Istoria României România frumoasă

12 august în istoria românilor

Foto: Ioan Dicezare cu avionul lui, BF 109E „Hai fetițo!”


 1816 – S-a născut Ion Ghica

(n. 12 august 1816, București – d. 7 mai 1897, Ghergani, Dâmbovița)

Personalitate marcantă a celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea. Economist, matematician, scriitor, pedagog, diplomat și om politic. În 1838 a absolvit al Facultatea de Științe din Paris, cu o diplomă în științe matematice, absolvind în 1840 și École royale des mines din Paris, obținând diploma de inginer de mine și dreptul de a practica profesia în țara sa. În paralel a audiat cursuri la College de France și la Conservatorul de Arte și Meserii. La Paris a făcut cunoștință cu Armand Carrel, redactorul șef al ziarului parizian Le National, reușind să întrețină în Le National o rubrică regulată, Correspondance de Bucarest, care a neliniștit cercurile guvernamentale din București, din cauza corespondențelor subversive, bine informate, despre ce se petrecea în țară. Totodată, a inițiat în 1845 Societatea studenților români, sub președinția de onoare a poetului Alphonse de Lamartine, cu un comitet condus de Ion Ghica, cu Scarlat Vârnav – casier, C.A. Rosetti – secretar și Nicolae Bălcescu – bibliotecar. S-a reîntors în 1841 în București, apoi în Moldova, a fost prim-ministru de cinci ori: de două ori la Iași și la București, în perioada în care țările române se uniseră într-un stat, însă păstrau încă două guverne separate (1859–1860) și de trei ori al guvernului României (1866, 1866–1867 și 1870–1871). A fost membru titular (din 1874) al Societății Academice Române și președinte al ei (1876–1879); când instituția a fost redenumită Academia Română, a fost președinte al acesteia de mai multe ori (1879–1882, 1884–1887, 1890–1893 și 1894–1895). Cartea Scrisori către V. Alecsandri este capodopera sa de scriitor

1857 – Poarta Otomană a ordonat anularea alegerilor pentru Adunarea ad-hoc a Moldovei

Caimacamul Nicolae Vogoride, aspirant la tronul Moldovei, a falsificat listele electorale de reprezentare în Divanul ad-hoc, prin înlocuirea listelor electorale ale unioniștilor cu cele ale antiunioniștilor.

Comitetul unionist din Iasi: Dimitrie Raleț, Constantin Negri, Anastasie Panu, Mihail Kogălniceanu, Arhimandritul Neofit Scriban, Manolachi Costache-Iepureanu, Dimitrie Kracti, Petru Mavrogheni, Dimitrie Cozadini, Constantin Hurmuzachi, Dimitrie A. Sturdza

Când sultanul Abdülmecid nu a anulat alegerile, ceilalți supervizori (Imperiul Francez, Rusia Imperială, Prusia și Regatul Sardiniei) au rupt relațiile diplomatice cu Imperiul Otoman (23 iulie/4 august). Tensiunile dintre Anglia, Austria, care încurajau Poarta să nu accepte noi alegeri, și celelalte state participante la Congresul de la Paris, au fost dezamorsate de întâlnirea de la Osborne (25 iulie/6 august –28 iulie/9 august) dintre Napoleon III și Regina Victoria. Sub presiunea diplomatică a puterilor europene, la 12/24 august 1857, Poarta Otomană a ordonat anularea alegerilor falsificate de Vogoride și organizarea, la 18/30 august, de noi alegeri, care au dat câștig de cauză unioniștilor

1871 – S-au pus bazele Cabinetului numismatic al Academiei Române

Juristul român Alexandru Papiu-Ilarian a prezentat, ca dar din partea unui cleric din Reghin, 160 de monede romane, care, împreună cu alte 19 monede și medalii românești, dăruite tot atunci de V.A. Urechia, au stat la baza Cabinetului Numismatic al Academiei Române. Colecția numismatică avea să sporească în scurtă vreme prin importanta serie de monede medievale din Țara Românească și Moldova dăruite în 1876 de D.A. Sturdza. Scopul alcătuirii colecției a fost conservarea și valorificarea științifică a tuturor mărturiilor numismatice caracterizate de un raport strâns cu istoria națională și universală, precum și alcătuirea unor eșantioane reprezentative din punct de vedere arheologic și istoric, fundamentale pentru studierea circulației monetare. Un rol important în organizarea activității Cabinetului Numismatic al Academiei (înființat oficial la 1 ianuarie 1911) l-a avut profesorul Constantin Moisil

1899 – S-a născut Scarlat Longhin

(n. 12 august 1899, Dofteana, Bacău – d. 13 martie 1979, București)

General, medic dermato-venerolog, profesor universitar, membru corespondent (din 1963) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Medicină din București în 1924. După absolvire a devenit intern al Spitalului Militar „Regina Elisabeta”. Și-a completat studiile post-universitare în străinătate: în Algeria – unde a studiat micologia cu profesorul Pinoy – și apoi la Paris – unde a lucrat în Spitalul Saint Louis sub îndrumarea profesorilor dr. Regnad, Millraud și P. Ravout. A revenit în țară și a fost numit medic șef al Serviciului de dermatologie și sifiligrafie al Spitalului Militar Central; în paralel cu activitatea din clinică a lucrat ca șef de laborator la Institutul „Cantacuzino”. În 1948 a fost numit profesor de dermato-venerologie la nou creatul Institut de Medicină din Timișoara, unde a funcționat până în 1952, când a fost numit la conducerea Clinicii Dermatologice „Șerban Vodă” pe care a condus-o până în 1969 (în semn de prețuire, clinica îi poartă astăzi numele). Activitatea sa științifică a fost centrată pe aspectele patogenice ale bolilor dermatologice, a descris o nouă entitate clinică, tumora granulomatoasă a limbii și a aplicat noi metode terapeutice, utilizând anatoxina streptococică și endotoxina BCG pentru tratamentul unor dermatoze. A publicat în reviste de specialitate: Dermatozele copilului, Biologia Treponemei pallidum, Fotodermatoze, Vascularite cutanate alergice. A fost, de asemenea, autorul a două tratate de dermatologie (distinse cu Premiul de Stat) și a numeroase lucrări privind etiologia și tratamentul psoriazisului, melanomul malign, lepra, imunoterapia cu endotoxină BCG în melanomul malign (primul în lume), erupțiile secundare și vaccinarea în dermatomicoze, tratamentul cu anatoxină streptococică, tumorile granulomatoase ale limbii etc.

1913 – S-a născut Clody Bertola

(n. 12 august 1913, București – d. 28 decembrie 2007, București)

Actriță de teatru și film. A absolvit cursurile Conservatorului de Artă Dramatică. A jucat la Teatrul „Lucia Sturza Bulandra, Teatrul de Comedie, Teatrul Mic și Teatrul Național din București. Supranumită Inegalabila, Unica, Prințesa Inefabilului, frumoasa actriță Clody Bertola a avut o viață al cărei scenariu depășește toate filmele și piesele de teatru în care a jucat. A fost căsătorită cu pictorul Ștefan Constantinescu, mai în vârstă cu 15 ani, regizorii Liviu Ciulei, mai tânăr cu 10 ani și Lucian Pintilie, mai tânăr cu 20 de ani. Cariera actriței a fost evocată în volumul La vie en rose de Ludmila Patlanjoglu. A fost distinsă cu Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”. A jucat în filme ca: Ciulinii Bărăganului, Facerea lumii, Felix și Otilia, Ciprian Porumbescu, Profetul, aurul și ardelenii

Felix și Otilia (1972)

1916 – S-a născut Ioan Dicezare

(n. 12 august 1916, București, d. 10 august 2012, București)

Pilot, un as al aviației de vânătoare române în timpul celui de al Doilea Război Mondial. A participat la campaniile militare de la Stalingrad, Dnipropetrovsk și Mariupol, unde a luptat alături de aviația germană împotriva aviației militare a URSS; până la 23 august 1944 a participat la apărarea regiunii petrolifere Ploiești, împotriva acțiunilor aviației de bombardament americane și, după 23 august 1944 a luptat împotriva Germaniei până la sfârșitul războiului. A avut peste 500 de misiuni de luptă și a reputat 16 victorii certe și trei probabile. Unele surse afirmă că ar fi avut 40 de victorii aeriene. A fost decorat cu Ordinul Mihai Viteazul, Ordinul Virtutea Aeronautică, Ordinul Coroana României, Crucea de Fier (clasa a II-a și clasa I)

1929 – S-a născut Liliana Tomescu

(n. 12 august 1929)

Actriță de teatru și film stabilită în Suedia din 1980. Absolventă a Institutului de Artă Dramatică, a jucat pe scena Teatrului „C.I. Nottara”, timp de peste 30 de ani (1950–1980), reușind să stabilească recorduri unice și imposibil de egalat: serii de spectacole al cărui număr de reprezentații este unic în istoria teatrului de până acum: Pygmalion – cca. 500 spectacole, Ciocârlia – cca. 400, Luna dezmoșteniților – peste 600, Schimbul – cca. 200, Adio Charlie – 870 spectacole. În 1964 i s-a acordat titlul Artistă Emerită. Un alt record, fiind cea mai tânără a actriță care să fi primit vreodată, la acestă vârstă (doar 35 de ani) o asemenea distincție care, de obicei, se acordă spre sfârșitul carierei. În 1980 s-a refugiat în Suedia împreună cu actorul Lucian Muscurel unde, la scurt timp, i s-a acordat cetățenia suedeză. A lucrat ca interpretă, traducătoare și profesoară de Arta actorului. În 1991 Primăria orașului Stockholm i-a acordat titlul de cetățean de onoare al orașului, ca recunoaștere a activității sale în domeniul învățământului de teatru. Dintre filmele sale: Ilie în luna de miere, 1 Aprilie, Porto-Franco, S-a furat o bombă, De-aș fi… Harap-Alb, Dimitrie Cantemir, Muschetarul român, Graven (serial suedez, 2004)

S-a furat o bombă (1961)

1933 – A încetat din viață Alexandru Philippide (n. 1 mai 1859, Bârlad – d. 12 august 1933, Iași)

Lingvist și filolog, bibliotecar, profesor universitar, considerat întemeietorul școlii lingvistice ieșene, membru titular al Academiei Române

1937 – A încetat din viață Alexandru Sahia (Alexandru Stănescu; n. 9 octombrie 1908, Mânăstirea, Călărași – d. 12 august 1937, București)

Publicist și scriitor de orientare socialist-comunistă, ales post-mortem membru al Academiei Republicii Populare Române

1963 – A încetat din viață Simion Sanielevici (n. 4 august 1870, Botoșani – d. 12 august 1963, Klagenfurt, Austria)

Matematician, a efectuat cercetări importante în domeniul ecuațiilor diferențiale, integrale și integrofuncționale, membru de onoare al Academiei Române

1965 – A încetat din viață Constantin Kirițescu (n. 3 septembrie 1876 – d . 12 august 1965)

Om de știință, zoolog, publicist, istoric, a contribuit la dezvoltarea învățământului secundar, a reprezentat țara noastră la Liga Națiunilor, membru fondator al Academiei de Științe din România

1972 – S-a născut Marius Florea Vizante

(n. 12 august 1972, Oradea)

Actor de teatru si film. A absolvit cursurile de teatru la Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică din București în anul 1997. A jucat la Teatrul Național din București în Moartea unui comis voiajor de Arthur Miller (în regia lui Horia Popescu), O scrisoare pierdută (montată de Alexandru Tocilescu, 2000), D’ale carnavalului (în regia lui Gelu Colceag, 2002), apoi la Teatrul de Comedie, unde a jucat în Audiția de Aleksandr Galin (regia Mircea Cornișteanu, 2004), Avarul indrăgostit de Cristian Juncu (în regia lui Vlad Massaci, 2005), Ce formidabilă harababură! de Eugène Ionesco (în regia lui Gelu Colceag, 2005). A jucat de asemenea în filme, colaborând în special cu regizorul Nae Caranfil, având roluri episodice în É pericoloso sporgersi, Filantropica, precum și rolul principal în filmul Restul e tăcere (2008). A participat, de asemenea, la mai multe producții de televiziune

Restul e tăcere (2007)

 

#Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei

0 comentarii la „12 august în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: