Istoria României România frumoasă

19 iulie în istoria Românilor

Foto: Primirea lui Carol I in Bulgaria Pictură de Carol Popp de Szathmary


1527 – Prima atestare documentară a localității Olănești

Actualul oraș Băile Olănești, situat în Depresiunea Olănești, la poalele Munților Căpățânii, cuprinde între hotarele sale 8 foste comune, sate și cătune, devenite azi localități componente. Cea mai veche localitate din Băile Olănești atestată documentar este Cheia, într-un hrisov din 3 mai 1502, prin care Voievodul Radu cel Mare dona Mănăstirii Govora sate, munti, mori, vii: „Și iar să le fie la Cheae a patra parte, oricât este partea lui Iuga, pentru că a dăruit-o Iuga Sfintei Mănăstiri”, a doua fiind atestată Olănești, la 19 iulie 1527, când voievodul Radu de la Afumați întărește jupanului Goran spătar și fratelui său Albul părți de moșie în Iaroslăvești „ […] și în Olănești și pretutindeni

1827 – Cel mai mare incendiu din istoria Iașiului

Devastatorul incendiu a distrus aproape jumătate din oraș – locuințele de pe Ulița Mare și Curtea Domnească au cazut prada flăcărilor. Prințul Nicolae Șuțu povestește în memoriile sale: „Stând dinaintea unei ferești, zării o lungă și groasă coloană de fum ce se ridica după un deal […] Ardea în Iași […] Toată Ulița Mare, începând de la clădirile unde se află acum Academia și până la Curtea Domnească, era cuprinsă într-o flacără întreagă”. La rândul său, consulul Franței nota: „Nu se văd decât oameni disperați ce plâng pe locul unde și-au pierdut averea sau părinții și prietenii”. „La 1827, iulie în 19, au fost focul cel mare în care s-au topit ispisoace și acte vechi ale pământului, aflătoare în arhiva Vistieriei și a Divanului, ce se ținea de condicarul Curții sau izbașa“, a scris mai târziu cronicarul Manolache Drăghici…

1848 – Revoluția de la 1848 în Țările Române

Conform înțelegerii ruso-turce, rușii au invadat Moldova iar turcii au pătruns în Țara Românească. Ministerul de Externe al Rusiei, printr-o notă diplomatică blama tendințele românilor de a se uni într-un stat daco-român independent. Dezavuarea a constat în intervenția armată în Moldova – prin ocuparea orașului Iași – și apoi în Țara Românească – prin trecerea Milcovului. Guvernul revoluționar a trimis o delegație la cartierul general al comandantului trupelor turce, Soliman Pașa, din Giurgiu, asigurându-l de relațiile cordiale ale guvernului revoluționar față de turci

1849 – Bătălia de la Albești (Bătălia de la Sighișoara)

A fost o luptă majoră din cadrul Revoluției Maghiare de la 1848–1849, între Armata Revoluționară Maghiară, susținută de un grup de voluntari polonezi sub comanda generalului Józef Bem și Corpul V al Armatei Ruse comandat de generalul Alexander von Lüders, sprijinit de câteva unități austriece conduse de generalul Eduard Clam-Gallas (19/31 iulie). Bătălia a fost câștigată de către armata ruso-austriacă și se presupune că poetul și eroul național maghiar Sándor Petőfi ar fi murit pe câmpul de luptă, deși trupul său nu a fost niciodată găsit

1852 – S-a născut Grigore Crăiniceanu

(n. 19 iulie 1852, București – d. 1 octombrie 1935, București)

General al Armatei Române și politician, membru titular al Academiei Române. A participat la Războiul de independență și la Primul război mondial (de reîntregire națională), a fost Ministru de Război în guvernul Ion I.C. Brătianu, comandant al Armatei a II-a. În calitate de om de cultură, a fondat Revista armatei (1883) și Cercul publicațiunilor militare (1889)

1860 – S-a născut Dimitrie Popovici-Bayreuth

(n. 19 iulie 1860, Iași – d. 6 aprilie 1927, Cluj)

Bariton, una din cele mai complexe, mai pasionante figuri de artiști lirici români, dotat cu o voce frumoasă și puternică, cu un remarcabil simț muzical și dramatic. A urmat școala primară la Iași, cu Ion Creangă ca învățător, prinzând gustul muzicii de operă pe când era în liceu. A studiat la Conservatorul de muzică și declamație din București, continuând cu specializarea în Italia, apoi în Austria, la Viena. A fost solist al Operelor din Praga, Viena, Bayreuth, Munchen, Hamburg, devenind un interpret de seamă al operelor lui Wagner. În turneu prin 32 de orașe ale Americii (1895–1896), invitat pe scenele importante europene, la Berlin, Stuttgart, Barcelona, Madrid, Palermo, Praga, în turneu la Petersburg și Moscova (1897–1898), faima lui Dimitrie Popovici-Bayreuth avea să atingă apogeul în ultimii ani ai secolului al XIX-lea. A condus Conservatorul de Muzică din București și a fost directorul Operei Române din Cluj

1874 – S-a născut Constantin Levaditi

(n. 19 iulie/1 august 1874, Galați – d. 5 septembrie 1953, București)

Inframicrobiolog român naturalizat în Franța, membru de onoare (din 1926) al Academiei Române. A urmat Facultatea de medicină din București, unde l-a avut îndrumător pe celebrul Victor Babeș; specializarea a făcut-o la Paris, la Laboratorul de Patologie Generală și Experimentală și Institutul „Pasteur” și apoi la Frankfurt-am-Main, la Institutul de Terapie Experimentală. În 1902 a obținut doctoratul în medicină al Facultății din Paris, și și-a continuat cercetările la Institutul „Pasteur” și la Institutul „Fournier”, fiind unul dintre cei mai apreciați cercetători de acolo. A efectuat cercetări originale în domeniul poliomielitei și encefalitei; a fost unul din fondatorii virusologiei pe plan mondial, membru al Academiei franceze de medicină și colaborator științific la Institutul „Pasteur” din Paris. A revenit în țară în 1919 (la vârsta de 45 de ani, în plină carieră de cercetător), pentru a preda la facultățile de medicină, dar Iașiul și Bucureștiul l-au respins, iar Clujul l-a declarat „indezirabil”, după ce savantul criticase dur sistemul sanitar românesc, clasa politică și, în general, grija statului față de starea socială a poporului. „Nu este de acceptat ca zone întinse din teritoriul țării să fie lipsite cu desăvârșire de medici și de spitale, pentru că toate guvernele așteaptă să se ocupe de sănătatea nației străinii și oamenii cu stare. Nu este de acceptat nici ca românii fără stare materială să fie lăsați să moară pentru că nu au cu ce plăti doctorii și doctoriile”, scria Levaditi despre „bolile morale ale românilor”, în anul 1926, rememorând încercarea lui de a se întoarce în România… Este considerat decanul incontestabil al școlii franceze de bacteriologie, iar ultimii săi ani au coincis cu studii importante asupra antibioticelor: penicilină, streptomicină, bacitracină, subtilin, polymyxin, aureomycin, cloramfenicol. Savantul român este considerat unul dintre fondatorii virusologiei, imunologiei și inframicrobiologiei moderne, studiile sale asupra sifilisului, poliomielitei, encefalitei, rabiei sau chimioterapiei fiind printre cele mai valoroase la nivel mondial. A fost premiat de Academia franceză de Științe și de universități celebre din Marea Britanie, Germania și SUA, a primit patru nominalizări la Premiul Nobel

1877 – Telegrama Marelui Duce Nicolae către principele Carol I

Marele Duce Nicolae, comandantul suprem al armatelor rusești, a adresat o telegramă cifrată principelui Carol I (19/31 iulie), în care, relatându-i despre înfrângerea suferită de trupele rusești în cea de-a doua bătălie de la Plevna, i-a cerut cu insistență ajutorul, cu rugămintea de a trece cât mai grabnic Dunărea împreună cu armata sa: „Turcii, adunând cele mai mari mase de trupe la Plevna, ne zdrobesc. Rog să faci fusiune, demonstrațiune și, dacă se poate, să treci Dunărea cu armata după cum dorești. Între Jiu și Corabia demonstrațiunea aceasta este neapărat necesară pentru înlesnirea mișcărilor mele”. Principele Carol I a acceptat propunerea marelui duce Nicolae să devină comandantul suprem al trupelor ruse și române de la Plevna. Condițiile de cooperare urmau să fie discute ulterior. În seara zilei de 19 iulie, noi unități române au traversat Dunărea, iar artileria de pe malul stâng al fluviului și-a intensificat bombardamentele

Mai mult: https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/o-telegrama-istorica-cautata-de-rusi-ascunsa-de-romani

1882 – S-a născut Mihail Andreescu-Skeletty

(n. 19 iulie 1882, Iași – d. 8 iunie 1965, Cluj)

Compozitor și profesor. A studiat la Conservatorul ieșean, specializându-se apoi la Paris. A fost dirijor la Opera Română din Cluj și al Filarmonicii „Gheorghe Dima” susținând numeroase concerte simfonice în România, Franța, Belgia, Elveția. Ca profesor la Conservatoarele din București și Cluj, a contribuit la ridicarea învățănântului muzical, a nivelului predării muzicii în școli prin elaborarea de cursuri de armonie, de contrapunct, de forme muzicale și de orchestrație. A fost rector al Conservatorului din Cluj (1945–1948). A fost co-fondator al Societății Compozitorilor Români din București. A lasat peste 80 de compoziții, variate ca gen și dimensiune: operă: Regina Dunăreană; muzică de teatru: Strigoii; muzică vocal-simfonică: Moartea zimbrului; muzică simfonică: Ce e val, ca valul trece; muzică de cameră: Elegie pentru vioară și pian; muzică corală: Adunarea; muzică vocală: Cu penelul ca sideful; lieduri pe versurile lui Eminescu: La steaua care-a rasarit, Mama, La mijloc de codru des, Lacul, Și daca ramuri. A scris lucrări teoretice: Armonie. Legile și logica muzicală, versuri, librete de operă, lucrări didactice și traduceri de tratate teoretice

1891 – S-a născut Teodor Murășanu

(n. 19 iulie 1891, Câmpia Turzii – d. 2 septembrie 1966, Turda)

Preot român unit (greco-catolic), pedagog, om de cultură și deținut politic. A urmat Seminarul Catolic Central din Budapesta (1912–1916). A fost hirotonit preot în parohia Panticeu, a efectuat un an de studii de Filologie și Filozofie la Universitatea din Cluj, după care a fost numit profesor de limba și literatura română la Liceul „Regele Ferdinand” din Turda (azi Colegiul Național „Mihai Viteazul”), unde a pus bazele societății de lectură „Titu Maiorescu” și a înființat revista școlară Fire de tort. A debutat în 1906 cu poezia Pastel, în revista săptămânală Unirea din Blaj. A colaborat la diferite publicații, mai ales cu poezii. După 1918 a redactat la Turda, cu unele intermitențe, săptămânalul Turda sau Arieșul, apoi prestigioasa revistă Pagini literare, la care au colaborat Pavel Dan, Mihail Beniuc, Grigore Popa ș.a. A publicat mai multe volume de versuri: Poezii, Lumini suflate de vânt, Fum de jertfă (premiat în anul 1934 de Academia Română, la propunerea lui Octavian Goga), Chiot câmpenesc, Lilioara și volume de proză. A contribuit la înființarea tipografiei Arieșul din Turda. A tradus din lirica maghiară (Vorosmarty, Petofi, Aprily, Kosztolany, Arany etc) și germană (Lenau, Uhland, Ștefan George, Rainer Maria Rilke ș.a.). Din 1948 a fost în atenția organelor securității, pentru că insufla elevilor mândria de a fi român. La percheziție, a fost găsită vinovată… biblioteca sa, plină cu cărți, manuscrise, reviste, ziare, corespondență cu oameni de cultură, gânditori ai perioadei interbelice; au fost arse în curtea casei, sub ochii săi, valori inestimabile ale culturii române. A fost arestat, împreună cu fiul său, Camil, pentru „instigare publică” și închis pentru un an la Penitenciarul Turda și la Penitenciarul din Aiud. În 1952 a fost din nou arestat pentru câteva luni, fără nici o explicație și fără judecată, apoi a fost repus în libertate

1900 – S-a născut Iulian P. Gavăț

(n. 19 iulie 1900, Tâmboești, Vrancea – d. 18 iunie 1978, București)

Inginer și geolog, doctor în geologie, profesor universitar, membru corespondent (din 1955) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Științe (1919–1920) și Școala Politehnică (1924) cu licență de inginer de mine și metalurgie. A lucrat la Serviciul de Prospecțiuni a Institutului Geologic din București; s-a preocupat în special de studiul geologiei zăcămintelor de petrol și gaze și de probleme de geofizică aplicată. A desfășurat o muncă de pionierat în geofizica românească de prospecțiune. Împreună cu Toma Petre Ghițulescu, a fost autorul primei lucrări românești de prospecțiune gravimetrică, executată în1928, pe masivul de sare din zona Călinești, comuna Florești, Prahova. A avut o carieră didactică la Institutul de Petrol, Gaze și Geologie din București (1950–1970). A făcut parte din colectivul de redacție al revistei Studii și cercetări de geologie, geofizică și geografie. Din opera sa: Structura profundă a teritoriului RPR, Geologia petrolului și a gazelor naturale, Interpretarea geologică a prospecțiunilor geofizice

1905 – S-a născut Nicolae Carandino

(n. 19 iulie 1905, Brăila – d. 16 februarie 1996, București)

Ziarist, cronicar plastic și dramatic, traducător și memorialist. A frecventat cursurile Facultății de Drept din București, a obținut licența în 1926 și a făcut studii de doctorat la Paris. A debutat și s-a impus rapid în ziaristică, a fost prim-redactor la Facla, redactor-șef la Rampa și la Bis. A colaborat cu articole de critică teatrală și la Reporter, România, România literară, Azi, Revista română, Curierul, Curentul familiei etc. A fost vicepreședinte al Uniunii Ziariștilor Profesioniști și președinte al Asociației Criticilor Dramatici. A fost director al Teatrului Național din București și Director general al teatrelor și operelor. Imediat după august 1944, la solicitarea lui Iuliu Maniu, a reactivat ziarul Dreptatea, pe care l-a condus până în 1947, a sprijinit apariția ziarului social democrat Libertatea, a colaborat frecvent la Curierul. A făcut parte din grupul celor 4 oameni politici din conducerea Partidului Național Țărănesc desemnați de Iuliu Maniu să părăsească țara pentru a crea un nucleu credibil și competent al rezistenței românești în Occident, grup arestat la Tămădău, în zorii zilei de 14 iulie 1947. A fost anchetat și judecat, condamnat la 6 ani temniță grea, 2 ani de degradare civică, confiscarea averii și 1,000 de lei cheltuieli de judecată. În închisoarea de la Sighet, N. Carandino l-a îngrijit pe Iuliu Maniu în ultimele luni de viață, fiind martor la agonia și moartea sa; marele politician i-a împărtășit „testamentul politic” și „testamentul religios”, publicate în cartea sa de memorii, Nopți albe și zile negre. Memorii din închisorile și lagărele comuniste. A fost deținut 9 ani în închisorile din Galați, Sighet și București, apoi domiciliu forțat, până în 1962, în Bărăgan, la Bumbăcari și Rubla. Memoriile sale de după 1944 au circulat ca samizdat în mediile literare din țară, fiind publicate pentru prima dată în volum la editura Dreptatea din New York, sub titlul Zile de istorie (1986). După o tăcere de aproape 19 ani, a revenit în presă cu numeroase cronici teatrale, plastice și traduceri. Din operele sale: Viața de glorie și pasiune a marii cîntărețe Darclée, De la Electra la Dama cu Camelii, Autori, piese și spectacole, De la o zi la alta, Teatrul așa cum l-am văzut (1935–1946), Rezistența – prima condiție a victoriei

1907 – S-a născut Constantin Drâmbă

(n. 19 iulie 1907, Borșani, Bacău – d. 10 februarie 1997, București)

Astronom și matematician, membru titular (din 1990) al Academiei Române. A fost licențiat în matematică în 1929. A lucrat ca observator, calculator la Observatorului Astronomic al Academiei Române. În 1934 a fost trimis la Paris pentru un stagiu de doi ani, unde a audiat cursurile profesorului Jean Chazy de la Sorbona. Reîntors în țară, a devenit astronom definitiv, apoi conferențiar la Catedra de Astronomie și Geofizică la Facultatea de Construcții din București, de unde de unde a trecut la Institutul de Geologie, predând și la Universitatea din București geometria descriptivă, analiza matematică și mecanica cerească (1949–1952). A fost profesor, șef de catedră la Universitatea Petrol-Gaze din Ploiești. În 1961 a fost definitivat ca profesor de astronomie la Facultatea de Matematică-Mecanică a Universității din București, iar din 1963 director al Observatorului Astronomic al Academiei Române din București. A contribuit la studiul problemei celor trei corpuri din astrodinamică. A colaborat la Gazeta Matematică cu unele articole din geometria triunghiului. Din lucrările sale: Ecuații diferențiale, Elemente de mecanică cerească, Galileo Galilei, deschizătorul de drumuri în astronomie

1917 – S-a încheiat bătălia de la Mărăști

A fost una din principalele bătălii desfășurate pe teritoriul României în timpul Primului Război Mondial (11/24 iulie 1917–19 iulie/1 august 1917), o operațiune ofensivă a armatei române și armatei ruse cu scopul de a încercui și distruge Armata a 9-a Germană. Rezultatele bătăliei: Armata 2 română a reușit să cucerească de la Armata 1 austro-ungară un teritoriu cu lățimea de 30 km și adâncimea de 20 km. Armatele Puterilor Centrale au fost obligate datorită acestei bătălii să își schimbe planul de operațiuni. Acestea au pierdut 2000 prizonieri și 70 tunuri capturate de români. Românii au pierdut circa 1500 morți și 3000 răniți

1919 – A încetat din viață Eremia Grigorescu (n. 28 noiembrie 1863, Golășei/Târgu Bujor, Galați – d. 19 iulie 1919, București)

Unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial, decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul” clasa III, și clasa II, ministru de război

Nicolae Mișu, Cupa Davis, 1922

1922 – Primul meci al echipei de tenis a României în Cupa Davis

 

La 19 iulie 1922, echipa României a jucat primul meci în Cupa Davis, cu India, pierzând cu 0-5 la Eastbourne. Echipa României a obținut prima victorie în anul 1928, la București, România–Belgia, 5-0 și prima victorie în deplasare în 1959 la Cairo, România–Egipt, 3-2

1923 – S-a născut Constantin Țoiu

(n. 19 iulie 1923, Urziceni, Ialomița – d. 4 octombrie 2012, București)

Romancier, eseist și traducător contemporan. A urmat Facultatea de litere și filosofie din București, cu profesorii Mircea Florian, Tudor Vianu, Mihai Ralea, Mircea Vulcănescu, Dimitrie Gusti, pe care a terminat-o în 1946, cu o licență Magna cum laudae. A lucrat ca redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, precum și la revistele Luceafărul, Gazeta literară, România literară și la Radioteleviziunea Română. A debutat în presa culturală, în 1958, la Gazeta literară, iar editorial, în 1965, cu romanul Moartea în pădure. Între 1981–1990 a fost secretar al Asociației Scriitorilor din București și vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din România. Din opera sa, de valoare excepțională: Duminica muților, Galeria cu viță sălbatică, Însoțitorul, Obligado, Căderea în lume, Barbarius, Istorisirile Signorei Sisi, Alte pretexte, Caftane și cafteli. Prepeleac doi, trei, Morbus diaboli, Răvașe din Kamceatka. Prepeleac cinci, Memorii din când în când (vol. I, II, III), Memorii întârziate

1930 – S-a născut Pompiliu Teodor

(n. 19 iulie 1930, Ilia, Hunedoara – d. 7 septembrie 2001)

Istoric, membru corespondent (din 1990) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Istorie la Cluj (1954); în 1970 și-a susținut teza de doctorat Samuil Micu istoric, și-a continuat specializarea la Universitatea din Viena (1968–1969). A fost o personalitate academică și culturală proeminentă, distinsă prin modul exemplar în care și-a asumat condiția de dascăl și de intelectual, deschizător de drum în domenii ca: istoria ideilor, iluminismul românesc, istoria istoriografiei și istoria bisericii. A fost cercetător la Biblioteca Academiei – filiala Cluj, cercetător la Institutul de Istorie din Cluj, visiting professor la Universitatea Illinois (SUA). A cercetat mai ales perioada iluminismului, contribuind la reconstituirea curentelor de idei din secolele XVIII-XIX. O preocupare constantă a fost editarea unor lucrări fundamentale ale înaintașilor. După 1989, a fondat Catedra de Istorie Medievală și Istoriografie, Institutul de Istorie Central-Europeană, Institutul de Studii Iudaice și revista Colloquia, a relansat specializarea Istoria Artei, iar la Academia Română a pus bazele Comisiei Istorice Mixte Româno-Slovacă. Împreună cu Doru Radosav, actualul director al Bibliotecii Centrale Universitare Lucian Blaga din Cluj, a înființat în 1997 Institutul de Istorie Orală

1931 – A încetat din viață Nicolae Paulescu (n. 30 octombrie/11 noiembrie, 1869, București – d. 19 iulie1931, București)

Om de știință, medic și fiziolog, profesor la Facultatea de Medicină din București, a descoperit hormonul antidiabetic eliberat de pancreas, numit mai târziu insulină, membru post-mortem al Academiei Române

1932 – S-a născut Alexandru Moșanu

(n. 19 iulie 1932, Braniște, Bălți – d. 7 decembrie 2017, Chișinău)

Istoric și politician basarabean, profesor universitar, doctor în științe istorice, precum și membru de onoare (din 1993) al Academiei Române. A studiat la Facultatea de Istorie a Universității de stat din Moldova (1952–1957). A lucrat în cadrul Institutului de Istorie al Academiei de Științe al Moldovei, deținând pe rând funcțiile de laborant superior, cercetător științific inferior, cercetător științific superior și apoi secretar științific. În 1966 susține teza de doctorat în științe istorice la Institutul de istorie al Academiei de științe din URSS cu tema Mișcarea muncitorească și lupta celor două tendințe în Partidul Social democrat din România (1910-1914). Din 1976, și-a desfășurat activitatea didactică la Facultatea de Istorie a Universității de Stat din Moldova, ocupând funcțiile de lector superior, șef al Catedrei de Istorie Universală Modernă și Contemporană, decan al Facultății de Istorie, (1989-1990). În perioada 1993-1997, a fost profesor universitar. A fost membru PCUS, unul dintre fondatorii Frontului Popular. A fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova între 1990–1998 și a îndeplinit funcția de președinte al Parlamentului Republicii Moldova între 1990–1993, fiind primul care a ocupat această funcție

1934 – S-a născut Tita Chiper

(Ecaterina Chiper Ivasiuc; n. 19 iulie 1934, Galați – d. 2002, București)

Ziaristă, scenaristă de filme de animație, autoare de proză pentru copii. Și-a început activitatea jurnalistică în anii 1950, ca reporter la ziarul care apărea pe șantierul hidrocentralei de la Bicaz, a lucrat apoi la Contemporanul și la Gazeta literară, a colaborat la România literară, Revista Cinema cu interviuri, reportaje, cronici și eseuri. A scris scenarii pentru filme de animație și literatură pentru copii. Împreună cu soțul său, Alexandru Ivasiuc, a fost în SUA pentru o perioadă de șase luni, beneficiind de o bursă din cadrul International Writing Program și a făcut un stagiu la Iowa University, într-un program organizat de PEN Club. Alături de Andrei Pleșu, Radu Cosașu și Zigu Ornea, a fost co-fondator în anul 1993, al revistei săptămânale de cultură Dilema, din 2004, Dilema veche, la care a lucrat de la primul număr (ianuarie 1993), realizând câteva sute de interviuri cu oameni foarte diferiți, de la președinți și academicieni la florărese și șoferi de taxi. În ultimii ani de viață a colaborat permanent, tot cu interviuri, la revista Avantaje. Scrieri: Șase pași în șase zile, Într-o lumină orbitoare

1936 – S-a născut Norman Manea

(n. 19 iulie 1936, Burdujeni, Suceava)

Scriitor și om de cultură evreu din România, care trăiește din 1986 în Statele Unite ale Americii. Copil fiind, a fost deportat într-un lagăr de concentrare în Transnistria de unde s-a întors în România în 1945. A lucrat ca inginer hidrotehnician, pentru ca din anul 1974 să renunțe la profesie dedicându-se în întregime scrisului, până la plecarea din țară publicând zece volume. A părăsit România în 1986 cu o bursă de un an în Berlinul Occidental, stabilindu-se apoi în Statele Unite ale Americii unde a devenit writer in residence la mai multe universități americane, în 2011 fiind profesor universitar pentru Studii Europeene și Cultură la Bard College din New York. Este unul dintre cei mai traduși romancieri români, fiind considerat totodată unul din marii scriitorii români din exil. Deși în SUA este considerat fost disident din România, el nu a fost un disident în sensul propriu al cuvântului, dar a refuzat compromisul. Din acest motiv, dar și din cauza statutului de scriitor, a fost urmărit de Securitate, cel puțin până la emigrare. Are drept teme favorite trauma holocaustului, viața de zi cu zi într-un stat totalitar și exilul. Din operele sale: Fierul de călcat dragostea, debutul în Povestea vorbii (suplimentul revistei Ramuri din Craiova, 1966), Noaptea pe latura lungă, Captivi, Atrium, Anii de ucenicie ai lui August Prostul, Octombrie, ora opt, Despre clovni: dictatorul și artistul, Întoarcerea huliganului, Fericirea obligatorie (colecție de nuvele), Laptele negru

1938 – S-a născut Iarina Demian

(n. 19 iulie 1938, București)

Actriță, regizoare și producătoare de teatru și film. Joacă la Teatrul de Comedie din București, a apărut în filme: Liceenii, Sanda, a regizat piese de teatru: Biloxi Blues, Ferdinand al VIII-lea, Regele Spaniei. A fost soția a jurnalistului Ioan Chirilă. A fost decorată în 2002 cu Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Cavaler

Sanda (1990)

1941 – Luptele Armatei Române pentru eliberarea Basarabiei și nordului Bucovinei de sub ocupația sovietică

Divizia 5 Infanterie a reușit să ia Movila Spânzuraților, unde fusese oprită de trupe sovietice în ziua precedentă, iar seara a ajuns în zona Coșernița–Boșcana–Ohrincea. La Corpul 3, Divizia 11 a ajuns seara pe aliniamentul Selemt–Ciofinceni, Divizia de Grăniceri lângă Cimișlia și Cazangic, iar Divizia 35 Infanterie Rezervă la Gradiște, Sagaidac și Gălbenița. Corpul 5 a ajuns cu Divizia de Gardă la vest de Valea Sasghiol, iar cu Divizia 21 Infanterie pe Dealul Haragos. O dată atins Nistrul, Armata a 4-a a organizat apărarea râului în sectorul Dubăsari cu Corpul 11. Acesta avea în subordine 8 batalioane de mitraliere, 7 companii anticar și 2 regimente de infanterie, precum și fortificații în prima linie și Diviziile 15 Infanterie și 1 Blindată ca rezervă. A fost introdusă în urmărire și Divizia 3 Infanterie la Corpul 5, pentru a înlocui Divizia de Gardă epuizată în luptele grele de la începutul lunii

1943 – S-a născut Maria Luiza Cristescu

(n. 19 iulie 1943, București – d. 14 iunie 2002, București)

Prozatoare și eseistă. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București (1966). A fost redactor la Scînteia și la Amfiteatru, unde a și debutat cu proză. A colaborat la România literară, Luceafărul, Steaua, Convorbiri literare, Vatra, Viața românească etc. cu proză, eseuri, interviuri și recenzii. A debutat în 1968 cu romanul Capriciu la plecarea fratelui iubit, revenind după numai un an cu Dulce Brigitte. Din scrierile sale: Nu ucideți femeile, Castelul vrăjitoarelor, Așteptare, Tutun de Macedonia, Roman din dragoste, Figuranții, Vacanța, Necuviința, Privilegiu, Îngeri maculați, Iadul meschin, Ascuțit ca tandrețea

1946 – S-a născut Ilie Năstase

(n. 19 iulie 1946, București)

Jucător profesionist de tenis de câmp și unul dintre cei mai importanți jucători de tenis ai anilor 1970, fiind numărul 1 mondial de două ori, în 1972 și 1973. Printre cele 58 de titluri la simplu, pe care le-a câștigat de-a lungul carierei sale, se numără și US Open în 1972, respectiv Roland Garros în 1973. La dublu a câștigat turneele de la Wimbledon în 1973, Roland Garros în 1970 și US Open în 1975. A câștigat de asemenea de patru ori Turneul Campionilor în anii 1971, 1972, 1973 și 1975. Pentru echipa de Cupa Davis a României a jucat timp de 18 ani un număr de 146 de meciuri de simplu și dublu, câștigând 109. Alături de Ion Țiriac a fost finalist al Cupei Davis de trei ori, în 1969, 1971 și 1972. Era cunoscut pentru glumele sale din arenă, dar și pentru reputația de a folosi tactici agresive, multe dintre acestea pline de succes, drept care a primit porecla de Nasty (Răutăciosul) după câteva incidente. A fost desemnat de patru ori Cel mai bun sportiv român al anului, în 1969, 1972, 1973 și 1974

Ilie Năstase – The greatest natural talent to ever swing a racquet

1948 – S-a născut Argentina Menis

(n. 19 iulie 1948, Cernele, Dolj)

Atletă de talie mondială, actualmente retrasă din activitatea competițională, laureată cu medalia de argint la proba de aruncare a discului, de la Jocurile Olimpice de vară, desfășurate la München în 1972

1948 – S-a născut Alexandru Neagu

(n. 19 iulie 1948, București – d. 17 aprilie 2010, București)

Fotbalist care a jucat, din poziția de atacant, la echipa Rapid București și în echipa națională de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal din Mexic, 1970. A fost decorat cu Ordinul Meritul Sportiv clasa a III-a, „în semn de apreciere pentru participarea la Turneul Final al Campionatului Mondial de Fotbal din anul 1970 din Mexic și pentru întreaga activitate

1954 – S-a născut Elena Ștefoi

(n. 19 iulie 1954, Boroaia, Suceava)

Poetă, publicistă și diplomată, membră a Uniunii Scriitorilor din România. A absolvit în 1980 Facultatea de Filosofie a Universității din București. A predat într-un sat din România până în 1987, după care a lucrat la revista Contemporanul, a frecventat Cenaclul de Luni condus de Nicolae Manolescu. A debutat cu poezie în revista Tribuna (1976). A fost prezentă cu grupaje de versuri în numeroase antologii și reviste literare apărute în străinătate. A fost secretar general la revista Contrapunct, editată de Uniunea Scriitorilor, redactor-șef al revistei Dilema, corespondent permanent în România pentru Radio France Internationale, redactor asociat la trimestrialul East European Constitutional Review, corespondent săptămânal la BBC și Radio Free Europe. Și-a început cariera în diplomație în 1998, la solicitarea lui Andrei Pleșu, lucrând mai întâi în centrala Ministerului Afacerilor Externe, după care a fost numită consul general al României la Montreal. Între 2005–2012, a fost ambasador al României în Canada. Este doctor în filosofie (Universitatea București, 2005). A publicat volume de poeme: Linia de plutire, Repetiție zilnică, Câteva amănunte, Alinierea la start, În urma învingătorilor, Raport de etapă, Opera Poetică, volume de publicistică: Transformări, inerții, dezordini, 22 luni după 22 decembrie 1989, Drept minoritar, spaime naționale. A fost membră de onoare a Asociației Scriitorilor de Limbă Română din Québec, membră a Uniunii Internaționale a Jurnaliștilor de Limbă Franceză, a fost președintă a Asociației Diplomaților din Ottawa (2006-2008). A fost distinsă cu Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România (1983), Ordinul Național pentru Serviciu Credincios (2000), Medalia Meritul Diplomatic (2006), Medalia Corpului Diplomatic Canadian (2012)

1954 – S-a născut Liviu Dănceanu

(n. 19 iulie 1954, Roman – d. 26 octombrie 2017, București)

Compozitor, dirijor, publicist și profesor. A urmat Conservatorul din București; a studiat compoziția cu Ștefan Niculescu. A debutat în calitate de compozitor în 1978, la Conservatorul bucureștean. A fost fondatorul și conducătorul artistic al Atelierului de muzică contemporană Archaeus, cu care a abordat lucrări ale unor creatori contemporani (români sau străini), la care s-a adaugat repertoriul propriu. A predat cursuri de istoria muzicii, estetică, stilistica barocului, etc. în cadrul Universității Naționale de Muzică din București (începând cu 1990). A fost autorul a peste o sută de opusuri, publicate începând cu anii optzeci: Les héros, Sonata (pentru fagot), À cache-cache (pentru clarinet și pian), Quasisimfonia (sau Simfonia I), Trois chansons infantiles, Protocantus, Quasitoccata, The Great Union, Concert pentru fagot și orchestră, Simfonia a II-a (pentru instrument solist, cor și orchestră), Game, Exerciții de admirație, History (rapsodie pentru orchestră), Memorialis, Sega Nomia,etc.

Liviu Dănceanu – 5 of millennium pentru orchestră de coarde Filarmonica de stat Moldova din Iași, Dirijor Cristian Lupeș (2007)

1960 – A încetat din viață Grigore Florescu (n. 1892, Poroina Mare, Mehedinți – d. 19 iulie 1960, Turnu Severin)

Istoric, specialist în arheologia și epigrafia epocii romane din Dacia, cercetător științific la Institutul de Arheologie „A.D. Xenopol” din București

1965 – Deschiderea lucrărilor Congresului al IX-lea al Partidului Muncitoresc Român

S-au derulat la București, între 19–24 iulie. Partidul Muncitoresc Român a fost redenumit Partidul Comunist Român, iar Nicolae Ceaușescu, prim-secretarul PMR, a fost ales în funcția de secretar general al PCR

1966 – A încetat din viață Iuliu Moldovan (n. 15 iulie 1882, Bogata, Mureș – d. 19 iulie 1966, Cluj)

Medic igienist, fondatorul școlii de Igienă și Sănătate publică din Cluj, membru corespondent al Academiei Române

1976 – A încetat din viață Henri Catargi (Togo) (n. 6 decembrie 1894, București – d. 19 iulie 1976, București)

Pictor și avocat, fost președinte al Fondului Plastic, Artist al Poporului din Republica Populară Română

1981 – Ceremonia de deschidere a Jocurilor Mondiale Universitare de Vară (Universiada)

Ediția a XI-a a Universiadei de vară s-a derulat la București, între 19-30 iule, cu participarea a 2.912 de sportivi din 86 de țări, în 10 discipline atletice. Sportivii români au obținut 67 de medalii la această ediție (30 de aur, 17 de argint și 20 de bronz)

1984 – S-a născut Diana Mocanu

(n. 19 iulie 1984, Brăila)

Înotătoare, retrasă din activitatea competițională. A câștigat două medalii de aur la Jocurile Olimpice de la Sydney din 2000, în probele de 100 și 200 de metri spate și a fost campioană mondială la 200 de metri spate, la Fukuoka 2001

1991 – A încetat din viață Gheorghe Vrabie (n. 8 aprilie 1908, Voinești, Vaslui – d. 19 iulie 1991, București)

Autor, editor, folclorist și istoric literar

1993 – A încetat din viață Dionisie M. Pippidi (n. 17/30 decembrie 1905, Craiova – d. 19 iulie 1993, București)

Arheolog, epigrafist și istoric, șef de săpături pe șantierul de la Histria, membru titular al Academiei Române

1996 – A început, la Atlanta (în SUA), cea de-a XXVI-a ediție a Jocurilor Olimpice de vară

Desfășurată între19 iulie–4 august, au participat 197 de țări și 10.320 de sportivi iar ceremonia a fost deschisă de președintele Bill Clinton. Delegația României (alcătuită din 168 de sportivi) s-a clasat pe locul 14 la final, cu patru medalii de aur, patru de argint și șase de bronz

2011 – A încetat din viață Arsenie Papacioc (n. 13 august 1914, Mihoreni, raionul Herța, regiunea Cernăuți – d. 19 iulie 2011, Techirghiol)

Duhovnic, sculptor la Institutul Biblic, preot la Seminarul Monahal de la Mănăstirea Neamț și la Mănăstirea Slatina; considerat unul dintre cei mai importanți duhovnici ai Ortodoxiei, arestat și condamnat, sub regimul mareșalului Ion Antonescu, pentru apartenență la mișcarea legionară, arestat de regimul comunist, pentru că făcea parte din grupul Rugul Aprins

2013 – Vârful pakistanez Nanga Parbat, înalt de 8125 m, a fost cucerit în premieră de alpiniști români

Echipa integral românească formată din Zsolt Torok, Marius Gane, Aurel Salașan, Teo Vlad și Bruno Adamcsek au reușit, în premieră românească, să cucereasca vârful Nanga Parbat, fața Rupal, pe ruta Schell. Nu s-a folosit oxigen suplimentar sau șerpași, alpiniștii români echipând ei singuri integral ruta

Nanga Parbat 2013 – Romanian Expedition

 

#Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei

 

0 comentarii la „19 iulie în istoria Românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: