Istoria României România frumoasă

26 iulie în istoria Românilor

Foto: A început a treia Bătălie de la Oituz


1324 – Basarab I a fost numit, într-un act emis de Cancelaria maghiară, „voievodul nostru transalpin

Voievodatul lui Basarab I s-a aflat de la începutul domniei sale în stare de vasalitate față de regele Ungariei, Carol Robert de Anjou. Domnitorul și fondatorul Țării Românești, Basarab I (1310–1352) a apărut în documente maghiare denumit, la 26 iulie 1324, „Bazarab, woyvodam nostrum Transalpinum” (voievodul nostru transalpin). Această sintagmă reflectă relația de senior-vasal existentă între regele Ungariei, Carol Robert de Anjou și domnitorul român, care a acceptat suzeranitatea regelui Ungariei, fiind recunoscut stăpânitor efectiv al Banatului de Severin. Cu toate acestea, un an mai târziu, Basarab a rupt relațiile cu Ungaria, refuzând plata tributului. Datorită faptului că Basarab I a creat un stat independent în urma victoriei de la Posada, a primit și apelativul de Basarab Întemeietorul

1401 – Recunoașterea Mitropoliei Moldovei de către Patriarhia din Constantinopol

Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului a acordat, la 26 iulie 1401, tomosul prin care era recunoscut oficial Iosif I Mușat ca mitropolit al Moldovei, fiind primul părinte și întâistătător pe scaunul Moldovei. Această recunoaștere a urmat unei perioade de aproape două decenii de tensiuni între Mitropolia Moldovei și Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului. Scaunul mitropolitan a fost mutat de la Rădăuți la Suceava

1476 – Bătălia de la Valea Albă – Războieni

Eveniment important din istoria medievală a Moldovei, bătălia a avut loc lângă Războieni sau Valea Albă (județul Neamț), la data de 26 iulie 1476, între o mică armată moldovenească sub comanda lui Ștefan cel Mare și armata invadatoare a Imperiului Otoman, condusă de însuși sultanul Mehmed al II-lea. Sultanul Mahomed al II-lea, Cuceritorul a invadat Principatul Moldova în anul 1476, împreună cu o armată numeroasă, dorind să-i pedepsească pe moldoveni pentru înfrângerea suferită de turci, cu un an înainte, în Bătălia de la Podul Înalt. Lui i s-a alăturat o oaste munteană condusă de domnitorul Basarab Laiotă.

Oastea condusă de sultanul Mahomed Cuceritorul avea 150,000 de militari, pe când oastea lui Ștefan cel Mare avea numai 10.000 oșteni moldoveni. Ștefan cel Mare s-a retras spre munți, alegând locul bătăliei într-o poiană mare din pădurea de la Valea Albă. Poiana a fost înconjurată cu trunchiuri de copaci uriași, au săpat un șanț adânc pe lângă întăritură, aruncând pământ peste arborii doborâți, au adus căruțe și tunuri, transformând poiana într-o adevărată cetate improvizată. Pe la 3 după-amiaza, o parte din cavaleria moldovenească (aproape 4.000 de oameni) a atacat tabăra musulmană. Un alt corp de oaste, de aproximativ 1.000 de oameni era ascuns într-un pâlc de pădure, cu misiunea de a-i ataca din flanc pe cei care i-ar fi urmărit. Mahomed Cuceritorul a ordonat riposta împotriva moldovenilor, călăreții moldoveni retrăgându-se către Valea Pârâului Alb, urmăriți de cetele de achingii din Rumelia și Anatolia, iar turcii sunt prinși în focul încrucișat al tunurilor moldovenești și al trupelor de arcași și arbaletieri moldoveni. La această ambuscadă s-a adaugat și atacul din flanc și din spate al celor 1.000 de călăreți, ceea ce a dus la decimarea și dezorganizarea totală a cavaleriei ușoare turcești.

Trupele de ieniceri, după aproape o oră petrecută sub tirul artileriei și arcașilor moldoveni, dădeau semne că se retrag, atunci Mahomed a decis să se avânte personal în luptă alături de garda sa și de trupele de spahii. Exemplul său a ridicat moralul ienicerilor și un al treilea val de atac s-a revărsat spre pozițiile moldovene. Apărarea moldoveană a fost străpunsă, aproape de lăsarea serii. Armata moldoveană a fost învinsă, dar pierderile au fost foarte mari de ambele părți; turcii au avut 30.000 de morți, iar moldovenii 200 morți și 800 de prizonieri. Ștefan cel Mare a fost nevoit să se retragă, împreună cu restul supraviețuitorilor, la garnizoanele sale de la Cetatea Neamțului, Cetatea Sucevei și Cetatea Hotinului. Mahomed, având o armată care suferise pierderi însemnate, fără cavaleria ușoara care să asigure armatei aprovizionarea prin jaf cu alimente și nutreț și cu linii de comunicație întinse de la Dunăre pana la Cetatea Neamțului, nu a putut supune Moldova. Fiind hărțuiți permanent de moldoveni, turcii s-au retras cu armata destrămată și cu armamentul distrus, nereușind să ocupe nici Cetatea Sucevei (apărată de hatmanul Șendrea) și nici Cetatea Neamțului (apărată de pârcălabul Luca Arbore bătrânul). Într-un final, Mahomed a fost nevoit să se retragă din fața Oastei Mari a românilor care se reunise în nordul Moldovei

1721 – S-a născut Samuel von Brukenthal

(n. 26 iulie 1721, Nocrich, Sibiu – d. 9 aprilie 1803, Sibiu)

Jurist sas, guvernator al Transilvaniei, colecționar de artă. A studiat dreptul, filosofia, științele politice și administrative la universitățile din Halle și Jena, a reușit să pătrundă în cercurile înalte de la Curtea din Berlin, a obținut la Viena funcția de cancelar provincial. Aici a început să-și creeze diverse colecții și o bibliotecă valoroasă. Încă din 1773 colecțiile sale au fost menționate într-un almanah ca numărându-se printre cele mai valoroase colecții particulare aflate la Viena în acel moment. În 1779 a construit la Sibiu palatul care-i poartă numele, în stilul barocului târziu, după model vienez. Prin testament, Baronul Samuel von Brukenthal a dispus deschiderea Palatului ca muzeu public, gestul său înscriindu-l astfel în rândul marilor iluminiști ai veacului. Palatul a devenit în 1817 Muzeul Brukenthal, în care se află colecția sa de artă, una dintre primele instituții de acest gen din Europa

1872 – S-a născut Scarlat Demetrescu

(n. 26 iulie 1872, București – d. 11 octombrie 1945, București)

Profesor, autor, publicist, și unul din cei mai mari ezoteriști români. A absolvit Facultatea de Științe din București, devenind profesor de științe naturale și geografie la Liceele Sf. Sava și „Gheorghe Lazăr”, a fost subdirector la Senat, geolog la Institutul Geografic al României, a condus revista spiritistă „B.P. Hașdeu”. Pe lângă numeroasele manuale de botanică și zoologie apărute între 1913–1929, a publicat următoarele lucrări: Viața dincolo de mormânt, Greșeli din alte vieți, Cercetări în domeniul metapsihic și spiritist, Din tainele vieții și ale universului

1894 – S-a născut Egizio Massini

(n. 26 iulie 1894, Cairo, Egipt – d. 18 februarie 1966, București)

Dirijor de origine italiană. Și-a făcut studiile muzicale la Conservatorul din Pesaro (Italia), între alții cu Mascagni. S-a stabilit în România, înainte de Primul Război Mondial. A fost unul din membrii fondatori ai Operei Române, al cărei director a devenit mai târziu, dirijând spectacolul de la inaugurarea acesteia. A activat mai mulți ani ca inspector general al muzicilor militare din țară. A fost distins cu titlul de Artist al Poporului din Republica Populară Romînă, pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii și artelor plastice

Verdi – Il Trovatore, Abbietta zingara, fosca vegliarda! Orchestra Simfonică Cinematografică de stat, Dirijor: Egizio Massini și Corul Operei Române din București

1913 – S-a născut Ștefan Szönyi

(n. 26 iulie 1913, Banloc, Timiș – d. 4 decembrie 1967, București)

Pictor. Încă de copil pasiunea sa pentru artă l-a făcut să fie acceptat în grupul unor artiști mai vârstnici care aveau obiceiul să se reunească la Lugoj în spiritul Școala de la Barbizon. La 15 ani a lucrat sub îndrumarea lui Virgil Simonescu la executarea picturilor murale ale bisericii locale. La 19 ani a avut prima expoziție personală. A studiat la Școala de Belle Arte Timișoara, cu profesorii Alexandru Popp și Iuliu Podlipny. În perioada interbelică, a fost atras de teme biblice și a semnat câteva compoziții expresioniste deosebite, inspirate din muzică, precum și un șir de portrete romantico-mistice: Sfântul Sebastian, seria de Profeți, Apocalipsa. Din 1938 a studiat în Franța, o scurtă prezență la École nationale supérieure des beaux-arts din Paris, apoi la Academia Ranson unde a întâlnit numeroase personalități și diverse curente culturale. Din 1950 a fost director de studii și profesor la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, unde a înființat, împreună cu profesorul Gheorghe Labin, secția de artă monumentală. În perioada comunistă, a devenit un militant reprezentativ al realismului socialist, creând lucrări ca Plutașii de pe Bistrița, Ecaterina Varga, Aratul greu, Moartea partizanului, Lumină peste uzină, Bobâlna, Sudorul, Tipografie ilegală. A avut expoziții personale la București, Praga, Moscova, Leningrad, Budapesta, Sofia, RDG, Grecia, Turcia, Paris, New Delhi, Bienala de la Veneția 1958. A fost distins cu Premiul „Ion Andreescu“ al Academiei RPR (1948), Premiul de Stat pentru Pictură (1953), titlul de Maestru Emerit al Artei din Republica Populară Română

Exemplu: http://artindex.ro/2012/05/16/szonyl-istvan-stefan/

1916 – A încetat din viață Nicolae Teclu (n. 18 octombrie 1839, Brașov – d. 13/26 iulie 1916, Viena, Austria)

Chimist de renume internațional, profesor de chimie generală și chimie analitică la Viena, susținător al ideii de eliberare națională a românilor din Transilvania, membru al Academiei Române, cu o contribuție substanțială la dezvoltarea chimiei mondiale

1917 – A început a treia Bătălie de la Oituz

Confruntare militară complexă desfășurată între armata română, sprijinită de trupele Republicii Ruse, împotriva trupelor germane și austro-ungare, în timpul campaniei militare românești din 1917 din Primul Război Mondial (26 iulie/8 august–9/22 august). S-a desfășurat pe axele principale ale văilor Slănicului, Oituzului și Cașinului din județul Bacău și a avut ca scop strategic – de partea Puterilor Centrale pătrunderea în valea Trotușului spre Onești și apoi spre Adjud pentru a se face joncțiunea cu armatele amice aflate în ofensivă la Mărășești, iar de partea României pe acela de apărare și de menținere a liniei frontului. Succesul strategic a fost de partea Armatei Române, chiar în contextul unei înaintări reale pe teren, de mică amploare, a inamicului. Aici se va lansa deviza rămasă nemuritoare în istoria României: „Pe aici nu se trece!

 

Ziua Arhivelor Militare

1920 – S-a înființat Centrul de Cercetare și Păstrare a Arhivelor Militare Istorice din România „General Radu Rosetti”

După încheierea Primului Război Mondial, au fost strânse, ordonate și arhivate documentele militare operative, pentru a elabora, pe baza lor, istoricul Războiului de Întregire Națională. În acest sens, prin Ordinul Marelui Stat Major nr. 4/26 iulie 1920, a fost înființat, pe lângă Secția 6 Istoric din cadrul Marelui Stat Major, un depozit de arhivă istorică, unde au fost centralizate dosarele operative create de comandamentele participante la războiul din 1916–1919. Azi, Arhivele Militare Române

 

1924 – Legea din 26 iulie 1924 pentru învățământul primar al statului și învățământul normal-primar

A doptată la 24 iulie 1924, legea a fost publicată în Monitorul Oficial la 26 iulie. Prevedea organizarea unitară a învățământului primar românesc, obligativitatea și gratuitatea acestuia pentru toată populația țării cuprinsă între 7–16 ani, și a învățământului normal primar, pentru pregătirea personalului didactic al școlilor primare. Era definit învățământul primar de stat, care cuprindea: școlile (grădinile) și căminele de copii mici, școala primară (de 7 clase pentru copiii care nu-și continuau învățătura după terminarea primelor 4 clase), școlile și cursurile de adulți, cu frecventarea obligatorie și gratuită, atât pentru tinerii neștiutori de carte, cât și pentru cei care n-au absolvit învățământul primar până la vârsta de 18 ani, școlile și clasele speciale pentru copiii întârziați la minte, pentru cei slabi, bolnăvicioși sau predispuși la tuberculoză […], pentru copiii cu apucături rele, nesociabili sau vicioși […], pentru copiii orbi și surdo-muți, spre a li se da putința să fie instruiți și educați

1928 – S-a născut Constantin Corduneanu

(n. 26 iulie 1928, Iași – d. 27 decembrie 2018, Arlington, Texas, SUA)

Matematician, profesor universitar, membru titular (din 2015) al Academiei Române. În liceu, a fost colaborator al Gazetei Matematice, participând la concursuri, iar în ultimul an de liceu s-a clasat pe locul întâi. A urmat cursurile Facultății de științe a Universității din Iași, la secția de matematică. A absolvit facultatea în 1950, iar în ultimul an de studii a fost reținut ca preparator. A devenit profesor la Universitatea din Iași, unde a lucrat 26 de ani și jumătate. A susținut în 1956 la Universitatea din Iași teza de doctorat Probleme globale pentru ecuațiile diferențiale de ordinul I și II. A funcționat și la Institutul Politehnic din Iași (1950–1954) și ca cercetător la Institutul de Matematică al Academiei – filiala Iași. Desființarea Institutului de Matematică, dar și climatul politic tensionat din țară l-au decis să emigreze. În anul 1977, a emigrat în SUA, unde și-a continuat activitatea de profesor universitar pentru încă 20 de ani și jumătate

1931 – S-a născut Eugenia Dumitrașcu

(26 iulie 1931, Traian, Bacău – d. 26 august 2003, Timișoara)

Artist plastic complex, s-a stabilit la Timișoara la începutul anului 1957, împreună cu o întreagă generație de tineri absolvenți ai Institutului de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca. A fost prezentă de aproape patru decenii în peste 30 de expoziții personale, în saloane oficiale, în expoziții jubiliare și colective din țară și de peste hotare, a realizat lucrări de artă monumental decorative, ilustrații și coperte de carte, la care se adaugă o fructuoasă activitate pedagogică desfășurată la Facultatea de Desen a Universității Timișoara

1936 – A încetat din viață Alexandru Vianu (n. 21 iunie 1903, Giurgiu – d. 26 iulie 1936, București)

Scriitor, traducător și publicist, fratele mai mic al lui Tudor Vianu

1937 – S-a născut Gheorghe Ghimpu

(n. 26 iulie 1937, Colonița, Lăpușna, Regatul României/Republica Moldova – d. 13 noiembrie 2000, Chișinău)

Profesor, om politic. A studiat la Universitatea Pedagogică din Tiraspol, absolvind în 1960 Facultatea de Fizică și Matematică. Gheorghe Ghimpu (1937-2000)A urmat studii postuniversitare, doctorand la Institutul de Fizică Biologică al Academiei de Științe al Uniunii Sovietice la Moscova, apoi a activat în învățământul preuniversitar, la Strășeni, și în cel universitar, la Tiraspol și Chișinău. A fost fondator al Mișcării de Eliberare Națională, membrul al Comitetului Executiv al Frontului Popular din Moldova, deputat în primul Parlament al Republicii Moldova ales în mod democratic (1990). A fost deținut politic în perioada sovietică pentru convingerile sale și participarea la fondarea Frontului Național-Patriotic din Basarabia și Nordul Bucovinei (1972)

1939 – S-a născut Cezar Baltag

(n. 26 iulie 1939, Mălinești, Hotin/Cernăuți, Ucraina – d. 26 mai 1997, București)

Poet, eseist și tălmăcitor modern, strălucit militant împotriva stalinismului cultural, împotriva proletcultismului, unul dintre cei mai valoroși reprezentanți ai generației resurecției lirismului. A urmat între anii 1955–1960 cursurile Facultății de Filologie de la Universitatea din București. A funcționat ca redactor la Gazeta literară, Luceafărul, Viața românească. A debutat în 1960, cu un volum de versuri ale ieșirii din trena stalinismului cultural, Comuna de aur, apoi, „decada de aur“ a volumelor sale de versuri cuprinde: Vis planetar, Răsfrângeri, Odihnă în țipăt, Șah orb, Madona din dud, Unicorn în oglindă, Dialog la mal, Euridice și umbra, Ochii tăcerii. A publicat eseuri: Paradoxul semnelor și a tradus lucrări semnate de Mircea Eliade: Istoria credințelor și ideilor religioase, vol. I–III, Dicționar al religiilor

1940 – Întrevederea româno-germană de la Berghof

A avut loc o întrevedere între prim-ministrul Ion Gigurtu, ministrul de externe Mihail Manoilescu, pe de o parte, și Adolf Hitler, Joachim von Ribbentrop și Fabricius, de cealaltă parte, cu privire la pretențiile teritoriale ale Ungariei și Bulgariei față de România. Această întâlnire a fost considerată preludiul Dictatului de la Viena. Guvernului român i s-a recomandat să răspundă revendicărilor Ungariei horthyste prin propuneri și negocieri directe

1940 – S-a născut Monica Ghiuță

(n. 26 iulie 1940, Câmpulung Moldovenesc)

Actriță de teatru și film. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1964, la clasa profesorului George Mărutză. A jucat pe scena Teatrului Mic din București. Însumand peste 100 de roluri în teatru, film sau piese radiofonice, actrița nu a avut partituri deosebite în film, debutând in 1966 în Vremea Zapezilor, devenind cunoscută cu rolul de fată bătrână din Toamna Bobocilor (1975), interpretând roluri de plan doi, în registru dramatic. Alta filme: Doi bărbați pentru o moarte, Cu mîinile curate, Tată de duminică, Iarna bobocilor, Ștefan Luchian, Totul pentru fotbal, E pericoloso sporgers, Începutul adevărului (Oglinda), În fiecare zi e noapte, Une mere comme on n’en fait plus, Faimosul Paparazzo, Binecuvântată fii, închisoare, Cocoșul decapitat, Carmen, Unsere große Zeit

Ștefan Luchian (1981)

1952 – S-a născut Dan Condurache

(n. 26 iulie 1952, Dorohoi)

Actor de teatru, film și televiziune. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, la clasa profesorilor Octavian Cotescu și Ovidiu Schumacher. Din 1975 a jucat la Teatrul Mic din București, debutul a avut loc cu spectacolele Nu suntem îngeri de Paul Ioachim și Galileo Galilei de Umberto Eco. A jucat în zeci de roluri, printre care: Spionul balcanic de Dušan Kovačević, Peer Gynt de Henrik Ibsen, Coriolan, Neguțătorul din Veneția de William Shakespeare, Pluralul englezesc de Alan Ayckbourn, Bigamul de Ray Cooney, Jacques și stăpânul său de Milan Kundera, Să-i îmbrăcăm pe cei goi de Luigi Pirandello etc., dar și în foarte multe filme: Moartea unui comis-voiajor, Lumini și umbre, La capătul liniei, Urgia, Domnișoara Aurica, Trahir, Balanța, Vulpe Vânător, Stare de fapt, Prea târziu, etc.

Stare de fapt (1996)

1953 – S-a născut Tudorel Filimon

(n. 26 iulie 1953, București)

Actor de teatru și film. În 1976 a absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București, secția Actorie. A jucat în special roluri de comedie, și-a cucerit popularitatea atât cu rolurile realizate pe scenă, cât mai ales cu cele din filme, cum sunt: Saltimbancii, Întoarcerea din iad, Mitică Popescu, Moara lui Călifar, Pas în doi, Secretul armei secrete, Un bulgăre de humă, Flori de gheață, Cei care plătesc cu viața, La bloc (serial TV), Fete de măritat, Nuntă mută, Poker, Ultimul corupt din România, Funeralii fericite. În 1980 a câștigat Premiul de popularitate de la Festivalul de teatru scurt desfășurat în Arrezo, Italia, iar în 1985 a primit Marele premiu la Gala tânărului actor de la Costinești

Ultimul corupt din România (2012)

1954 – A încetat din viață Marius Sturza (n. 26 august 1876, Șepreuș, Arad – d. 26 iulie 1954)

Medic, profesor de balneologie la universitățile din Cluj și din București, membru de onoare al Academiei Române, a inițiat în România învățământul și studiul complex al balneologiei, hidroterapiei, fizioterapiei și climatologiei medicale

1967 – A încetat din viață Alexandru Cișman (n. 18 august 1897, Iași – d. 26 iulie 1967, Timișoara)

Fizician, profesor universitar membru corespondent al Academiei de Științe din România, membru corespondent al Academiei Române

1976 – A încetat din viață Dominic Stanca (n. 31 ianuarie 1926, Cluj – d. 26 iulie 1976)

Actor, autor, dramaturg, poet și traducător

1979 – S-a inaugurat pasajul rutier Bucur-Obor din București

A avut inițial câte 2 benzi rutiere pentru fiecare sens și linie de tramvai dublă. Pe aici trecea linia de tramvai 26. Ulterior, odată cu construirea liniei de metrou Gara de Nord–Dristor 2, cele 2 stații de tramvai au fost desființate, linia de tramvai a fost mutată la suprafață, iar în locul acestora, în subteran, a fost construită stația de metrou Obor

1993 – A încetat din viață Nell Cobar (n. 31 decembrie 1915, București – d. 26 iulie 1993)

Regizor de filme de animație și caricaturist, creatorul popularului personaj de desene animate Mihaela

1995 – A încetat din viață Constantin Anastasatu (n. 2 septembrie 1917, Corabia – d. 26 iulie 1995, București)

Medic ftiziolog, membru titular al Academiei de Științe medicale și președinte al Societății de Pneumologie și Ftiziologie, membru titular al Academiei Române

2003 – A încetat din viață Victor Gaga (n. 13 februarie 1930, Periam, Timiș – d. 26 iulie 2003, Huși)

Sculptor în lemn și autor de lucrări monumentale

 

Bonus, un film cu aniversații de azi, Monica Ghiuță și Dan Condurache:

https://www.youtube.com/watch?v=wIo_5q_6INY

Fii cu ochii pe fericire (1999)

 

#Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei

0 comentarii la „26 iulie în istoria Românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: