Istoria României România frumoasă

2 Iulie în istoria României

Foto: Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt


133 – Prima mențiune a provinciei Dacia Porolissensis

La a doua reorganizare, provincia Dacia Romana, a fost împărțită în trei unități teritorial-administrative, Dacia Inferior, Dacia Superior și Dacia Porolissensis care conținea acum partea septentrională a Transilvaniei, bucată desprinsă din anterioara Dacia Superior. Mențiunea a apărut într-o diplomă militară a lui Hadrian, descoperită în ruinele castrului roman de la Gherla

1431 – Prima mențiune documentară a Vrancei – Varancha

A apărut într-o scrisoare în limba latină (document descoperit de Constantin C. Giurescu) în care voievodul Transilvaniei, Ladislau Apor anunță pe judele Brașovului că Alexandru cel Bun a concentrat trupe spre Putna – versus Puttnam. Voievodul Apor a aflat știrea de la câțiva locuitori din Transilvania care „au ieșit pe drumul Vrancei” – per viam Varancha

1504 – A încetat din viață Ștefan cel Mare (n. 1438-1439, Borzești – d. 2 iulie 1504, Suceava)

Domn al Moldovei între anii 1457–1504, fiul lui Bogdan al II-lea. A domnit timp de 47 de ani, cea mai lungă domnie din epoca medievală din Țările Române, fiind considerat o personalitate marcantă a istoriei României, înzestrată cu mari calități de om de stat, diplomat și conducător militar.

Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Ștefan cel Mare și Sfânt în ziua de 2 iulie, ziua trecerii sale la Domnul

1504 – Bogdan al III-lea, fiul lui Ștefan cel Mare, a devenit Domn al Moldovei

Bogdan al III-lea (n. 18 martie 1479, Huși – d. 30 aprilie 1517, Huși) a fost domn al Moldovei între 2 iulie 1504–20 aprilie 1517. Era fiul lui Ștefan cel Mare și al doamnei Maria Voichița, fiind asociat la domnie încă din 1497. A moștenit de la părintele său calități de luptător curajos, iute în acțiuni și ambițios, dar nu și pe cele de a fi chibzuit, de a prevedea mersul lucrurilor. Împins de boieri, Bogdan cel Chior, de acum după un an de domnie, s-a implicat într-un război cu Polonia, care a durat pînă în 1509

1504 – S-a încheiat lucrarea Letopisețul de când cu voia lui Dumnezeu s-a început Țara Moldovei

Prima creație laică a culturii române, cea mai veche scriere istoriografică românească, alcătuită în limba slavonă, la curtea lui Ștefan cel Mare și a fiului său, Bogdan. Ultima referire fiind despre moartea domnitorului, s-a tras concluzia că însemnările s-au încheiat la 2 iulie 1504

Letopisețul: https://tiparituriromanesti.wordpress.com/2012/03/24/letopisetul-de-cand-s-a-inceput-tara-moldovei/

1838 – A apărut, la Brașov, Foaie pentru minte, inimă și literatură

Revistă românească cu caracter cultural, supliment al Gazetei de Transilvania, condusă de George Bariț, iar începând cu 1850 de Iacob Mureșanu. Publicația a apărut săptămânal între 2 iulie 1838–1 martie 1849; 5 decembrie 1849–13 februarie 1850; 9 septembrie 1850–7 augusy 1856 și 6 martie 1857–24 februarie 1865. În paginile revistei au fost publicate articole de istorie, social-politice, filologice și lingvistice, versuri, proză, teatru, teorie și critică literară, folclor și etnografie, traduceri, note, recenzii, bibliografii, îndeplinind un rol important în dezvoltarea culturii românești. Au fost dezbătute, în spirit iluminist, probleme legate de emanciparea culturală și politică a poporului român, de afirmarea individualității prin limbă și cultură, de organizare a teatrului și învățământului românesc, publicația realizând o legătură mai strânsă între scriitorii români de pe întregul cuprinsul țării. A sprijinit lupta de emancipare politică și culturală a românilor transilvăneni, a dus o îndrăzneață campanie împotriva despotismului și a salutat cu entuziasm revoluția de la 1848. Au colaborat la ea personalități din toate provinciile locuite de români: Ion Heliade-Rădulescu, Ion Ghica, Cezar Bolliac, Dimitrie Bolintineanu, Alecu Russo, Costache Negruzzi, Ion Ionescu de la Brad, Andrei Mureșanu

1849 – Proiectul de pacificare de la Szeged

A fost semnat la Seghedin (Szeged), la 2/14 iulie 1849, de către Lajos Kossuth, liderul revoluției maghiare și Nicolae Bălcescu și Cezar Bolliac, reprezentanții emigrației române. Pentru prima data într-un document oficial, Principatele Române sunt menționate sub numele de România, iar guvernul revoluționar maghiar recunoștea românilor dreptul de a folosi limba română în administrație, justiție și învățământ, independența Bisericii Ortodoxe, prezența românilor în administrația de stat. Românii – prin cei doi reprezentanți – se angajau să depună armele în două săptămâni (beneficiind de o amnistie generală) dar și să contribuie la „apărarea independenței Ungariei față de Curtea imperială”. Proiectul era însoțit în același timp de un „tratat” care stipula formarea legiunii române. Pactul, tardiv, nu a mai fost de niciun folos celor două revoluții, imperiile de la apus și răsărit, dându-și mâna, și-au perpetuat dominația.

1865 – A încetat din viață Dionisie Pop Marțian (n. 1829, Ponor, Alba – d. 2 iulie 1865, München)

Statistician și economist, inițiator al școlii economice protecționiste, primul director al Oficiului Central al Statisticii din România, a organizat primul recensământ modern din România

1868 – S-a născut Traian Moșoiu

(n. 2 iulie 1868, Tohanul Nou, Prahova – d. 15 august 1932, București)

General în Armata Română, care a participat la eliberarea Transilvaniei. În 1889 și-a finalizat cursurile Școlii Militare Wiener Neustadt, pe care a absolvit-o cu gradul de sublocotenent în armata austro-ungară și a fost repartizat la un regiment din garnizoana Sibiu. În 1891 a trecut Carpații și s-a înrolat în armata română. A publicat în 1909–1910 două lucrări de teorie privind infanteria: Spiritul ofensiv al infanteriei, Instructorii recruților de infanterie. A participat la campania militară din Bulgaria (1913), a fost numit comandant de regiment, cu gradul de locotenent-colonel. Declarația de război a României contra Austro-Ungariei (14/27 august 1916) l-a găsit în postul de comandant al Regimentului 2 Vâlcea, și comandant al grupului operativ Olt–Lotru. A fost avansat la gradul de general de brigadă și numit la comanda Diviziei 12 Infanterie, iar Marele Cartier General l-a numit Guvernator Militar al Transilvaniei la 12 martie 1919. Peste o lună, a fost numit la comanda Grupului de Armate Nord, contribuind la eliberarea părții de vest a țării (Șimleul Silvaniei, Beiuș, Oradea, Salonta, Carei, Satu Mare). Continuând luptele până la Budapesta, a condus Grupul de Manevră General Moșoiu. După ofensiva declanșată de armata roșie maghiară, în noaptea de 19/20 iulie 1919, grupul a reușit să stăvilească pătrunderea unităților maghiare peste Tisa, și să creeze condiții pentru trecerea la ofensivă a armatei române. După pătrunderea în Budapesta (3 august 1919) a altor efective ale armatei române, generalul Moșoiu a fost numit Comandant al Garnizoanei militare Budapesta și Guvernator Militar al teritoriilor ungare de la vest de Tisa. În 1919 a trecut în rezervă, la cerere, și s-a înscris în Partidul Liberal, fiind numit ministru de război în guvernul Alexandru Vaida-Voevod, a fost senator, titular la Ministerul Comunicațiilor în guvernul Ion C. Brătianu și a condus comisia pentru organizarea încoronării regelui Ferdinand I la Alba Iulia (15 octombrie 1922)

1875 – Demisia deputaților liberali din Parlament

La 22 iunie la Viena s-a semnat și aprobat Convenția comercială cu Austro-Ungaria, prin care părțile își acordau reciproc clauza națiunii celei mai favorizate. Convenția avea o importanță politică majoră, Guvernul Lascăr Catargiu urmărind recunoașterea de stat a României pe căi ocolite, eludând suzeranitatea Porții. Pentru a intra în vigoare, la 27 iunie, convenția a fost supusă spre aprobare Adunării Deputaților, stârnind mari proteste. După dezbateri furtunoase timp de două zile, Camera a adoptat proiectul de convenție la 29 iunie și Senatul la 2 iulie. A doua zi după votul Camerei, ziarul liberal Românul a apărut în chenar de doliu, iar în ziua când Senatul a aprobat convenția, unsprezece deputați liberali, în frunte cu Mihail Kogălniceanu, au demisionat din Cameră

1881 – S-a născut Stan Ghițescu

(n. 2 iulie 1881, Mârzești, Teleorman – d. 25 februarie 1952, închisoarea Sighetu Marmației)

Politician, deputat, senator, vicepreședinte al Camerei Deputaților (1926), ministru. S-a afirmat de timpuriu în politică, intrând în Partidul Poporului condus de generalul Alexandru Averescu. Ajuns în conducerea acestui partid, a fost ales deputat, fiind deosebit de activ în Parlament, a fost ales și vicepreședinte al Camerei Deputaților în 1926. A fost ministru al Cooperației, ministru al Muncii. După instaurarea regimului comunist a fost arestat împreună cu ceilalți demnitari și dus la închisoarea de la Sighetu Marmației, unde a și murit

1888 – Ion Luca Caragiale a fost numit director al Teatrului Național din București

Titu Maiorescu, ministrul Instrucțiunii Publice, după mai multe consultări a hotărât: „Director al primului nostru teatru va fi tânărul dramaturg I.L. Caragiale”. Dramaturgul a fost numit director, prin Decret Regal, cu ajutorul Reginei. Nu i-a înșelat așteptările și s-a dovedit un excelent organizator. Conștiincios, venea primul la muncă, de la 8 dimineața și pleca ultimul, la 10 seara. A reușit să gospodărească eficient bugetul relativ modest al instituției și a încheiat contracte de colaborare cu artiști celebri ca Sarah Bernhardt și Ernesto Rossi. În vârstă de numai 36 de ani, a deschis stagiunea, la 1 octombrie 1888, cu comedia Manevrele de toamnă de Paul Gusty, în care interpreții au obținut succese remarcabile. Stagiunea din 1888–1889 fiind criticată vehement, nefiind sprijinit de câțiva mari actori dramatici ai timpului (Aristizza Romanescu, Grigore Manoilescu și Constantin Nottara) și sabotat de unele ziare bucureștene, Caragiale s-a văzut nevoit să demisioneze în 1889, înainte de începerea stagiunii următoare, deschizându-și mai târziu berăria Gambrinus, peste drum de teatru după ce dovedise, totuși, evidente resurse de organizator și o nebănuită energie

1893 – A încetat din viață Georg Daniel Teutsch (n. 12 decembrie 1817, Sighișoara – d. 2 iulie 1893, Sibiu)

Teolog, episcop evanghelic sas din Transilvania, dascăl, istoric și politician

1895 – S-a născut Mihai Tican-Rumano

(n. 2 iulie 1893, Berevoiești, Argeș – d. 20 martie 1967, București)

Scriitor, publicist, faimos călător din perioada interbelică și colecționar de artă. La 15 ani, a ajuns băiat de prăvălie la un negustor din Câmpulung-Muscel, apoi a fugit la București, de unde a luat drumul Brăilei, ajungând la Constanța. De aici a călătorit și a scris aproape patru decenii pe tot Globul. În 1934, la Addis Abeba, Tican Rumano a fost primit de împăratul Haile Selassie I al Etiopiei, după care și-a consemnat experiențele sale abisiniene, vechea denumire a etiopienilor, în cartea Abisinia, apărută în anul 1935 cu o prefață de Radu D. Rosetti, tradusă imediat în limba spaniolă, cu titlul: Viaje a traves de la Etiopia de hoy. Recunoscător față de contribuția avută de Mihai Tican Rumano în răspândirea cunoștințelor de istorie și civilizație ale poporului etiopian, în contextul agresiunii comise de Benito Mussolini împotriva Abisiniei, împăratul Haile Selassie i-a conferit scriitorului român Ordinul Steaua Etiopiei, în grad de ofițer. Pasionat colecționar de opere de artă, în 1959 a donat 170 tablouri în ulei, acuarele, cărbune, tuș, desene și gravuri și 27 lucrări de sculptură Muzeului orășenesc Câmpulung, donația sa, făcută „ca o recunoștințǎ pentru oamenii și locurile natale”, a constituit nucleul Secției de artă plastică a acestui muzeu, inaugurată în anul 1960. În clădirea vechii școli din satul său natal, Berevoiești, a fost organizată în 1965 o galerie de artă, care cuprinde 120 de tablouri în ulei, gravuri, acuarelă, cărbune, tuș etc. donate de Mihai Tican-Rumano. Din scrierile sale: Viața albului în țara negrilor, Lacul cu elefanți, Peisaje iberice, Dansul canibalilor, Icoane dunărene, Dunărea, Delta și taina bălților, Spania de azi, Sub soarele Africii răsăritene, Peste mări și țări, Hoinărind prin țară

1908 – Nicolae Iorga a inaugurat Universitatea Populară de la Vălenii de Munte

La cursuri participau intelectuali din ținuturile locuite de români, dar despărțite de patria mamă. Lectorii predau istorie, istorie literară, economie națională, geografie. În primii ani au fost susținute de profesori ca: Gheorghe Munteanu-Murgoci, Vasile Bogrea, Alexandru Lapedatu, Ștefan Bogdan

1908 – S-a născut Valentin Al. Georgescu

(n. 2 iulie 1908, Corabia, Olt – d. 9 octombrie 1995, București)

Jurist, istoric al dreptului, membru titular (din 1992) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Drept (1929), dar și Facultatea de Litere din București. Doctor în drept roman și istoria dreptului la Facultatea de Drept din Paris (1932). A fost profesor suplinitor de drept roman la Universitatea din Cernăuți, la București, șef de lucrări practice de drept roman la Facultatea de Drept din București, privat-docent și charge de cours de drept roman la Universitatea din Lausanne (Elveția), profesor titular de drept roman la Universitatea din Iași. În 1951 a fost scos abuziv din învățământ. Din 1953 a fost cercetător științific la institutele de Istorie din Iași, de Drept din București, de Istorie din București; cercetător științific principal și șef de secție la Institutul de Studii Sud-Est Europene (1966–1975). A fost membru al unor importante instituții din țară și de peste hotare: Academia din Atena, Academia de Legislație din Toulouse, Academia de Istorie din Lisabona. A fost un apreciat poet, eseist. A debutat cu poezia Itinerar citadin în revista Meridian și colaborat cu poezii și eseuri la Arhivele Olteniei, Meridian, etc. Lucrări științifice: Originile și evoluția generală a proprietății în dreptul roman, Dreptul roman al lui Iustinian în Principatele danubiene în secolul XVIII, Legislația urbană a Țării Românești, Judecata domnească 1611–1831 (2 vol.)

1914 – A încetat din viață Emil Gârleanu (n. 5 ianuarie 1878, Iași – d. 2 iulie 1914, Câmpulung)

Prozator, regizor, scenarist de film și jurnalist

1919 – Și-a început activitatea compania Cărăbuș din București, primul teatru de revistă românesc

La inaugurare s-a jucat premiera revistei Pisica pe orez în care Tănase interpreta cupletul „Cotoiul e pe varză, pisica-i pe orez”. Aici, alături de Tănase, au evoluat vedetele sale: Lisette Verea, Lulu Savu, Lizica Petrescu, Mia Steriadi, dar si un mare cântăreț care a traversat secolul împreună cu revista românească, Gică Petrescu

Constantin Tanase – Cu ce? Pen’ce?

1919 – S-a născut Ștefan Fay

(n. 2 iulie 1919, Seuca, Mureș – d. 26 iunie 2009, Nisa, Franța)

Scriitor și genealogist francez, originar din România. A urmat doi ani la Academia de Arte Frumoase din București (desen și sculptură) cu practica în atelierul sculptorului lon Jalea. A fost audient la câteva cursuri universitare (sociologie, filozofie, precum și anatomie la Facultatea de Medicină). A debutat în literatură cu reportaje și povestiri, iar în 1952 a devenit membru al Uniunii Scriitorilor (a demisionat în 1956). A fost redactor la Editura C.C.S., de unde a fost disponibilizat în 1958. După un timp de șomaj greu, a exercitat diverse ocupații, a pictat decoruri de teatru, afișe; a participat in echipa pictorului Vasile H. Rudeanu la pictarea și renovarea bisericilor: Ghighiu, Titu, Patriarhie, Capela Ghencea-Militari, Sf. Elefterie etc. În 1959 a fost angajat bibliotecar tehnic la ICSIM, de unde va ieși la pensie. În aceasta perioada a urmat Școala Populară de Artă din București, secția pictură. A colaborat la publicații din țară și străinătate (Franța, USA, Canada) cu materiale de cultură. A fost, din nou, membru al Uniunii Scriitorilor din Romania și membru al Academiei Româno-Americane. Opere: Noul oraș, Fata plutașului, Caietele locotenentului Florian, Moartea baroanei, Bal la castel, Caietele unui fiu risipitor. Jurnal, Sub casca de aur a Iw. Mambrino La 31 mai 2009 i s-a conferit în România Ordinul Meritul Cultural în grad de ofițer, pentru literatură

1921 – S-a născut Iosif Petschovschi

(n. 2 iulie 1921, Timișoara – d. 6 octombrie 1968, Arad)

Fost fotbalist care a jucat pe postul de mijlocaș central ofensiv la Echipa națională de fotbal a României. A debutat în în Divizia A la CAM Timișoara (1940), evoluând la CA Oradea, UTA Arad, CCA București, etc. A jucat și în Campionatul ungar în perioada 1941–1944, sub numele József Perényi. A fost primul fotbalist care a fost numit Maestru Emerit al Sportului și căruia i s-a conferit Ordinul Muncii cl. A II-a, în 1952

1922 – S-a inaugurat oficial Școala Română de la Fontenay-aux-Roses lângă Paris

Fondată (în 1920) și condusă de Nicolae Iorga, unde tinerii absolvenți ai Universităților din București, Iași, Cluj și Cernăuți își desăvârșeau pregătirea în specialitățile istorie, filologie și artă. A fost înființată în același timp cu Accademia di Romania din Roma. Ambele Școli, de la Paris și Roma, au putut să reziste unui fenomen cum a fost cel de-Al Doilea Război Mondial, dar au fost închise la doi ani după încetarea războiului, în anul 1947, prin dispoziția ministrului de externe, Ana Pauker

1923 – Accidentul feroviar de la Vintileanca, județul Buzău

Un tren accelerat pe direcția București–Iași s-a ciocnit, în jurul orelor 11:00, cu un tren de marfă, provocând moartea a 66 de oameni și rănirea a 105 persoane. Ancheta care a urmat a stabilit că numeroși călători au murit deoarece călătoreau pe acoperișuri, scări și tampoane și că vinovat de producerea accidentului a fost acarul Ion Păun. Responsabilii pentru sistemul care a făcut posibil accidentul au fost dezvinovățiți, iar de atunci acarul Păun indică persoana asupra căreia se aruncă greșelile altora…

1926 – S-a născut Octavian Paler

(n. 2 iulie 1926, Lisa, Brașov – d. 7 mai 2007, București)

Eseist, scriitor, publicist, reputat jurnalist și editorialist. A urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie și simultan și pe cele ale Facultății de Drept din București. Între 1949–1961 a fost redactor de programe culturale la Radiodifuziunea Română, vicepreședinte al Comitetului de Radiodifuziune și Televiziune, Președinte al Consiliului Ziariștilor, Membru supleant al CC al PCR, deputat în Marea Adunare Națională – activități în cadrul statului comunist puternic politizate. După evenimentele din decembrie ’89, a fondat, împreună cu Ana Blandiana, Gabriel Liiceanu ș.a. Grupul de Dialog Social, care se evidențiază prin pozițiile sale anti-comuniste. A devenit, pe rând, director onorific și editorialist al ziarului România liberă, apoi editorialist la Cotidianul și Ziua. A rămas un jurnalist și comentator apreciat. A participat la talk-show-ri, pe teme de politică, de moralitate etc, la diferite posturi de televiziune. În ultimii ani de viață, a devenit un critic acerb al clasei politice românești. Din scrierile sale: Umbra cuvintelor, Drumuri prin memorie (vol. I,II), Mitologii subiective, Apărarea lui Galilei, Viața pe un peron, Polemici cordiale, Viața ca o coridă, Rugați-vă să nu vă crească aripi, Deșertul pentru totdeauna, Autoportret într-o oglindă spartă, Eul detestabil: o istorie subiectivă a autoportretului, Calomnii mitologice, Poeme

1937 – S-a născut Mihai Andrei

(n. 2 iulie 1937, Hotarele, Ialomița – d. 27 decembrie 2006, București)

Jurnalist, redactor, crainic al Jurnalului Radiodifuziunii Naționale, primul redactor-șef al Agenției de presă Rador. A urmat o școală postliceală de bibliotecari și a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale“ din București, secția actorie. A fost, de-a lungul anilor: secretar de școală, pedagog, bibliotecar, redactor la o stație de radioficare din Câmpina, actor la Bârlad, pentru ca apoi să se angajeze la Radiodifuziune, fiind mai întâi crainic, apoi redactor – una dintre cele mai mari voci ale Jurnalului – o perioadă, realizator de programe didactice la televiziunea cu circuit închis a Universității din Constantine (Algeria). După 1989, a organizat și condus, la solicitarea directorului de atunci al Radioului, Eugen Preda, Agenția de presă Rador a Societății Române de Radiodifuziune, fiind redactor-șef până în 1996

1940 – Incidentul armat de la Giurgiulești

Ultimatumul sovietic a cerut ca Armata Română să evacueze teritoriile basarabene și nord-bucovinean în patru zile, începând cu data de 28 iunie. Chiar și în aceste condiții, trupele ruse au invadat teritoriile clamate încă din noaptea de 27/28 iunie, unitățile motorizate și cele de cavalerie înaintând rapid spre Prut și devansând formațiunile militare românești aflate în curs de evacuare. Sovieticii au aplicat tactici foarte agresive, instalând puncte de control, punând soldații români – în special pe cei din Basarabia, în situații foarte periculoase sau fatale, dezarmându-i, umilindu-i și uneori arestându-i. A existat un număr mare de incidente și cazuri numeroase de morți și răniți din rândul trupelor române. Incidentul menționat a fost o acțiune militară, desfășurată la 2 iulie 1940, constând într-un schimb de focuri de artilerie între Compania a V-a din Regimentul V Care de Luptă din Galați, comandată de căpitanul Napoleon Alexandru Popescu și o coloană de blindate sovietice. A avut loc în capul de pod de peste râul Prut de la Galați–Giurgiulești, cu șase ore înainte de termenul de evacuare oficială. Compania de tancuri română avea misiunea de a asigura evacuarea în siguranță a trupelor române la intrările dinspre nord și est ale satului Giurgiulești și la capătul podului rutier și feroviar de peste Prut. Compania a angajat lupta cu o coloană blindată sovietică, care nu a nerespectat graficul de deplasare a unităților militare ruse și nici limita de minim patru kilometri între trupele Armatei Roșii, aflate în curs de înaintare în mod agresiv și cele românești, schimbul de focuri de artilerie s-a soldat cu distrugerea a patru mașini de luptă rusești. A fost urmat de retragerea organizată a subunităților române din capul de pod și de distrugerea ulterioară a podului

1941 – Luptele Armatei Române pentru eliberarea Basarabiei și nordului Bucovinei de sub ocupația sovietică – Traversarea Prutului

Operațiunea München este numele de cod al ofensivei armatelor română și germană din Al Doilea Război Mondial pentru eliberarea Basarabiei și nordului Bucovinei de sub ocupația sovietică. Operațiunea a început la data de 2 iulie 1941 și s-a încheiat victorios la 26 iulie, același an. Inițial, acțiunile militare desfășurate pe frontul românesc până la 2 iulie 1941 (împotriva armatelor 9, 18 și independentă de Litoral) au avut un caracter de acoperire strategică, fiind concretizate prin constituirea unor capete de pod la est de Prut, în Basarabia, și prin mici pătrunderi realizate în partea de nord a Bucovinei. În prima zi au trecut Prutul, întâmpinând rezistență din partea trupelor sovietice, Divizia 7 Infanterie, Corpul de Cavalerie al Armatei a 11-a, Brigada 6 Cavalerie, Armata a 3-a, Divizia 6 Infanterie, Regimentul 27 Dorobanți Bacău, Divizia 1 Blindată, Divizia 35 Infanterie Rezervă, Regimentul 67 Infanterie, Regimentul 6 Infanterie Gardă „Mihai Viteazul”. A avut loc o pregătire de artilerie care trebuia să neutralizeze artileria grea sovietică din zonă, să distrugă fortificațiile și să dezorganizeze apărarea, însă datorită alocării unei cantități insuficiente de muniție, aceasta nu și-a atins scopul

1941 – A încetat din viață George Valentin Bibescu (n. 3 aprilie 1880, București – d. 2 iulie 1941, București)

Prinț, nepot al domnitorul Gheorghe Bibescu, unul dintre cei mai buni piloți români, a înființat Automobil Clubul Român, Clubul Aviatic Român și Liga Națională Aeriană

1945 – A încetat din viață Constantin Pârvulescu (n. 21 iulie 1890, Ploiești – d. 2 iulie 1945, București)

Astronom, astrofizician, profesor universitar, membru post mortem al Academiei Române

1950 – S-a născut Liviu Vasilică

(n. 2 iulie 1950, Plosca, Teleorman – d. 19 octombrie 2004, București)

Medic pediatru, cântăreț de muzică populară din județul Teleorman. A învățat primele cântece de la un rapsod teleormănean pe nume Gogu Ivașcu. Și-a început activitatea artistică de solist vocal de muzică populară încă din perioada studenției (la Medicină, 1974-1980), clasându-se pe primul loc la toate etapele naționale ale Festivalurilor Artei Studențești, pentru originalitatea repertoriului și a stilului de interpretare. A debutat în cadrul emisiunii TV Tezaur folcloric de pe postul național TVR1. A făcut primele înregistrări la Institutul de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu”. Pasiunea pentru folclor l-a determinat să colecționeze costume populare autentice teleormănene, realizând, în numai câțiva ani, o bogată colecție care se află în prezent în patrimoniul Ansamblului de Cântece și Dansuri Burnasul din Alexandria

Fir-ai tu să fii de murg

1950 – S-a născut Ilie Micolov

(n. 2 iulie 1950, Suceava – d. 21 iulie 2018, Oglinzi–Răucești, Neamț)

Cântăreț român de muzică ușoară. De profesie economist, a fost consilier pe teme muzicale al Radio România Actualități, a apărut în cadrul spectacolelor Teatrului „Constantin Tănase” din București și a susținut turnee alături de formația Romanticii. Din înregistrările sale: Dragoste la prima vedere, Cine te iubește, Muzică ușoară de la țară

Dragoste la prima vedere

1951 – S-a născut Mariea Crâșmaru

(n. 2 iulie 1951, Vetrișoaia, Vaslui)

Călătoare intrată în Cartea Recordurilor la capitolul globetrotter, pentru cea mai lungă călătorie efectuată vreodată de o femeie. În 1997–2000, ea a facut pe jos turul României, parcurgând o distanță de 3.510 de kilometri în 114 zile, apoi, a plecat prin toate țările Europei, urmând turul lumii, fiind singura femeie din lume care a străbătut 120 țări, a atins cei doi poli ai terrei, cele șapte continente, din care a rezultat cel mai lung pașaport din lume înscris și el în GUINNESS (154 de pagini și o lungime de 19m), în 3 ani și 5 luni. În efortul său, românca a parcurs peste 300.000 de kilometri, a urcat la înălțimi de peste 6.000 de metri și a îndurat temperaturi de minus 38 de grade (în Antarctica) sau de plus 60 de grade (În Emiratele Arabe Unite, în deșert)

1951 – S-a născut Gheorghe Visu

(2 iulie 1951 în București)

Actor de teatru și film. Încă din adolescență a avut mai multe pasiuni, precum desenul și chitara, dar la maturitate a ales să studieze Arta actorului, la Institutul de Arta Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”. În teatru a debutat de foarte tânăr, ca elev și apoi ca student al I.A.T.C., la Teatrul Național din București, iar după absolvirea facultății (1974), a devenit angajatul Teatrului Mic din București. A fost admirat în cinematografe și aplaudat în sălile de teatru, dar a fost adulat de publicul Teatrului Radiofonic, căruia, cu devotament, îi oferă momente unice, de neuitat. Din filmele sale: Singurătatea florilor, Comoara din deal, Toate pînzele sus, Un om în Loden, Mireasa din tren, Bietul Ioanide, Un echipaj pentru Singapore, Anotimpul iubirii, Înnebunesc și-mi pare rău, Balanța, Terminus paradis, Turnul din Pisa, Visul lui Liviu, Challenge Day, Moromeții 2

Faleze de nisip

1954 – S-a născut Ioan Holban

(n. 2 iulie 1954, Fălticeni, Suceava)

Scriitor, critic, filolog, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A absolvit Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași, Facultatea de Litere, sectia Română–Franceză (1978). Este doctor în științe umaniste (1998). Printre alte activități a fost profesor de franceză la Pașcani, profesor de română la Iași, filolog la Institutul de Filologie Română „Al. Philippide”, redactor-șef al revistei Cronica, secretar al Uniunii Scriitorilor din România, director general al Teatrului National „Vasile Alecsandri”. În prezent, este director al Teatrului Luceafărul. Din opera sa: Proza criticilor, Profiluri epice contemporane, Literatura subiectivă, Salonul refuzaților, Istoria literaturii române. Portrete contemporane (vol. I, II, III), Cortina de sticlă, Literatura română subiectivă de la origini pînă la 1990, Literatura română de azi. Poezia. Proza

1963 – A încetat din viață Romulus Vuia (n. 28 ianuarie 1887, Comloșu Mare, Timiș – d. 2 iulie 1963, București)

Etnolog, etnograf, antropolog și folclorist, a întemeiat Muzeul Etnografic al Transilvaniei, Parcul Etnografic Național din Cluj, care îi poartă astăzi numele

1968 – A încetat din viață Dan Bădărău (n. 6 decembrie 1893, Iași – d. 2 iulie 1968, București)

Filozof, profesor al Facultății de Litere și Filozofie a Universității din Iași, director al Institutului de Istorie al Academiei Române, membru corespondent al Academiei Române

1970 – A încetat din viață Alice Cocea (n. 28 iulie 1899, Sinaia – d. 2 iulie 1970, Boulogne-Billancourt, Franța)

Actriță franceză de teatru și film de origine română, pictoriță, directoarea teatrului Théâtre des Ambassadeurs, sora avocatului, scriitorului și temutului pamfletar N.D. Cocea

1999 – Francezii de la Renault au preluat Uzinele Dacia Pitești

Louis Schweitzer, președintele Renault din acea perioadă, alături de Radu Sârbu, președinte al Fondului Proprietatății de Stat și de Pierre Ménat, ambasador al Franței la București au semnat contractul de privatizare Dacia, schimbând radical destinul mărcii de la Mioveni

2016 – A încetat din viață Elie Wiesel (n. 30 septembrie 1928, Sighetu Marmației – d. 2 iulie 2016, New York)

Scriitor, ziarist eseist și filosof umanist, activist în domeniul drepturilor omului american, născut într-o familie de evrei din România, supraviețuitor al Holocaustului, distins cu Premiul Nobel pentru Pace, membru de onoare al Academiei Române

 

#Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei

0 comentarii la „2 Iulie în istoria României

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: