Istoria României România frumoasă

27 Iunie în istoria României

Foto: S-a inaugurat la București, în parcul Cișmigiu, ansamblul de busturi Rondul Roman


1812 – S-a născut Andrei Mocioni

(n. 27 iunie 1812, Budapesta – d. 23 aprilie/5 mai 1880, Foeni, Timiș)

Jurist, om politic, membru fondator al Academiei Române (1866) și membru onorific din 1870. A urmat Universitatea la Pesta, a luat licența în drept în 1832, la vârsta de 20 de ani, ocupînd mai multe funcții, începând cu cea de vicenotar în administrația comitatului Torontal, apoi protojude districtual. În 1848, împreună cu frații săi s-a alăturat curentului național și dinastic, în opoziție cu curentul care domina marea adunare a Românilor bănățeni, în frunte cu Eftimie Murgu, sprijiniți de kossuthiștii revoluționari. Rezultatul primelor sale bătălii politice a fost că a trebuit să se refugieze din calea trupelor revoluționare care, printre altele, au devastat moșia de la Foeni în mai 1849. Reîntors în Banat, din 1849 a fost comisar districtual. În 1860, în contextul declarării autonomiei Ardealului, împăratul a cerut analizarea posibilității autonomiei Banatului Timișan și a Voivodinei sârbești. Deputatul Andrei Mocioni a convocat în data de 18–19 noiembrie la Timișoara o adunare națională a românilor unde s-au formulat cerințe de autonomie față de Ungaria, formarea unui Căpitanat român care să cuprindă teritoriile locuite de români, drepturi confesionale, lingvistice și naționale, unirea cu Transilvania. Proiectul de autonomie a fost subminat de susținătorii statu-quo-ului maghiar și în fine a fost îngropat de hotărârea împăratului de a alipi Banatul la Ungaria. În perioada următoare, a luptat pentru câștigarea dreptului românilor bănățeni la autonomia religioasă. Cu toate că a depus mari eforturi, planurile de despărțire ierarhică de sârbi au eșuat. Colaborarea cu Andrei Șaguna a adus cel puțin la reînvierea Mitropoliei românilor ortodocși din Transilvania și Ungaria. În 1866 a înființat la Viena ziarul Albina, avându-l ca director pe Vincențiu Babeș. Împreună cu familia, a acordat numeroase burse de studii pentru studenții români merituoși. A făcut numeroase acte de binefacere, cu ocazia secetei și foametei din Banat din 1863. În 1869 s-a declarat pentru pasivitatea politică și s-a retras definitiv din viața politică

1840 – S-a născut Samson Bodnărescu

(n. 27 iunie 1840, Voitinel, Suceava – d. 3 martie 1902, Pomârla, Botoșani)

Scriitor și poet, membru al societății culturale Junimea. A urmat studii universitare de filozofie la Viena, Berlin și Giessen, întorcându-se la Iași în 1870 după obținerea doctoratului în filosofie. A ocupat un post de bibliotecar la Biblioteca Universității și apoi a fost director al Institutul Normal „Vasile Lupu”. În locuința sa din curtea Mănăstirii Trei Ierarhi, i-a găzduit pe Mihai Eminescu și Miron Pompiliu. În 1879 a fost numit director al Institutului „Anastasie Bașotă” din Pomârla, județul Botoșani unde a activat până când s-a stins din viață. A scris poeme cu caracter filosofic idealist, epigrame, elegii, piesa de teatru în cinci acte Roman și Viorica sau Voința e puterea vieții, drama istorică Ilie Vodă și tragediile Rienzi (inspirată din opera cu același titlu a scriitorului englez Edward Bulwer-Lytton) și Lăpușneanu-vodă, de valoare literară minoră

1887 – S-a născut Emanoil Bucuța

(Emanoil Popescu; n. 27 iunie 1887, Bolintin-Deal Giurgiu – d. 7 octombrie 1946, București)

Scriitor și bibliograf, membru corespondent (din 1941) al Academiei Române. A fost absolvent al Facultății de Litere și Filosofie (1911) specializare limba și literatura germană la Universitatea din București. A fost preocupat de cercetări de etnografie și folclor, de istorie literară, și a scris poezie și romane poetice. A fost fondatorul și directorul revistei de epocă Boabe de grâu, asigurând fotografiei etnologice prestigiul de document sociologic de certă valoare informativă. Din scrierile sale: Florile inimei: miniaturi, oglinzi, cântece de leagăn, Românii dintre Vidin și Timoc, Biblioteca satului, Pietre de vad (3 vol.)

1894 – S-a născut Raluca Ripan

(n. 27 iunie 1894, Iași – d. 5 decembrie 1972, Cluj-Napoca)

Chimistă, cercetător științific al Facultății de Științe a Universității din Iași, deputat în Marea Adunare Națională, membră titulară (din 1948) a Academiei Române. A urmat secția de chimie a Facultății de științe din cadrul Universității din Iași, având profesori pe Petru Poni, Neculai Costăchescu, Anastasie Obregia. În 1919, la absolvire, a devenit preparator la secția de chimie minerală, parcurgând treptele universitare: asistentă la Laboratorul de chimie fizică, șef de lucrări la Laboratorul de chimie anorganică la Facultatea de Științe a Universității din Iași. În anul 1922 a susținut la Universitatea din Cluj teza de doctorat Aminele duble corespunzând sulfaților dubli din seria magneziană. A obținut doctoratul în chimie anorganică, cu mențiunea Summa cum laude, devenind prima femeie din România doctor în științe chimice. A fost șef de catedră la catedra de chimie anorganică și analitică și cea de decan (1948-1953) al Facultății de Chimie a Universității din Cluj. A fost prima femeie academician din țara noastră. A făcut cercetare, a obținut brevete de invenții, a publicat lucrări științifice: Chimie analitică calitativă. Semimicroanaliză, Curs de chimie anorganică. Metaloizi, Chimia metalelor (vol. I, II), Tratat de chimie analitică. A fost distinsă cu titlul de Erou al Muncii Socialiste (1971)

1902 – S-a născut Petre Vancea

(n. 27 iunie 1902, Rudari/Izvoare, Dolj – d. 19 decembrie 1986, București)

Medic oftalmolog, profesor universitar, membru corespondent (din 1963) al Academiei Române și membru corespondent (din 1969) al Academiei de Științe Medicale. Studiile universitare, începute la Facultatea de Medicină din București (1920), le-a continuat la Cluj, unde în 1925 a obținut licența. S-a specializat în oftalmologie la Clinica Oftalmologică din Cluj și a început cariera universitară ca preparator în 1923, ajungând conferențiar în 1938. A fost numit profesor la Institutul de Medicină și Farmacie din Iași și apoi la Institutul de Medicină și Farmacie din București. A scris cărți de evocări, memorii, amintiri de călătorie și texte de popularizare a științei: Din nou lumină, Permanențe, Călătorii în clarobscur, Permanenta reîntoarcere

1913 – România a declarat război Bulgariei

Cel de-al doilea război balcanic (16 iunie 1913–18 iulie) a avut loc între Bulgaria pe de o parte și în principal Grecia și Serbia pe cealaltă. Dar, având dispute teritoriale și politice în trecut cu Bulgaria, România a intrat în al doilea război balcanic, alături de Grecia, Serbia, Muntenegru și Turcia. Astfel, primul ministru Titu Maiorescu a supus regelui Carol I decretul de mobilizare al armatei române nr. 4751 din 20 iunie/3 iulie 1913, acțiune care a început în noaptea de 22/23 iunie (5/6 iulie). Au fost chemate sub drapel contingentele 1901–1911 pentru unitățle operative, 1895–1900 din miliții și 1897–1909 pentru marină. România a chemat sub arme un număr de 509.820 de oameni, adică șase procente din populația țării. Principele Ferdinand, inspector general al armatei, a fost numit prin Decretul regal nr. 4639 din 22 iunie/5 iulie 1913 comandant al armatei de operații în războiul balcanic, la conducerea Ministerului Armatei se afla generalul de divizie Constantin Hârjeu, având ca șef de Stat Major pe generalul de divizie Alexandru Averescu. La 28 iunie/11 iulie Armata Română a trecut Dunărea. Regele Carol I, în calitate de comandant suprem al Armatei, și-a stabilit cartierul general la Corabia

1923 – A încetat din viață Constantin C. Arion (n. 18 iunie 1855, București; d. 27 iunie 1923, București)

Politician și ministru de externe și ministru al cultelor și al instrucțiunii publice, membru de onoare (din 1912) al Academiei Române

1926 – S-a născut Nicolae Simionescu

(n. 27 iunie 1926, București – d. 6 februarie 1995, București)

Medic, membru titular (din 1991) și vicepreședinte (1994–1995) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de medicină a Universității București în 1950 și doctoratul în 1966. Între 1966–1970 a urmat treptele profesionale, de la asistent la profesor asociat și decan. În paralel, s-a specializat în chirurgie, până la transferul la Institutul de Endocrinologie. Alături de soția sa, Maya Simionescu, s-a dedicat științei în domeniul biologiei celulare. Viața și opera celor doi, într-o oarecare măsură, este asemănătoare cu cea a soților Marie și Pierre Curie, laureați ai premiului Nobel pentru fizică. Între 1970–1979, Maya și Nicolae Simionescu au lucrat cu profesorul George Emil Palade și echipa sa de cercetători la Rockefeller University și Yale. Au studiat transportul molecular prin vasele de sânge. Profesionalismul lor în timp avea să fie recunoscut și apreciat de colegi; cu toate că li s-au propus să predea disciplina Biologia Celulară la Școala de Medicină de la Yale, aceștia au preferat să se întoarcă în România și să-și valorifice cunoștințele, chiar dacă situația politică, economică și socială începuse să se deterioreze, iar lucrurile să meargă din ce în ce mai greu. Este considerat părintele școlii românești de biologie celulară, a fondat și organizat, împreună cu Maya Simionescu, Institutul de Biologie și Patologie Celulară care-i poartă numele. Încă de la început, institutul creat de cei doi cercetători a fost considerat un „implant american în România” și, ca urmare, din 1980 toate fondurile de cercetare au fost sistate, pe motiv că nu mai sunt bani decât pentru salarii. Soții Simionescu au apelat la Institutul Național de Sănătate din SUA (NIH). Fondurile pe care le-au primit au fost alocate pentru achiziții de diferite substanțe, chimicale, mici dotări de laborator ș.a. Timp de doisprezece ani (1981–1993) institutul a beneficiat de fondurile primite de la NIH

1936 – S-a născut Cristian Petru Bălan

(n. 27 iunie 1936, Sibiu)

Prozator, poet, dramaturg, publicist, editor, traducător, artist plastic român stabilit în SUA, membru titular al Uniunii Scriitorilor din România și al Academiei Americano-Române de Științe și Arte. A urmat Facultatea de Zootehnie din București din 1956, și-a continuat studiile, absolvind Universitatea din București, Facultatea de română-istorie (1964), precum și Colegiul „Harry S. Truman” din Chicago (1989), cu bursă „Pell Grant”, pentru cursuri de artă. În țară, timp de 26 de ani, a fost profesor de limba română, limba latină și istorie, la școli generale și licee din Prahova și directorul celei mai vechi școli din Ploiești. La 19 ani, a debutat cu versuri în ziarul Flamura Prahovei, apoi a continuat să publice versuri și proză ori articole de popularizare a științei în România literară, România liberă, Flacăra, Magazin, Magazin istoric, Telegraful român. În 1967, Studioul Cinematografic București i-a achiziționat scenariul de film Geniu sublim, despre viața lui Mihai Eminescu. Împreună cu ufologul Călin Turcu, a înființat Univers-Clubul din Ploiești (1971), faimos în toată țara, prin studierea amănunțită a fenomenelor OZN și paranormale, prin simpozioanele lui cu publicul. Ca pictor și sculptor amator, a fost autorul a numeroase icoane, al celui mai mare portret Eminescu din țară, aflat pe frontispiciul Casei de cultură din Boldești-Scăieni, al unei statui de aproape 2 m înălțime, intitulată Îngerul judecății, al bustului lui Teodor Diamant, al picturilor religioase de pe fațada cimitirului din aceeași localitate; al portretului primului președinte austriac Karl Renner, de pe fațada bibliotecii din orașul Gloggnitz, Nieder Õsterreich; a două mari portrete religioase, în același oraș, pe fațada vilei compozitorului austriac Gustav Mahler, lucrări dedicate soldaților austrieci căzuți în cel de al doilea război mondial. Fost corespondent din SUA al posturilor de radio Vocea Americii și Europa Liberă, scriitorul a fost actualmente cunoscut mai ales pentru cele două lucrări, Enciclopedia Imnurilor de Stat ale țărilor lumii (2008, cu prefața scrisă de Gheorghe Zamfir) și Ghid de conversație român-latin / Latinum Romanicumque colloquii enchiridion. Alte lucrări: Dincolo de curcubeu, Dicționarul partidelor politice din România, Dicționarul criminalilor politici comuniști din România, Un dicționar al eroilor căzuți victime ale comunismului în România, Vagabond pe mapamond, Monografia orașului Boldești-Scăieni, Eminescu și universul folcloric românesc, Justin Capră, unul dintre marii inventatori români și universali ai secolului nostru, Antologie de proză contemporană românească

1936 – S-a născut Sergiu Pavel Dan

(n. 27 iunie 1936, Blaj)

Critic și istoric literar, eseist și traducător. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din Cluj (1957), după care a lucrat ca profesor secundar la licee din Cluj. În 1964 a obținut, prin concurs, postul de asistent universitar la Catedra de literatură română a Facultății de Filologie din Cluj. În 1972 a obținut titlul de doctor în filologie la Universitatea din Cluj cu teza Povestirea fantastică românească, elaborată sub conducerea științifică a profesorului Iosif Pervain. A debutat publicistic în 1964 cu un articol despre Gheorghe Bogdan-Duică în revista Tribuna. A publicat articole, eseuri și studii în revistele Steaua, Echinox, Revue Roumaine, Vatra, Gazeta literară, Viața românească, Manuscriptum, Argeș, Cotidianul, România liberă, Tribuna Ardealului. Volumul său de debut, Proza fantastică românească (1975), era o amplificare a tezei de doctorat și a fost distins cu Premiul „Bogdan Petriceicu Hașdeu” al Academiei Române. Din operele sale: Proza fantastică românească, Fiul Craiului și Spânul, Fețele fantasticului. Delimitări, clasificări și analize, Învolburări și vremuieli politice

1940 – Răspunsul Guvernului Român la nota ultimativă a guvernului sovietic din 26 iunie 1940

Cele două Consilii de Coroană ținute la 27 iunie 1940 au prilejuit confruntarea dintre partizanii apărării, cu orice preț, a teritoriului național și cei care considerau că, războiul fiind în desfășurare, era mai important să se asigure continuitatea de stat, pusă în primejdie dacă România s-ar fi angajat într-un conflict militar cu URSS. Este evident faptul că Guvernul Gheorghe Tătărescu (6) nu a răspuns punctual la propunerile sovietice, încercând să câștige timp:

Guvernul U.R.S.S. a adresat Guvernului român o notă care a fost remisă la 26 iunie 1940, seara, de către Excelența Sa domnul Molotov, Președintele Comisarilor Poporului ai Uniunii Sovietice și Comisar al Poporului pentru Afacerile Străine, Excelenței Sale domnul Davidescu, Ministrul României la Moscova.

Fiind însuflețit de aceeași dorință ca și Guvernul sovietic de a vedea rezolvate prin mijloace pacifice toate chestiunile care ar putea să producă o neînțelegere între URSS și România, Guvernul Regal declară că este gata să procedeze imediat, și în sprijinul cel mai larg la discuțiunea amicală și de comun acord a tuturor propunerilor emanînd de la Guvernul sovietic.

În consecință, Guvernul român cere Guvernului sovietic să binevoiască a indica locul și data ce dorește să fixeze în acest scop. De îndată ce va fi primit un răspuns din partea Guvernului sovietic, Guvernul român iși va desemna delegații și nădăjduiește ca conversațiile cu reprezentanții Guvernului sovietic vor avea ca rezultat să creeze relațiuni trainice de bună înțelegere și prietenie între U.R.S.S. și România.”

1941 – Pogromul de la Iași

Unul dintre cele mai violente pogromuri din istoria evreilor din România, inițiat de generalul Ion Antonescu, secondat de autoritățile publice locale, împotriva cetățenilor de etnie evreiască din orașul Iași. În Iași, în zilele de 27–29 iunie, autoritățile locale, din armată, poliție și prefectură, au emis ordine și comunicate în care populația evreiască era acuzată public și direct că ajută inamicul, trăgând în trupele române și germane și semnalizând țintele avioanelor sovietice.

Evrei arestați de jandarmi români, Iași, 27 iunie 1941

În dimineața zilei de vineri, 27 iunie, conducerea administrativă a orașului, prefectul județului Iași, colonelul Dumitru Captaru, comandantul garnizoanei, colonelul Constantin Lupu, chestorul poliției, colonelul Constantin Chirilovici și inspectorii Siguranței Statului Emil Gioseanu și Matei Cosma au ordonat percheziții în locuințele evreilor. După amiază, Ion Antonescu a telefonat colonelului Constantin Lupu și i-a ordonat „Să curețe Iașul de evrei”. Acțiunea urma să fie mascată ca făcând parte din ordinul anterior al conducatorului: „Evacuarea tuturor evreilor, între 18 și 60 de ani, din zona cuprinsă între Siret și Prut”. Tot pe 27 iunie, soldați români din divizia de la Iași au ucis peste 400 de evrei lângă târgul Sculeni de lângă Iași, aceștia fiind învinuiți că au semnalizat sau pactizat cu inamicul bolșevic. După ce au fost jefuiți și femeile au fost abuzate de soldați, victimele au fost obligate apoi să-și sape o groapă comuna în care au fost ulterior îngropate

Mai mult: http://www.pogromuldelaiasi.ro/ce-s-a-intamplat-in-iunie-1941/

1943 – S-a inaugurat în parcul Cișmigiu din București ansamblul de busturi Rondul Roman

Înființat din inițiativa filosofului Ion Petrovici, ministrul educației naționale, a fost inaugurat pe 27 iunie 1943 în Parcul Cișmigiu din București, în timpul mandatului primarului Bucureștiului Ion Rășcanu. În cadrul ansamblului sunt amplasate busturile unor scriitori de seamă ai literaturii române: Vasile Alecsandri (sculptor Theodor Burcă), Nicolae Bălcescu (sculptor Constantin Baraschi), Ion Luca Caragiale (sculptor Oscar Späthe), Ion Creangă (sculptor Ion Jiga), George Coșbuc (sculptor Ion Grigore Popovici), Mihai Eminescu (sculptor Ion Jalea), Bogdan Petriceicu Hasdeu (sculptor Mihai Onofrei), Ștefan Octavian Iosif (sculptor Cornel Medrea), Titu Maiorescu (sculptor Ion Dimitriu-Bârlad), Alexandru Odobescu (sculptorița Milița Petrașcu), Alexandru Vlahuță (sculptor Oscar Han), Duiliu Zamfirescu (sculptor Alexandru Călinescu). La inaugurare, pe locul ocupat acum de Ion Creangă se afla bustul lui Octavian Goga, dăltuit de Ion Jalea, dar a fost înlăturat, după ce într-o noapte, după 1944, a fost mutilat cu ciocanul. Acum poartă numele Rotonda Scriitorilor

Galerie de imagini:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Rotonda_scriitorilor#/media/Fi%C8%99ier:Rotonda_Scriitorilor_-_Al._Odobescu.jpg

1948 – S-a născut Ioan Cărmăzan

(n. 27 iunie 1948, Satchinez, Timiș)

Regizor și scenarist de film, eseist și scriitor. A absolvit Facultatea de matematică la Universitatea Timișoara (1971) și Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București (1978). A fost profesor de regie film la Universitatea „Titu Maiorescu” și lector doctorand Facultatea de arte a Universității Hyperion și la Academia de arte Luceafărul. Filme regizate: Țapinarii, Lișca, Sania albastră, Casa din vis, Lotus, Dragoste de mamă, O secundă de viață, Oul de cuc, Întoarcerea magilor

Țapinarii scenariul și regia Ion Cărmăzan

1951 – S-a născut Corneliu Ion

(n. 27 iunie 1951, Focșani)

Trăgător de tir, unul dintre cele mai importante nume ale tirului românesc. A început să practice tirul la 18 ani, la CSA Steaua București. S-a specializat în proba de pistol viteză unde, în cei peste 20 de ani petrecuți la lotul național al României, a cucerit 12 medalii, patru de aur, șapte de argint și una de bronz. A participat la trei ediții ale Jocurilor Olimpice, la Moscova, în 1980, devenind campion olimpic la pistol viteză 25 de metri, la capătul unui duel pasionant și epuizant cu est-germanul Jurgen Wiefel, cei doi sportivi având nevoie de trei manșe de baraj pentru a fi departajați. În 1984, la Los Angeles, a obținut medalia de argint. A participat la trei Campionate Mondiale – la CM de la Enschade (Olanda) 1974, a obținut medalia de argint la pistol cu aer comprimat – și cinci Campionate Europene. După retagerea din activitatea competițională a devenit antrenor la CSA Steaua Bucurețti, din 1989 fiind numit șeful secției de tir a clubului militar. A primit titlurile de Maestru Emerit al Sportului și Antrenor Emerit, iar în 2001 i-a fost conferit Ordinul national Pentru merit in grad de ofițer

1953 – A încetat din viață Ioan Suciu (n. 4 decembrie 1907, Blaj – d. 27 iunie 1953, închisoarea Sighet)

Episcop greco-catolic, profesor de religie și limba italiană la Academia de Teologie din Blaj, primul episcop român unit arestat de autoritățile comuniste în anul 1948 și decedat în închisoare. Papa Francisc a oficiat slujba beatificării sale în data de 2 iunie 2019, pe Câmpia Libertății din Blaj

1956 – Premiera dramei muzicale Pană Lesnea Rusalim

Dramă lirică în 3 acte de Paul Constantinescu, libretul de Victor Eftimiu. Premiera a avut loc pe 27 iunie 1956 la Opera de Stat din Cluj. Dirijor: Anatol Chisadji. Soliști: David Ohanesian, Ecaterina Vîlcovici, Jean Hvrov, Suzana Bosica, Teodor Athanasiu, Dirijor cor: Mircea Popescu

Pană Lesnea Rusalim Da, sunt bătrân!

1976 – A încetat din viață Ion Dumitrescu (n. 9 ianuarie 1914, Optași, Olt – d. 27 iunie 1976, București)

Istoric literar și critic literar, autor al unui studiu despre Metafora mării in poezia lui Eminescu

1992 – A încetat din viață Corneliu Sturzu (n. 26 ianuarie 1935, Pașcani, Iași – d. 27 iunie 1992, Iași)

Poet, prozator și eseist, lector de estetică și teorie literară la Facultatea de Filologie a Universității din Iași, director al Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași

1993 – A încetat din viață Octav Enigărescu (n. 13 iulie 1924 – d. 27 iun 1993)

Unul dintre cei mai valoroși baritoni români, solist al Operei din Cluj, al Operei Române din București, profesor universitar la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București

1996 – A fost dezvelit monumentul omului politic țărănist Corneliu Coposu

Bust amplasat lângă Biserica Kretzulescu din București, operă a sculptorui Mihai Buculei. Sculptorul a declarat într-un interviu că a realizat sculptura respectivă în trei zile, intenționând să o expună la Galeria Catacomba. O vedea definitivată în ipsos, în formă de semn de cruce, ca în cimitirele ardelenești, ca o rememorare a suferințelor prin care a trecut. Chiar și tatăl sculptorului a fost închis opt ani la penitenciarul Aiud. Deoarece îl cunoscuse pe Corneliu Coposu la Alba Iulia, s-a hotărât să execute lucrarea în bronz, fără să ceară nici un ban

2008 – A încetat din viață Nicolae Linca (n. 1 ianuarie 1929, Cergău Mare, Alba – d. 27 iunie 2008, Feisa, Alba)

Pugilist laureat cu aur la Melbourne 1956, singurul campion olimpic al boxului românesc

2014 – A încetat din viață Nicolae Stroescu-Stînișoară (n. 1 noiembrie 1925, Târgu Jiu – d. 27 iunie 2014, München)

Jurnalist și scriitor, director al secției române a postului Radio Europa Liberă (1988–1994)

 

#Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei

0 comentarii la „27 Iunie în istoria României

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: