Istoria României România frumoasă

11 august în istoria românilor

Foto: Sarmizegetusa, Dacia Romană


106 – Încheierea celui de-al doilea război dacic și constituirea provinciei Dacia Romana

La sfârșitul războiului, Traian a mai rămas în provincie aproape un an pentru organizarea noului teritoriu încorporat în cadrul Imperiului Roman. În cadrul acestei organizări au loc și numeroase măsurători topografice și recensăminte. Unele date referitoare la aceste acțiuni au rămas consemnate, lăsându-ne mărturie faptul că perimetrul inițial al provinciei era de aproximativ un milion de pași, lungime egală cu 1480 km, adică o suprafață de aproximativ 240 km2. O diplomă militară romană, descoperită la Porolissum (astăzi Moigrad, județul Sălaj), atesta încheierea celui de-al doilea Război Dacic și constituirea Provinciei Romane Imperiale Dacia, care a inclus actualele regiuni Oltenia, Banat și Transilvania intracarpatică. Hotarele pot fi stabilite pe baza izvoarelor istorice și a descoperirilor arheologice, care atestă prezența populației romane pe teritoriul dacic și mai ales a castrelor de frontieră. Dacia romană, după Ptolemeu sau Constantin Giurescu, își avea hotare: spre apus Tisa, spre nord munții Carpați, în sud Dunărea, iar spre răsărit râul Hierosos. Traseul frontalier poate fi considerat în linii mari următorul: pornind de la vărsarea Tisei în Dunăre, spre nord până la confluența cu Mureșul, apoi pe cursul acestui râu până în dreptul castrului de la Micia, de aici spre nord, paralel cu vârfurile Munților Apuseni, se înconjoară întreaga zonă auriferă, Brad-Abrud-Roșia Montană, traseul se continuă pe linia Bologa-Porolissum, de la acest mare mare centru conturul se îndreaptă spre nord-est până în punctul Tihău, de unde e continuă mai departe spre est pe cursul Someșului, până la castrul Ilișua, apoi spre sud-est pe coama interioară a Carpaților Răsăriteni, zonă marcată cu mai multe castre, de la Olteni, hotarul se îndreaptă spre nord-est până la antica Angustia, castru care închidea pasul Oituz, iar din pasul Turnu-Roșu, urmându-se cursul Oltului până la vărsarea acestuia în Dunăre. Crișana, Muntenia, Maramureș, Bucovina, Basarabia și Moldova erau locuite de dacii liberi. A durat până în 271

1456 – A încetat din viață Ioan de Hunedoara (n. ca. 1407, Hunedoara – d. 11 august 1456, Zemun, Serbia)

Ban al Severinului, voievod al Transilvaniei, guvernator (regent) al Ungariei, răpus de ciumă la Zemun, lângă Belgrad

1484 – S-au încheiat lucrările la Cetatea Nouă, construită de Ștefan cel Mare la Roman

Orașul Roman a fost menționat prima dată în 1392 de voievodul Roman I Mușatinul, care i-a dat și numele. Inițial a existat aici o cetate din lemn, de mici proporții, căreia ungurii, în vremea luptelor din 1467, i-au dat foc. Din 1483, Ștefan cel Mare a ridicat în stânga Siretului o cetate de piatră, care a jucat un rol important mai ales în vremea voievodului Ștefan, decăzând însă sub urmașii acestuia. Se mai păstrează doar câteva ruine de ziduri, pe albia râului

1522 – A încetat din viață Martin Siebenbürger (n. ca. 1475, Sibiu – d. 11 august 1522, Wiener Neustadt)

Sas transilvănean, ales Procurator Nationis Hungaricae la Universitatea din Viena, ales de trei ori decan al Facultății de Drept din Viena, din 1512, concomitent a îndeplinit funcția de jude orășenesc al Vienei și primar al Vienei

1690 – Bătălia de la Zărnești-Tohani

Operațiune militară inițiată de Emeric Thököly, comandantul militar al curuților și pretendent la tronul Transilvaniei, (cu participarea lui Constantin Brâncoveanu de partea transilvănenilor), la 11/21 august 1690, împotriva trupelor imperiale conduse de generalul Donat Heissler. Bătălia s-a încheiat cu victoria coaliției otomano–tătaro–muntene conduse de Constantin Brâncoveanu împotriva armatelor imperiale, iar Emeric Thököly a devenit principe al Transilvaniei. A fost singură bătălie din întreagă domnie de 26 de ani a lui Constantin Brâncoveanu

1900 – S-a născut Ștefan Lupașcu

(Stéphane Lupasco, n. 11 august 1900, București – d. 7 octombrie 1988, Paris)

Filosof român stabilit în Franța. Provine dintr-o familie de boieri moldoveni. În 1916 a ajuns în Franța, unde a trăit până la sfârșitul zilelor sale. Între anii 1924–1927, a studiat filosofia, biologia și fizica (cu Louis de Broglie) la Sorbona, unde s-a licențiat în 1928. În 1926 a publicat la Paris primul și singurul său volum de poezii, Dehors…. În 1935 a publicat prima sa operă filosofică, teza de doctorat intitulată Du devenir logique et de l’affectivité, susținută la Sorbona, sub conducerea lui Abel Rey și publicată în două volume: Le dualisme antagoniste et les exigences historiques de l’esprit și Essai d’une nouvelle théorie de la connaissance, publicând, în același an, o teză complementară, La physique macroscopique et sa portée philosophique. După război, a fost numit cercetător la Centre National de la Recherche Scientifique, la secțiunea epistemologie. Membru fondator al Centre International de Recherches et Études Transdisciplinaires (C.I.R.E.T.). fost redactor la Revue philosophique din Paris; membru al comitetului de redacție al revistei Ring des Arts (Cercul de Artă Contemporană, Zürich), apoi membru consiliului de redacție al revistei 3e Millénaire

1903 – S-a născut Nicolae Gărdescu

(n. 11 august 1903, București – d. 25 iunie 1982, București)

Cunoscut actor de film, teatru, televiziune și vodevil. Format la școala marelui Constantin I. Nottara, s-a remarcat în genul comic și de vodevil, pentru a crea la începutul anilor ’70 rolul cu care a rămas în memoria multora: Baronul von Münchhausen din serialul TV Aventurile echipajului Val-Vîrtej. A fost actor la Teatrul Armatei azi Teatrul „C.I Nottara” și a avut numeroase înregistrări de teatru radiofonic și televiziune, dar și în filme: Aventurile lui Tom Sawyer și Moartea lui Joe Indianul, seria Haiducii, Celebrul 702. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice” (1967)

Aventurile lui Tom Sawyer (1968)

1929 – S-a născut Modest Morariu

(n. 11 august 1929, Cernăuți – d. 15 aprilie 1988, Bucuresti)

Poet, eseist, prozator și traducător. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București în 1954. A debutat în revista Steaua (1958).

Cu Petre Stoica La Bulbucata

Din 1959, după un stagiu la La Roumanie Nouvelle, după ce a fost corector la Gazeta literară, a devenit redactor la editura Meridiane, unde a îngrijit mai multe albume de artă. A publicat trei volume de versuri și două de eseuri, pe tema traducerii sau pe teme legate de artele plastice: Spectacol de pantomimă, Ovăzul sălbatic. A devenit redactor-șef al editurii Meridiane (1969), unde a îngrijit mai multe albume de artă. A devenit redactor-șef al editurii Meridiane în 1969. A publicat trei volume de versuri: Povestire cu fantome, Spectacolul de pantomimă, Ovăzul sălbatic; un roman: Întoarcerea lui Ulise și două de eseuri: Între relativ și absolut, Itinerarii. A tradus, printre alții, din Jules Renard, Stendhal, Julien Green, André Malraux și Albert Camus

1930 – S-a născut Teodor Mazilu

(n. 11 august 1930, București – d. 18 octombrie 1980)

Dramaturg și prozator. A absolvit Facultatea Muncitorească și Școala de Literatură „Mihai Eminescu”. A debutat cu poezie în Flacăra (1949); a debutat editorial cu Insectar de buzunar, culegere de foiletoane și schițe satirice, în 1956. A colaborat la Contemporanul (cronică sportivă), Flacăra (foiletoane satirice), Luceafărul (eseuri pe teme morale), România literară. A fost autor de piese de teatru și scheciuri pentru televiziune. A publicat schițe: Galeria palavragiilor, Vara pe verandă, Doamna Voltaire; nuvele: Înmormântare pe teren accidentat; romane: Bariera, Aceste zile și aceste nopți, Într-o casă străină – vol. I-II, O singură noapte eternă; teatru: Proștii sub clar de lună, Acești nebuni fățarnici, Acordeonistul, Frumos e în septembrie la Veneția, Mobilă și durere, Somnoroasa aventură, Amorul unui subaltern; poezii: Cântece de alchimist; eseuri: Ipocrizia disperării. A tradus, în colaborare, din Massimo Azeglio, Marti Larni, Carlo Manzoni. Ceea ce îl caracterizează pe Mazilu este însă teatrul său, adesea asemănat cu cel al lui Caragiale. În ciuda cenzurii severe din acea perioadă el a reușit să-și câștige publicul luând în zeflemea absurdul caracteristic regimului despotic. Piesa Proștii sub clar de lună, pusă în scenă de Lucian Pintilie în 1963 la Teatrul „Lucia Strurza Bulandra” a fost scoasă de pe afiș pentru o vreme de autorități. A fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor (1969, 1978), Premiul Asociației Scriitorilor din București (1975), Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române (1959)

1949 – S-a născut Veta Biriș

(n. 11 august 1949, Veseuș–Jidvei, Alba)

Cântăreață de muzică populară de pe Valea Târnavei Mici. A debutat în 1967 în concursul Dialoguri la distanță ca reprezentantă a Regiunii Mureș, cu cântecul Bădiță de pe Tîrnavă, primind nota 10. A realizat primele înregistrări audio la Radio Târgu Mureș și s-a consacrat după participarea la concursul Floarea din grădină. A fost distinsă cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor, Categoria D – Arta Spectacolului, „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului

Veta Biriș – Eu te-am iubit

1961 – A încetat din viață Ion Barbu (Dan Barbilian; n. 19 martie 1895, Câmpulung, Argeș – d. 11 august 1961, București)

Poet și matematician, unul dintre cei mai importanți poeți români interbelici, reprezentant al modernismului literar românesc

1978 – S-a dat în folosință linia de telecabină Bușteni-Cabana Babele

Traseul avea 4.350 de metri (cel mai lung din țară și al treilea din Europa) și o diferență de nivel de 1.237 de metri

 

#Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei

0 comentarii la „11 august în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: