În 1990 a înființat revista Formula AS, care a devenit repede un fenomen de succes, comercial, dar și sociocultural, atingând un tiraj puțin obișnuit. Cea mai mare parte a scrisului i-a rămas în paginile revistelor. Din opera sa: Serenadă la trompetă, Scrisori din linia întâi, Propuneri pentru paradis

1941 – Ultima întrevedere dintre Grigore Gafencu și Veaceslav Molotov

La 24 iunie, orele 16, a avut ultima întrevedere dintre Ministrul Romaniei la Moscova, Grigore Gafencu și comisarul poporului pentru Afacerile Externe, Veaceslav Molotov. Molotov a remarcat că România s-a asociat „atacului banditesc” al Germaniei, concluzionând: „Vă gândiți la teritorii și nu vă dați seama că este în joc independența și însăși ființa dumneavoastră de stat… Veți vedea că Germania a dovedit cu prisosință cât îi pasă de ființa și voința statelor mici. Nu văd ce puteți aștepta si nădăjdui ? Chiar în cazul unei victorii germane, pe care o cred și o știu exclusă, sunteți pierduți”. Răspunsul dat de Grigore Gafencu, în nume personal, se constituie, poate, în cea mai obiectivă analiză a evenimentelor care au condus la intrarea României în cea de-a doua mare conflagrație mondială: „[…] În ce mă privește, nu pot avea față de evenimentele de azi, pe care istoria le va judeca, decât o atitudine de diplomat, adică de soldat al țării mele. […] guvernul sovietic nu a făcut nimic pentru a împiedica între țările noastre durerosul deznodământ de azi. Prin brutalul ultimatum din anul trecut, prin ocuparea Basarabiei, a Bucovinei și chiar a unei părți din vechea Moldovă, despre care am avut prilejul să vorbesc domnului Molotov în mai multe rânduri, prin încălcarea teritoriului nostru, prin actele de forță care au intervenit pe Dunăre chiar în timpul negocierilor pentru stabilirea unei linii de demarcație, Uniunea Sovietică a distrus în România orice simțământ de siguranță și de încredere și a trezit îndreptățită teamă că însăși ființa statului român este în primejdie. Am căutat atunci un sprijin în altă parte. Nu am fi avut nevoie de acest sprijin și nu l-am fi căutat, dacă nu am fi fost loviți și dacă nu ne-am fi simțit amenințați. […] O Românie independentă în cuprinsul hotarelor ei neatinse este o chezășie de siguranță pentru Uniunea Sovietică, ca pentru toate celelalte state vecine […]”. Constatându-se existența stării de război între România și URSS, relațiile diplomatice dintre cele două țări au fost rupte

1941 – România a rupt relațiile diplomatice cu Grecia

Relațiile diplomatice între România și Republica Elenă, stabilite din 1880, au fost întrerupte în contextul celui de-al doilea război mondial, fiind restabilite la 25 august 1956, la nivel de ambasadă

1945 – Primul Congres general postbelic al Frontului Plugarilor

Lucrările s-au desfășurat, la București între 24–27 iunie, în stil festivist, cu un spectacol pe stadionul ANEF, fiind anunțat numărul de 900.000 de mebri (după unele calcule, de patru ori cât avea PCR).

Petru Groza a fost reales președinte

 

1945 – S-a născut Bujor Voinea

(n. 24 iunie 1945, București)

Inginer, poet, membru al Uniunii Scriitorilor din 1981. A debutat literar în Luceafărul (1965) și în Amfiteatru (1967). Publică versuri în revistele literare: Amfiteatru, Ramuri, Luceafărul, Viața Românească. A publicat volume de poezie: Elementele, Ultimele scrisori, Transparențe, Matematica

1947 – S-a născut Dinu Flămând

(n. 24 iunie 1947, Susenii Bârgăului, Bistrița-Năsăud)

Poet, eseist, jurnalist francez, diplomat, originar din România. Este licențiat al Facultății de Filologie a Universiății „Babeș-Bolyai” din Cluj (1970), membru întemeietor al cenaclului iar apoi al revistei Echinox. A lucrat in diverse redacții de ziare și reviste din București, între care Amfiteatru și Secolul 20. În anul 1971 a fost transferat disciplinar de la Centrala cărții pentru că a refuzat să participe la acțiunea de epurare ideologică a cărților. În anii 80 a plecat din țară și s-a refugiat în exil la Paris, de unde a denunțat, în presa scrisă și în emisiuni radiofonice, regimul de opresiune din România. A locuit în Franța pînă în 2010. A fost jurnalist bilingv la Radio France Internationale, ulterior a început să realizeze emisiuni de pe teme de actualitate românească și internațională la diverse posturi de televiziune din România, mai cu seamă la B1 tv, în emisiunea de analiză social-politică Pasul următor. A devenit consilier al Ministrului de externe, ministru consilier la Ambasada României de la Paris și reprezintă România la Organizația Internațională a Francofoniei. A fost reintegrat în literatura țării sale de origine. Volumele sale de versuri și de critică literară, dar și unele traduceri, au obținut mai multe premii naționale si internaționale. Este de asemenea un traducător inspirat din literatura franceză, spaniolă, italiană și portugheză, precum și comentator politic al actualității în presa românească și în cea internațională. În ianuarie 2011 a fost distins cu Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” pentru Opera Omnia

1959 – S-a născut Tania Filip

(n. 24 iunie 1959)

Actriță, regizoare, A studiat la Liceul de Muzică „Dinu Lipatti”, secția pian și la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, secția actorie, clasa profesor Amza Pellea. La 16 ani, pe când era la liceul de muzică și cânta în Grupul Song, a fost descoperită de Dan Pița care a ales-o pentru rolul June, principalul rol feminin din westernele românești din seria Ardelenii. În teatru a debutat la Teatrul Național București, la vârsta de 19 ani unde a obținut Premiul pentru debut, cu piesa Hagi Tudose. A jucat la Teatrul de Stat Oradea, Teatrul Național din Craiova, Teatrul „Nottara” București. Este profesor conferențiar universitar la UNATC. Alte filme: Grăbește-te încet, Calculatorul mărturisește, Căruța cu mere, Bocet vesel, Întunecare

Pruncul, petrolul și ardelenii

1975 – S-a născut Nouria Nouri

(n. 24 iunie 1975, Ploiești)

Actriță de teatru, film, televiziune. A absolvit Academia de Teatru si Film „I.L.Caragiale” din București, la clasa Gelu Colceag. A colaborat cu numeroase teatre din țară și capitală, a prezentat și realizat emisiuni de televiziune și radio, a fost publicist comentator la diverse reviste, a predat cursuri de actorie în cadrul unor grădinițe particulare și scrie texte pentru cântece de copii. Colaboreaza cu DisneyLive! Feld Entertainment (SUA), fiind local host al spectacolului Mickey’s Magic Show în România

Mickey’s Magic Show

1987 – A încetat din viață Virgil Teodorescu (n. 15 iunie 1909, Cobadin, Constanța – d. 24 iunie 1987, București)

Poet, prozator, eseist și traducător, reprezentant al mișcării literare de avangardă, membru corespondent al Academiei Române, președintele Uniunii Scriitorilor din România

1988 – A încetat din viață Mihai Beniuc (n. 20 noiembrie 1907, Sebiș, Arad – d. 24 iunie 1988, București)

Poet proletcultist, prozator și psiholog, profesor la Universitatea clujeană, membru titular al Academiei Române

1991 – Parlamentul României a declarat nul Pactul Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939

Pactul Ribbentrop-Molotov, cunoscut și ca Pactul Stalin–Hitler, a fost un tratat de neagresiune încheiat între Uniunea Sovietică și Germania nazistă, semnat la Moscova, la 23 august 1939 de ministrul de externe sovietic Viaceslav Molotov și ministrul de externe german Joachim von Ribbentrop, în prezența lui Stalin. Ambele țări agresoare voiau să se asigure, cel puțin oficial, că vor continua procesul expansionist de împărțire în două a ceea ce rămasese neocupat și/sau neîmpărțit din Europa. Tratatul germano-sovietic, prevedea împărțirea sferelor de influență în Europa Răsăriteană, România fiind obligată să cedeze sovieticilor, în 1940, Basarabia, nordul Bucovinei și ținutul Herța. S-a repercutat timp îndelungat, prelungind cel de-al Doilea Război Mondial cu Războiul Rece și cu scindarea Europei în două prin Cortina de fier între anii 1945–1989. În acești 45 de ani, Europa Occidentală a progresat prin practicarea democrației și a economiei libere în toate țările aflate la vest de Cortina de fier, în timp ce Europa de est, aflată la est de Cortina de fier, a avut parte de regimuri totalitare mai dure sau mai puțin dure, dar toate aservite Kremlinului, și cu economii centralizate, de stat

1995 – Alpiniștii Constantin Lăcătușu și Sorin Daciu escaladează culmea Batian (5.199 m) din Kenya

2005 – S-a inaugurat, la Piatra Neamț, Muzeul de Artă Eneolitică Cucuteni

A fost inaugurat pe data de 24 iunie 2005, de Ziua municipiului Piatra-Neamț, în preajma aniversării a 120 de ani de la descoperirea stațiunii eponime a culturii Cucuteni și a 70 de ani de la înființarea Muzeului de Istorie și Arheologie. Este unicul muzeu din țara noastră dedicat în întregime celei mai sclipitoare dintre civilizațiile Europei preistorice

Mai mult: https://povestea-locurilor.ro/2017/12/16/muzeul-de-arta-neolitica/

2008 – A încetat din viață Alexandru Lungu (n. 13 aprilie 1924, Cetatea Albă, Moldova – d. 24 iunie 2008, Bonn, Germania)

Medic endocrinolog, cercetător la Institutul de Endocrinologie al Academiei Române, grafician, pictor și poet

2009 – A încetat din viață Matei Călinescu (n. 15 iunie 1934, București – d. 24 iunie 2009, Bloomington, Indiana, SUA)

Critic și teoretician literar, stabilit în Statele Unite al Americii, profesor de literatură comparată la Indiana University din Bloomington, unde a condus și un centru de Studii Românești

2009 – A încetat din viață Octavian Iliescu (n. 22 august 1919, Craiova – d. 24 iunie 2009, București)

Celebru numismat, medalist și sigilograf, cu un rol esențial în clarificarea tabloului emisiunilor monetare ale statelor medievale Țara Românească și Moldova

 

#Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei

0 comentarii la „24 Iunie în istoria României

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: