Istoria României România frumoasă

13 Iulie în istoria Românilor

Foto: Marșul Tăcerii


1544 – Filip Moldoveanul a tipărit, la Sibiu, Catehismul luteran

Catehismul luteran (sau Catehismul românesc) este considerată a fi prima carte de cult din România și prima tipăritură în limba română, cu caractere slavone. A fost tipărită de către scriitorul de limbă română al orașului, Filip Moldoveanul. Din această lucrare nu s-a păstrat niciun exemplar, atestarea a fost făcută pe baza unei scrisori particulare din anul 1546, precum și pe baza unor înscrisuri din administrația orașului Sibiu (chitanță datată la 13 iulie)

1885 – S-a născut Constantin Baciu

(n. 13 iulie 1885, Vaslui – d. 8 octombrie 1959, București)

Compozitor și dirijor. Studiile muzicale le-a urmat la Conservatorul din Iași (1909–1912), cu Sofia Teodoreanu, Athanasie Theodorini, Alexandru Zirra, perfecționându-se apoi la Schola Cantorum din Paris cu Paul de Flem. A fost profesor suplinitor la catedra de armonie și profesor de teorie-solfegiu, armonie complementară și ansamblu coral la Conservatorul din Iași, profesor de muzică la licee din Pomârla, Dorohoi, Vaslui, la la Școala Normală „Vasile Lupu” din Iași, dirijor al Societății Corale Doina din Vaslui, al Corului Reuniunii Femeilor, profesor de teorie-solfegiu la Școala Populară de Artă din Craiova și la Ansamblul Uniunii Generale a Sindicatelor din România (UGSR) din București. A înființat un Conservator particular în Iași și, împreună cu Mihai Bârcă, Cercul Artelor din Craiova, susținând prelegeri, cursuri și conferințe. Din opera sa: Muzică vocal-simfonică: Nașterea lui Crist; muzică corală: Liturghia în La bemol major pentru cor mixt. Lucrări didactice: Solfegii metodice, exemple, exerciții, definițiuni sumare și notițe explicative, Solfegii armonice

Constantin Baciu – Dorul Corul Academic Radio, solistă Eugenia Neagu, dirijor Dan Mihai Goia

1886 – S-a născut Maria Ventura

(n. 13 iulie 1886 sau 1888 – d. 3 decembrie 1954, Paris)

Actriță română de renume european. A jucat în limbile franceză și română. Cunoscută în România și sub numele de Mărioara Ventura, iar în Franța ca Marie Ventura. A studiat la Conservatorul din Paris cu Eugène Silvain și Paul Mounet. A jucat împreună cu Sarah Bernhardt și cu Eduard de Max, care au avut o mare influență asupra sa. După 1919 a jucat la Comedia Franceză. Personalitate de excepție a teatrului sfârșitului de secol XIX, a devenit societară a Comediei Franceze, unde a triumfat în roluri clasice sau în piese moderne. A intrepretat rolurile eroinelor lui Racine, Molière, Cehov, Shaw, Pirandello, Lenormand, Mauriac etc. Între 1929–1936 a dat anual spectacole la București și în România, cu ansamblul teatrului Maria Ventura pe care îl conducea. A jucat în piese de Alexandru Kirițescu, Mircea Ștefănescu etc., dând un mare imbold dramaturgiei românești. Artistă de mare sensibilitate, cu un simț ascuțit al tragicului, dotată cu o voce impresionantă și folosind o gestică elegantă, Ventura s-a înscris în șirul marilor actori români de reputație europeană. A fost prima femeie care a pus în scenă o piesă la Comedia Franceză, anume Ifigenia de Racine în 1938. A jucat și în filme: Le Roman d’un jeune homme riche (1909), Hérodiade, Le Fils de Charles Quint, Zaza, Les Misérables (1913), Molière, sa vie, son oeuvre, Gibier de potence (1951)

Maria Ventura în Fedra de Jean Racine, înregistrare din perioada 1929–1932

1901 – S-a născut Nicolae Secăreanu

(n. 13 iulie 1901, Nanov, Teleorman – d. 29 septembrie 1992, București)

Cântăreț de operă, bas și actor. A urmat Facultatea de Drept. In această perioadă frecventa corurile bisericești, făcea figurație la teatru, devenind membru la Societatățile Corale Cântul nostru, Cântarea Romaniei. A încercat să intre la Conservator dar a fost respins, așa că s-a înscris la cursurile particulare ale lui Alberto della Pergola, pe care le-a absolvit cu rolul Basilio din Bărbierul din Sevilla de Rossini. S-a dedicat scenei lirice mai bine de 30 de ani, de la debutul în rolul Pimen din Boris Godunov (31 ianuarie 1931), până la retragerea la pensie (1965). A apărut în Rusalka de Dargomîjski, Don Giovanni și Flautul fermecat de Mozart, Boema de Puccini, Faust de Gounod, Ernani și Aida de Verdi, Lakme de Delibes, Olandezul zburător și Tristan și Isolda de Wagner, Fidelio de Beethoven, Evgheni Oneghin de Ceaikovski, Don Pasquale de Donizetti, Năpasta de Paul Constantinescu, Oedipe de George Enescu și altele. Un capitol important în viața sa sunt numeroasele filme artistice și de televiziune realizate între anii 1946 și 1988: Pădurea spânzuraților, Răscoala, Șapte băieți și o ștrengăriță, Mihai Viteazul, Acțiunea „Autobuzul, Vacanța cea mare, etc.

Colind uitat Muzica Nicolae Brânzeu, Versurile Vasile Voiculescu. Solist Nicolae Secăreanu

1905 – S-a născut George Acsinteanu

(n. 13 iulie 1905, Axintele, Ialomița – d. 13 decembrie 1987, Sibiu)

Scriitor. A urmat Facultatea de Litere și Drept la București și Cernăuți. A debutat în revista Ritmul vremii. A colaborat la revistele Universul literar, Gândirea, Vremea, Convorbiri literare, Clipa, Universul, Dimineața, Țara noastră, Orizonturi. A condus revista Pan și a fost corector la Chemarea și Facla și secretar de redacție la Ilustrațiunea română. A debutat editorial cu romanul Piatra neagră în 1930, prefațat de Liviu Rebreanu. Din opera sa: Povestiri pentru îngerii pământului, Convoiul flămânzilor, Prințul Bărăganului, Copilul norilor, Escadrila albă

1916 – S-a născut Bucur Stănescu

(n. 13 iulie 1916, Roșiori de Vede, Teleorman – d. ?)

Scriitor. A studiat la Facultatea de Litere și Filosofie din București cu Nae Ionescu, Mircea Eliade, P.P. Negulescu, Constantin Rădulescu-Motru, Tudor Vianu, Dimitrie Gusti, Mircea Vulcănescu. După rebeliunea legionară din ianuarie 1941 s-a refugiat în Germania, trecând prin Bulgaria. A lucrat la uzinele Heinkel din Rostock, unde avea domiciliul obligatoriu, impus de regimul național-socialist. Din 1942 a fost internat în lagărul de la Buchenwald. S-a stabilit în Austria din 1944, apoi la Freising, lângă München. S-a înscris la doctorat, dar a revenit în țară. A fost arestat și închis la Aiud (1948–1955), apoi a trăit cu domiciliu obligatoriu până în 1964. A tradus în 1983 Opera și drama lui Richard Wagner. A fost primit în Uniunea Scriitorilor după 1989. Ne-a lăsat cartea Spicuiri dintr-o viață chinuită. Meditații asupra închisorilor comuniste

1921 – S-a născut L.M. Arcade

(Leonid Mămăligă; n.13 iulie 1921, Vaslui – d. 4 decembrie 2001, Paris)

Prozator, poet, eseist și dramaturg. A urmat Facultatea de Drept a Universității din București (licențiat în 1944). A debutat încă din liceu, cu poezii, în revista Iconar, dar adevărata afirmare publicistică o consideră a fi eseul Cele două Europe, publicat în 1943 în paginile revistei Vremea. A colaborat de asemenea, în primii ani după război, cu articole politice la Dreptatea. În 1946 a obținut din partea guvernului francez o bursă de studii la Paris, unde s-a stabilit definitiv, întreprinzând cercetări paralele de economie politică în vederea trecerii unui doctorat, a cărui temă, Maximalismul, a determinat și câteva eseuri publicate încă din 1951 în revista exilului românesc anticomunist de la Paris, România viitoare. A făcut parte din grupul studenților refugiați, național-țărăniști, sprijiniți de Comitetul Național, sub aripa lui Constantin Vișoianu și Alexandru Cretzeanu. A fost director literar adjunct al Editurii Pavois, director comercial și apoi director al unei societăți pe acțiuni. A publicat, la mari intervale de timp și cu destulă reținere, în câteva dintre cele mai importante reviste culturale ale exilului, precum Destin, România, Ființa românească și Prodromos. S-a numărat printre membrii fondatori ai cenaclului Anotimpuri și ai revistei cu același titlu, inițiată în 1955 de N.A. Gheorghiu. Încercările literare ale lui Arcade au abordat o paletă extrem de largă, de la poeme, eseuri și povestiri, până la pagini de critică literară, recenzii de cărți. Opera literară: Poveste cu țigani, Revoluția culturală, Teatru

1924 – S-a născut Octav Enigărescu

(n. 13 iulie 1924, București – d. 27 iun 1993)

Unul dintre cei mai valoroși baritoni români. După absolvirea Conservatorului (1946), a debutat la Opera din Cluj unde, în primii ani ai carierei sale muzicale, și-a creat un repertoriu de bază, căruia i-a adaugat mereu noi roluri. Remarcat și apreciat de publicul românesc, s-a afirmat prin premiile obținute la concursuri internaționale (București 1953, Praga 1954). Angajat de prima scenă lirică a țării, Opera Română din București, s-a înscris printre interpreții români de frunte. A fost distins cu titlurile de Artist emerit și laureat al Premiului de Stat. A desfășurat o intensă activitate didactică la catedra de canto a Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din București. A primit aprecieri și elogii nu numai în România, ci și în numeroase țări europene în care a cântat (Franța, U.R.S.S., Belgia, Cehoslovacia, Bulgaria, Italia, R.D. Germana, Ungaria, Anglia, Irlanda, R.F. Germania, Iugoslavia, Grecia, Turcia). Repertoriul lui Octav Enigarescu cuprinde numeroase roluri principale din operele italiene, germane, franceze, ruse și românești, părți solistice din diverse lucrări vocal-simfonice românești și universale, precum și un număr considerabil de lieduri și arii. A fost director al Operei Române, a realizat numeroase înregistrări și emisiuni radio și TV, a efectuat turnee artistice în mai multe țări europene, a jucat în filme artistice: Buzduganul cu trei peceți, Toate pânzele sus, a fost profesor de canto la Ruse (Bulgaria) și la Novi Sad (fosta Iugoslavie)

Giacommo Rossini – Bărbierul din Sevilia

1928 – S-a născut Ștefan Berciu

(n. 13 iulie 1928, București – d. 13 ianuarie 2000, București)

Prozator și dramaturg, economist. În anul 1951 și-a luat licența la Facultatea de Finanțe și Credit a Academiei de Științe Economice. Timp de două decenii (1947–1967) a activat în Miliția Judiciară. În proză, a debutat cu o culegere de nuvele, Cutia cu scrisori (1959). S-a specializat în romanul polițist: Moartea unui singuratic, Cutia cu scrisori, Jos masca, domnule Dib, Insula spionilor, Întâlnire în Valea Morții, Prețul tăcerii, Colivia de aur, Pseudonimul, Invidia, Martor ocular, Fără martori, Contrabandă cu martor, Capcană pentru dublură, Hipnoza. A scris pentru micii cititori: Armata de pitici, pentru adolescenți: Fantastica aventură 2101, sau se inspiră din lumea sportului: Ultima repriză. Scrie, de asemenea, scenarii radiofonice și pentru televiziune, Prescripția (1969) fiind primul serial polițist românesc

Între ocnă și ospiciu Teatru radiofonic

1930 – Primul Campionat Mondial de Fotbal (FIFA World Cup)

S-a desfășurat în Uruguay, între 13-30 iulie, cu participarea a treisprezece echipe, șapte din America de Sud, patru din Europa și două din America de Nord. Reprezentativa Romaniei a fost printre participanți. Secretarul Federației Române de Fotbal, Octav Luchide a fost cel care a înscris România la campionat, Carol al II-lea s-a ocupat personal de constituirea lotului și de a face posibilă expediția fotbaliștilor români, Rudy Wetzer a fost căpitanul echipei și cel care a ținut un Jurnal de Călătorie, antrenor a fost Costică Rădulescu iar Nicolae Covaci era la prima din cele trei participări ale sale la Cupa Mondială. Ai noștri au bătut Peru în primul meci cu 3-1 și au pierdut cu Uruguay cu 0-4. Adalbert Deșu a marcat primul gol al României la un Campionat Mondial. La întoarcere, Gara de Nord din București era plină de oameni veniți pentru a-i aclama pe tricolori. Uruguayul a a învins in finala în fața a 93.000 de spectatori cu scorul de 4-2 echipa Argentinei și a devenit astfel prima campioană mondială

România la Cupa Mondială din 1930

1934 – S-a născut Aurel Bulgariu

(n. 13 iulie 1934, Sighișoara – d. 25 martie 1995)

Handbalist, dublu campion mondial, care a jucat pe postul de inter, a activat la echipele Flamura Roșie, Locomotiva Sighișoara și C.C.A. Steaua București, echipă cu care a câștigat cel puțin un campionat național. După retragerea din activitatea de jucător, a fost antrenor al echipelor naționale ale Egiptului, Tunisiei și Marocului. A fost recompensat cu titlul de Maestru Emerit al Sportului în 1961

1941 – Luptele Armatei Române pentru eliberarea Basarabiei și nordului Bucovinei de sub ocupația sovietică

Brigăzile de munte au avut ciocniri cu ariergărzile sovietice și spre seară au atins Nistrul în zona satului Romancăuți. Corpul de Cavalerie a trecut în subordinea Armatei a 3-a și a preluat Brigada 8 Cavalerie de la Corpul de Munte, începând pregătirile pentru operațiunea de forțare a Nistrului care urma să aibă loc pe 17 iulie. Înaintarea rapidă din zona nordică a frontului românesc și atingerea Nistrului s-au datorat replierii Armatei a 12-a în urma ordinului primit de Frontul de Sud-Vest de a se retrage pe vechea frontieră. De asemenea gen.col. Tiulenev, comandantul Frontului de Sud, a subestimat forța Grupului de Armate Antonescu și a cerut și el retragerea pe Linia Stalin, aflată pe malul stâng al Nistrului. Armata a 18-a sovietică, adusă în grabă pe front din Districtul Militar Moscova, se afla peste Nistru în zona fortificată Moghilău, Armata a 9-a ocupa încă centrul și sudul Basarabiei, ducând lupte grele cu Armată a 4-a română. Divizia 15 Infanterie a forțat Prutul, reușind să treacă până seara Regimentul 25 Infanterie pe aripa stângă și Regimentul 10 Vânători pe aripă dreaptă la Obileni și Sărăteni. A continuat ofensiva pe frontul central, trupele sovietice din fața Corpului 3 retrăgându-se spre Chișinău

1944 – A încetat din viață Lidia Kotzebue (n. 9 decembrie 1885, Saratov, Imperiul Rus – d. 13 iulie 1944, Moara Domnească, Ilfov)

Sculptoriță română de origine rusă, cunoscută pentru realizarea Monumentului Eroilor Aerului din București

1950 – S-a născut Anghel Mănăstire

(Ion Anghel; n. 13 iulie 1950, Mânăstirea, Călărași)

Fost polițist, autor de literatură de non-ficțiune, scriitor și ziarist contemporan, membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 1990). A urmat Facultatea de Drept din București, cursuri postuniversitare de criminalistică și, implicit, o carieră de ofițer de Miliție/Poliție. Primele semne ale aplecării spre literatură au apărut în perioada 1981–1985, când, împreună cu ziaristul Aurel David, criticul de artă Pavel Șușara și poetul Marin Lupșanu, a creat la Călărași revista literară Albatros și cenaclul cu același nume, al cărui președinte de onoare a devenit scriitorul Mircea Sântimbreanu. A debutat în 1983 cu romanul Talanii, cu un succes imediat, fiind recompensat cu Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor. A fost autorul unor romane de o poezie aparte dedicate unei lumii aparent pierdute, lumea satului românesc din câmpia joasă a Dunării: Noaptea nu se împușcă, Bizante, adunate în trilogia În Flevia, cu Dumnezeu prins de picior, desemnată Cartea Anului 2000, premiu acordat de Uniunea Scriitorilor și Ministerul Culturii. Între 2000–2001 a adus o contribuție esențială la realizarea și inaugurarea Muzeului Național al Poliției Române din Târgoviște

1953 – S-a născut Violeta Dinescu

(n. 13 iulie 1953, București)

Pianistă, compozitoare și profesoară, membră a Uniunii Compozitorilor (din 1980). A absolvit Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București în 1977, cu trei diplome: compoziție, pian și pedagogie. A fost profesoară de muzicologie, estetică, contrapunct, armonie și pian la Școala de Muzică „George Enescu” din București. În 1980 a avut primele concerte publice, înregistrări la Radiodifuziune și premii pentru compoziție. Din 1982, cînd a emigrat în Germania, a fost profesoară și docentă la mai multe universități din S.U.A., docentă la Școala Superioară de Muzică Bisericească din Heidelberg, la Școala Superioară de Muzică din Frankfurt pe Main, la Academia de Specialitate pentru Muzică Bisericească din Bayreuth, iar din 1996, profesoară de compoziție la Universitatea din Oldenburg, Germania. Organizează anual un festival internațional de muzică românească in Germania, dedicat, pe rând, personalităților școlii componistice românești

Violeta Dinescu – Echos I pentru pian

1957 – A încetat din viață Constantin Balmuș (n. 25 mai 1898, Murgeni, Vaslui – d. 13 iulie 1957, București)

Filolog, specialist în limbile clasice, profesor la Universitatea din Iași, apoi la cea din București, membru titular al Academiei Române

1967 – S-a născut Adrian Vîlcu

(n. 13 iulie 1967)

Actor de teatru și film. A debutat la nici cinci ani, când a obținut primul său rol, în filmul Veronica, la 10 ani a interpretat personajul Ionuț (băiatul Comisarului Moldovan/Sergiu Nicolaescu) în Revanșa și apoi pe cel al elevului Radu din seria Liceenii. La vârsta când a obținut buletinul era deja consacrat, iar la 26 de ani era deja imigrant de succes și apărea în hainele Regelui Mihai I în filmul lui Sergiu Nicolaescu, Oglinda – Începutul adevărului. A jucat în peste 40 de filme sau seriale TV, printre care: Saltimbancii, Fram, Un saltimbanc la Polul Nord, Racheta albă (Serial TV), Zâmbet de soare, Subspecies, Punctul zero, Vreau să trăiesc!

Zâmbet de soare

1975 – A încetat din viață Marțian Negrea (n. 29 ianuarie 1893, Vorumloc/Valea Viilor, Sibiu – d. 13 iulie 1973, București)

Compozitor și muzicolog, profesor la Conservatorul din Cluj, și la Conservatorul din București, creația sa muzicală, deși nu prea numeroasă, cuprinde toate genurile

1990 – A avut loc Marșul Tăcerii

După reprimarea brutală, în 13–15 iunie 1990, a manifestației din Piața Universității, peste 1.000 de oameni au fost reținuți. Ulterior, au fost eliberați în mare parte, dar lideri ai studenților sau ai opoziției politice au rămas încarcerați, sub acuzația de tentativă de lovitură de stat. La 13 iulie, Liga Studenților din Institutul Politehnic București, Asociația studenților arhitecți, Asociația 21 Decembrie și Grupul Independent pentru Democrație au organizat un marș de solidaritate cu Marian Munteanu și cu ceilalți arestați. Participarea a fost peste orice așteptări. Principalele bulevarde din centrul Capitalei au fost acoperite de oameni îmbrăcați în alb și cu flori în mână sau în păr. Au cerut eliberarea celor arestați și le-au scandat numele. Demonstrații similare au avut loc și în alte orașe ale României, dar și în centre universitare din străinătate

1995 – Moldova a devenit membru al Consiliului Europei

Republica Moldova a semnat documentele de aderare la Consiliul Europei și Comisia politică a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei a aprobat admiterea Republicii Moldova ca membru cu drepturi depline al Consiliului Europei. Devine oficial, cel de–al 35–lea membru al organizației (Strasbourg)

2011 – A încetat din viață Cornel Fugaru (n. 2 decembrie 1940, București – d. 13 iulie 2011, București)

Compozitor de muzică ușoară, solist vocal și instrumentist, lider al formației Sincron

 

#Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei

0 comentarii la „13 Iulie în istoria Românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: