Istoria României România frumoasă

26 Iunie în istoria României

Foto: Ziua drapelului național al României


Ziua drapelului național

Proclamată prin Legea nr. 96/20 mai 1998. Conform legii, această zi va fi marcată de către autoritățile publice și de celelalte instituții ale statului prin organizarea unor programe și manifestări cultural-educative, cu caracter evocator sau științific, consacrate istoriei patriei, precum și prin ceremonii militare specifice, organizate în cadrul unităților Ministerului Apărării Naționale și ale Ministerului de Interne

 

1484 – Armata turcă condusă de Baiazid al II-lea a trecut Dunărea pe la Isaccea, pentru a invada Moldova

După căderea cetăților genoveze din Nordul Mării Negre și a Mangopului, a venit rîndul Chiliei și Cetății Albe. La 30 aprilie 1484, sultanul a proclamat războiul sfînt, iar pe 22 mai, a pornit din Adrianopol, în fruntea unei armate formată din 200 de nave, pe care erau îmbarcate mașinile de război, artileria și alimentele, corpul ienicerilor și pedestrimea. Ajungînd la Dunărea de Jos la 26 iunie, armata turcă a trecut pe un pod de vase construit la Isaccea și s-a împărțit în două, un corp a pătruns pe brațul Chilia, celălalt a blocat ieșirea în fața Cetății Albe, în timp ce flota era pe Dunăre. Turcii veniseră cu o armată estimată la 300.000 de oameni, efectivele armatei lui Baiazid II fiind întărite de 20.000 de oșteni ai domnului Valahiei, Vlad Călugărul și de 50.000 de oșteni ai hanului tătarilor Mengli Ghirai I. Grigore Ureche menționează că „Ștefan Vodă la gol nu a îndrăznit să iasă, ci numai la strâmtori vroia să le facă zminteală”, deci cetățile au fost cucerite cu ușurință de puhoiul turcesc. Pierderea Chiliei și Cetății Albe a fost o lovitură fatală pentru țară și pentru domn. Prin cucerirea lor, otomanii și-au creat un cap de pod pe litoralul Mării Negre, având posibilitatea de a invada în orice moment țara

1599 – Tratatul de la Târgoviște dintre Mihai Viteazul și Andrei Báthory

În data de 26 iunie 1599 domnul Țării Românești, Mihai Viteazul, care în decembrie 1596 (după bătălia de la Keresztes) făcuse pace cu turcii și primise steag de domnie de la Înalta Poartă, a încheiat la Târgoviște un tratat cu Andrei Báthory, prin care recunoștea suzeranitatea acestuia și-i promitea că-l va anunța asupra oricărei primejdii. În schimb Andrei Báthory a recunoscut domnia ereditară asupra Țării Românești în familia lui Mihai Viteazul

1818 – Primul zbor cu un balon cu aer cald deasupra Bucureștiului

Bucureștiul se poate lăuda că a fost una dintre primele capitale peste care a zburat un balon cu aer cald. Documentele epocii relatează ca la 26 iunie/9 iulie 1818, de pe Dealul Spirii, s-a înălțat „Bășica lui Caragea”, primul balon cu aer cald autohton, cu numele luat de la domnitorul de atunci, Vodă Caragea. Balonul avea un diametru de 8 metri și era confecționat de nemți, din stofă de Brașov, îmbrăcată în batist. „De față fiind și domnul Caragea și o mie de oameni adunați, a fost adusă o bășică rotundă ce avea într-însa un buriu [butoiaș] cu spirt de 5 vedre, prins cu meșteșug, și, dându-se foc spirtului, ca să încălzească aerul dinlăuntru, bășica s-a înălțat în slăvi cât de abia se mai vedea și a căzut în apă în satul Cățelu.” (Almanahul Știință și tehnică, 1985)

1848 – Guvernul revoluționar de la București a decretat eliberarea robilor țigani aparținând boierilor

Programul revoluționarilor din Moldova, publicat de Mihail Kogalniceanu sub titlul Dorințele Partidei Naționale din Moldova, face referire la eliminarea robiei. Toate aceste idei nu au fost însă puse în aplicare, datorită evenimentelor care au urmat Revoluției. Abia domnitorul Țării Românesti, Barbu Știrbei a interzis vânzarea robilor între particulari și despărțirea familiilor prin donație sau vânzare. Acest demers a pregătit de asemenea eliminarea completă a robiei. Măsuri similare au fost adoptate și în timpul domniei lui Grigore Alexandru Ghica, în Moldova

1900 – A încetat din viață Nicolae Kretzulescu (n. 1 martie 1812, București – d. 26 iunie 1900, Leordeni, Argeș)

Medic și politician liberal, a deținut de trei ori funcția de prim-ministru al României, membru fondator al Societății Academice Române

1904 – S-a născut Petre Pandrea

(Petre Marcu; n. 26 iunie 1904, Balș, Olt – d. 8 iulie 1968, București)

Avocat, scriitor, publicist și eseist, membru post mortem (din 2013) al Academiei Române. Ca avocat, a pledat adeseori gratuit, patetic și ofensiv, cu o impresionantă investiție de inteligență și erudiție, în favoarea unor persoane sau organizații persecutate (periodizarea îi aparține): „1933–1944, pentru PCR și israeliți; 1947–1948, pentru PNȚ; 1953–1958, pentru ordinele călugărești persecutate.” A fost arestat de patru ori în perioada 1940–1944, perioada maximă de detenție fiind atunci de opt zile. După ce comuniștii au preluat puterea, a fost arestat în aprilie 1948 pentru implicarea sa într-un imaginar complot Cambrea și închis la Ocnele Mari în perioada 19 decembrie 1948–3 martie 1952 fără a fi cercetat și condamnat, ci internat și uitat în închisoare. În iunie 1959 a fost condamnat la 15 ani de muncă silnică și 8 ani degradare civică, confiscarea averii personale. I s-a imputat că „a ponegrit și calomniat în modul cel mai grosolan, tot ceea ce a fost în legătură cu Partidul Muncitoresc Român și cu statul democratic popular, […] a întreținut legături cu elemente de frunte din mișcarea legionară, […] a afirmat și a insistat, că Demetrescu Radu Gyr, care a fost condamnat la moarte, a fost un foarte mare poet al țării noastre”. A fost închis la Aiud în perioada 23 octombrie 1958–18 aprilie 1964. Din operele sale: Germania hitleristă, Filosofia politicojuridică a lui Simion Bărnuțiu, Pomul vieții. Jurnal intim, Portrete și controverse (vol. I, II), Brâncuși. Amintiri și exegeze, Memoriile mandarinului valah, Reeducarea de la Aiud. Jurnal penitenciar 1961–1964, Călugărul alb, Soarele melancoliei. Memorii, Brâncuși. Pravila de la Craiova. Etica lui Brâncuși, Brâncuși. Amicii și inamicii. Sociologia lui Brâncuși

1909 – S-a născut Valeriu Novacu

(n. 26 iunie 1909, Pecica, Arad – d. 20 martie 1992, București)

Fizician, membru ilegalist al PCR, membru corespondent al Academiei Române. A urmat cursurile Facultății de Științe din Cluj, în 1931 luându-și licența în matematici, iar în 1932 în fizică. În 1942 și-a susținut teza de doctorat Sur la théorie du photon, devenind doctor în fizică. Și-a continuat specializarea în fizică teoretică la Institutul „H. Poincaré” și la Collège de France din Paris. A fost profesor de fizică teoretică la Facultatea de Matematică și Fizică de la Universitatea din București, întocmind cursuri și culegeri, printre care: Teoria electromagnetică, Electrodinamică, Culegere de probleme de electrodinamică, Mecanica teoretică, Teoria relativității generale. Câmpul gravitațional. A fost șef de secție la Institutul de Fizică din București. De-a lungul anilor, a ocupat diferite funcții: ministru plenipotențiar al României în Suedia și în Austria, guvernator la Agenția Atomică Internațională de la Viena, membru în consiliul științific al Institutului Internațional de Cercetări Nucleare de la Dubna. Paralel cu activitatea didactică, a desfășurat o intensă muncă științifică în domeniile teoriei fotonice a luminii, teoriei cuantice a câmpurilor și teoriei particulelor elementare, rezultatele cercetărilor sale regăsindu-se în numeroase lucrări și studii: Evoluția concepției despre lumină, Asupra formei undoriale a ecuației fotonului, Contribuții la teoria fotonului. Introducere în mecanica ondulatorie, Introducere în electrodinamică (2 vol.), Electrodinamica, Teoria cuantică a câmpurilor, Istoria fizicii. (1966). A fost membru al CC al PMR. În mai 1961 a fost decorat cu medalia „A 40-a aniversare de la înființarea Partidului Comunist din România

1909 – A încetat din viață Gheorghe I. Lahovary (n. 1/13 iunie 1838, Râmnicu Vâlcea – d. 13/26 iunie 1909, București)

Inginer și scriitor, director general al Poștelor și Telegrafului, a inițiat împreună cu Alexandru Cantacuzino înființarea Societății Geografice Române, membru de onoare al Academiei Române

1921 – S-a născut Temistocle Popa

(Mistocli Popa; n. 26 sau 27 iunie 1921, Galați – d. 26 noiembrie 2013, București)

Compozitor, instrumentist (flaut, saxofon și harpă) și actor de film. A urmat studiile muzicale la Conservatorul București (1935–1939) cu Ioan D. Chirescu și Petre Elinescu, în paralel continuându-și educația muzicală la Școala Militară de Muzică din București, unde a început să practice și saxofonul. A fost instrumentist în orchestrele Teatrelor Atlantic și Alhambra, în orchestra Teatrului de Estradă și Orchestra de jazz București. A întreprins turnee artistice în țară și peste hotare (URSS, Polonia, Cehoslovacia, Bulgaria). A fost căsătorit cu actrița Cornelia Teodosiu. A debutat cu melodia Vântule din zarea albastră. A creat muzică de teatru, muzică simfonică, muzică de film, muzică corală, muzică pentru copii, muzică ușoară. Este creatorul muzicii pentru filmele Tinerețe fără bătrânețe, Astă seară dansăm în familie, Veronica, Veronica se întoarce, Tată de duminică, Singurătatea florilor, Eu, tu, și… Ovidiu, Zbor periculos, Căsătorie cu repetiție, Duminică în familie, Mama, Trahir. Dintre compozițiile sale: Lalele, Astă-seară m-am îndrăgostit, Cu cine semeni dumneata, Margarete, Nu-mi pasă de lună și stele, În rândul patru, Trecea fanfara militară A fost distins cu Premiul Uniunii Compozitorilor (1963, 1964, 1965, 1966, 1970, 1972, 1973, 1974, 1976, 1981, 1983, 1985) și cu Premiul de excelență al UCMR (2001), cu Premiul de creație (1963, 1964, 1965, 1966), cu Marele Premiu (1969), cu Premiul ACIN pentru muzică de film pentru Un oaspete la cină. În 2004 a primit Ordinul Național Serviciu Credincios, în grad de Cavaler

Măicuță, îți mulțumesc!

1927 – A încetat din viață Vasile Pârvan (n. 28 septembrie 1882, Perchiu, Bacău – d. 26 iunie 1927, București)

Istoric, arheolog, epigrafist și eseist, creatorul școlii românești de arheologie, membru titular al Academiei Române

1936 – A încetat din viață Constantin Stere (n. 1 iunie 1865, Ciripcău, Basarabia – d. 26 iunie 1936, Bucov, Prahova)

Scriitor, jurist, savant, politician liberal

1940 – Ultimatumul sovietic adresat României privind așa numita retrocedare a Basarabiei

V.M. Molotov, comisarul sovietic pentru afacerile externe, a înmânat ministrului României la Moscova, Gh. Davidescu, prima notă ultimativă a guvernului sovietic, prin care se cerea cedarea imediată a Basarabiei și a Bucovinei de Nord. Textul notei ultimative este următorul:

În anul 1918, România, folosindu-se de slăbiciunea militară a Rusiei, a desfăcut de Uniunea Sovietica (Rusia) o parte din teritoriul ei, Basarabia, călcând prin aceasta unitatea seculară a Basarabiei, populată în principal cu ucraineni, cu Republica Sovietică Ucraineană.

Uniunea Sovietică nu s-a împăcat niciodată cu faptul luării Basarabiei cu forța, ceea ce Guvernul sovietic a declarat nu o singură dată și deschis în fața întregii lumi.

Acum, când slăbiciunea militară a U.R.S.S. a rămas în domeniul trecutului, iar situația internațională care s-a creat cere rezolvare rapidă a chestiunilor moștenite din trecut, pentru a pune în fine bazele unei păci solide între țări, U.R.S.S. consideră necesar și oportun ca-n interesul restabilirii adevărului să pășească împreună cu România la rezolvarea imediată a chestiunii înapoierii Basarabiei Uniunii Sovietice.

Guvernul sovietic consideră că chestiunea întoarcerii Basarabiei este legată în mod organic cu chestiunea transmiterii către U.R.S.S. a acelei părți de Nord a Bucovinei a cărei populație este legată în marea sa majoritate cu Ucraina Sovietică prin comunitatea soartei istorice, cât și prin comunitatea de limbă și compozițiune națională.

Un astfel de act ar fi cu atât mai just cu cât transmiterea părții de Nord a Bucovinei către U.R.S.S. ar putea reprezenta, este drept că numai într-o măsură neînsemnată, un mijloc de despăgubire a acelei mari pierderi care a fost pricinuită U.R.S.S. și populației Basarabiei prin dominațiunea de 22 de ani a României în Basarabia.

Guvernul U.R.S.S. propune Guvernului Regal al României:

Să înapoieze cu orice preț Uniunii Sovietice Basarabia.

Să transmită Uniunii Sovietice partea de Nord a Bucovinei cu frontierele potrivit cu harta alăturată (n.r. – care a fost trimisă a posteriori).

Guvernul sovietic își exprimă speranța că Guvernul român va primi propunerile U.R.S.S. și că acesta va da posibilitatea de a se rezolva pe cale pașnică conflictul prelungit dintre U.R.S.S. și România.

Guvernul sovietic așteaptă răspunsul Guvernului Regal al României în decursul zilei de 27 iunie curent.

Așadar, în această notă se abordează problema frontierei dintre România și U.R.S.S., potrivit pct. 2, pe baza unei hărți care a fost transmisă ulterior. Nota ultimativă sovietică a provocat panică în România. Țara nu dispunea nici de mijloacele militare de apărare, nici de aliați. „Amenințarea sovietică silea România să aleagă Germania. Trebuia acționat în consecință”, rezumă Grigore Gafencu raționamentul regal. O schimbare atât de dramatică a politicii externe cerea însă timp. Tatonările începuseră de la 28 mai, dar răspunsul Berlinului era limpede: discutarea cererilor revizioniste ale statelor vecine României apărea drept condiția prealabilă a stabilirii unor relații strânse între cele două țări. Când s-a primit, în noaptea de 26/27 iunie, prima notă ultimativă sovietică, speranța s-a îndreptat către Germania, dar răspunsul a fost: „Fiți de acord”. Celelalte puteri consultate (Italia, Iugoslavia, Grecia și Turcia, în forme și cu accente diferite), au dat, în fond, același răspuns ca și Berlinul

1941 – Bătălia aero-navală de la Constanța

În zorii zilei de 26 iunie 1941, flota sovietică, formată din două grupuri de luptă, a atacat orașul Constanța. Primul grup era format din crucișătorul Vorosilov, distrugătoarele Soobrazitleny, Smyshlyonyi, Moskva și Kharkov, iar al doilea grup, cel mai puternic, era condus de crucișătorul de linie Parizhskaya Kommuna, însoțit de un numar foarte mare de crucișătoare și distrugătoare, urmând să profite de spargerea apărării Constanței. Nave românești din Marea Neagră s-au angajat în schimburi de lovituri de artilerie cu nave sovietice. Gruparea inamică a fost descoperită la 60 de mile est de coastă de submarinul NMS [Nava Majestății Sale] Delfinul, care patrula în zonă. Riposta română a fost fermă. La ora 4:12, distrugătoarele NMS Regina Maria și NMS Mărășești au manevrat pe o direcție paralelă cu atacatorii și au deschis focul cu tunurile de 130 mm. Datorită falezei înalte, navele românești nu puteau fi observate, în timp ce siluetele navelor sovietice erau foarte clar vizibile. Navele sovietice erau mai mari și mai puternice, aveau tunuri de 130 mm, dar trăgeau undeva spre uscat. Nava sovietică Harkov a fost lovită de un obuz românesc. Aproape imediat, un alt obuz a retezat catargul principal al celuilalt distrugător sovietic, Moskva. Focul românesc a fost susținut de artileria de coastă germană cu tunuri Tirpitz. Grav lovite, cele două distrugătoare sovietice au început retragerea. În retragere, distrugătorul sovietic Moskva a fost încadrat de proiectilele de 280 mm ale bateriei germane de coastă Tirpitz, amplasate la sud de Constanța. Din această cauză, nava sovietică a fost nevoită să efectueze un rondou și a intrat în câmpul de mine amplasat în zona costieră a Constanței. Distrugătorul a lovit o mină și s-a scufundat, rupt în două, la o adâncime de circa 40 metri, la aproximativ 15 Mile marine de țărmul românesc. Au fost înregistrați 63 de supraviețuitori.

Mai multhttp://www.ligamilitarilor.ro/arc-peste-timp/lupta-aero-navala-din-26-iunie-1941-de-la-constanta-cine-a-scufundat-liderul-moskva/

Atacul eșuat al Flotei Sovietice a Mării Negre asupra Constanței a dejucat planurile sovieticilor de creare a unui cap de pod pentru cucerirea Dobrogei și crearea unui nou teatru de operațiuni, care ar fi destabilizat situația pe frontul de est

Distrugătorul Moskva …care zace în apele Mării Negre

1947 – A încetat din viață Petre Elinescu (n. 14 august 1869, Izvoru Bârzii, Mehedinți – d. 26 iunie 1947, București)

Flautist în Orchestrele Operei Italiene, Filarmonicii, Operei Române din București, profesor de flaut la Conservatorul din Iași și Conservatorul din București și compozitor

1954 – A încetat din viață Mihail D. David (n. 21 mai 1886, Negrești, Vaslui – d. 26 iunie 1954, Iași)

Geograf și geolog, profesor la Universitatea din Iași, cu contribuții importante la dezvoltarea geomorfologiei în România, membru corespondent al Academiei Române

1975 – S-a născut Liviu Voinea

(n. 26 iunie 1975)

Economist, profesor universitar. A absolvit Facultatea de Relații Internaționale din cadrul Academiei de Studii Economice, iar în 2000 a obținut doctoratul în economie, la Facultatea de Economie, Academia de Studii Economice. A fost profesor doctor în cadrul Academiei de Studii Economice, Facultatea de Relații Internaționale. A fost ministru delegat pentru buget, viceguvernator al Băncii Naționale a României (din 2014) și reprezentantul României în Grupul de Lucru la Nivel Înalt pentru Tratamentul Expunerilor Suverane

1982 – A încetat din viață Gheorghe Cartianu-Popescu (n. 8 august 1907, Borca, Neamț – d. 26 iunie 1982, București)

Profesor universitar, cercetător, inventator, specializat în domeniul radiocomunicațiilor, membru corespondent al Academiei Române

1992 – A încetat din viață Grigore Ionescu (n. 11 ianuarie 1904, Florești, Prahova – d. 26 iunie 1992, București)

Arhitect, profesor la Institutul de arhitectură „Ion Mincu” din București, membru titular al Academiei Române

1994 – A încetat din viață Idel Ianchelevici (n. 5 mai 1909, Leova, Republica Moldova – d. 26 iunie 1994, Maisons-Laffitte, Franța)

Sculptor și pictor franco-belgian de origine română, membru de onoare al Academiei Române

1995 – A încetat din viață Lucia Bercescu-Țurcanu (n. 27 martie 1911, București – d. 26 iunie 1995)

Soprană, interpretă de operă cu carieră internațională

2013 – A încetat din viață Dumitru Matcovschi (n. 20 octombrie 1939, Vadul-Rașcov, Soroca/Șoldănești – d. 26 iunie 2013, Chișinău)

Poet, prozator, academician și dramaturg din Republica Moldova, un simbol al mișcării de renaștere națională din Basarabia

 

#Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei

1 comentariu la „26 Iunie în istoria României

  1. Pingback: Today's Memory – Temistocle Popa

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: