Istoria României România frumoasă

15 Iulie în istoria Românilor

Foto: Capul de bour, primele mărci poștale din România


Ziua mărcii poștale românești

Sărbătorită la 15 iulie, dată la care, în anul 1858, au fost tipărite primele mărci poștale românești, Capul de bour. Ziua se celebrează din 1958, când Poșta Română a aniversat un veac de la emiterea renumitelor mărci și este sărbătorită, anual, prin lansarea unor emisiuni cu diverse tematici de mare interes pentru filateliști

 

1497 – A început construcția bisericii Curții domnești de la Piatra Neamț

Ctitorie a lui Ștefan cel Mare, domnul Moldovei (1457–1504), biserica cu hramul Nașterea Sf. Ioan Botezătorul este o capodoperă a arhitecturii ecleziastice moldovenești de la sfârșitul secolului al XV-lea, una din construcțiile care s-au păstrat până astăzi din vechea reședință domnească de la Neamț. Lucrările au fost finalizate la 11 noiembrie 1498, după cum rezultă și din pisanie „Binecinstitorul și de Hristos iubitorul Io Ștefan voievod, a început și a zidit și a săvârșit acest hram în numele Nașterii cinstitului și slăvitului prooroc Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul, întru rugă sieși și doamnei sale Maria și prea iubitului lor fiu Bogdan voievod, care a început a se zidi în anul 7005 [1497] iulie 15 și s-a săvârșit în anul 7006 [1498] iar al domniei sale al 40 și doilea curgător, luna noiembrie, 11 zile

1514 – Oastea răsculaților conduși de Gheorghe Doja a fost înfrântă la Timișoara

 

În urma atacului nereușit al armatei țărănești asupra Cetății Timișoara, unde se refugiase marea nobilime, s-a încheiat războiul țărănesc din Transilvania. La porunca lui Ioan Zápolya, Gheorghe Doja a fost prins, torturat și executat la 20 iulie

1683 – A început Asediul Vienei

Operațiune militară inițiată de otomani împotriva Imperiului Habsburgic (15 iulie–12 septembrie). La ordinul sultanului Mehmed al IV-lea (1648–1487), marele vizir Kara Mustafa pașa a trecut la mobilizarea tuturor forțelor necesare înfrângerii statului habsburgic. Astfel, domnii Țării Românești și Moldovei, Șerban Cantacuzino (1678–1688), respectiv Gheorghe Duca (1678–1683), și principele Transilvaniei Mihail Apafi I (1661–1690) au fost obligați să participe alături de otomani la campania din Europa Centrală. Joncțiunea acestor armate s-a realizat la Eszék, pe Dunăre, la începutul lunii iunie (2–14 iunie). La 14 iulie 1683, trupele otomane au ajuns la Viena, două zile mai târziu, au început asediul asupra cetății. Oștenilor români participanți le-au revenit misiuni în spatele frontului, fiind încartiruiți într-o zonă mărginașă a Vienei (Rossau). Coaliția antiotomană a reușit să învingă armata turcească

1820 – S-a născut Iosif Naniescu

(Ioan Mihalache; n. 15/27 iulie 1818, Răzălăi, Republica Moldova – d. 26 ianuarie 1902, Iași)

Mitropolit și cărturar, membru de onoare (di 1888) al Academiei Române. În ianuarie 1835 a fost călugărit sub numele de Iosif la Mănăstirea Sfântul Spiridon din Iași. A fost egumen la Mănăstirea Sărindar din București, profesor de religie la gimnaziul „Gheorghe Lazăr” și la liceul „Matei Basarab” din Capitală, director la Seminarul Central, episcop de Argeș, mitropolit al Moldovei (1875). Aici a depus cea mai bogată activitate duhovnicească, teologică, pastorală și socială din toata viața sa, rămânând pentru urmași un exemplu viu și greu de imitat. Iosif Naniescu a fost proslăvit ca sfânt de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în 2017, cu numele Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv Mitropolitul Moldovei. Proclamarea canonizării lui a avut loc la 25 martie 2018, în Catedrala Mitropolitană din Iași. Prăznuirea sa anuală se face pe 26 ianuarie

1846 – S-a născut George Grămăticescu

(n. 15 iulie 1846, Craiova – d. 19 martie 1901)

General de brigadă. A urmat Școala Militară de Ofițeri din București, Școala Politehnică de la Paris și Școala Specială de Artilerie și Geniu de la Fontainbleau, Franța, urcănd treptele ierarhiei militare de la sublocotenent (1867) până la general de brigadă (1900). A participat la Războiul de Independență, fiind căpitanul Bateriilor 2 din Regimentul 1 Artilerie, evidențiat în a patra bătălie a Plevnei, care va duce la capitularea armatei otomane comandată de Osman-pașa. După război, a comandat succesiv Școala Specială de Artilerie și diferite regimente de artilerie, a fost ajutor al Inspectorului general al artileriei

1858 – Au fost tipărite în Moldova, primele mărci poștale, rare și originale, vestitul Cap de bour

Din dorința de a-și afirma independența față de Imperiul Otoman, Principatul Moldovei a decis emiterea unor mărci poștale pe care era prezentată stema țării – capul de bour, a căror primă emisiune cuprindea patru timbre; sunt considerate drept primele mărci poștale din România, cu cinci ani înaintea primului timbru emis de Imperiul Otoman. Prima emisiune de mărci poștale românești, intitulată Cap de bour a fost tipărită la 15 iulie 1858 și a intrat în circulație la 22 iulie la biroul poștal din Iași și la 8 august 1858 la celelalte birouri poștale moldovene, iar la 31 octombrie 1858 a fost retrasă. Emisiunea a fost realizată la tipografia Atelia Timbrului din Iași, în timpul caimacamului Nicolae Vogoride care a numit un comitet poștal și a chemat oameni instruiți din Austria. S-a folosit un model austriac, iar tipărirea s-a produs prin intermediul unei matrițe de oțel, cu o presă manuală, bucată cu bucată, într-un tiraj foarte mic, deoarece corespondența în Moldova era redusă. Mărcile poștale Cap de bour au fost emise cu valoarea nominală, de 27, 54, 81 și 108 parale. În prezent, în lume, sunt monitorizate 750 de exemplare de Cap de Bour din prima emisiune, dintre care 50 se află în România. Un timbru cu valoarea nominală de 27 de parale, emis la data de 15 iulie 1858, a fost vândut la o licitație din octombrie 2015 cu prețul de adjudecare de 26.000 de euro

1881 – S-a născut Ilie Minea

(n. 15 iulie 1883, Turcheș, Săcele, Brașov – d. 20 februarie 1943, Iași)

Profesor universitar de istorie. A urmat studii universitare la Budapesta și București, a luat doctoratul în istorie în 1907. S-a specializat la Universitatea și la Institutul de Istorie din Viena. A fost profesor secundar la Caransebeș, bibliotecar la Biblioteca Arhivelor Statului, voluntar și combatant în timpul primului război mondial, profesor la Facultatea de Istorie a Universității din Iași, Catedra de Istoria Românilor (din 1922). A fost membru al Senatului universitar din Iași, membru de onoare al Societății Numismatice Române, director al Institutului de Istorie „A.D. Xenopol” Iași. A efectuat cercetări de istorie și arheologie medievală, istorie economică, socială, culturală și militară, relații internaționale. A fost fondator al revistei Cercetări istorice din Iași (1925), precum și al Institutului de Istorie „A.D. Xenopol” (1941). Dintre scrierile sale: Lupta de la Mirăslău – și încă ceva, Principatele Române și politica orientală a împăratului Sigismund. Note istorice, Primii pârcălabi moldoveni din Chilia. O interpretare a cronicii lui Ureche, Mihail Kogălniceanu și învățământul superior din Iași

1882 – S-a născut Iuliu Moldovan

(n. 15 iulie 1882, Bogata, Mureș – d. 19 iulie 1966, Cluj)

Medic igienist, membru corespondent (din 1920) al Academiei Române. Absolvent al Facultății de Medicină din Cluj, între 1919–1947 a activat ca profesor universitar la Facultatea de Medicină din Cluj, fiind fondatorul școlii de Igienă și Sănătate publică din Cluj. La încheierea Primului Război Mondial (1920), a organizat Serviciul Sanitar și de Ocrotire din Ardeal. A fost demnitar în Consiliul Dirigent al Ardealului, membru al Comitetului Județean Cluj al PNȚ, președintele ASTRA (1932–1947), subsecretar de stat la Ministerul Muncii, Sănătății și Ocrotirilor Sociale, deputat, apoi senator, ministru al Sănătății. A făcut parte din Comitetul Central al Ligii Antirevizioniste Române, alături de Stelian Popescu, Dinu Brătianu, Silviu Dragomir, Octavian Goga și alții. A avut o activitate susținută în educarea și îmbunătățirea condițiilor de igienă a populației din Transilvania. A descoperit, izolat și utilizat terapeutic reticulina (1948). În calitate de director al ASTREI a susținut organizarea și dezvoltarea Șoimilor Carpaților – secția cultural-sportivă – și pe profesorul acestei secții, Iuliu Hațieganu. În 1947 a fost pensionat forțat, a fost arestat în mai 1950, în lotul demnitarilor, și a fost internat la Sighet fără a fi judecat pentru 24 luni. Ulterior a primit o pedeapsă majorată cu 60 luni. În timpul detenției a fost grav bolnav, dar a fost privat de tratament. Cu toate acestea a supraviețuit și a fost eliberat din penitenciar la 5 iulie 1955, fiind urmărit în continuare de securitate

1902 – S-a născut Costin D. Nenițescu

(n. 15 iulie 1902, București – d. 29 iulie 1970, Bușteni)

Chimist, profesor universitar, membru titular (din 1936) al Academiei de Științe din România, membru titular (din 1955) al Academiei Române. A început în 1920 studiul chimiei la ETH – Zurich, cu profesorii Peter Debye și Hermann Staudinger. S-a mutat în München, unde și-a terminat studiile în 1925 cu doctoratul condus de Hans Fischer, mentorul său științific. În timpul pregătirii tezei de doctorat a realizat, fără a colabora cu Fischer, o sinteză originală a indolului. S-a întors în țară, a fost profesor la Universitatea din București (1925–1935) predând cursurile de chimie organică și chimie generală. În 1928, la 26 de ani, a publicat prima ediție din cele două tratate, Chimie organică și Chimie generală. Peste 40 de generații au învățat și înca învață după aceste cărți, acum singurele cărți de specialitate în limba română care se ridică la nivel occidental, fiind și traduse în limbi străine. A fost pentru scurt timp decan al Facultății de Chimie Industrială din cadrul Politehnicii București. A fost fondatorul și promotorul unor ramuri noi ale chimiei din România și și al altor academii din străinătate (Germania, Cehoslovacia, Ungaria și Polonia). Rezultatele muncii lui Costin Nenițescu se văd în cele 262 de articole originale și 21 de brevete

1903 – S-a născut Iosif Fekete

(n. 15 iulie 1903, Hunedoara – d. 1979, Oradea)

Sculptor maghiar din România. A urmat cursurile Școlii de Belle Arte din București avîndu-i ca profesori pe: Dimitrie Paciurea, Ion Jalea la sculptură și pe Fritz Storck, Constantin Artachino și George Demetrescu Mirea la desen și pictură. A terminat sculptura în 1927. A realizat, în colaborare cu Lidia Kotzebue, Monumentul Eroilor Aerului din București; în colaborare cu arhitectul Constantin Iotzu Reliefurile portalului Ministerului de Justiție, iar monumentul Îngeri din cimitirul Belu, în colaborare cu arhitectul Octavian Mihălțean. Monumentul Horia, Cloșca și Crișan din Alba Iulia. A fost membru din 1935 al Tinerimii artistice. În 1945 s-a stabilit definitiv la Oradea, unde a realizat cea mai mare parte a lucrărilor sale

Biografie ilustrată: http://artindex.ro/2012/05/16/fekete-negrulea-iosif/

1912 – S-a născut Neculai Ghimpu

(n. 15 iulie 1912, Covurlui/Jorăști, Galați – d. 2006)

Celebru globtrotter. De mic, a mers la muncile câmpului. A terminat în 1930, Școala de Arte și Meserii de la Câmpina. În 1932 a intrat în armată, pentru trei ani, la Flotila 3 a aviației, la Galați. A lucrat la Câmpina și Ploiești, în domeniul petrolier la ASTRA, apoi s-a mutat în București, ca administrator la ziarul Curentul. Din nou în armată, ca șef al Grupului de Răspândiri (spălătorie, aprovizionare etc.); în perioada războiului a construit cazemate pe aliniamentul de apărare împotriva rușilor. Prin anii ‘60 a ajuns în Mangalia, tot cu Grupul de Răspândire, în funcția de administrator și felcer la șantierul de construcții. În 1933, la indemnul lui Dem Ionescu-Crânguri, redactorul-șef al revistei România pitorească, a plecat pe jos în Turul României Mari, pe traseul de frontieră. Era membru al Uniunii Federațiilor Sportive și al clubului Sparta, unde a practicat fotbalul. S-a întors acasă după 6 luni și a primit de la revistă un premiu de 15.000 de lei. În 1974 a ieșit la pensie și a plecat să se antreneze la pas prin Europa. A trecut prin 125 de orașe, din 10 țări. A urmat ocolul Pământului (din 11 noiembrie 1976), în 3 ani și 13 zile, vizitând în această perioadă 62 de țări. A reușit această performanță fără să cunoască limbi străine și fără sprijin financiar din partea statului. S-a întors la 24 noiembrie 1979, dar pe aeroportul Otopeni nu l-a așteptat nimeni…

1936 – A apărut, la București, săptămânalul Cuget clar (Noul Sămănător)

 

Revistă de direcție literară, artistică și culturală, cu apariție săptămânală, sub conducerea lui Nicolae Iorga, tipărită între 15 iulie 1936–17 noiembrie 1940 de Editura Datina Românească din Vălenii de Munte. Au colaborat: Elena Farago, George Tutoveanu, Aron Cotruș, Grigore Sălceanu, Ion Agârbiceanu și alții

1936 – S-a nascut Ileana Hogea-Velișcu

(n. 15 iulie 1936, Sudiți, Ialomița)

Sinolog, profesor universitar, traducătoare de literatură chineză veche și modernă și scriitoare. A urmat Universitatea din București, Facultatea de Filologie, Secția de limba rusă, apoi, ca bursieră a statului român, în Republica Populară Chineză s-a specializat în limba chineză. În 1976, a obținut titlul de doctor în filologie cu teza de literatură universală și comparată: Receptarea literaturii chineze în România. A predat limba chineză la Universitatea din București, ca profesor titular, a fost profesor la Universitatea Hyperion, unde a înființat Catedra de Limba chineză, pe care a susținut-o ca unic profesor, acoperind toate disciplinele de studiu, la Facultatea de limbi și literaturi străine, Universitatea „Spiru Haret” și la Universitatea creștină „Dimitrie Cantemir”. A tradus din literatura chineză și a scris studii, monografii, dicționare: Literatura chineză veche, Dicționar de literatură chineză clasică și modernă, Formare și transformare în arta spectacolului chinez, Limba chineză pentru români

1941 – Luptele Armatei Române pentru eliberarea Basarabiei și nordului Bucovinei de sub ocupația sovietică –

Corpul 5 a reușit să iasă din capul de pod și să avanseze. Bătălia de la Fălciu/Țiganca se terminase. Pierderile suferite de cele două divizii erau foarte mari: 2.473 de către Divizia de Gardă și 6.222 de către Divizia 21 Infanterie. În total, au fost acordate pentru faptele din această bătălie 17 Ordine „Mihai Viteazul” clasa a III-a, din care 6 post-mortem. Ofițerul cel mai înalt în grad decorat a fost generalul de divizie Nicolae Dăscălescu. Se zice că Ion Antonescu și-ar fi scos de pe piept propria decorație „Mihai Viteazul”, primită în timpul primului Război Mondial, și i-ar fi conferit-o generalului, în timpul unei inspecții. De asemenea steagul Diviziei 21 Infanterie a fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul” clasa a III-a. Divizia 14 Infanterie a fost în continuare atacată pe Răut de infanteria sprijinită de tancuri, dar a respins fiecare asalt, iar în timpul nopții a reușit să ocupe Cota 166, în urma unui atac la baionetă dat de Detașamentul Lt. col. Calotescu. În sectorul Corpului 54 german, care acționa la nord de Chișinău, Diviziile 5 Infanterie română și 50 Infanterie germană au respins ariergărzile sovietice din fața lor și au intrat în Orhei. Divizia 1 Blindată a înaintat apoi pe șoseaua Orhei–Chișinău până la numai 8 km de capitala Basarabiei. La Corpul 3, Divizia 35 Infanterie Rezervă a fost scoasă din prima linie și peste puțin timp a fost desființată. În aceeași zi, Corpul 5 a trecut și el la ofensivă, urmărind inamicul aflat în retragere

1943 – S-a născut Dorin Teodorescu

(n. 15 iulie 1943, Timișoara – d. 26 martie 1999, București)

Tenor, pedagog. Primul spectacol văzut a fost Rigoletto, din care a învățat repede ariile tenorului, reproducându-le la petrecerile familiei, acompaniat la pian de mama sa. Student la Institutului Politehnic Timișoara, Facultatea de Construcții, cânta muzică ușoară și îi imita pe: Vico Toriani, Claudio Villa, Tino Rossi. A studiat la Școala Populară de Artă, la cursurile de canto ale soților Fenia și Traian Nicolau. A fost descoperit de rectorul Conservatorului bucureștean, Victor Giuleanu, care l-a convins să vină la București și să se alăture clasei de canto a baritonului Petre Ștefănescu-Goangă. După susținerea rolului Alfredo din Traviata, pe scena studențescă, s-a întors la Opera din Timișoara, a debutat în rolul Morales din Carmen de Bizet. După un an de roluri mici, renumitul solist și regizor Ion Dacian l-a convins să revină în capitală, la Teatrul de Operetă, pe scena căruia a rămas până în final. În paralel, a fost profesor de canto al Universității de Muzică din București, a devenit director al Teatrului de Operetă din București

José Padilla Sánchez – Valencia Dorin Teodorescu

1946 – Legea nr. 560/15 iulie 1946 pentru alegerea Adunării Deputaților

A fost promulgată prin Decretul Regal nr. 2.219/1946 și publicată în M.O. în aceeași zi. Au fost stabilite condițiile de votare și de depunere a candidaturii. S-a introdus sistemul unicameral, anulându-se totodată prerogativa regelui de a dizolva parlamentul. A apărut și o nouă categorie fără drept de vot – nedemnii (criminalii de război, primarii și prefecții guvernului Antonescu, legionarii, voluntarii în războiul antisovietic), ceea ce a permis o multitudine de abuzuri. Partidele istorice au protestat împotriva legii electorale, întrezărind posibila fraudare a alegerilor

1947 – Represiunea regimului comunist după Afacerea Tămădău

Sub acuzația că sunt „implicați într-o acțiune de răsturnare a regimului existent în România”, Parlamentul hotărăște ridicarea imunității parlamentare unui număr de 6 deputați țărăniști, Iuliu Maniu, Aurel Leucuția, Emil Ghilezan, Vasile Serdici, Ilie Lazăr și Gr. Niculescu-Buzești, care sunt arestați, iar presa PNȚ, în frunte cu oficiosul Dreptatea, a fost interzisă

1947 – A fost pusă în circulație bancnota de 5 milioane de lei

A fost bancnota cu cea mai mare valoare nominală din istoria numismaticii românești. A fost tipărită exclusiv de Serviciul Fabricarea Biletelor și a fost pusă în circulație exact cu o lună înainte de realizarea reformei monetare. Presa timpului specifica faptul că erau puse în circulație în număr limitat, urmând a fi întrebuințate de întreprinderile care au de manipulat valori de o importanță excepțională și care sunt obligate să utilizeze un stoc realmente mare de bancnote

1948 – S-a născut Nicolae Dabija

(n. 15 iulie 1948, Codreni, raionul Cimișlia, RSS Moldovenească)

Scriitor, istoric literar și om politic din Republica Moldova, membru de onoare (din 2003) al Academiei Române și membru corespondent (din 2012) al Academiei de Științe a Moldovei. În anul 1966 a fost înmatriculat la facultatea de Ziaristică a Universității de Stat din Moldova. În anul III a fost exmatriculat pentru activitate proromânească și antisovietică, fiind restabilit peste un an, în 1970, la Facultatea de Filologie. În 1972 a absolvit universitatea. În calitate de redactor șef al săptămânalului Literatura și Arta editat de Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova, a avut un rol important în lupta de renaștere națională din Republica Moldova de la sfârșitul anilor ’80. A fost membru al Grupului de Inițiativă de creare și membru al Sfatului Frontului Popular din Moldova, deputat, copreședinte al Congresului Intelectualității din Republica Moldova, reprezentant al Parlamentului Republcii Moldova în Adunarea Parlamentară a Țărilor din Bazinul Mării Negre. Din opera sa: Ochiul al treilea, Zugravul anonim, Aripă sub cămașă, Dreptul la eroare, Oul de piatră, Icoană spartă, Basarabia, Însemnări de pe front, Basarabia, țara de la răspântii, Bezna vine de la Răsărit, De ce limba noastră e română, Desțărați, Tăceri tălmăcite-n cuvinte, Reparatorul de vise

1953 – S-a născut Natașa Raab

(Natașa Rab – Guțul; n. 15 iulie 1953, Huedin, Cluj)

Actriță de teatru și film. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București (1988), la clasa profesorului Mircea Albulescu. În perioada studenției, a studiat canto cu Stela Simonetti și a interpretat jazz pe scena Casei de Cultură a Studenților și a Casei Armatei din Cluj și muzică populară la ansamblul Mărțișorul, a fost și manechin la Centrul de Creație UCECOM. A jucat, tot atunci, pe scena Teatrului Național din Cluj. După absolvirea facultății, a devenit actriță la Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova, de-a lungul anilor colaborând și cu Teatrul Odeon din București și Teatrul Național din Cluj. A jucat în spectacole ca: Vărul Shakespeare, Unchiul Vanea, Ubu Rex cu scene din Macbeth, Hamlet, Romeo și Julieta, Ferma animalelor, …Escu, O masă pe cinste de G. Astalos, Nașterea de C. Voiculescu, Omul cu mârțoaga de Gheorghe Ciprian, etc. În 1990 a fost distinsă cu premiul UNITER. A jucat în filme (Vis de ianuarie, Adela, Martori dispăruți, Somnul insulei, Păcală se întoarce, Din dragoste cu cele mai bune intenții, Poziția copilului), fiind nominalizată la Premiul Gopo pentru cea mai bună actriță în rol principal, ca urmare a interpretării rolului principal din filmul Din dragoste cu cele mai bune intenții (2011)

Din dragoste cu cele mai bune intenții (2011)

1958 – A apărut, la București, sub conducerea lui Mihai Beniuc, revista Luceafărul

Luceafărul a fost organul de presă al Uniunii Scriitorilor din România, revistă bilunară care a apărut în 15 iulie 1958, la București, o continuatoare a publicației Tânărul scriitor. În etapa de concept, acesteia i s-a spus Miorița. În anii 1970–1980 revista devenise „un organ de propagandă naționalist-comunistă”,[Mircea Dinescu, Alex. Ștefănescu, România Literară] fiind văzută din exteriorul României ca fiind de extremă dreaptă

1962 – Reprezentativa feminină de handbal a României a devenit pentru prima dată campioană mondială în 7

Echipa României a cucerit titlul suprem la cea de-a doua ediție a Campionatului Mondial de handbal feminin, desfășurat în România, între 7–15 iulie, după ce a învins în finală Danemarca cu scorul de 8-5, devenind pentru prima dată campioană mondială

1973 – S-a născut Theodor Paleologu

(n. 15 iulie 1973, București)

Eseist, profesor, diplomat și om politic. A studiat la Sorbona și la École Normale Supérieure, în Franța. În 2001, a obținut doctoratul în științe politice la École des Hautes Études en Sciences Sociales și de la Universitatea Ludwig Maximilian din München. A fost lector la Colegiul din Boston, apoi profesor asistent și director al școlii de vară la Colegiul European de Arte Liberale de la Berlin, post-doctoral fellow la Universitatea Notre-Dame, Institutul Erasmus și la Universitatea Harvard, fiind și profesor invitat la Deep Springs College în Statele Unite ale Americii. A fost deputat, ministru al culturii, ambasador al României în Danemarca și Islanda. Volume publicate: Joseph de Maistre sau bunul simț ca paradox, De la Karl Marx la stenograme, Era supărăcioșilor

1992 – Au fost stabilite relații diplomatice între România și Kazahstan

România a recunoscut independența de stat a Republicii Kazahstan la 17 decembrie 1991, la o zi după proclamarea acesteia. La 15 iulie 1992, cele două state au stabilit relații diplomatice

1992 – Prima ședință a Consiliului Național al Audiovizualului

Prima întâlnire în formație completă a celor 11 membri; consiliul a fost găzduit temporar în clădirea Senatului României. La 16 iulie 1992, în cadrul ședinței de constituire, a fost ales ca președinte CNA, prin vot secret domnul prof. univ. dr. Titus Raveica

1994 – Instituirea Medaliei Crucea Comemorativă a celui de-al Doilea Război Mondial, 1941–1945

A fost înființată prin Legea nr. 68/15 iulie 1994, în vigoare de la 10 august

 

 

1997 – A încetat din viață Vladimir Frimu (n. 1900 – d. 15 iulie 1997)

Pictor și grafician, avocat, ofițer, profesor la Ploiești și București

Biografie ilustrată: http://artindex.ro/2012/05/16/frimu-vladimir/

2003 – A luat naștere proiectul ro.wp, versiunea românească a proiectului Wikipedia

Versiunile inițiale ale paginii principale și ale primelor articole au fost scrise pe 12 iulie 2003. În 15 iulie Bogdan Stăncescu (cu numele de utilizator Gutza) a primit statutul de administrator și a început să traducă interfața din limba engleză. Tot el a făcut primele eforturi de atragere a contribuitorilor, adresându-se prin e-mail mai multor universități și Academiei Române. Aceste demersuri au fost curând remarcate de presă și au avut ca urmare publicarea unor articole de prezentare a Wikipediei

 

#Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei

0 comentarii la „15 Iulie în istoria Românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: