Istoria României România frumoasă

14 Iulie în istoria Românilor

Foto: Înscenarea de la Tămădău


1456 – Lupta navală de la Salankemen (pe Dunăre)

A avut loc în timpul Asediului Belgradului (4–22 iulie 1456), între Flota lui Iancu de Hunedoara și flota turcă. Flota otomană a fost atacată din două direcții – de flota ce venea dinspre Slankamen (200 de nave) și de cele 40 de nave ancorate în dreptul fortăreței. Flota de Dunăre otomană a fost înfrântă și s-a retras, astfel că a doua zi, la 15 iulie, Belgradul a primit noi trupe, arme și alimente

1484 – Sultanul Baiazid al II-lea a încheiat asediul cetății Chilia

Deși apărate de moldovenii conduși de pârcălabii Ivanco și Maxim, după un asediu de opt zile (6–14 iulie), cetățile Chilia și Cetatea Albă au fost cucerite de invadatori și au devenit raiale turcești. Bătălia este relatată într-un act al sultanului, prin care își anunța victoria: „Uneltele de bătaie și de asalt, instrumentele de luptă și de măcel fură adunate și așezate și, în timp ce vârfurile săgeților și focurile distrugerii și ale răzbunării zburau fără încetare și [cădeau] asupra ghiaurilor desfrânați ca picăturile unei ploi iuți, puștile – cele mici și mari, […] mâncau, din când în când, turnuri […], nemairămânând nici o putință de a mai rezista, în sfârșit cetatea fu cucerită”. Garnizoana cetății, formată din 400 de oșteni a fost copleșită. Porțile au fost deschise, din ordinul pârcălabilor sau de un trădător, locuitorii s-au predat, lăsând cetatea la dispoziția sultanului. Importanța acesteia pentru Imperiul Otoman este subliniată într-un act al sultanului, care o considera „cheia și poarta pentru toată Țara Moldovei și Ungaria și cele de la Dunăre”. Peste câteva zile acesta a cucerit și Cetatea Albă, după care a dispus întoarcerea în imperiu. Pierderea celor două cetăți a scos Țările Române din circuitul comercial european și a lăsat Moldova fără ieșire la Marea Neagră

1532 – Prima atestare documentară a localității Fieni

Primul hrisov, care poate fi considerat actul de nastere al Fienilor, este datat la 14 iulie 1532. Fieniul este o veche așezare de moșeni plăieși din județul Dâmbovița, cu un caracter rural; s-a dezvoltat lent, extinzându-se prin defrișări.

Datorită bogăției de materii prime a teritoriului (calcar, marne și gips), industria a apărut relativ repede și a dat un impuls dezvoltării sale, fiind declarat oraș în 1968

1582 – A apărut Palia de la Orăștie

Prima traducere românească a vechilor cărți biblice Geneza și Exodul, tipărită la Orăștie de meșterul-tipograf Șerban, fiul diaconului Coresi, și de diaconul Marian. Lucrarea a văzut lumina tiparului prin finanțarea unor nobili reformați; traducerea se datorează episcopului Ardealului Mihai Tordași, care a colaborat cu patru cărturari din Banat și Hunedoara: Ștefan Herceg, pastor evanghelic în Caransebeș, Efrem Zacan, dascăl în aceeași localitate, Moisi Peștișel, pastor evanghelic în Lugoj, respectiv Achirie, protopopul comitatului Hunedoarei. Volumul are 164 de file, fiind imprimat, între 14 noiembrie 1581–14 iulie 1582, pe hârtie de fabricație sibiană. Este un prețios document lingvistic mai ales datorită încercărilor de unificare a limbii prin evitarea regionalismelor. Pentru prima dată în istorie, acest document a folosit etnonimul de români, nu de rumâni. Traducerea, chiar parțială, a Bibliei demonstra posibilitățile de expresie ale limbii române și capacitatea ei de a fi limbă de cultură

1683 – Armatele otomane au ajuns în fața Vienei

În ziua următoare a început Asediul Vienei (15 iulie–12 septembrie). De partea otomanilor erau și oștirile conduse de Domnitorul Valahiei, Șerban Cantacuzino, Domnitorul Moldovei, Gheorghe Duca, și Principele Transilvaniei, Mihail Apafi I. Domnitorii români au fost obligați să participe alături de otomani la campania din Europa Centrală, dar au întreținut legături secrete cu asediații, cărora le furnizau informații despre armata otomană

1765 – Ordinul Mariei Tereza de strămutare a populației românești pentru colonizarea șvabilor

La aproximativ patru decenii dupa încheierea păcii de la Passarowitz, a început colonizarea Banatului românesc cu „elemente germano-catolice” (șvabi). Prin Patenta de colonizare a împărătesei Maria Tereza din 25 februarie 1763 și mai apoi prin ordinul înaintat Oficiului de Colonizare bănațean în 1765, se dispunea strămutarea populației românești și implicit deposedarea acesteia de orice drept asupra terenurilor pe care îl deținea, făcându-se astfel loc pentru venirea și împământenirea șvabilor bănățeni. Potrivit Ordinului Curții de la Viena din 14 iulie 1765, semnat de Maria Tereza, „toate satele românești aflate în calea coloniștilor germani, trebuiau mutate in alte părți”.

În urma ordinului imperial de la Viena, au fost alungate „340 de familii românești, cu vreo 2000 de suflete, în 500-600 de care cu boi, din comunele curat românești de odinioară Săcălaz și Serdin” și au pornit în bejenie către necunoscut, oferind o priveliște aidoma unui adevarat exod biblic. Coloniștii germani au schimbat numele comunelor Sacalaz și Serdin în Sackelhausen, respectiv Schondorf (adica Sat Frumos)

1849 – Semnarea Pactului de pacificare Bălcescu–Kossuth

A fost semnat la Szeged, în urma tratativelor dintre reprezentanții guvernului Ungariei, prim ministrul, Szemere Bertalan și guvernatorul Ungariei, Kossuth Lajos și reprezentanții emigrației române, Nicolae Bălcescu și Cezar Bolliac. Documentul a fost redactat în limba franceză (Projet de Pacification) și apoi tradus pentru părți în română și maghiară. În acest document guvernul maghiar se obliga să asigure românilor dreptul de a folosi limba română în administrație, justiție și învățământ; să abolească corvezile și prestațiile feudale; să redea țăranilor pământurile luate prin forță. Importanța documentului rezidă în faptul că pentru prima dată cele două Principate române au fost menționate cu numele România, cu 10 ani înainte ca Al.I. Cuza să fie ales domn al Principatelor Unite. Pactul, tardiv, nu a mai fost de nici un folos celor două revoluții, imperiile de la apus și răsărit, dându-și mâna, și-au perpetuat dominația

 

Ziua transmisioniștilor militari

1873 – A luat ființă prima subunitate de transmisiuni – secția de telegrafie

Principele Carol a semnat Înaltul Decret nr. 1.303, prin care s-a aprobat înființarea unei secții de telegrafiști militari în cadrul Batalionului de geniu al Armatei Române, marcând astfel apariția transmisiunilor militare. Secția de telegrafie era formată din: 1 șef de secție, 15 manipulatori, șefi de ateliere și 30 de lucrători telegrafiști

 

1883 – S-a născut Alexandru Zirra

(n. 14 iulie 1883, Roman – d. 26 martie 1946, Sibiu)

Compozitor și pedagog, pionier al muzicii românești de operă. A studiat la Conservatorul de Muzică din Iași, unde i-a avut profesori pe Sofia Teodoreanu, Gavriil Musicescu și Titus Cerne. Ulterior s-a perfecționat la Conservatorul „Giuseppe Verdi” din Milano, sub îndrumarea lui Carlo Gatti (armonie, contrapunct, compoziție). A fost profesor și director la Conservatorul din Iași, a înființat și a condus Institutul de Muzică și Teatru din Cernăuți, a devenit director al Operei Române din București. În 1928 a publicat un Tratat de armonie, necesar procesului de învățămînt muzical. Alături de munca la catedră, el a desfășurat o bogată activitate componistică, abordând, practic, toate genurile (lucrări corale și instrumentale, opere, poeme simfonice). În 1944 a fost distins cu premiul „G. Hamangiu” al Academiei Române. A compus operă: Alexandru Lăpușneanu, Ion Potcoavă, O făclie de Paști și poeme simfonice: Cetatea Neamțului, Capra cu trei iezi, Pe șesul Moldovei, Crăciunul, Uriel da Costa

1890 – S-a născut Dumitru Dan

(n. 14 iulie 1889, Buhuși, Bacău – d. 4 decembrie 1978, Buzău)

Geograf și globe-trotter, remarcat prin faptul că a cucerit titlul mondial pentru înconjurul lumii pe jos. În 1910, Dumitru Dan a participat împreună cu Paul Pârvu, Gheorghe Negreanu și Alexandru Pascu – toți fiind studenți la Universitatea Sorbona – la concursul organizat de Touring Club de France, care prevedea efectuarea înconjurului lumii pe jos și prin mijloace materiale proprii. Premiul oferit a fost de 100.000 de franci francezi. Călătoria l-a purtat pe 5 continente, peste 3 oceane, prin 74 de țări, 30 de colonii și prin peste 1.500 de orașe. A rupt 497 perechi de opinci și 28 de costume naționale. A fost singurul român care a terminat competiția. Din cauza izbucnirii Primului Război Mondial, Dumitru Dan a completat traseul abia în anul 1923 și a primit cei 100.000 de franci, care eraut cu mult devalorizați reprezentând doar 8% din valoarea sumei de la începutul concursului. Performanța sa a rămas neegalată, fiind înscris în Cartea Recordurilor în anul 1985

Ocolul lumii pe jos. Povestea celor 497 perechi de opinci

1892 – A încetat din viață Grigore Manolescu (n. 29 martie 1857 – d.14 iulie 1892)

Actor, unul din starurile teatrului românesc de la sfârșitul secolului XIX

1897 – S-a născut Marietta Sadova

(Maria Bârsan; n. 14 iulie 1897, Sibiu – d.17 iulie 1981, București)

Actriță și regizoare. A jucat în roluri de teatru (în special cele de dramă ale Teatrului Național din București) și film. A fost soția scriitorului Ion Marin Sadoveanu și a lui Haig Acterian. A fost simpatizantă a mișcării legionare, făcând parte din grupul de femei participante la conferințele asociației intelectuale Criterion. În 1956, a adus în țară de la Paris (dintr-un turneu al Teatrului Național cu piesele O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale și Ultima oră de Mihail Sebastian) volume de Mircea Eliade și Emil Cioran, pe care le-a răspândit sub formă de samizdat. Eliade i-a înmânat la Paris romanul La forêt interdite (Noaptea de sânziene) și cărțile Mitul eternei reîntoarceri și Imagini și simboluri, publicate în Franța, iar Emil Cioran i-a dat zece exemplare din lucrarea La tentation d’exister (Ispita de a exista). A fost arestată în 1959 și inculpată sub învinuirea de a fi introdus în țară materiale periculoase de propagandă anticomunistă, a făcut parte din lotul Noica–Pillat, fiind condamnată la închisoare. După executarea pedepsei, Marietta Sadova și-a reluat activitatea de teatru. A devenit profesor universitar la București la IATC. A avut roluri notabile în piesele de teatru Profesiunea doamnei Warren de George Bernard Shaw, Strigoii de Henrik Ibsen. A pus în scenă Pescărușul de Anton Cehov la Teatrul Bulandra în 1969, Răzvan și Vidra de Bogdan Petriceicu Hasdeu. Dintre rarele proiecte din cinematografie ne-a lăsat filmele Maiorul Mura, Mitrea Cocor, Răsare soarele, Nufărul roșu (d. 1981)

Maiorul Mura

1902 – S-a născut Mircea Socolescu

(n. 14 iulie 1902, București – d. 5 octombrie 1993, București)

Geolog și geofizician, membru de onoare (din 1993) al Academiei Române. După absolvirea Facultății de Mine și Mineralogie din București, și-a continuat specializarea în geologie în Franța. A fost profesor la Facultatea de Geologie și Geografie din București. Activitatea sa științifică în domeniul geologiei și geofizicii a fost concentrată în patru cărți și peste 60 de studii publicate în reviste de specialitate din țară și din străinătate. Lucrarea sa, Étude géologique et minière des Monts Métallifères, elaborată în colaborare cu T.P. Ghițulescu, a stat multă vreme la baza programelor de prospecțiuni și explorări pentru mineralizații auro-argentifere și polimetalice. A fost primul cercetător român care, cu mult înainte de fundamentarea teoriei tectonicii globale, a sugerat existența unui plan de tip Benioff în partea internă a Carpaților Orientali. S-a impus, totodată, prin introducerea metodelor magnetice și electromagnetice în prospectarea acumulărilor de substanțe minerale utile. Ca geolog al Trustului de Prospecțiuni și Explorări Miniere, a desfășurat o bogată activitate în domeniul explorării geologice, având o contribuție directă la conturarea noii arii mineralizate sau la extinderea celor cunoscute. Rezultatele cercetărilor sale se regăsesc în numeroase lucrări, între care: Les gisements de fer de manganèse dans la partie supérieure du Bassin de l’Arieș, Carte de correction topographique pour les anomalies gravimétriques et cartes des altitudes moyennes pour la Roumanie, Calculul rețelei de pendul din R.P.R., Prospecțiuni radiometrice utilizate în interpretări geologice

1931 – S-a născut Constantin Drăgușin

(n. 14 iulie 1931, Bascovele, Argeș – d. 28 iunie 2014)

Preot, profesor, compozitor, dirijor, membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România (din 1993). A absolvit Institutul Teologic Universitar din București unde a obținut apoi titlul de doctor și a urmat de asemenea cursurile Conservatorului din capitală. A fost pedagog și profesor la Seminarul teologic din București, asistent la Institutul Teologic, profesor la Liceul „George Enescu”, redactor șef adjunct la Editura Institutului Biblic și de Misiune al Patriarhiei, dirijior adjunct al Coralei Patriarhiei, apoi dirijor prim și director al aceleiași Corale, cu care a dat numeroase concerte în țară și peste hotare. Din 1967 a devenit preot. Având ca a doua vocație, pe lângă cea de preot, muzica, părintele Constantin Drăgușin a fost un dirijor talentat, un compozitor cu har și un profesionist

Constantin Drăgușin – La Betleem Grupul vocal Theoforos

1932 – S-a născut Gheorghe Iliescu-Călinești

(n. 14 iulie 1932, Călinești, Argeș – d. 12 martie 2002)

Sculptor, reprezentant al sculpturii avangardiste. Tatăl său era cioplitor în lemn (ajuns renumit pentru că sculpta cu mult har catapetesme de biserici, pe care le picta Iosif Keber), astfel că Gheorghe Iliescu a învățat încă din copilărie tainele acestui meșteșug. A urmat cursurile Academiei de Arte Frumoase „Nicolae Grigorescu” din București, secția Sculptură, la clasa profesorului Corneliu Medrea, pe care a absolvit-o în promoția 1959. Prima expoziție personală a artistului, care l-a și consacrat, a avut loc în anul 1966, la Sala Dalles din București, unde i s-a acordat premiul cel mare al Uniunii Artiștilor Plastici din România. Din operele sale: Legenda Dochiei, Sfinx, Pasăre în zbor, Nodul generațiilor, Timpul

Biografie ilustrată. http://artindex.ro/2012/10/30/iliescu-calinesti-gheorghe/

1932 – A încetat din viață Dimitrie Paciurea (n. 2 noiembrie 1873, București – d. 14 iulie 1932, București)

Sculptor cu un stil simbolic și reprezentațional, membru post-mortem al Academiei Române

1939 – S-a nascut Traian Diaconescu

(n.14 iulie 1939, Bălcești, Vâlcea)

Clasicist, traducător și istoric literar. A absolvit în 1963 Facultatea de Filologie, secția limbi clasice, a Universității din București. Și-a susținut doctoratul în filologie clasică în 1974, cu teza Metaforă și univers saturnalic în comedia lui Plautus. Începând din 1963 a trecut prin toate gradele didactice (până la profesor titular și șef de catedră) la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași. A beneficiat de stagii de documentare în străinătate în Perugia, Freiburg im Breisgau, Viena, Atena, Madrid, Salonic și Ianina, Barcelona și Murcia, Lerida, etc. A debutat în 1965 la Iașul literar cu studiul V. Alecsandri și marii poeți din epoca lui Augustus și la Analele științifice ale Universității „Al. I. Cuza” din Iași cu studiul M. Eminescu și arta traducerii din poeții greco-latini. A colaborat la Studii clasice, Anuarul de lingvistică și istorie literară, Cronica, Limba română (Chișinău), Studia antiqua et archaeologica, Convorbiri literare, etc. Din opera sa literară: Istoria literaturii latine (în colaborare), Prelegeri de literatură latină. Mari clasici latini: Plautus, Cicero, Vergilius, Lerida, numeroase traduceri din Esop, Seneca, Horatius, Platon, Epictet, etc.

1939 – A încetat din viață Neculai Costăchescu (n. 1876, Huși – d. 14 iulie 1939, Iași)

Chimist și om politic, profesor la Facultatea de Științe și la Facultatea de Medicină a Universității din Iași, membru de onoare al Academiei Române

1941 – Luptele Armatei Române pentru eliberarea Basarabiei și nordului Bucovinei de sub ocupația sovietică

Divizia 5 Infanterie a fost puternic contraatacată de cavaleria inamică în zonă Mănăstirii Hirova, dar Regimentele 8 și 9 Dorobanți au rezistat și la ora 10:00 au reluat înaintarea spre Orhei. La nord, diviziile române din Corpul 30 german au întâmpinat greutăți. Divizia 13 Infanterie a reușit să curețe satul Dubna de abia după ce Regimentul 399 german a manevrat pe la nord punctul de rezistentă și o parte din trupele sovietice s-au retras pentru a nu fi încercuite. Divizia 14 Infanterie s-a confruntat cu probleme pe Răut, unde a fost forțată să treacă pe defensivă și să respingă atacurile sovietice. Doar Corpul 3 a înaintat fără mari probleme, datorită faptului că inamicul din fața să se retrăgea pentru a nu fi încercuit.

1941 – S-a născut George Anania

(n. 14 iulie 1941, Măgurele – d. 5 aprilie 2013, Măgurele)

Scriitor de literatură științifico-fantastică, dramaturg, realizator de scenarii radiofonice, traducător și realizator de antologii românești contemporane. A absolvit Facultatea de limba și literatura română din cadrul Universității București și a lucrat în mai multe insistuții culturale, ocupând pentru o perioadă funcția de director-adjunct al studioului Animafilm. A început să scrie în jurul vârstei de 16 ani și, la puțină vreme după aceea, Adrian Rogoz i-a făcut cunoștință cu Romulus Bărbulescu. Astfel a luat naștere cel mai de succes cuplu de autori SF români, care avea să fie recompensat cu Marele premiu pentru întreaga activitate literară la Eurocon-ul desfășurat la Fayence, Franța, în anul 1990. Între 1958–1962, cei doi autori au scris 15–20 de scenarii difuzate la radio, înainte de a finaliza primul lor roman SF, Constelația din ape (1962), care avea să fie serializat în Colecția de povestiri științifico-fantastice. În 1965 apare Doando, romanul care i-a consacrat și care s-a bucurat de o primire călduroasă. Din scrierile sale: Corsarul de fier, Ploaia de stele, Test de fiabilitate, O experiență neobișnuită, iar împreună cu Romulus Bărbulescu a scris romane: Constelația din ape, Planeta Umbrelelor Albastre, Ferma Oamenilor de Piatră, Cât de mic poate fi infernul?, povestiri și nuvele: Limanul dragostei, Cel din urmă mesaj, Dintr-un creier de inox, etc.

1947 – „Afacerea“ Tămădău

În dimineaţa zilei de 14 iulie 1947, la orele 6.30, un grup de fruntaşi naţional-ţărănişti a fost surprins de autorităţile comuniste pe câmpul de la Tămădău, localitate situată la 46 de km de capitală, în timp ce încerca să se îmbarce în două avioane IAR-39, cu scopul de a fugi peste graniţă. Din grup făceau parte: Ion Mihalache, vicepreşedinte PNŢ, cu soţia, Nicolae Penescu, secretar general PNŢ, cu soţia, Nicolae Carandino, directorul ziarului Dreptatea, cu soţia, Ilie Lazăr, doctorul Constantin Gafenco, inginerul Gheorghe Popescu, Dumitru si Eugen Borcea. Proiectul fugii peste graniţă fusese pus la punct încă din 6 iulie, când Grigore Gafencu, prin fiul fruntaşului ţărănist Emil Haţieganu, a comunicat posibilitatea fugii în occident. Destinaţia finală urma sa fie Marea Britanie, pentru a-i informa pe oficialii din statele occidentale despre ceea ce se petrecea cu adevarat în ţară. Pentru Iuliu Maniu, faptul era „o datorie morală”, dar, considerându-se „prea batrân”, a refuzat să plece, lăsându-şi mai tinerii colegi să ducă la îndeplinire misiunea. Toţi cei 14 au fost arestaţi şi duşi într-o carceră a Ministerului de Interne. Înscenarea de la Tămădău a fost etichetată drept „act de trădare naţională” şi transformată într-un caz politic major.

Întreaga afacere a fost o provocare organizată de Partidul Comunist pentru a justifica desființarea PNȚ, lucru care s-a și întâmplat ulterior. La 19 iulie, Adunarea Deputaţilor a ridicat imunitatea parlamentară a demnitarilor naţional-ţărănişti, pentru a putea fi arestaţi. S-a interzis activitatea ziarului Dreptatea, iar Iuliu Maniu, împreună cu întreaga conducere a partidului, a fost arestat. La 30 iulie, s-a decis dizolvarea Partidului Naţional Ţărănesc. A fost organizat un proces-spectacol, după modelul sovietic, în care liderii național-țărăniști au fost judecați și condamnați la închisoare, pe perioade lungi (în mod normal, după cum relata N. Carandino, pedeapsa pentru încercarea ilegală de părăsire a țării pedepsele erau între trei și șase luni)

1954 – A încetat din viață Moisei Gamburd (n. 6 octombrie 1903, Chișinău – d. 14 iulie 1954, Chișinău)

Pictor român basarabean, membru al Societății de Arte Frumoase din Basarabia

1956 – Iolanda Balaș a stabilit primul său record mondial

Primul record mondial al Iolandei Balaș a fost la 14 iulie 1956 la București, crescând cu 1 cm recordul stabilit anterior de britanica Thelma Hopkins cu aproximativ două luni înainte. Recordul său a rămas nedepășit până la finala olimpică de la Melbourne 1956, când a fost învinsă de atleta din SUA, Mildred McDaniel cu înălțimea de 1,71 m, care a stabilit un nou record olimpic și mondial; în acea întrecere Iolanda Balaș a avut performanța de 1,67 m, clasându-se pe locul cinci. Săritoarea română a egalat recordul mondial în anul următor. De-a lungul carierei sale sportive, a stabilit nu mai puțin de 14 recorduri mondiale, performanță neegalată până acum

1965 – A încetat din viață Matila Ghyka (Matila Costiescu Ghica; n. 13 septembrie 1881, Iași – d. 14 iulie 1965, Londra)

Ofițer de marină, diplomat, estetician, scriitor, matematician, inginer și istoric

1967 – S-a născut Mădălina Manole

(n. 14 iulie 1967, Vălenii de Munte, Prahova – d. 14 iulie 2010, Otopeni, Ilfov)

Solistă vocală, compozitoare și instrumentistă de muzică ușoară. A moștenit pasiunea pentru muzică de la mama sa, care cânta muzică populară. A luat lecții de chitară, iar la 15 ani a devenit membră a Cenaclului Tineretului prahovean. A format împreună cu Ștefania Ghiță duetul Alfa și Beta, cu care a participat la spectacolele Cenaclului Flacăra. A terminat Școala de controlori trafic aerian Băneasa și a lucrat timp de 4 ani în acest domeniu. Între anii 1982–1985 a urmat cursurile Școlii Populare de Artă, făcând parte din grupul care i-a avut ca mentori pe Mihaela Runceanu și Ionel Tudor. A participat la concursuri și festivaluri, a mers în turnee în țară și străinătate, a înregistrat discuri. Discul Fată dragă a fost consemnat la vremea respectivă de revista Billboard, pentru succesul comercial

Suflet gol

1967 – A încetat din viață Tudor Arghezi (Ion Nae Theodorescu; n. 21 mai 1880, București – d. 14 iulie 1967, București)

Poet, scriitor și publicist, unul dintre autorii canonici din literatura română, membru titular al Academiei Române

1974 – A încetat din viață Emil Pop (n. 13 aprilie 1897, Bucerdea Vinoasă, Alba – d. 14 iulie 1974, Cluj)

Botanist, profesor la Facultatea de Științe, la catedra de Anatomia și fiziologia plantelor, și director al Centrului de cercetări biologice din Cluj, membru titular al Academiei Române

1975 – S-a născut Fabian Anton

(n. 14 iulie 1975, Ploiești)

Scriitor, scenograf și regizor, poet, fotograf, grafician, jurnalist și editor. A urmat studii de arte plastice (secția Scenografie). A publicat, încă din 1990, colaborând la publicații precum Thanatos, Ziua, Evenimentul zilei, România literară, Observator cultural, Flacăra, Ziarul de duminică, etc. În 1993 a înființat compania de teatru experimental D.M. Experimental Theatre și, în 1997, Casa de producție Arcultro Media în București

1983 – A încetat din viață Virgil Salvanu (n. 4 octombrie 1890, Ceaba, Cluj – d. 14 iulie 1983, Cluj)

Arhitect al municipiului Cluj, boxer, campion la box al Ungariei și multiplu campion național al României

1986 – S-a născut Alina Sorescu

(n. 14 iulie 1986, București)

Cântăreață de muzică ușoară și prezentatoare TV. De la o vârstă fragedă, Alina s-a dedicat domeniului artistic muzical sub îndrumarea tatălui său. Astfel a fost înscrisă în grupul Minisong condus de regretatul Ioan Luchian Mihalea. Debutul la un concurs muzical l-a avut în 1994 la Festivalul de Muzică pentru Copii, iar la vârsta de 11 ani a lansat primul ei album, intitulat Voi fi o stea, compozitor Eugen Mihaescu. În 1999 a început un turneu în țări europene ca Franța, Italia, Belgia și Olanda. O piesă intitulată Ca-ntr-un joc de copil a făcut parte dintr-o compilație internațională de melodii pe un CD special. În domeniul studiilor muzicale, Alina a absolvit Școala Populară de Artă sub îndrumarea profesoarei Viorela Filip, studiind la secția canto

Nimeni

1987 – A încetat din viață Mihail Fărcășanu (n. 10 noiembrie 1907, București – d. 14 iulie 1987, Washington, DC)

Jurist, politician și scriitor, președintele organizației Tineretului Național Liberal, urmărit de autorități pentru acțiunile sale anti-comuniste, a emigrat în 1946, fiind ulterior condamnat la moarte în contumacie

1999 – A încetat din viață Maria Banuș (n. 10 aprilie 1914, București – d. 14 iulie 1999, București)

Poetă, traducătoare și eseistă, laureată a Premiului special al Uniunii Scriitorilor, precum și a Premiului internațional „Herder”

2002 – A încetat din viață Henri Wald (n. 31 octombrie 1920, București – d. 14 iulie 2002, București)

Filosof raționalist, logician, eseist și profesor evreu

2004 – Legea nr. 348/2004 privind denominarea monedei naționale

A fost adoptată de Parlamentul României în 14 iulie, fiind publicată în Monitorul Oficial nr. 664 din 23 iulie 2004, urmând a intra în vigoare la 1 iulie 2005. Conform acestuia, moneda națională urma să fie denominată prin tăierea a patru zerouri

2010 – A încetat din viață Mădălina Manole (n. 14 iulie 1967, Vălenii de Munte, Prahova – d. 14 iulie 2010, Otopeni, Ilfov)

Solistă vocală, compozitoare și instrumentistă, și-a încheiat viața la aniversarea a 43 de ani, prin sinucidere

 

#Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei

0 comentarii la „14 Iulie în istoria Românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: