Istoria României România frumoasă

12 iulie în istoria Românilor

Foto: Constantin Noica


1475 – Tratatul dintre Ștefan cel Mare și Matei Corvin

Prevăzând o nouă invazie a turcilor în Moldova, Ștefan cel Mare a acceptat suzeranitatea regelui Ungariei, Matei Corvin pentru a-și asigura ajutorul acestuia în viitorul război. În lupta cu Imperiul Otoman, Ștefan cel Mare a fost constrâns să-și îndrepte speranțele unui sprijin către regele Matei Corvin al Ungariei, pe care îl invinsese în lupta de la Baia din 1467. Prin documentul semnat la 12 iulie 1475, Ștefan cel Mare făgăduia „credință veșnică” regelui Matei Corvin, care „ne-a primit pe noi și țara noastră în grație și bunăvoință”. Ștefan se angaja să participe la campaniile suzeranului său împotriva Imperiului Otoman, să nu tolereze pe teritoriul Moldovei prezența opozanților regelui, să recurgă la negocieri, etc.

1797 – A încetat din viață Ienăchiță Văcărescu (n. 1740 – d. 12 iulie 1797, Băneasa)

Poet, filolog, istoric, al cărui testament poetic este mereu valabil: „creșterea limbii românești și-a patriei cinstire

1859 – Înființarea Oficiului Central de Statistică Administrativă

Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a semnat Ordonanța de înființare a Oficiului Central de Statistică Administrativă, actul de naștere al statisticii oficiale în Romania. Este una dintre primele instituții publice create în statul unitar român, precursor al actualului Institut Național de Statistică. De acest moment își leagă numele doi eminenți economiști români ai veacului al XIX-lea, Dionisie Pop Marțian, care va conduce instituția, și Ion Ionescu de la Brad

1877 – Primele unități române au traversat Dunărea în cadrul Războiului de Independență al României

După insuccesele armatei ruse, în cele două bătălii de la Plevna, din datele de 8/20 iulie și 18/30 iulie, Marele Duce Nicolae, comandantul suprem al armatelor rusești, a adresat o telegramă principelui Carol I, care se afla la Cartierul General al Armatei Române, stabilit în localitatea Poiana Mare, județul Dolj, cerându-i cu insistență să treacă armata română peste Dunăre, în Bulgaria. La data de 19/31 iulie 1877, primele unități ale armatei române au trecut Dunărea peste podul de vase de la Zimnicea-Șiștov. Românii au preluat în întregime controlul orașului Nicopole. A doua zi, Mihail Kogălniceanu a transmis o telegramă cu caracter confidențial agenților diplomatici ai României la Paris, Viena, Berlin și Roma prin care i-a informat că „Divizia a 4-a a armatei noastre, comandată de generalul Manu, după cererea Cartierului General rus și chiar a împăratului, a trecut Dunărea la Nicopole. Trecerea diviziei noastre a fost cerută în urma insuccesului ce ar fi avut rușii la Plevna, unde ar fi întâlnit forțe turcești superioare

1882 – S-a născut Traian Lalescu

(n. 12/24 iulie 1882, București – d. 15 iunie 1929, București)

Matematician, profesor universitar, membru post-mortem (din 1990) al Academiei Române. A studiat matematicile la Iași și București, având profesori pe Gheorghe Țițeica, Spiru Haret, Ermil Pangrati, Anton Davidoglu și Nicolae Coculescu. În 1903 a obținut licența în Matematici, după care a intrat ca profesor suplinitor la Institutul Pompilian și s-a pregătit pentru specializare. În 1905 a plecat la Paris ca să studieze, cu o bursă modestă din partea filantropului Vasile Adamachi, a susținut, la Sorbona, teza de doctorat cu titlul Sur l’equation de Volterra (1908), lucrare considerată prima contribuție de seamă în domeniul ecuațiilor integrale, care îi va aduce stima marelui matematician Vito Volterra. Tot la Paris a obținut și diploma de inginer la Școala Superioară de Electricitate. A militat pentru înființarea Școlii Politehnice din Timișoara al cărei prim rector a fost în 1920. S-a ocupat în special de teoria ecuațiilor integrale și de aplicarea lor în rezolvarea unor probleme din teoria ecuațiilor diferențiale, a publicat în 1911 cel dintâi tratat din lume asupra ecuațiilor integrale, Introducere la teoria ecuațiunilor integrale. Personalitate proeminentă a școlii matematice românești, are contribuții în multiple domenii ale matematicii pure și aplicate, este unul din fondatorii teoriei ecuațiilor integrale, a lăsat numeroase studii în domeniile ecuațiilor funcționale, seriilor trigonometrice, fizicii matematice, geometriei, algebrei, istoriei matematicii

1885 – A încetat din viață Mihail Cristodulo Cerchez (n. 8 iunie 1839, Bârlad – d. 12 iulie 1885, Iași)

General al Armatei, a condus trupele române în Războiul de Independență la Grivița, Bucov, Opanez, Smârdan, Plevna, Vidin

1887 – A încetat din viață Florian Aaron (n. 21 ianuarie 1805, Rod, Sibiu – d. 12 iulie 1887, București)

Istoric, profesor universitar și publicist, a realizat prima periodizare și a atras atenția asupra științelor auxiliare ale istoriei (genealogia, heraldica, numismatica, epigrafia, diplomatica, știința sigiliilor); participant la Revoluția de la 1848

1905 – A încetat din viață Gheorghe Popovici (n. 8 noiembrie 1863, Cernăuți – d. 12 iulie 1905, Muncaci, azi în Ucraina)

Jurist, istoric și poet, membru corespondent al Academiei Române

1909 – S-a născut Constantin Noica

(n. 12 iulie 1909, Vitănești, Teleorman – d. 4 decembrie 1987, Păltiniș, Sibiu)

Filosof, poet, eseist, publicist și scriitor, membru post-mortem (din 1990) al Academiei Române. Ca licean, a debutat în revista liceului, Vlăstarul, în 1927 cu eseuri care au fost publicate în anul 1934 în volumul Mathesis sau bucuriile simple. A absolvit în 1931 Facultatea de Filosofie și Litere din București, cu teza de licență Problema lucrului în sine la Kant. Deși a frecventat societatea culturală Criterion, ai căror membri, sub influența lui Nae Ionescu, vor deveni legionari, fidel ideii că lupta culturală și nu cea politică este calea pentru reînvierea culturală a României, a refuzat să intre în mișcarea legionară. În mai 1940 a susținut la București doctoratul în filosofie, cu teza Schiță pentru istoria lui „Cum e cu putință ceva nou?”. A plecat la Berlin în calitate de referent de filosofie la Institutul Româno-German (1940–1944). În paralel, împreună cu Constantin Floru și Mircea Vulcănescu a editat patru din cursurile universtare ale lui Nae Ionescu și anuarul Isvoare de Filosofie. În perioada 1949–1958 a avut domiciliu obligatoriu la Câmpulung-Muscel; aici și-a căpătat ideea filosofică și totodată și-a trasat principalele coordonate ale filosofiei sale de mai tîrziu. În 1958 a fost arestat, anchetat și condamnat la 25 de ani de muncă silnică cu confiscarea întregii averi; a executat la Jilava 6 din cei 25 de ani de închisoare. Alături de el au fost arestați toți participanții la seminariile private organizate de Noica la Câmpulung, sub numele de grupul Noica. Ultimii ani din viață (din 1975) și i-a petrecut la Păltiniș, locuința lui devenind loc de pelerinaj și de dialog de tip socratic pentru admiratorii și discipolii săi. Din opera sa: Concepte deschise în istoria filozofiei la Descartes, Leibniz și Kant, Pagini despre sufletul românesc, Douăzeci și șapte de trepte ale realului, Rostirea filozofică românească, Eminescu sau gânduri despre omul deplin al culturii românești, Sentimentul românesc al ființei, Devenirea întru ființă, Scrisori despre logica lui Hermes

1912 – S-a născut Nicolae Steinhardt

(n. 12 iulie 1912, Pantelimon, Ilfov – d. 30 martie 1989, Baia Mare)

Scriitor, critic literar, eseist, jurist, publicist. A urmat cursurile liceului Spiru Haret, printre colegii săi fiind Constantin Noica, Mircea Eliade, Arșavir Acterian, Haig Acterian, Alexandru Paleologu, Dinu Pillat, Marcel Avramescu ș.a. Deși era singurul elev de confesiune mozaică, a urmat alături de colegii săi cursurile de religie creștină, cu preotul Georgescu-Silvestru, care, de mai multe ori, spunea clasei: „decât să văd ministru al Cultelor pe un papistaș ca Maniu, mai bine pe un jidan de-al nostru, băiat de treabă cum e.” Și-a luat bacalaureatul în 1929, a frecventat cenaclul literar Sburătorul al lui Eugen Lovinescu. Și-a luat licența în Drept și Litere la Universitatea din București în 1934, iar în 1936 și-a susținut la București doctoratul în drept constituțional, cu lucrarea Principiile clasice și noile tendințe ale dreptului constituțional. Critica operei lui Léon Duguit, publicată în același an. A debutat în 1934 cu volumul parodic În genul … tinerilor, după care i-au apărut: Essai sur la conception catholique du Judaisme, Illusion et réalités juives. A lucrat ca redactor la Revista Fundațiilor Regale, de unde a fost înlăturat (împreună cu Vladimir Streinu) în 1940, în cadrul acțiunii de purificare etnică declanșată sub guvernarea Antonescu-Sima; a urmat o perioadă de privațiuni pe motive etnice (1940–1944). Din 1944 a revenit la Revista Fundațiilor Regale depunând o intensă activitate publicistică și critică, dar a fost din nou înlăturat în 1947, se pare în urma unui denunț al lui George Călinescu. A colaborat la Universul literar, Libertatea, Viața românească. În 1958 a fost arestat Constantin Noica și grupul său de prieteni din care făcea parte și Nicu Steinhardt; convocat la Securitate, cerându-i-se să fie martor al acuzării, punându-i-se în vedere că dacă refuză să fie martor al acuzării, va fi arestat și implicat în lotul intelectualilor mistico-legionari. Anchetat pentru că a refuzat să depună mărturie împotriva lui Constantin Noica, a fost condamnat la 12 ani de muncă silnică, 7 ani degradare civică și confiscarea totală a averii personale, sub acuzația de infracțiune de uneltire contra ordinii sociale. În închisoarea de la Jilava, s-a convertit la religia creștină ortodoxă. După 1964, la insistențele prietenilor săi C. Noica și Al. Paleologu, a reintrat în viața literară prin traduceri, medalioane, eseuri, cronici publicate în Secolul 20, Viața Românească, Steaua, Familia, Vatra, Orizont, Echinox, Opinia studențească etc. În urma acestor colaborări, vor rezulta mai multe volume de eseuri și critică literară: Între viață și cărți, Incertitudini literare, (1980, care primește Marele Premiu al Criticii literare). Și-a luat numele de fratele Nicolae, s-a călugărit (Nicolae Dela Rohia). A fost autorul unei opere unice în literatura română, Jurnalul fericirii

1925 – S-a născut Radu Enescu

(n. 12 iulie 1925, Satu Mare – d. 22 iulie 1994, Oradea)

Eseist și critic literar, jurnalist. A urmat Facultatea de Litere și Filosofie, specialitatea filosofie, a Universității din Cluj (1944–1948). A fost bibliotecar la Universitatea din Cluj, profesor de educație fizică, apoi redactor la revistele Tribuna, Steaua și Familia. A debutat publicistic în Revista Cercului Literar din Sibiu (1945), apoi a publicat eseuri și articole de critică literară în paginile revistelor Tribuna, Steaua, Familia, Secolul 20, România literară, Cahiers roumains d’études littéraires, Luceafărul, Scrisul bănățean, Libertatea din Panciova (Iugoslavia) etc. Volumul său de debut, monografia Franz Kafka, a fost distins cu Premiul revistei Secolul 20 (1968). A publicat apoi două volume de eseuri critice: Critică și valoare și Ab urbe condita, plus volumul Între două oceane (1986), în care a prezentat impresiile unei călătorii în Statele Unite ale Americii, pe care a efectuat-o în 1978. A fost distins cu Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj (1978).

1927 – S-a născut George Ciucu

(n. 12 iulie 1927, Cristian, Brașov – d . 15 februarie 1990, București)

Matematician, profesor, Rector al Universității din București, membru corespondent și secretar general (1974–1990) al Academiei Române. A studiat la Facultatea de Științe din București (facultate care a devenit Facultatea de Matematică și Fizică, din 1948), în 1950 luându-și licența în matematici. A pregătit doctoratul (1954–1957), susținând lucrarea: Proprietăți ergodice ale unor lanțuri cu legături complete (Ergodic Properties of some Chains with complete Connections). În 1950 a fost numit asistent la Facultatea de Matematică și Fizică din București, fiind avansat lector, apoi conferențiar și profesor titular la catedra de calcul al probabilităților și statistică matematică. S-a preocupat de teoria probabilităților, statistică matematică, teoria jocurilor și a așteptării; printre rezultatele cercetărilor sale se numără introducerea noilor clase de lanțuri cu legături complete de tip B, cărora le-a determinat proprietățile asimptotice, enunțând o teoremă pentru „legea normală” și o alta pentru „legea algoritmului iterat”; a studiat funcția caracteristică a variabilei și a rezolvat probleme privind legile limită din teoria lanțurilor cu legături complete; a rezolvat unele probleme de teoria jocurilor sau teoria așteptării

1930 – S-a născut Janina Ianoși

(Janina Calfe; n. 12 iulie 1930, București – d. 16 ianuarie 2017, București)

Traducătoare și eseistă, membră al Uniunii Scriitorilor (din 1986), profesoară de filozofie și de limbi străine la Universitatea din București, soția filosofului Ion Ianoși. A urmat un an la Facultatea de Filosofie a Universității din București, apoi Facultatea de Filosofie a Universității din Leningrad (absolvită în 1955). A lucrat la Facultatea de Filosofie și la Facultatea de Limbi străine, secția limbi germanice, a Universității din Bucuresti, ca asistent, lector, conferențiar. A fost doctor în filosofie, cu teza Optimism și pesimism istoric (1972). Cartea de autor: Optimism și pesimism istoric, toate celelalte cărți, patruzeci în total, le-a realizat ca traducătoare, din limba rusă, franceză și germană. A fost distinsă cu Premiul revistei Sfera politicii, pentru cea mai buna traducere de știință politică a anului 1998 pentru Sfera publică și transformarea ei structurală de Jürgen Habermas; Premiul revistei Poesis 2005, pentru volumul Roman epistolar 1926 de Rilke– Țvetaieva–Pasternak; Premiul revistei Convorbiri literare 2008, pentru volumul Proză de Marina Țvetaieva

1933 – S-a născut Alexandru Ivasiuc

(n. 12 iulie 1933, Sighet – d. 4 martie 1977, București)

Prozator și eseist. După absolvirea liceului a fost admis la Facultatea de Filozofie din București, de unde a fost exmatriculat după doi ani de studii, din motive ideologice, s-a înscris la Facultatea de Medicină Generală din cadrul Institutului Medico-Farmaceutic din București. Când era student în anul IV, a participat la mișcările revendicative ale studenților din București în 1956, fiind printre organizatorii unui miting de solidaritate în Piața Universității, programat pentru ziua de 15 noiembrie 1956; a fost arestat (4 noiembrie 1956), fiind judecat în lotul care îi purta numele; condamnat la 5 ani închisoare corecțională pe care a executat-o la Jilava, Gherla și în lagărele de muncă Periprava, Stoenești și Salcia. Eliberat, după executarea sentinței, cu domiciliu obligatoriu pentru doi ani în Bărăgan, în localitatea Rubla. În 1963, la terminarea pedepsei, a revenit la București unde a lucrat, la fabrica de medicamente Sintofarm și s-a căsătorit cu ziarista Tita Chiper. Spre mirarea cunoscuților, deși avea cazier, a fost transferat la Ambasada SUA, unde a lucrat până în 1968. Apoi a beneficiat de o bursă în SUA, unde a ținut o serie de conferințe la Columbia, Berkeley, călătorind și în Anglia, spre a susține conferințe la Oxford. A fost redactor șef și director adjunct al editurii Cartea Românească, secretar al Uniunii Scriitorilor, director al Casei de Filme 1. A publicat mai multe romane: Vestibul, Interval, Cunoaștere de noapte, Păsările, Apa, Iluminări, Racul. A murit lângă blocul Scala, care s-a prăbușit la cutremur

1934 – S-a născut Lucky Marinescu

(Lucreția Marinescu; n. 12 iulie 1934, Cahul, Republica Moldova – d. 10 ianuarie 2018)

Interpretă de muzică ușoară și moderatoare TV. În anul 1940 s-a stabilit cu familia la Cluj. A debutat la 17 ani. A urmat Conservatorul „Gheorghe Dima” din Cluj, secția canto, după care a lucrat la Teatrul de Operetă, și mai apoi la Teatrul „Constantin Tănase” din București (1959), unde a debutat în Călătorie pe note, dirijat de Sergiu Malagamba. A fost, ani de-a rândul, parteneră de scenă pentru Cornel Constantiniu, Aurelian Andreescu și Dan Spătaru, fiind una dintre cele mai apreciate cântărețe de muzică ușoară ale epocii

Lucky Marinescu – Doar tu!

1938 – S-a născut Jorj Voicu

(Voicu Jorj; n. 12 iulie 1938, Cluj – d. 12 ianuarie 1991, București)

Actor de teatru, film și televiziune, comedian. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografie din București în 1961, la clasa profesorului Ion Finteșteanu, a studiat la Paris pantomima cu Jacque Lecqoc. A jucat la Teatrul Municipal din Turda, la teatrele „Barbu Delavrancea”, Țăndărică și Odeon din capitală. Printre spectacolele în care a fost distribuit: O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale, Visul unei nopți de vară, Poveste de iarnă de William Shakespeare, Școala nevestelor de Moliere, comedia Un nasture sau absolutul de Radu Cosasu, Woyzeck de Georg Büchner, Șapte inși într-o caruță de Paul Anghel, Escu de Tudor Mușatescu, Războiul de Goldoni, Bărbierul din Sevilla de Gioachino Rossini, etc. A debutat pe marele ecran în 1966, în filmul Zodia Fecioarei, apoi a jucat în Faust XX, Un film cu o fată fermecătoare, De trei ori București, B.D. în alertă, Păcală, Comedie fantastică, scurt metrajul pentru televiziune Un text cu bucluc, Ediție specială, Întoarcerea la dragostea dintâi, De ce trag clopotele, Mitica?, Melodii la Costinești, Concurs, Rămășagul, Amadeus, Escu. La Teatrul Radiofonic a jucat în Capul de rățoi de George Ciprian, Apostolii de Liviu Rebreanu, Jocul Sfantului Nicolae, Zadarnicele necazuri de iubire de W. Shakespeare, Nunta lui Figaro de Beaumarchais, Pasărea albastră de Maurice Maeterlinck, etc.

Faust XX

1941 – Luptele Armatei Române pentru eliberarea Basarabiei și nordului Bucovinei de sub ocupația sovietică

Regimentul 25 Infaterie a atacat trupele sovietice infiltrate pe direcția Lăpușna și le-a obligat să se retragă în debandadă spre Hîncești, capturând 250 de prizonieri. Bătălia pe frontul central-sudic a atins punctul culminant. Armata Roșie a atacat cu două divizii de pușcași și o divizie de infanterie, sprijinite de tancuri și aviație, bombardând trupele române la Tigheci, Lărguța, Răzești și Cociulia. Divizia de Gardă a fost puternic presată, asaltul durând 16 ore. Cele două regimente și-au menținut pozițiile cu mare dificultate. Toate rezervele au fost aruncate în luptă, pionierii și chiar grupurile de comandă. Violența a fost extremă, luptele corp la corp fiind frecvente. Exemplul Batalionului III/Regimentul 1/2 Vânători Gardă este elocvent. Acesta era aproape complet încercuit pe Dealul Cania, dar a continuat să reziste pe pozițiile sale. Pe flancul drept, Divizia 21 Infanterie, redusă numeric la practic numai 4 batalioane, a respins atacurile a două divizii sovietice. Gruparea Aeriană de Luptă a jucat un rol important în înfrângerea ofensivei sovietice la Țiganca. Între 8:50 și 17:30, aproape 37 de tone de bombe au fost lansate asupra pozițiilor de artilerie și concentrațiilor de trupe sovietice. S-au executat 120 ieșiri/avion, din care 59 au fost bombardiere. Prizonierii capturați au declarat că atacurile aeriene au cauzat pierderi de până la 40% trupelor Armatei Roșii din zonă. Doi piloți au primit Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a post-mortem pentru faptele lor din acea zi: lt. av. (r) Ioan Lașcu, din Grupul 5 Vânători, ucis în timpul unui atac la sol asupra trupelor sovietice din Valea Lărguței, și slt. av. Vasile Claru, din Grupul 8 Vânători, ucis într-o luptă aeriană deasupra satului Țiganca. Atacurile sovietice au continuat până pe 14 iulie, dar cu intensitate mai mică. În aceeași zi, Regimentul I Mehedinți nr. 17 din Divizia 1 Infanterie a fost adus pentru a întări Divizia 21 Infanterie. Pentru depășirea impasului creat în sectorul Armatei a 4-a, Marele Cartier General a conceput o manevră de învăluire. Astfel, Corpul 54 german urma să atace cu Divizia 50 Infanterie germană și Diviziile 5 Infanterie și 1 Blindată române pe direcția Zăicani–Orhei–Chișinău și cu Divizia 72 Infanterie germană pe direcțiile Ungheni–Bucovăț și Cornești–Călărași. Divizia 35 Infanterie Rezervă trebuia să înainteze pe direcția Boldurești–Vorniceni și de acolo spre Chișinău. Iar pe 14 iulie urma să intre în acțiune și Corpul 3 al Armatei a 4-a, cu Divizia 15 Infanterie pe direcția Lăpușna–aloveni, cu Diviziile de Grăniceri și 11 Infanterie pe direcția Cărpineni–Costești și cu Brigada 7 Cavalerie pe flancul sudic spre Sărăteni. Doar Corpul 5 rămânea în defensivă

1943 – S-a născut Radu F. Alexandru

(Radu Alexandru Feldman; n. 12 iulie 1943, București)

Dramaturg, prozator și politician, membru titular al Uniunii Scriitorilor din România, membru titular al Uniunii Cineaștilor din România. A fost licențiat al Facultăților de Matematică și de Filozofie, a urmat cursuri postuniversitare de regie de teatru. A fost profesor-asociat la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică (UNATC), secretar general al Asociației Ziariștilor Liber-Profesioniști. A scris piese de teatru: Dilema, Dinu, Saltimbancii, Mansarda, Iubiri, O șansă pentru fiecare, Omul care face minuni, Privind în jur cu ochi fără lumină, Nimic despre Hamlet, Domnul Sisif și scenarii de film: La capătul liniei, Punct. Și de la capăt, Omul zilei, Damen-Tangou, Second Hand, Șarada

La capătul liniei (1982)

1948 – Decretul nr. 136/12 iulie 1948 pentru înființarea Bibliotecii Centrale a Universității din București

Publicat în Monitorul Oficial nr. nr. 160 din 14 iulie 1948. Biblioteca Fundației Universitare „Carol I” a fost desființată, iar patrimoniul ei a trecut în proprietatea statului. Instituției nou înființate i se atribuie statutul de Biblioteca Centrală a Universității „C.I. Parhon” din București. B.C.U. devine, astfel, centrul coordonator al rețelei de biblioteci de facultate a Universității din București

1956 – S-a născut Paul Ciuci

(n. 12 iulie 1956, Câmpia Turzii)

Muzician, vocalist, chitarist și compozitor al formației Compact. A început să cânte la 9 ani, când a primit în dar de la mama sa o chitară. Și-a început cariera muzicală în anii ’70, în grupul Telegraf din Turda, alături de prietenul său din copilărie Aurel Vasilescu (Leluț)– baterist. Formația a câștigat numeroase premii în țară. La finele anilor ‘70, Paul și Leluț au fost remarcați de Teo Peter și Costi Cămărășan, membri ai trupei rock Compact din Cluj, la festivalul Cântarea României. În 1981, după un concert la Mediaș, Paul și Leluț s-au alaturat trupei Compact. În 1983 a apărut primul mare succes al lui Paul, Fata din vis, care a adus notorietatea fromației. A urmat numeroase turnee în țară și străinătate, în Europa și SUA. După mai bine de 30 de ani pe scenă, Paul Ciuci continuă să fie foarte iubit și apreciat de public. O voce caldă, un chitarist extrem de talentat, îndrăgit de iubitorii de muzică bună

COMPACT – Doare al naibii de tare Muzică, text, chitară, voce: Paul Ciuci

1957 – S-a născut Maria-Eugenia Olaru

(Maria-Eugenia Oală; n. 12 iulie 1957, București)

Poetă și prozatoare, alte modalități de exprimare ale sale fiind grafica, ilustrația grafică și ceramica. A fost canotoare de performanță, campioană a României la Canotaj Academic (1974, 1975) și câștigătoare a numeroase alte titluri și premii la concursuri de canotaj-academic interne și internationale (1973–1977). A frecventat numeroase cenacluri literare bucureștene: Cenaclul de Luni, Cenaclul Ienăchiță Văcărescu, Cenaclul Bacovia și altele. A fost membru fondator al Societății Literare și Teologale LOGOS (1990), care a reunit, pentru o nouă democrație și libertate de expresie, atât prestigioși profesori universitari și literați din Universitatea București, cât și înalte personalități teologice ale Bisericii Ortodoxe Române. A fost director fondator al Revistei on-line de literatură creștină, artă digitală și viață creștină Odgon. Volume publicate: Țipătul înstelare sonoră, Cortul de lână, Golgota din vârful creionului. Moonlight – muzica sferelor, Stare lirică de justiție

1986 – A încetat din viață George Calboreanu (n. 3 ianuarie 1896, Turnișor, Sibiu – d. 12 iulie 1986, București )

Mare actor de teatru și film, societar al Teatrului Național din București

1999 – A încetat din viață Mircea Nedelciu (n. 12 noiembrie 1950 Fundulea – d. 12 iulie 1999, București)

Prozator și eseist, considerat a fi unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai curentului optzecist și ai postmodernismului în literatura română

2003 – S-a lansat versiunea localizată a Wikipediei în limba română

Versiunile inițiale ale paginii principale și ale primelor articole au fost scrise pe 12 iulie 2003. În 15 iulie Bogdan Stăncescu a primit statutul de administrator și a început să traducă interfața din limba engleză. Tot el a făcut primele eforturi de atragere a contribuitorilor, adresându-se prin e-mail mai multor universități și Academiei Române. Aca fost demersuri au fost curând remarcate de presă și au avut ca urmare publicarea unor articole de prezentare a Wikipediei

2004 – A încetat din viață Mioara Avram (n. 4 februarie 1932, Tulcea – d. 12 iulie 2004, București)

Lingvistă, cu un rol esențial în analiza, normarea și popularizarea diferitelor aspecte din gramatica limbii române și ortografiei

2010 – A încetat din viață Lucia Mureșan (n. 31 ianuarie 1938, Cluj – d. 12 iulie 2010, Cluj)

Actriță de teatru și film, televiziune și radio, a lecturat timp de mulți ani texte documentare prezentate în emisiunea Teleenciclopedia

2012 – A încetat din viață Dimitrie Gavrilean (n. 1942, Gura Humorului, Suceava – d. 12 iulie 2012)

Pictor, profesor universitar al Universității de Arte „George Enescu” din Iași, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România

 

#Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei

0 comentarii la „12 iulie în istoria Românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: