Istoria României România frumoasă

5 Iulie în istoria României

Foto: Podul lui Constantin cel Mare peste Dunăre


328 – Inaugurarea oficială, în prezența împăratului, a podului lui Constantin cel Mare

Construit peste Dunăre, între Sucidava (Corabia) și Oescus (Ghighen, Bulgaria) și realizat de către arhitectul Theophilus Patricius, reflectă importanța dobândită de ținuturile nord-dunărene pentru Imperiul Roman. Podul a fost inaugurat la 5 iulie 328 în prezența împăratului și a rămas în uz pentru mai bine de 40 de ani și, cu o lungime totală de 2.437 de metri, din care 1.137 de metri peste albia Dunării, era considerat cel mai lung pod antic peste un curs de apă și unul din cele mai lungi din toate timpurile. La Sucidava s-a descoperit un miliarium (un fel de bornă kilometrică), a cărui inscripție afirmă că împăratul Constantin cel Mare a construit un drum la nord de Dunăre, pe o distanță de 1000 de pași. În prezent, mai există doar baza unuia dintre picioarele podului de pe malul românesc al Dunării. De asemenea, cu ocazia inaugurării și a victoriei contra germanilor au fost emise monede comemorative care întruchipau un barbar înghenunchiat

1450 – Tratatul de la Suceava de asistență și ajutor între Iancu de Hunedoara și Bogdan al II-lea

Pentru a învinge în luptele cu Alexăndrel, Bogdan al II-lea, voievodul Moldovei, a făcut o înțelegere cu Ditrih Buczacki, starostele Podoliei și castelanul Cameniței, pentru ca acesta să intervină pe lângă regele Poloniei în vederea îndepărtării din preajma hotarelor a fostului domn al Moldovei. Cu toată înțelegerea făcută polonii îl vor sprijini în continuare pe Alexăndrel, ceea ce îl va face pe Bogdan să se întoarcă spre vechiul aliat, Iancu de Hunedoara, guvernatorul Transilvaniei. Un tratat cu acesta se va încheia la 11 februarie 1450, înnoit la 5 iulie același an

1463 – Voievodul Moldovei, Ștefan cel Mare, s-a căsătorit cu Evdochia de Kiev

Nunta a avut loc la Suceava, la 5 iulie 1463, la în fața înaltelor fețe bisericești ale Moldovei și ale curții domnești. Ștefan avea atunci 25 de ani, iar mireasa era o tânără blondă, se pare foarte frumoasă, aproape o copilă. Evdochia era rusoaică sau lituaniancă rusificată. După nume era ortodoxă. Bunicul său, Vladimir, mare cneaz de Kiev, era descendentul marilor duci ai Lituaniei, din care s-a tras, de altfel, și familia regală a Poloniei

 

1814 – S-a născut Anton Kagerbauer

(n. 5 iulie 1814, Abrud – d. 8 octombrie 1872, Turda)

Arhitect transilvănean sas, care a activat la Cluj și Turda. A studiat cu celebrul arhitect și profesor clujean Georg Winkler, devenind chiar asociatul acestuia în cadrul biroului de arhitectură din Cluj. Printre lucrările semnate de el se numără clădiri importante, precum Palatul Primariei, Biserica Sf. Petru și Biserica cu Două Turnuri din Cluj, sau aripa de vest a castelului Bánffy din Bonțida – în anul 1850 a ridicat o nouă aripă a clădirii, perpendicular pe latura sudică a incintei castelului, totodată remodelând parcul prin redefinirea formelor sobre baroce cu altele mai libere, romantice, specific englezești

1824 – A încetat din viață Radu Tempea (n. 9 februarie 1768, Brașov – d. 5 iulie 1824, Brașov)

Protopop al românilor ortodocși brașoveni, cronicar, profesor și lingvist, director al școlilor ortodoxe românești din Transilvania

1832 – S-a născut Ioan Popescu

(n. 5 iulie 1832, Cața, Brașov – d. 3/15 martie 1892, Sibiu)

Pedagog și teolog, membru corespondent (din 1877) al Academiei Române. A urmat studii teologice la Institutul de Teologie și Pedagogie din Sibiu (1855–1857) și studii de pedagogie și filosofie la Universitățile din Jena și Leipzig (1859–1861). A fost profesor la Institutul de Teologie și Pedagogie din Sibiu (1861–1892), preot (1864), protopop, membru în Sinodul eparhiei Sibiului și în Congresul Național Bisericesc, asesor consistorial onorar. Paralel, a îndeplinit și funcțiile de director al școlii civile de fete a Asociațiunii din Sibiu, prim secretar al Astrei și redactor al revistei acesteia, Transilvania, membru al Societății pentru pedagogia știintifică din Germania, militant pentru drepturile poporului român, membru în Comitetul Partidului Național Român. A publicat numeroase lucrări de pedagogie, manuale didactice (apreciate elogios de Titu Maiorescu), diferite Studii pedagogice în Telegraful Român, Transilvania, Educatoru – București, ș.a., iar în 1863 a redactat Organul Pedagogic la Sibiu, prima revistă de specialitate la noi

1833 – S-a născut Visarion Roman

(n. 5 iulie 1833, Seuca, Gănești, Mureș – d. 11 mai 1885, Sibiu)

Economist, bancher, publicist, om politic, fondatorul Băncii Albina din Sibiu, membru corespondent (din 1877) al Societății Academice Române. A urmat Institutul de Teologie și Pedagogie din Sibiu, pe care l-a terminat cu cele mai bune note (1852–1854). A ales pedagogia și a intrat profesor-suplinitor la Institutul de Teologie și Pedagogie din Sibiu. Fiind foarte apreciat de Andrei Șaguna, a fost numit contabil și supraveghetor al Tipografiei Arhidiecezane, iar apoi redactor al publicației Telegraful Român. A luat parte la Revoluția de la 1848. Din 1861 a fost ales bibliotecar la ASTRA. A redactat publicațiile Amicul Școalei și Călindarul pentru popor și a colaborat cu Instrucțiunea Publică și Buletinul Învățământului, ambele publicații pedagogice cu cea mai mare autoritate în România acelor vremuri. În general, activitatea sa pedagogică a fost marcată de o preocupare constantă de a îmbunătăți metodele de învățământ și de a perfecționa cadrele didactice. S-a orientat către domeniul economiei ca mijloc de emancipare materială și spirituală a țărănimii române din Transilvania, a susținut unirea forțelor individuale în asociații cooperatiste și de ajutor reciproc, în special prin intermediul creditului. Astfel a pus bazele la Rășinari, Societății de Păstrare și Împrumut, prima societate românească de acest gen. La scurt timp instituția s-a răspândit și în alte comune: Săcădata, Marpod, Fofoldea, Nucet, Sădăuș etc. În iulie 1871 a constituit un Comitet de inițiativă pentru înființarea unei bănci românești cu sediul la Sibiu, numită Albina. Din acest comitet fondator au făcut parte: Alexandru Mocioni (președinte), Paul Dunca (vicepreședinte), Ioan Hannia (casier), Visarion Roman (director interimar, apoi definitiv). Sub direcția sa, Banca Albina s-a constituit în timp drept cea mai importantă instituție financiară românească din Transilvania și un model pentru instituțiile de credit românești care au împânzit Ardealul, contribuind mult la emanciparea economică a românilor

1880 – S-a născut Constantin Tănase

(n. 5 iulie 1880, Vaslui — d. 29 august 1945, București)

Actor de scenă și de vodevil, celebru cupletist și scriitor, o figură cheie în teatrul de revistă românesc. Primul contact cu teatrul l-a avut prin frecventarea spectacolelor de la Grădina Pîrjoala, unde se juca teatru popular, cu actori precum Zaharia Burienescu și I.D. Ionescu. Acest lucru l-a inspirat în crearea unui grup de teatru de amatori împreuna cu prietenii, cu care juca scene din piesele Meșterul Manole, Căpitanul Valter Mărăcineanu, Constantin Brâncoveanu, prima lor scenă fiind beciul casei. În timp, reprezentațiile s-au mutat în hambar și chiar în poiată. Prima experiență profesională ca actor (era elev la gimnaziu) a fost cu trupa de teatru de limba idiș condusă de Mordechai Segalescu: aveau nevoie de un actor pentru un spectacol in Vaslui și a fost ales tânărul Tănase, care era deja nelipsit de la repetiții. S-a înrolat voluntar la Regimentul 1 Geniu București. Dupa efectuarea stagiului militar s-a înscris la cursurile Conservatorului de Artă Dramatică, absolvit în 1905. A inceput să lucreze în teatru și s-a căsătorit cu Virginia Niculescu în 1917. In 1919 a pus bazele trupei de teatru Cărăbuș în București, care a creat o tradiție de teatru de cabaret/revistă pe parcursul următorilor 20 de ani, tradiție prezentă și astăzi, mai ales la Teatrul de revistă „Constantin Tănase”. În buna tradiție a marilor actori de comedie, a creat un tip de personaj, acela al cetățeanului simplu, umil si necăjit, mereu în contradicție cu birocrația aparatului de stat; personajul său, unic în costumul său clasic, cu pătrățele, crizantemă la butonieră si bastonaș, s-a făcut purtătorul de cuvânt al unei întregi categorii sociale, ceea ce l-a adus de multe ori in atenția cenzurii. A jucat și în filme: Peripițiile călătoriei lui Rigadin de la Paris la București, Visul lui Tănase, Răbdare Tănase!

Constantin Tanase – Catrenele românilor

1896 – S-a născut Jean Mihail

(Jean Mihailovici; n. 5 iulie 1896, Hălăucești, Iași – d. 12 martie 1963, București)

Regizor de film, scenarist, scriitor, pionier al artei cinematografice românești. A absolvit cursurile Conservatorului de Muzică și Artă Dramatică din București clasa maestrului Nottara. În 1920 a plecat la Viena și a lucrat până în anul 1923 la Studioul Vita Film ca asistent de regie a lui Max Neufeld și Eduard Seckler. În 1923 a debutat ca asistent de regie al cineastului berlinez Alferd Halm, la filmul Țigănușa de la iatac. A fost profesor la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică București. Dintre filmele sale: Păcat, Cererea în căsătorie, Viața unui oraș, Prima dragoste, Trenul fantomă, România, Rapsodia rustică, În permisie, Orașul nu doarme niciodată, Bulevardul ‘Fluieră Vântu’, Râpa dracului. La prima ediție a Festivalului internațional de Film de la Cannes (1946), Jean Mihail a obținut un premiu la secțiunea documentare de scurt metraj, cu filmul Rapsodia rustică

Trenul fantomă

1902 – S-a născut Ion I. Moța

(Ionel Moța; n. 5 iulie 1902, Orăștie – d. 13 ianuarie 1937, Majadahonda, Spania)

Om politic de extremă draeptă, unul dintre fondatorii Legiunii Arhanghelul Mihail, cunoscută și ca Mișcarea Legionară. Cu acordul lui Corneliu Zelea Codreanu, în 1936 a plecat să lupte în Războiul civil din Spania, împotriva forțelor comuniste. A căzut în luptă lângă Madrid, alături de camaradul său Vasile Marin

1908 – S-a născut Nicolae-Victor Teodorescu

(n. 5/18 iulie 1908, București – d. 7 martie 2000, București)

Matematician, decan al Facultății de Matematică-Mecanică a Universității din București, membru titular (din 1963) al Academiei Române. În 1929 a devenit licențiat al Facultății de Științe din București, secția matematică, a urmat studii post-universitare la Paris unde și-a susținut cu succes teza de doctorat intitulată Derivata curbilinie și aplicațiile sale în fizica matematică (La derivee arcolaire et ses applications a la Physique mathematique, 1931), în fața unei comisii formată din Henri Villat (mare specialist în mecanica fluidelor), ca președinte, și membrii Arnaud Denjoy (reprezentant al de frunte al școlii franceze de teoria funcțiilor) și Henri Beghin. În mod excepțional, la susținere a fost invitat și profesorul Dimitrie Pompeiu. A fost decan al Facultății de Matematică-Mecanică a Universității din București, fiind considerat creatorul școlii românești de teoria ecuațiilor cu derivate parțiale, care „și-a dedicat cei peste 65 de ani de activitate Societății de Științe Matematice din România”. A fost unul dintre inițiatorii organizării Olimpiadelor Internaționale de Matematică

1917 – S-a introdus, pentru prima oară, ora de vară în țara noastră

În România, ora de vară a fost introdusă pentru prima dată în timpul Primului Război Mondial. Referitor la acest aspect, regina Maria nota în jurnalul său, la 5/18 iulie 1917: „De azi se schimbă ora – se dă înainte, ora șapte e deja ora opt și așa mai departe. A trebuit să o facem pentru că rușii așa procedează, ca să evităm confuziile – motivul e economia la electricitate. La început va pricinui totuși încurcături, fără îndoială

1929 – S-a născut Aurel Deboveanu

(5 iulie 1929, Turnu Măgurele, Teleorman)

Economist, publicist, prozator,. Absolvent, în 1953, al Academiei de Științe Economice din Leningrad, în 1967 și-a luat doctoratul în economie; a lucrat apoi ca economist, redactor-șef al Gazetei finanțelor (1969–1974). A debutat publicistic în Tribuna (1963). Încă de la început, s-a dovedit un prozator preocupat de probleme sociale contemporane, descriind conflicte ce pot lua naștere într-o colectivitate dominată de lașitate și conformism. Din scrierile sale: Miss ’65, Vacanța mea la București, Luni, după viscol

1930 – S-a născut Ada Brumaru

(n. 5 iulie 1930, București – d . 7 iulie 2008, București)

Muzicolog, critic muzical, redactor muzical. Între 1949–1955 a făcut studii muzicale la Conservatorul din București, secția teoretică, unde i-a avut profesori pe George Breazul, Ion Dumitrescu, Tudor Ciortea și Nelly Antonescu. Din anul 1950 a devenit redactor muzical, apoi șef de redacție și realizator la Societatea Română de Radiodifuziune. A realizat emisiuni dedicate culturii muzicale românești la Radio-France Musique din Paris, în colaborare cu francezul Michel Godard. A făcut parte din jurii naționale și internaționale de concursuri muzicale, Prix musical de Radio – Brno, 1969, Premiul Italia – Florența, 1970. Preocupările sale muzicologice s-au orientat către lumea teatrului liric, către perioada romantică, publicând cartea Romantismul în muzică, dar și către creația autohtonă, prin realizarea filmului Enescu, la răspântie de vremi. A fost semnatară a numeroase serii de emisiuni de educație muzicală, scenarii radiofonice și de televiziune, scenarii pentru spectacole. Lucrări de muzicologie: Vârstele Euterpei, Clasicismul, Jocul permanențelor

1931 – S-a născut Alexandru Oprea

(n. 5 iulie 1931, Gorunești/Bălcești, Vâlcea – d. 4 decembrie 1983, București)

Editor, critic si istoric literar. După absolvirea Liceului „Frații Buzești” din Craiova, a lucrat câteva luni ca reporter la ziarul Înainte din același oraș; a urmat Școala de Literatură „M. Eminescu” din București; a fost repartizat în redacția revistei Viața românească, în secția de teorie și critică literară. A frecventat Institutul „Maxim Gorki” din Moscova (1952–1955). Revenit în țară, s-a înscris la Facultatea de Filosofie, secția ziaristică, a Universității din București, pe care a terminat-o în 1959. În 1956 a fost numit șef al secției de teorie și critică literară la Viața românească, de aici a trecut redactor-șef adjunct la Luceafărul și redactor-șef adjunct al revistei Gazeta literară. În 1968 a devenit adjunctul lui Perpessicius la conducerea Muzeului Literaturii Române, iar după moartea acestuia, din 1971 până la sfârșitul vieții va fi director, dar și redactor-șef adjunct și redactor-șef al revistei Manuscriptum. Doctor în filologie, conferențiar universitar, Oprea a fost numit șef al Catedrei de limba și literatura română a Academiei de Științe Politice „Ștefan Gheorghiu”. A debutat editorial cu monografia Panait Istrati (1964; Premiul Uniunii Scriitorilor). A mai colaborat la Tânărul scriitor, Contemporanul, Secolul 20, Ramuri, Steaua, Cronica. Din opera sa: Mișcarea prozei, Al. Oprea prezintă 5 prozatori iluștri, 5 procese literare, Fața nevăzută a literaturii, În căutarea lui Eminescu – gazetarul

1935 – S-a născut Nikolaus Berwanger

(n. 5 iulie 1935, Freidorf, Timișoara – d. 1 aprilie 1989, Ludwigsburg, Germania)

Scriitor de limba germană, originar din România. Fostul redactor șef al cotidianului local Neue Banater Zeitung a publicat numeroase volume de poezii în dialectul șvabilor bănățeni, considerându-se un continuator al scriitorului tradiționalist Adam Müller-Guttenbrunn; a publicat o monografie dedicată lui Müller-Guttenbrunn (1976)). Cenaclul timișorean german a purtat numele acestuia până în 1989. Deși a ocupat funcții de răspundere în aparatul PCR, a sprijinit, în mod deschis, scriitorii nonconformiști care inițial au activat în cadrul Grupului de Acțiune Banat (Aktionsgruppe Banat, 1972–1975) și care a fost distrus de Securitate. În 1984 Berwanger a refuzat să se întoarcă în România, stabilindu-se în Germania Federală. Din scrierile sale: Singur cu mine, Din patru inimi, Ein schriftstellerleben (O viață de scriitor), Trăiesc printre rânduri

1936 – A încetat din viață Cezar Papacostea (n. 11 noiembrie 1886, Malovište, Macedonia – d. 5 iulie 1936, Brăila)

Filolog clasicist de origine aromână, scriitor și traducător, profesor de limba și literatura elină din cadrul Universității din Iași, membru corespondent al Academiei Române

1941 – Luptele Armatei Române pentru eliberarea Basarabiei și nordului Bucovinei de sub ocupația sovietică – A fost eliberat Cernăuțiul

Armata 3 română, comandată: generalul Petre Dumitrescu, a acționat, în subordinea Armatei 11 germane, în nordul Bucovinei pe direcția Storojineț–Cernăuți–Hotin, eliberând la 5 iulie Cernăuțiul – capitala istorică a Bucovinei. Primele unități române care au pătruns în Capitala Bucovinei istorice, în după-amiaza zilei de 5 iulie, au fost batalioanele 3 și 23 vânători de munte. Revenirea trupelor române pe străvechile plaiuri bucovinene a fost primită cu bucurie de români. La Tărnăuca, menționa jurnalul de operații al Batalionului 10 vânători de munte, „steagurile și culorile naționale românești fâlfâie în bătaia vântului celei mai mari bucurii. Bătrâni, femei, copii, cu brațe pline de flori, cu ochii înlăcrimați de bucurie strigau din piepturile lor românești: Trăiască armata română, Trăiască România! Și sărutau arma ostașului român care i-a dezrobit. Au fost clipe de înălțare, clipe care au întărit curajul și au îndârjit pe ostașii români. Pretutindeni, prin satele pe unde am trecut, aceeași bucurie, aceeași veselie, aceleași manifestări românești curate”. Vestea eliberării Cernăuțiului a provocat în toată țara un entuziasm „de nedescris”, după cum aprecia presa vremii. „Copii soldaților care au intrat în capitala Bucovinei acum 23 de ani [se arăta în ziarul Universul] intră azi, la rândul lor, în Cernăuți, frați de sânge și de suflet, cu pasul sprinten, cu ochi tineri, cu fruntea sus […] Ne închinăm cu recunoștință adâncă și sinceră pietate în fața tuturor acelora care, prin sacrificiul lor, ne-au dat acest ceas istoric

1943 – S-a născut Melania Cârje

(n. 5 iulie 1943)

Actriță de teatru, film și televiziune. A debutat în film, încă din facultate în Vacanța la mare. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografie; a jucat la Teatrul de Comedie din București, unde a debutat în regia lui Constantin Dinischiotu și a devenit o actriță mult îndrăgită de public. Dar televiziunea a făcut-o celebră pe tânăra actriță. Aproape că nu exista emisiune de varietăți, cum le zicea pe atunci celor de divertisment, scheciuri umoristice în care să nu o vezi, cântând, dansând, interpretând personaje pline de farmec și umor. Ultimul film românesc în care a jucat a fost Am o idee. În 1981, după Premiera fulminantă la cinematograful Scala din capitală, cu o sală arhiplină, imediat a doua zi de dimineață, filmul a fost interzis de către cenzura comunistă, iar actrița a părăsit țara imediat după premieră. Centrul Național al Cinematografiei a organizat în 20 septembrie 2012, la același cinematograf, o nouă premieră de gală a super comediei satirice Am o idee, la 30 de ani de la interzicerea ei. Alte filme: Doi băieți ca pâinea caldă, Un surâs în plină vară, Les fêtes galantes / Serbările galante, Game pentru televiziune, Cavalerul Tristei Figuri, Femeia fericită, Elixirul tinereții, Ana

Am o idee

1958 – Romania și Republica Indonezia au convenit să deschidă misiuni diplomatice la rang de legație

1958 – S-a născut Bogdan Ghiu

(n. 5 iulie 1958, București)

Poet, eseist (literatură, filosofie, media, arhitectură și urbanism, artă contemporană), traducător și teoretician al traducerii, jurnalist, realizator radio-tv, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A absolvit Facultatea de Litere a Universității București și a urmat studii de filosofie sub îndrumarea lui Jacques Derrida la École des Hautes Etudes en Sciences Sociales, Paris. A fost membru al Cenaclului de Luni, aparținând Generației ’80, membru al comitetului de conducere al PEN Club România (responsabil Traducere și Drepturi Lingvistice), al ATLAS – Association pour la Promotion de la Traduction Littéraire, Franța și ARTLIT – Asociația Traducătorilor Literari din România. Cavaler al Ordinului Meritul Cultural. În prezent, este titular al rubricilor săptămânale De-clic(k)/Atelier deschis (Observator cultural), Evul Media (www.liternet.ro) și al rubricii zilnice de cultură urbanistică Unde ne oprim în București (Radio România Cultural); colaborator permanent al revistei Arhitext și, ocazional, al revistei Sinteza. A publicat poezie: Manualul autorului, Poemul cu latura de un metru, Pantaloni și cămașă, Opera poetică, eseuri: Grame [fragmentarium], Ochiul de sticlă. Texte privind televiziunea (1991-1997), Inconstrucția. Pentru o arhitectură etică, Linia de producție: lucrând cu arta și traduceri

1958 – S-a născut Teodor Vescu

(n. 5 iulie 1958, Curtea de Argeș)

Pictor, membru titlar al Uniunii Artiștilor Plastici din România din 1990. A absolvit Academia de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” București, promoția 1982. A debutat în 1984 cu pictură-grafică la Galeria Hanul cu Tei, București. A avut apoi expoziții personale în București, Geneva (Elveția), Curtea de Argeș, Lanvollon (Franța), Nairobi (Kenia), Cluj-Napoca, etc. A fost distins cu Diploma de creație acordată de C. Arnal (revista Pif, Franța), la concursul internațional de benzi desenate (1973), Diploma de onoare cu prilejul aniversării a 125/130 de ani de la înființarea Cercului Militar Național (2001/2006), menționat în enciclopedia personalităților contemporane Who’s who in the Balkans (1997), etc.

Galerie: http://artindex.ro/2008/12/22/teodor-vescu-pictorul-care-vinde/

1966 – S-a născut Irina Movilă

(n. 5 iunie 1966, București)

Actriță de film și teatru. În 1991 a absolvit Academia de Teatru și Film, clasa maestrului Mircea Albulescu. Între 1992–2001 a jucat în mai multe spectacole pe scena Teatrului Mic, iar din 2002 joacă la Teatrul Național București. În 1994 a câștigat premiul pentru Cea mai valoroasă speranță a cinematografului european, în cadrul Festivalului Internațional de la Geneva, pentru rolul Fifi din filmul Pepe și Fifi. Filme: Moartea unui artist, Cum va place?, Eu sunt Adam!, Dușmanul dușmanului meu, Femeia visurilor

Pepe și Fifi (1994)

1994 – A încetat din viață Constantin N. Arseni (n. 3 februarie 1912, Dolhasca, Suceava – d. 5 iulie 1994, București)

Medic neurochirurg, profesor universitar și director al clinicii de Neurochirurgie a facultății de medicină din București, discipol și continuator al lui Dimitrie Bagdasar, întemeietorul neurochirurgiei românești, membru titular al Academiei Române

1999 – A încetat din viață Liviu Petrescu (n. 17 decembrie 1941, Râmnicu Sărat, Buzău – d. 5 iulie 1999, Cluj)

Critic, istoric literar și eseist, profesor de literatură comparată la Facultatea de Litere a Universității din Cluj, director al Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj

1999 – A încetat din viață Mihai Cioroianu-Galiani (n. 28 septembrie 1967, București d. 5 iulie 1999, Muntele K 2)

Alpinist, instructor

2003 – Inaugurarea oficială a Consulatului General al României la Sankt Petersburg

2009 – A încetat din viață Mihai Iacob (Mihail Marcian Jacob; n. 11 mai 1933, Orăștie – d. 5 iulie 2009, Los Angeles, SUA)

Regizor de film și scenarist, stabilit în Statele Unite ale Americii din 1972

 

#Romaniafrumoasa  #istoriaRomaniei

0 comentarii la „5 Iulie în istoria României

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: