Istoria României România frumoasă

29 Iunie în istoria României

Foto: Sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel


Sărbătoarea Sfinților Petru și Pavel

Sărbătoare liturgică în cinstea martirilor de la Roma, Apostolii Sfântul Petru și Sfântul Pavel, sărbătoriți pe 29 iunie de biserica ortodoxă, romano-catolică, greco-catolică, ș.a. Sărbătoarea este de origine veche, data fiind selectată ca aniversare, fie când au murit sau atunci când au fost mutate moaștelor lor

 

Ziua Internațională a Dunării

În fiecare an, pe 29 iunie, la propunerea țărilor dunărene și sub auspiciile Comisiei Internaționale pentru Protecția Fluviului Dunărea (ICPDR), se serbează Ziua Internațională a Dunării. Această zi marchează semnarea Convenției privind cooperarea pentru protecția și utilizarea durabilă a fluviului Dunărea, eveniment care a avut loc pe 29 iunie 1994, la Sofia. Manifestările dedicate acestei zile se desfășoară în toate cele 14 state dunărene, pentru a marca dorința acestor țări de a adopta măsuri și strategii comune pentru protejarea fluviului european în fața unor amenințări diverse, precum fenomenele extreme (secetă sau inundații) sau poluări accidentale. În zonele din apropierea malurilor fluviului sunt organizate festivaluri, întâlniri publice, evenimente educative și de divertisment. Ziua Dunării înseamnă solidaritate între popoarele care împart acest bun comun, în ciuda diferențelor de culturi și istorii, având în schimb o dorință comună – responsabilitatea de a proteja această resursă prețioasă

 

Ziua lucrătorilor din penitenciarele din România

Ziua de 29 iunie, la care se sărbătoresc Sfinții Apostoli Petru și Pavel, a devenit și Ziua lucrătorilor din penitenciarele din România. În cadrul acestor unități, se organizează Ziua porților deschise, precum și manifestări menite să omagieze foștii și actualii lucrători din acest sistem. Această zi constituie un bun prilej pentru promovarea tradițiilor organizaționale ale instituțiilor penitenciare, precum și pentru îmbunătățirea percepției opiniei publice cu privire la rolul lucrătorilor de penitenciar în societate

 

120 – Prima atestare documentară a provinciei romane Dacia Superior

În urma reorganizării provinciei Dacia Augusti, pe vremea împăratului roman Hadrian (117–138), cauzată de atacurile repetate ale sarmaților iazygi și roxolani, care au modificat nevoile militare strategice ale provinciei romane, au apărut provinciile Dacia Superior, Dacia Inferior și Dacia Porolissensis. Diplome militare descoperite la Porolissum (azi, satul Moigrad, județul Sălaj) și Cășei (județul Cluj) menționează pentru prima dată un guvernator al Daciei Superior, Consulul Minucius Faustinus Sex. Iulius Severus. Sediul guvernatorului Daciei Superior era la Apulum (azi Alba Iulia). El era legat al Legiunii XIII Gemina, cantonată la Apulum. Ca suprafață, Dacia Superior cuprindea Transilvania, Banatul și vestul Olteniei

1400 – A început domnia lui Alexandru cel Bun în Moldova

Alexandru cel Bun (n. sec. al XIV-lea – d. 1 ianuarie 1432, Suceava), fiul lui Roman I, s-a proclamat domn la 23 aprilie 1399, fiind efectiv Domnul Moldovei între 29 iunie 1400–1 ianuarie 1432. A întreprins o importantă operă de organizare politică, administrativă și ecleziastică a Moldovei, consolidând statul pe plan extern și intern. A încurajat comerțul, confirmând negustorilor polonezi un larg privilegiu în 1408, act în care este atestat și orașul Iași. A aplanat conflictul cu Patriarhia din Constantinopol, care a recunoscut Mitropolia de la Suceava (1401), a înființat episcopiile din Roman și Rădăuți și a clădit mânăstirile Moldovița și Bistrița. Lunga sa domnie a corespuns, în general, unei perioade de pace, rezultat al politicii extrem de abile a domnului moldovean, care a menținut echilibrul între Ungaria și Polonia

1521 – Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung către Johannes Benkner, judele Brașovului

Este primul text scris în limba română (cu caractere slavone), care s-a păstrat de la 29 iunie 1521. A fost descoperită în 1894 de Friedrich Stenner în Arhivele Naționale ale județului Brașov, unde se păstrează și astăzi. Documentul original pe hârtie, cu pecete aplicată pe verso, se referă la mișcările militare ale Otomanilor la Dunăre și trecerea lui Mohammed-Beg prin Țara Românească

Scrisoarea Lui Neacșu

1602 – Convenția de la Cluj

Principele Sigismund Báthory a cedat Transilvania împăratului Rudolf al II-lea al Boemiei și Ungariei, în schimbul ducatelor Oppeln și Ratibor și a unui venit de 50.000 ducați anual, propunere a habsburgilor încă din 1597

1819 – S-a născut Nicolae Bălcescu

(n. 29 iunie 1819, București – d. 29 noiembrie 1852, Palermo)

Istoric, scriitor și revoluționar, membru post mortem al Academiei Române. A studiat la Colegiul Sfântul Sava din 1832, fiind pasionat de istorie, avându-l profesor pe Ion Heliade Rădulescu. La 19 ani a intrat în armată, iar în 1840 a participat, alături de Eftimie Murgu, Marin Serghiescu Naționalul, la conspirația Filipescu, care a fost descoperită, și a fost închis la Mănăstirea Mărgineni, unde a rămas doi ani, până la plecarea domnitorului Ghica și venirea lui Bibescu. După ce a fost eliberat, a înființat împreună cu Ion Ghica și Christian Tell o organizație secretă numită Frăția, a călătorit prin toate teritoriile locuite de români: Țara Românească, Moldova, Transilvania, Bucovina, precum și prin Franța și Italia și a studiat istoria, fiind editor, alături de August Treboniu Laurian, al unei reviste de istorie numită Magazin istoric pentru Dacia, apărută din 1844. În Franța s-a implicat în revoluția din februarie 1848, dar s-a întors la București pentru a participa la revoluția din 11 iunie, fiind timp de două zile ministru de externe și secretar de stat al guvernului provizoriu instaurat de revoluționari. A fost de partea liberalilor, dorind împroprietărirea țăranilor și vot universal. Arestat de autoritățile Imperiului Otoman, care au înăbușit revoluția, a reușit să evadeze și să treacă în Transilvania, de unde, expulzat de autoritățile habsburgice, a trecut prin Trieste, Atena și a ajuns la Constantinopol, apoi, la Debrețin, s-a întâlnit cu Lajos Kossuth, conducătorul revoluției maghiare, încercând un aranjament pacificator între revoluționarii români transilvani și cei maghiari. La 2 iulie 1849 era la Pesta, unde a fost semnat proiectul de pacificare, un acord româno-maghiar cu revoluționarii unguri, prin care Avram Iancu și revoluționarii săi se declarau de acord să rămână neutri față de acțiunile militare ale maghiarilor, dar aceștia nu și-au respectat promisiunile și s-a ajuns din nou la conflict. În același timp însă, trupele imperiale contrarevoluționare habsburgice și ruse au intrat în Transilvania și revoluția maghiară condusă de Kossuth a fost înfrântă. Ca istoric, marea sa operă a fost Românii supt Mihai Voievod Viteazul, pe care a scris-o în exil (începând cu 1849), rămasă în manuscris și publicată de Alexandru Odobescu, în 1861–1863

1837 – S-a născut Petre P. Carp

(n. 28/29 iunie 1837, Iași – d . 19 iunie 1919, Țibănești, județul Iași)

Politician, membru marcant al Partidului Conservator. A urmat Facultatea de Drept și Științe Politice din cadrul Universității din Bonn, asolvită în 1862. A revenit la Iași și a contribuit la înființarea societății Junimea în primăvara anului 1864. A participat activ la îndepărtarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza de la conducerea Principatelor Unite. A fost ales în numeroase rânduri deputat și senator în Parlamentul României, a îndeplinit numeroase funcții politice în cadrul guvernelor care au succedat la conducerea țării după abdicarea domnitorului Cuza, fiind ales de două ori președinte al Consiliului de Miniștri. A activat în cadrul diplomației românești îndeplinind funcțiile de agent diplomatic la Viena, Berlin, și Roma. Așa cum ați văzut în articolul de ieri, a coordonat eliminarea lui Mihai Eminescu din viața publică

1866 – Parlamentul României a adoptat prima constituție a țării

Constituția din 1866 este actul juridic și politic fundamental al României adoptat după Unirea Principatelor Române. Este prima constituție propriu-zisă a României, adoptată după modelul Constituției Belgiei din 1831. Constituția a fost adoptată în timpul regelui Carol I, fiind cea mai longevivă constituție (1866–1923) și cea mai importantă realizare a regimului lui Carol I, fiind totodată una dintre cele mai democratice constituții din Europa în mometul respectiv. A transformat România în monarhie constituțională ereditară și prevedea principii democratice precum: separarea puterilor în stat, responsabilitate ministerială, drepturi și libertăți cetățenești, dar menținea totodată votul cenzitar. Noua lege fundamentală a fost adoptată de Parlament la 29 iunie și promulgată de domn la 1 iulie

1873 – S-a născut Petre Antonescu

(n. 29 iunie 1873, Râmnicu Sărat – d. 22 aprilie 1965, București)

Architect, pedagog, planificator urban, restaurator de monumente istorice, membru titular (din 1945) al Academiei Române. Începând din anul 1893, a studiat arhitectura la Paris. Întors în țară, a început o rodnică activitate în învățământ, în domeniul conservării și restaurării monumentelor de arhitectură (fiind membru în Comisia monumentelor istorice), a planificării urbane a Capitalei României și, respectiv, a realizării unor lucrări de arhitectură. S-a impus printre personalitățile de frunte ale școlii de arhitectură românească, marcând activitatea arhitecturală din prima jumătate a secolului al 20-lea prin promovarea unui stil arhitectural neo-românesc. Printre lucrările sale cele mai reprezentative: Primăria Municipiului București, fosta clădire a Palatului administrativ din Craiova, Banca de Investiții din București, Arcul de Triumf și numeroase locuințe particulare din București, printre care se pot aminti cele de pe străzile Apolodor și Dumbrava Roșie și Strada Ion Brezoianu, Victor Eftimiu, sau clădirile care adăposteau Muzeul Simu. Alături de interpetările arhitecturii românești, Petre Antonescu a reușit cu egală siguranță și măiestrie adaptarea într-un spirit contemporan a stilurilor istorice prezente în monumentala clădire a Facultății de Drept a Universității din București, zidită între 1933–1935. Amplasată într-un generos spațiu verde, compoziția amplă, dominată de marea aulă centrală, desfașoară principii planimetrice și plastice de inspirație clasică, bine adaptate destinației ulterioare a structurii, dar ponderată din punctul de vedere al echilibrului compozițional

1882 – S-a născut Marcu Beza

(n. 29 iunie 1882, Vlaho-Clisura, Macedonia – d. 30 mai 1949, București)

O personalitate enciclopedică, scriitor, istoric, eseist, critic literar, folclorist, traducător, anglist, călător, colecționar de artă, realizator de film și diplomat, membru corespondent (din 1923) al Academiei Române. A debutat ca scriitor, publicând în revista liceului românesc de la Bitolia, Lumina. A urmat studiile universitare la București, la Facultatea de Litere, sub îndrumarea lui Titu Maiorescu, care l-a apreciat și i-a îndrumat teza de licență: Raportul filosofiei cu poezia (1909), fiind remarcat și de Nicolae Iorga. Încă din tinerețe și-a însușit mai multe limbi străine, balcanice, sau de circulație internațională, precum și o solidă cultură, rod al lecturilor, cercetărilor, studiilor și în mare măsură al călătoriilor pe mai multe continente. La terminarea studiilor universitare, a început cariera diplomatică, în mai multe țări din Europa și Asia. Astfel, între 1909–1914 a fost membru al Legației române de la Londra. A desfășurat și activitate didactică, devenind docent în capitala britanică la King’s College. A fost consul general al României la Londra (și în paralel profesor de limbă și literatură română la universitatea de pe malurile Tamisei), consul general al României la Ierusalim, consilier cultural al Legației României la Londra, membru al Comitetului Național Român, organizație de exil fondată în 1940, la Londra, Din opera sa: Biblioteci mânăstirești la Muntele Athos, Urme românești la Atena și Ierusalim, Byzantine art in Roumania, The Rumanian Church

1891 – S-a născut Petre Andrei

(n. 29 iunie 1891, Brăila – d. 4 octombrie 1940, Iași)

Savant, sociolog, filosof, profesor și om politic, membru post-mortem (din 1991) al Academiei Române. A absolvit cursurile Facultății de Litere și Filosofie ale Universității din Iași cu distincția Magna cum laude (1913), profesorii Dimitrie Gusti și Ion Petrovici fiind impresionați de calitățile tânărului student. S-a specializat la Universitatea din Berlin, unde a urmat cursul de logică și istoria filosofiei al profesorului Alois Riehl, dar și la Universitatea din Leipzig. Voluntar în Primul Război Mondial, a participat la luptele de la Oituz, Slănic și Valea Cașinului, în care s-a distins prin acte de bravură, fiind decorat cu Steaua României, Coroana României, Crucea de război cu bare. Imediat după război, a obținut doctoratul cu teza Filosofia valorii. A devenit profesor în învățământul liceal, iar din 1922 a fost profesor la Catedra de Sociologie a Universității din Iași, numărându-se printre cei care s-au opus introducerii politicii în Universitate, fiind, de altfel, de-a lungul întregii sale vieți, un adversar al extremismului, atât fascist, cât și bolșevic. A intrat în politică în Partidul Național-Țărănesc, alături de numeroase personalități ale culturii și științei, a devenit deputat, subsecretar de stat și apoi ministru în mai multe guverne din România interbelică. La schimbarea regimului politic din România, prin instaurarea regimului legionaro-antonescian (de extremă dreapta), a fost scos din învățământul superior, urmărit, anchetat și persecutat și, pentru a evita arestarea, a ales să-și pună capăt zilelor. Din operele sale: Sociologia cunoașterii și a valorii, Problema fericirii, Sociologia revoluției, Sociologie generală

1904 – A încetat din viață Gheorghe Ionescu-Gion (n. 14 octombrie 1857, Pitești – d. 29 iunie 1904, București)

Profesor, istoric, ziarist, publicist, cronicar literar și teatral, secretar general al Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice, vicepreședinte al Ateneului Român, membru corespondent al Academiei Române

1922 – S-a născut Petre Gheorghe Bârlea

(n. 29 iunie 1951, Caransebeș, Caraș-Severin)

Istoric literar, eseist, lingvist, publicist. A urmat cursurile Facultății de Filologie Clasică (latină-greacă) a Universității din București (1974), apoi pe cele ale Facultății de Filologie Modernă (română-franceză), la aceeași universitate (1980). Din 1995, a fost doctor în lingvistică generală și comparată. A devenit lector universitar, apoi conferențiar și profesor la Universitatea Valahia Târgoviște, director al Colegiului Universitar Pedagogic, șef al Catedrei de Litere, prorector, șef al Catedrei de Limbi Clasice, Balcanice și Slave la Universitatea Ovidius Constanța, profesor asociat al Universității din București, din anul 2004, al Institutului de Studii Religioase din Cleveland, SUA, etc. Scrieri: Pe urmele lui Grigore Alexandrescu, O româncă spre Polul Nord – pe urmele Smarandei Gheorghiu, Introducere în studiul latinei creștine, Multilingvism și interculturalitate

1928 – A încetat din viață Stejar Ionescu (n. 10 aprilie 1898, Corbu, Râmnicu Sărat/Măxineni, Brăila – d. 29 iunie 1928, Slănic Moldova)

Avocat, publicist și romancier

1929 – S-a născut Dumitru Popescu

(n. 29 iunie 1929, Călugăreni, Giurgiu – d. 10 martie 2010, București)

Preot, teolog, profesor universitar, membru de onoare (din 2001) al Academiei Române. A studiat la Seminarul Teologic „Nifon Mitropolitul“ din București (1940–1948). După o întreruper datorată situației grele familiale, a urmat cursurile Institutului Teologic Universitar din București (1959–1962). A devenit doctor în teologie dogmatică ortodoxă prin susținerea tezei Eclesiologia romano-catolică după cel de-al doilea Conciliu de la Vatican și ecourile ei în teologia contemporană (1972). A avut o bogată activitate didactică la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Patriarhul Justinian” din București, a fost rector al Institutului Teologic din București, director de studii în cadrul Conferinței Bisericilor Europene (KEK), cu sediul la Geneva, a ținut cursuri de dogmatică ortodoxă la Institutul Ecumenic și Patristic din Bari

1941 – Pogromul de la Iași

În noaptea de 28/29 iunie, Ion Antonescu a ordonat deportarea totală a populației evreiești din Iași (ordinul a fost revizuit a doua zi, rămânând a fi dislocată doar populația masculină adultă), iar lucrurile au degenerat la punerea în aplicare a acestui ordin. Trupele române și germane au făcut percheziții toată noaptea de 28 spre 29 și i-au executat pe toți evreii care le păreau suspecți. Mulți evrei au fost uciși pe loc, acolo unde au fost găsiți în oraș de patrule mixte (compuse din soldați, polițiști, gardieni și jandarmi români, soldați germani sau civili mânați de antisemitism sau invidie socială), iar alții au fost masați în curtea Chesturii de poliție.

În Duminica neagră, soldații români au impușcat mii de evrei care fuseseră încarcerați în secția de poliție. Ulterior, aproximativ 4000 de evrei, strânși din toate părțile orașului, au fost înghesuiți peste capacitate în două trenuri care și-au căpătat trista faimă de „trenuri ale morții” și camioane de marfă. Trenurile morții au fost închise ermetic și au circulat dus-întors între mai multe gări. Din cauza supraaglomerării, a căldurii, a lipsei apei și oxigenului, mii de evrei au murit în cele două trenuri sigilate și păzite de soldați. Se estimează că 2650 de evrei au murit de sufocare sau de sete, iar alții și-au pierdut mințile. În conformitate cu datele prezentate de autoritățile române, în cele trei zile au fost uciși 13.266 de evrei.

În raportul nr. 1.042/29 iunie 1941 către Mihai Antonescu, ministrul de interne și vicepreședintele consiliului de miniștri, colonelul Captaru, prefectul Iașului, raporta executarea ordinului de evacuare a evreilor ieșeni:

Raportăm că în noaptea de 29/30 iunie s-au tras numeroase focuri de armă din case particulare […]. S-a tras asupra coloanei în marș a unei trupe de infanterie românească care trecea prin oraș spre front. […] Nu s-a putut prinde nici un individ în flagrant delict. […] După indicațiile obținute până în prezent, se constată că se caută de către anumiți indivizi să arunce vina asupra evreilor din oraș cu scopul de a ațâța armata germană și română, precum și populația creștină contra evreilor, pentru a da loc la uciderea în masă a acestora. […] Până la ora 13 se aflau la chestură circa 3 500 suspecți în cea mai mare parte evrei”. Ca urmare a acestui raport considerat la București ca ostil, Captaru a fost destituit din funcția de prefect și trimis pe front.

1958 – S-a născut Oana Lungescu

(n. 29 iunie 1958, București)

Filolog, jurnalist și publicist. În 1981 a absolvit studiile la Facultatea de Filologie a Universității București, secția engleză-spaniolă. A lucrat ca profesor de limba engleză la Bușteni, a refuzat să colaboreze cu Securitatea, așa că i-a fost întocmit un dosar de urmărire informativă. În 1985 s-a stabilit în Germania, a lucrat ca reporter, editor și director adjunct pentru secția română a BBC, cu numele redacțional Ana Maria Bota, corespondent la Bruxelles și Berlin pentru BBC World Service. Din 2010 este purtătoare de cuvânt a NATO

1986 – S-a născut Edward Maya

(Eduard Marian Ilie; n. 29 iunie 1986, București)

Producător, compozitor, cântăreț. În vara lui 2009, și-a lansat prima melodie ca artist, Stereo Love, care a ajuns pe locul doi în topurile românești, în același an, a ajuns un hit în cluburi din întreaga lume. A compus: Tornero, locul patru la Concursul Muzical Eurovision 2006, și hiturile internaționale: Stay With Me, That’s My Name, Lover’s Cry

Edward Maya feat. UNITED PEOPLE – Sunny Days

1987 – A încetat din viață Victor Mercea (n. 2 ianuarie 1924, Timișoara – d. 29 iunie 1987, Cluj-Napoca)

Fizician, profesor universitar la Universitatea din Cluj-Napoca, director al Institutului de Tehnologie Izotopică și Molecularǎ ITIM Cluj-Napoca, membru corespondent al Academiei Române, membru al Societății Americane Nucleare

1990 – A apărut ziarul Economistul

Publicație editată de Asociația Generală a Economiștilor din România (AGER) și Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES), este cel mai longeviv brand de presă economică românească, cu o apariție continuă de la fondare. La acel moment, directorul publicației și redactor-șef era Ioan Erhan, Adrian Vasilescu redactor-șef adjunct, iar secretar general de redacție Mihai Coman. În prezent, este o revistă cu apariție lunară

 

#Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei

0 comentarii la „29 Iunie în istoria României

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: