Istoria României România frumoasă

16 Iulie în istoria Românilor

Foto: Bistrița


1264 – Prima mențiune documentară a orașului Bistrița

În regiune s-au stabilit flamanzi, valoni, saxoni, bavarezi, cunoscuți ulterior sub numele de sași; au primit o serie de drepturi și libertăți din partea coroanei maghiare, care le-au conferit un statut social și economic privilegiat, proces care s-a petrecut după mijlocul secolului al XII-lea. Prima mențiune a localității datează din 16 iulie 1241, când codicele Mănăstirii Echternach, care menționează între așezările distruse de către mongoli și oppidum Nosa numele dat de către coloniști așezării întemeiate pe malul râului Bistrița. Ulterior s-a generalizat numele preluat de la localnici, Bistrița (Bistritz, Bezterce, Bystriche)

1479 – Voievodul Moldovei, Ștefan cel Mare, a încheiat construirea cetății Chilia Nouă

Pentru îmbunătățirea sistemului de apărare, în vara lui 1479 (22 iunie–16 iulie), Ștefan cel Mare a reconstruit Cetatea Chilia pe malul stîng al Dunării (Cetatea Chilia Nouă). „Vă leato 6987 [1479] iunie 22 au început Ștefan-Vodă a zidi cetatea Chiliei și au sfârșit-o într-același an, iulie 16”. La lucrări au participat 8000 de zidari și 17.000 de ajutoare. Cetatea era înconjurată cu un șanț alimentat direct din apele Dunării care transforma cetatea într-o insulă. În cetate se afla o garnizoană militară în frunte cu doi pîrcălabi numiți de către domnitor. Unul din pîrcălabi conducea și o mică flotă militară, creată pe timpul lui Ștefan cel Mare

1653 – Bătălia de la Sârca

Luptă între armata domnitorului Moldovei, Vasile Lupu și a lui Gheorghe Ștefan, pretendentul la tron. Pe 11 iulie armata pretendentului, Gheorghe Ștefan, întărită cu 1000 de cavaleri transilvăneni, a trecut Siretul și s-a îndreptat spre nord-est. Domnitorul Moldovei, Vasile Lupu, în fruntea unei oști de 4.000 ostași (miliții din Moldova, greci din Iași, seimeni și cazaci) a marșǎluit spre inamic. Lupta a avut loc 16 iulie 1653 în apropiere de satul Sârca, 55 km est de Iași. Vasile Lupu a fost învins de Gheorghe Ștefan, retrăgându-se peste Nistru, în Smila (Hatmanatul Căzăcesc)

1859 – S-a născut Titus Cerne

(n. 16 iulie 1859, Iași – d. 19 octombrie 1910, Iași)

Muzicolog, compozitor, lexicograf și dirijor de cor, creatorul organologiei muzicale clasice românești. A fost Profesor de muzică la Seminarul „Veniamin Costache”, profesor de armonie la Conservatorul din Iași. Dirijor al Corului Seminarului „Veniamin Costache” și al corului Bisericii Sf. Spiridon din Iași, fondator al revistei Arta. În 1890 a fost ales membru al Accademia Filarmonica din Bologna. A compus muzică vocal-simfonică: Esther; muzică simfonică: Uvertura pentru orchestră; muzică instrumentală pentru pian: Cîntece populare; muzică corală: Doina; muzică vocală: Infinitul. A scris lucrări de lexicografie și organologie muzicală: Instrumentele muzicale populare, Dicționar de muzică; lucrări didactice: Conspect de definițiuni și regule de armonie, prelucrat după cursul Conservatorului din Iași

1863 – S-a născut Ștefan Șoldănescu

(n. 16 iulie 1863, Fălticeni – d. 22 noiembrie 1899, Iași)

Pictor. A studiat la Școala de arte frumoase din Iași cu Gheorghe Panaiteanu-Bardasare și Emanoil Panaiteanu-Bardasare (1879–1884), apoi la München (1891–1895). A fost pedagog la liceul Național din Iași, iar după absolvirea școlii, a obținut prin concurs, numirea ca profesor de desen și caligrafie la această prestigioasă instituție de învățământ, pe care a slujit-o toată viața. Excelent pedagog, în 1894 a devenit profesor la Catedra de pictură a Școlii de arte frumoase, unde a rămas până la moarte. A lucrat în ulei și cretă neagră portrete, capete de expresie: Portret de bătrână, Un băiat italian, Portret de bătrân țăran, Portretul lui Alexandru Suțu Voievod ș.a., în spiritul școlii müncheneze, apreciat în epocă, nuduri, peisaje etc. dar și ilustrații de carte: Acte și fragmente cu privire la istoria românilor de Nicolae Iorga, Metodă nouă de scriere și citire pentru uzul clasei I primare de Ion Creangă

1872 – S-a născut Dimitrie Anghel

(n. 16 iulie 1872, Cornești, Miroslava, Iași – d. 13 noiembrie 1914, Iași)

Poet și prozator, reprezentant al simbolismului românesc. A călătorit în Italia și Franța, unde a studiat literatura la Sorbona, Elveția și Spania, revenind în țară în 1902. A fost funcționar în Dobrogea, referent la Casa Școalelor și inspector al Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice. A debutat cu poezii în revista Contemporanul (1890), colaborând apoi, cu poezie și publicistică, la revistele: Adevărul, Adevărul literar și artistic, Lumea nouă, Literatură și artă română, Pagini literare, Viața românească, etc. A editat revista Cumpăna, împreună cu Mihail Sadoveanu, Ștefan Octavian Iosif și Ilarie Chendi (1909–1910). A debutat editorial cu Traduceri din Paul Verlaine în 1903. În 1905 a publicat volumul de versuri În grădină, urmat, în 1909, de Fantazii. Între timp au apărut operele scrise de Dimitrie Anghel în colaborare cu Ștefan O. Iosif: Legenda funigeilor (poem dramatic), Cometa (comedie), Caleidoscopul lui A. Mirea, Carmen saeculare (poem istoric), Cireșul lui Lucullus (proză). A mai scris și alte volume de proză, dintre care: Povestea celor necăjiți, Fantome, Oglinda fermecată, Triumful vieții, Steluța

1872 – S-a născut Vasile Gheorghiu

(n. 16/28 iulie 1872, Câmpulung, Austro-Ungaria – d. 29 noiembrie 1959, Cut, Neamț)

Profesor teolog, membru de onoare (din 1938) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Teologie de la Universitatea din Cernăuți (1890–1894); absolvind cu rezultate excepționale, și-a desăvârșit cultura teologică, obținând doctoratul (1897). A devenit profesor suplinitor la catedra de Studiu biblic și Exegeza Noului Testament la Universitatea din Cernăuți, apoi, timp de trei ani, s-a specializat la universitățile din Viena, Bon, Breslau și Leipzig. A revenit la Facultatea de Teologie din Cernăuți, la catedra de Studiu biblic și Exegeza Noului Testament, devenind profesor agregat, apoi titularul catedrei, în urma acordării titlului de profesor universitar până în 1938, când este trecut în rândul profesorilor onorari. Decan în trei rânduri al Facultății de Teologie din Cernăuți, a format ca profesor 37 de generații de teologi români. În 1948, datorită posturii clericale și a originii bucovinene, incomode regimului comunist, i s-a ridicat titlul de membru de onoare al Academiei Române, iar din 1950 i s-a suspendat pensia, la fel întregii familii

1888 – S-a născut Virgil Potârcă

(n. 16 iulie 1888, Plenița, Dolj – d. 6 iunie 1954, închisoarea Sighet)

Avocat, politician, fruntaș țărănist, ministru. A urmat Facultatea de Drept din București și Facultatea de Litere la Paris, pe care a absolvit-o în 1914. Pentru o scurtă perioadă de timp a practicat avocatura la Craiova, după care a participat la Războiul pentru Întregirea Neamului. După terminarea acestuia a intrat în politică, în Partidul Poporului, apoi în Partidul Național Țărănesc, al cărui membru fruntaș a devenit. A fost președintele organizației Dolj a PNȚ (1927–1937), președinte al Uniunii Camerelor Agricole din România și s-a specializat în domeniul agriculturii. Intrat în Parlament, el a făcut parte din toate legislaturile interbelice de după 1920, fiind și membru în Delegația Permanentă a PNȚ. A îndeplinit numeroase funcții în stat, în special în domeniul agriculturii. A fost arestat în iulie 1947 și condamnat politic la închisoare. În 1950 a fost dus la închisoarea de la Sighetu Marmației în același lot cu Constantin Argetoianu, unde nu a rezistat regimului concentraționar decât 4 ani, decedând la vârsta de 66 de ani

1894 – A doua interdicție a Partidului Național Român

Guvernatorul ungar a interzis activitatea PNR (16/28 iulie), invocând drept pretext lipsa unui statut și existența unor legături cu elemente din străinătate

1894 – S-a născut Alexandru Froda

(n. 16 iulie 1894, București – d. 7 octombrie 1973, București)

Matematician. A absolvit Școala de Poduri și Șosele, devenind inginer contructor, iar în 1927 a obținut și licența în matematică. A fost profesor de mecanică rațională la Școala Specială de Ofițeri de Aviație din București, inginer șef în Corpul Tehnic. În 1929 a obținut doctoratul în matematică la Sorbona. Dinn 1932 a fost statistician expert la o societate de asigurare, apoi subdirector al acestei societăți, profesor de economie la Școala de Statistică, pendinte de Ministerul Muncii. Fiind evreu, în perioada 1940–1944, a fost eliminat din învățământ din motive politico-rasiale. După 1944 a fost numit conferențiar al Universității din București și a predat: matematici generale, algebră superioară, mecanică rațională, cursuri speciale teoria mulțimilor și teoria funcțiilor. A adus contribuții importante în analiză matematică, algebră, teoria numerelor, mecanică rațională. În 1954 a devenit doctor docent, colaborator științific al Institutului de Matematică al Academiei, iar din 1956 șef de sector al acestui Institut și președinte al Societății Române de Matematică. Din scrierile sale: Asupra fundamentelor mecanicii mișcărilor realizabile ale punctului material, Algebră superioară, Concepte fundamentale ale algebrei superioare, Introducere în algebra modernă, Eroare și paradox în matematică

1898 – Vizita oficială la Petersburg, a lui Carol I, regele României

A fost prima vizită, după cucerirea independenței, a unui șef de stat român în Rusia (16/28 iulie –24 iulie/5 august). La 13 iulie, Regele Carol I, însoțit de Prințul moștenitor Ferdinand, de primul ministru Dimitrie Alexandru Sturdza și o suită compusă mai ales din militari, a plecat din Sinaia spre Varșovia, prima oprire programată după trecerea graniței, unde avea să poposească o zi. Aici a fost întâmpinat de Prințul Imeritinski, guvernator al Varșoviei. După aceea, suita regală s-a îndreptat spre Vilnius și Peterhof, în această ultimă locație fiind întâmpinat cu căldură la gară de Țarul Nicolae al II-lea, Marele Duce Mihail și alte oficialități. Regele Carol I și Prințul moștenitor au să asistat la trecerea în revistă a trupelor, la Tzarskoe-Selo, unde s-au rostit și câteva discursuri. Regele României a susținut un discurs care n-a trecut neobservat, afirmând: „Armata mea a fost mândră să lupte alături de o armată ce posedă cele mai înalte calități militare; ea n-a uitat niciodată con-fraternitatea de arme și se asociază cu toate sentimentele mele, precum și urărilor călduroase ce fac pentru viteaza armată imperială, pentru iluștrii săi șefi și mai înainte de toate pentru prețioasa sănătate și o lungă și glorioasă domnie a Majestății Voastre”. Următoarea destinație era Moscova, unde a ajuns la 20 iulie, întâmpinat fiind de Marele Duce Sergiu. Aici Carol I a vizitat Kremlinul și a avut o întrevedere cu Mitropolitul Paladie. Ultima destinație a delegației regale a fost Kievul (24 iulie), unde s-a întâlnit cu generalul Dragomirov, după care a urmat reîntoarcerea în țară.

Mai multhttp://proest1.wixsite.com/proest/single-post/2015/07/03/Vizita-Regelui-Carol-I-al-Rom%C3%A2niei-%C3%AEn-Rusia-iulie-1898-%C8%99i-%C3%AEmbun%C4%83t%C4%83%C8%9Birea-rela%C8%9Biilor-rom%C3%A2noruse

1902 – S-a născut Gheorghe Călugăreanu

(n. 16 iulie 1902, Iași – d. 15 noiembrie 1976, Cluj-Napoca)

Matematician, membru corespondent (din 1935) al Academiei de Științe din România, membru titular (din 1963) al Academiei Române. A urmat între 1921–1924, cursurile facultății de științe la secția de matematică și fizică a Universității din Cluj, încă student fiind preparator la Institutul de fizică teoretică și aplicată al Universității din Cluj. În 1924 a absolvit, cu diploma de licență tratând despre ecuații integrale, unul dintre cele mai moderne capitole ale matematicii din acea vreme. A plecat la Paris, ca bursier al statului, frecventând cursurile unora dintre cei mai mari matematicieni ai epocii (Émile Picard, Jacques Hadamard, Élie Cartan, Paul Montel, Arnaud Denjoy și Gaston Julia). A primit certificatul de licență în științe la Sorbona, iar în anul 1928 a susținut doctoratul în științele matematice la aceiași universitate, cu teza 1. Sur les fonctions polygenes d’une variable complexe; 2. Equations integrales a limites fixes, (conducǎtor Émile Picard), care aduce contribuții importante la studiul funcțiilor poligene inițiat de marele matematician roman Dimitrie Pompeiu. Reîntors în țară, a fost asistent, conferențiar și profesor, fiind unul dintre cei mai prețuiți profesori ai universității clujene, consolidând o școală prestigioasǎ de teoria funcțiilor și topologie

1920 – Acordul de la Spa (Belgia)

Acordul reprezintă punctul final al conferinței privind reparațiile datorate de Germania puterilor învingătoare din Primul Război Mondial (5–16 iulie). S-a ajuns la un acord, în prezența unei delegații germane, prin care erau repartizate sumele pe care Berlinul trebuia să le plătească Puterilor Aliate cu titlu de reparații. Din nou s-a facut simțită discriminarea dintre marile puteri si statele considerate cu interese limitate, României, de exemplu, fiindu-i repartizată o cotă de 1% din totalul reparațiilor germane și 10,55 % din cele orientale (de la Ungaria, Austria și Bulgaria)

1921 – S-a înființat Institutul de seruri și vaccinuri „Dr. Ion Cantacuzino” din București

A fost înființat la 16 iulie 1921, prin Marele Decret al regelui Ferdinand I. Nou-înființatul Institut de Seruri și Vaccinuri a primit numele fondatorului său, Prof. Dr. Ion Cantacuzino, care a fost și primul director. A fost al doilea institut de acest fel din lume, primul fiind Institutul „Pasteur“ de la Paris

1933 – S-a născut Gheorghe Cozorici

(n. 16 iulie 1933, Arbore, Suceava – d. 18 decembrie 1993, București)

Cunoscut actor de teatru și film. A urmat Institutul de artă dramatică din București obținând diploma de absolvire în 1956. Inițial, a lucrat la Teatrul Național din București, pe scena căruia a evoluat pînă la sfîrșitul vieții, dar și la Craiova, unde, la vârsta de numai 24 de ani, i s-a încredințat dificilul rol al lui Hamlet (1957), cel dintîi Hamlet românesc din epoca postbelică. Într-o carieră artistică de peste trei decenii, a interpretat roluri de mare succes, în piese românești și străine: Bărbierul din Sevillia de Beaumarchais, Titanic vals de Tudor Mușatescu, Becket de Jean Anouilh, Danton de Camil Petrescu, Tinerețea lui Moromete de Marin Preda și multe altele; ultimul său rol a fost Firs din piesa Livada cu vișini de Cehov. În 1962 s-a lansat în cinematografie jucând în Partea ta de vină. Gheorghe Cozorici a fost cel care l-a reînviat pe Ștefan cel Mare printr-o interpretare monumentală în filmul Ștefan cel Mare (regia Mircea Drăgan). Pădurea spânzuraților (regia Liviu Ciulei), Gioconda fără surâs (regia Malvina Urșianu), Moartea unui artist (regia Horia Popescu), Capcana mercenarilor, Ciuleandra (regia Sergiu Nicolaescu) sunt doar câteva dintre peliculele în care și-a lăsat amprenta. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice

Ciuleandra

1936 – S-a născut Sergiu Adam

(n. 16 iulie 1936, Cosmești, Galați – d. 26 februarie 2015, București)

Poet, prozator și traducător. A studiat la Facultatea de Filologie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, susținându-și licența în 1958. Un timp a fost profesor, apoi metodist și bibliotecar la Bacău, redactor la revista Ateneu, ulterior redactor-șef. A debutat cu volumul Țara de lut sau Scrisorile blândului și însinguratului Sergiu Adam către mult prea iubita lui soață, Doamna Otilia, în 1971. A publicat volume de versuri: Gravuri, Peisaj cu prințesă, Scrisori din țara cocorilor albi, romane: Iarna, departe…, Chipuri și voci, Moartea avea ochii verzi și traduceri

1940 – S-a născut Tiberiu Ceia

(n. 16 iulie 1940, Timișoara)

Cântăreț de muzică populară, reprezentant al Banatului. Primele cântece le-a auzit în casa de la mama sa venită din Bihor și de la tatăl sau de la Oravița, începând să cânte de la 5 ani. A urmat Universitatea din Timișoara, Facultatea de Filologie. În 1967 a devenit profesor de limba și literatura română, a debutat oficial pe scena Operei din Timișoara și tot atunci a cântat în cadrul emisiunii de televiziune Dialog la distanță, în concursul dintre Timișoara și Iași. A câștigat, devenind oficial interpret de muzică populară. În 1978 a plecat definitiv din învățământ, a ales scena concertând alături de ansamblul Doina Oltului sub îndrumarea directorului Gheorghe Stan, urmând o serie de colaborări cu majoritatea orchestrelor din țară

Tiberiu Ceia – Bănățeanu cât îi viu

1941 – Luptele Armatei Române pentru eliberarea Basarabiei și nordului Bucovinei – Chișinău

Divizia 1 Blindată a început atacul asupra Chișinăului la ora 3:30, apropiindu-se de oraș cu Grupul Vest, comandat de col. Constantin Nistor, dinspre Ciocana Nouă și cu Grupul Est, comandat de col. Gheorghe Petrea, dinspre nord-est. Prima grupare a pătruns în oraș la ora 8:30, surprinzând trupele sovietice aflate în Chișinău. Lângă Mitropolie, Compania 3 Care de Luptă, comandată de cpt. Victor Gabrinschi, a lichidat un escadron de cavalerie și o baterie de artilerie grea. Slt. Ștefan Marinescu a ridicat drapelul românesc pe Biserică Sf. Treime. La 11:30 înaintarea celei de-a două grupări a fost oprită de trupele sovietice aflate pe Dealul Rășcanu, care au fost ulterior scoase din poziție de Batalionului 2 Care de Luptă sprijinit de toată artileria grea disponibilă. Drumul de retragere al trupelor Armatei Roșii spre Tighina era tăiată. Au mai pătruns apoi în Chișinău și Diviziile 50 și 72 Infanterie germane și până seara orașul fusese curățat de rămășițele unităților sovietice. Cealaltă unitate română a Corpului 54 german, Divizia 5 Infanterie, a continuat înaintarea spre est de la Orhei, ajungând pe aliniamentul Hârtopul Mic–Ișnovăț–Buric. A două zi a atins Nistrul. La nord, Diviziile 8, 13 și 14 Infanterie română, care erau subordonate Corpului 30 german au alcătuit Grupul de divizii Gen. Rozin (gen. de brigadă Gheorghe Rozin era comandantul Diviziei 13). Misiunea sa era de a apăra flancul drept al Corpului 30 german, în timp ce acesta forța trecerea Nistrului. Regimentul 13 Dorobanți din Divizia 14 Infanterie a dus lupte dificile cu trupe sovietice sprijinite de tancuri, în zona Gura Camencii, dar a reușit să respingă toate atacurile. În sectorul Armatei a 4-a, Corpul 3 a manevrat pe la sud Chișinăul și a ajuns pe aliniamentul Ruseștii Noi–Bardar–(est) Hîncești–(est) Orac. Corpul 5 a înaintat cu Divizia de Gardă spre Porumbești și Lărguța și cu Divizia 21 Infanterie spre Țiganca Nouă. Regimentul 11 Dorobanți a cucerit acest sat până seară, cu pierderi: 16 morți, 57 răniți și 37 dispăruți. În seara zilei de 16 iulie, orașul Chișinău, capitala Basarabiei, a fost eliberat de Armata Română

1943 – A încetat din viață Eugen Lovinescu (n. 31 octombrie 1881, Fălticeni, Suceava – d. 16 iulie 1943, București)

Critic și istoric literar, teoretician al literaturii și sociolog al culturii, memorialist, dramaturg, romancier și nuvelist, membru post-mortem al Academiei Române

1945 – S-a născut Virgil Tănase

(n. 16 iulie 1945, Galați)

Scriitor și regizor de teatru franco-român. A studiat filologia la Universitatea din București (1963–1968) și regia de teatru la Institutul de Teatru „I.L. Caragiale” (1970–1974). După ce fusese exmatriculat de la Facultatea de Litere pentru faptul că îl menționase pe Emil Cioran la o conferință a tinerilor scriitori, și după ce a lucrat ca betonist la Combinatul siderurgic din Galați, i s-a impus, pentru a fi reprimit la facultate, să ia parte la „supraveghierea informativă a legionarului grațiat Petrișor Marcel”. Dintr-un document din arhiva CNAS reiese că după ce a acceptat această condiție, Virgil Tănase nu a respectat angajamentul luat și la numai câteva luni după reprimirea lui în facultate a fost „exclus din sistemul informativ”. Continuându-și activitatea de disident, Virgil Tanase a publicat în 1977 în Franța un roman interzis în România și a dat, de la București, interviuri în presa străină criticând aspru regimul politic românesc. Ca urmare i s-a dat un pașaport pe care nu-l ceruse și i s-a impus să plece cu familia în străinătate. La începutul anului 1978, Virgil Tanase s-a stabilit în Franța unde nu a cerut azil politic, rămânînd cetățean român și după ce a obținut naționalitatea franceză. La Paris, a obținut un doctorat în sociologia și semiologia artei (1979) sub conducerea lui Roland Barthes și a desfășurat o amplă activitate de scriitor, de jurnalist și de regizor de teatru. Din 1999 el a predat Istoria civilizațiilor la Institutul International de Imagine și Sunet de la Paris. A fost, lângă Paul Goma, obiectul unei încercări de asasinare pusă la cale de către Securitate, care l-a însărcinat pe Matei Pavel Haiducu să o execute. Între 1993–1997 și 2001–2005 a fost directorul Centrului Cultural Român din Paris. A scris romane: Portrait d’homme à la faux dans un paysage marin, Apocalypse d’un adolescent de bonne famille, C’est mon affaire, La Vie mystérieuse et terrifiante d’un tueur anonyme, Ma Roumanie (Entretiens avec Blandine Teze-Delafou), Zoïa teatru: Le Paradis à l’amiable, Veneția mereu, De Crăciun după revoluție, Les Jumeaux de Goldoni, Le Complexe d’Œdipe, Une tasse de thé…, Le démon du jeu, a pus în scenă: Burghezul gentilom de Molière la Teatrul Național Iași, Il pleut, si on tuait papa-maman de Yves Navarre la Coupe-Chou Beaubourg, Soir de grève de Odile Ehret la Théâtre du Marais și Théâtre du Croq’Diamants, Le Rouge et le noir adaptare de Emmanuelle de Boysson după Stendhal la Théâtre du Lucernaire, Le Petit Prince adaptare de Virgil Tanase după Antoine de Saint-Exupéry la Comédie des Champs-Elysées, Mais n’te promène donc pas toute nue! de Georges Feydeau la Festival d’Avignon Off și Théâtre Buffon

Afacerea Tănase Documentar

1946 – A încetat din viață Dumitru Bagdasar (n. 17 decembrie 1893, Roșiești, Vaslui – d. 16 iulie 1946, București)

Medic neurochirurg, profesor la Facultatea de Medicină din București, a pus bazele școlii românești de neurochirgie, membru post-mortem ala Academiei Române

 

Ziua Rezistenței Anticomuniste din Banat

1949 – Au fost împușcați primii 5 din cei 12 lideri bănățeni ai mișcării de rezistență anticomunistă, în Pădurea Verde de la marginea Timișoarei: Petre Domoșneanu, Spiru Blănaru, Ion Tănase, Petre Pușchiță zis „Mutașcu” și Romulus Marițescu, ceilalți șapte fiind: Aurel Vernichescu, Gheorghe Popovici, Teodor Ungureanu, Gheorghe Smultea, Petre Pușchiță zis „Liber”, Nicolae Ghimboașe și Gheorghe Luminosu. După 44 de ani, în data de 16 iulie 1993, la Pădurea Verde din Timișoara, cei 12 martiri ai rezistenței armate anticomuniste din Munții Banatului au fost pentru prima oară comemorați în mod public, iar ulterior pe locul în care au fost executați, filiala Timișoara a Asociației Foștilor Deținuți Politici a înălțat un impresionant monument în amintirea lor. Din acel an, în fiecare zi de 16 iulie sunt comemorați luptătorii rezistenței armate anticomuniste din Banat

 

1961 – Atleta Iolanda Balaș a stabilit al 14-lea și ultimul record mondial la săritura în înălțime: 1,91 m

S-a întâmplat la un concurs desfășurat la Sofia (Bulgaria) și a rămas neegalat timp de zece ani. Timp de zece ani, Iolanda Balaș a înregistrat 142 de victorii consecutive, performanță înscrisă în Cartea Recordurilor, înregistrând în același timp, cele mai bune performanțe pe 150 de arene sportive ale lumii

1979 – S-a născut Marius Boloș

(n. 17 iulie 1979)

Bas, teolog, solist al Operei Naționale București. Absolvent al Universității din Oradea cu două specializări, Muzică și Teologie, a urmat cursuri de măiestrie artistică cu basul Ionel Pantea, soprana Nelly Miricioiu, mezzosoprana Viorica Cortez, soprana Mariana Nicolesco, soprana Leontina Văduva, a fost bursier al Studioului de Operă din cadrul Operei Naționale din Budapesta și a luat lecții particulare de canto cu maestrul Pompeiu Hărășteanu. A debutat pe scena Operei Naționale Române din Cluj-Napoca în opera Don Giovanni de Mozart în anul 2004. În 2007 a obținut Premiul Special al Juriului la Concursul Internațional de Canto „Hariclea Darclée” Brăila. La Opera Națională București a debutat în Rigoletto de Verdi în 2006, iar de-a lungul timpului a colaborat cu Opera Națională Română din Cluj-Napoca și Filarmonica „George Enescu” din București

Giuseppe Verdi – Messa da Requiem Filarmonica din Iași, Dirijor: Vlad Conta, Dirijorul corului: Doru Morariu, Soliști: Diana Țugiu–soprana, Liliana Mattei Ciuca–mezzo-soprana, Mihail Mihaylov–tenor, Marius Boloș–bas

 

Ziua Donatorului de Organe

1996 – A luat ființă Aociația Transplantaților din România

Organizată, începând din 2014, de către Asociația Transplantaților din România (ATR) și Agenția Națională de Transplant (ANT). Este o zi simbol pentru pacienții care trăiesc datorită darului suprem pe care l-au primit. În fiecare an, aceștia participă la slujbe de pomenire prin care aduc un omagiu donatorilor-îngeri, prin care își manifestă recunoștiința și prețuirea pentru darul primit

Mai mult: https://www.buciumul.ro/2016/07/16/ziua-rezistentei-anticomuniste-din-banat/

 

1999 – A încetat din viață Dan Sava (n. 30 noiembrie 1966, Verbița, Dolj – d. 16 iulie 1999, Olimp–Eforie, Constanța)

Comedian, membru al grupului de umor Vacanța Mare, autor de cărți de umor. Și-a pierdut viața într-un accident rutier

2005 – A încetat din viață Harald Alexandrescu (n. 7 ianuarie 1945, Anadia, Portugalia – d. 16 iulie 2005, București)

Astronom, coordonatorul Observatorului Astronomic Amiral „Vasile Urseanu” din București timp de peste două decenii

2012 – A încetat din viață Theodor „Freddy” Negrescu (n. 21 august 1931, București – d. 16 iulie 2012)

Inginer de sunet, a lucrat la Radiodifuziunea Română și timp de 39 de ani la Casa de discuri Electrecord

 

#Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei

0 comentarii la „16 Iulie în istoria Românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: