Istoria României România frumoasă

15 august în istoria românior

Foto: Mănăstirea Curtea de Argeș într-o reprezentare din anul 1907


Adormirea Maicii Domnului

În calendarul creștin ortodox, romano-catolic, greco-catolic, anglican; este unul din Praznicele Împărătești ale Bisericii Ortodoxe. Comemorează moartea, învierea și slăvirea Maicii Mântuitorului. Sărbătoarea mărturisește că Maica Domnului a fost luată de Dumnezeu în împărăția cerească a lui Hristos, în deplinătatea vieții ei sufletești și trupești

Ziua Marinei Române

Sărbătoare civilă și militară, Fecioara Maria fiind considerată ocrotitoarea marinarilor, marcată de autoritățile publice și celelalte instituții ale statului prin organizarea unor programe și manifestări cu caracter evocator, în spiritul tradițiilor poporului român, precum și prin ceremonii militare și religioase organizate de Ministerul Apărării Naționale și Ministerul Administrației și Internelor

 

1513 – Voievodul Moldovei, Bogdan al III-lea (cel Chior) s-a căsătorit cu domnița Ruxandra, fiica voievodului Mihnea cel Rău

 

1517 – A avut loc sfințirea Mănăstirii Argeșului, Biserica Meșterului Manole

Fiind târnosită în ziua de Sf. Maria Mare, hramul ei este și în prezent Adormirea Maicii Domnului. La această slujbă au fost prezenți, în afară de Neagoe Basarab și familia sa, curtenii și boierii țării, precum și Teolipt, Patriarhul Constantinopolului, însoțit de un mare sobor, și tot clerosul din Țara Românească, în frunte cu Mitropolitul Macarie. De asemenea, a fost de față mulțime de popor venit din aproape toate colțurile țării.

Mănăstirea Argeș – Foto: Vasile Bouaru

A fost construită pe locul vechii mitropolii din 1359. Începută în 1514, din dorința lui Neagoe Basarab de a crea un monument fără seamăn de frumos – „Toate silințele și toată bogăția însă și le cheltui Neagoe pentru a da Argeșului, de unde plecase Mitropolitul pentru a se așeza la Târgoviște lângă Domn (care totuși stătea uneori și la Argeș, aproape de sprijinitorii săi ardeleni), cea mai frumoasă din mănăstirile aflătoare pe pământul românesc” (Nicolae Iorga, Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor ). Lucrările s-au încheiat trei ani mai târziu, așa încât în 1517, ctitorul putea chiar să vorbească de „mănăstirea domniei mele de la Argeș”, și să-i hărăzească „vama ce este la Ocna Mică de la Târgoviște…”. Ascultând nu numai legenda, ci și unele știri istorice, se pare că din lipsă de bani, cu toată jertfirea podoabelor Doamnei sale, dar mai ales din lipsă de zile, zugrăvirea bisericii n-a putut fi isprăvită înainte de trecerea întru cele veșnice a lui Neagoe Basarab. Pictura interioară, realizată de zugravul Dobromir, a fost terminată în anul 1526, în timpul domniei lui Radu de la Afumați

1530 – A fost terminată construcția bisericii noi a Mănăstirii Humor

Biserica Mănăstirii Humor – Fotograf Vasile Bouaru

La vreo 500 m mai spre nord-vest de ruinele vechii biserici, marele logofăt Toader Bubuiog a început construirea unei noi biserici de piatră. Ctitorul acestei biserici era un înalt demnitar politic, deținând dregătoriile de pârcălab de Roman și mare logofăt al Moldovei A fost căsătorit cu Anastasia, fiica logofătului Ioan Tăutu. Pictura este operă a zugravului Toma de la Suceava. Biserica mănăstirii are hramurile Adormirea Maicii Domnului și Sfântul Mucenic Gheorghe. Pe peretele exterior sudic al pronaosului se află o pisanie scrisă în limba slavonă și care are următorul text: „Cu voia Tatălui, cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, la porunca și cu ajutorul evlaviosului domn Petru Voievod, fiul voievodului Ștefan cel Bătrân, s-a început acest hram în numele cinstitei Adormiri a Preacuratei și Preabinecuvântatei noastre Stăpâne Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioară Maria, cu cheltuiala și prin osteneala robului lui Dumnezeu Jupan Toader, mare logofăt, și a soției sale Anastasia, în anul 7038 [1530] august 15 și când era egumen Chir Paisie

Mănăstirea Humor

1656 – A încetat din viață Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș (n. circa 1568, Raguza Dalmației – d. 15 august 1656, Mănăstirea Partoș)

Mitropolit al Timișoarei între anii 1650–1653, făcător de minuni; a fost canonizat oficial la 6 octombrie 1956, iar prăznuirea lui în calendarul ortodox român se face la 15 septembrie

Mai mult: http://www.cuvantul-ortodox.ro/2012/09/15/sfantul-iosif-partos-timisoara-moaste-minuni-tropar-stihiri/

1714 – Constantin Brâncoveanu și cei patru fii ai săi au fost decapitați la Constantinopol

A fost mazilit și apoi ucis, împreună cu cei patru fii ai săi, în urma refuzului de a trece la mahomedanism, în zi de mare sărbătoare creștină (15 august). Au fost duși la locul de osândă Ialy Chisc (Chioșcul Mării).

Martiriul Brâncovenilor, 1714 Tablou de Constantin Lecca

Erau prezenți sultanul Ahmed al III-lea, marele vizir Gin Ali, reprezentanții „creștinătății apusene – Franța, Anglia, Imperiul Habsburgic, Rusiei – care nu refuzaseră invitația chiar în ziua de Sf. Maria” (Nicolae Iorga), alaturi de numeroși privitori. Li s-a îngăduit să-și facă o ultimă rugaciune, după care sultanul le-a oferit viața dacă trec la mahomedanism. Del Chiaro noteaza raspunsul demn al Voievodului „Împărate! Averea mea, cât a fost, tu ai luat-o, dar de legea mea creștină nu mă las! În ea m-am născut și am trăit, în ea vreau să mor. Pământul țării mele l-am umplut cu biserici creștinești și, acum, la bătrânețe, să mă închin în geamiile voastre turcești? Nu, Împărate! Moșia mi-am apărat, credința mi-am păzit. În credința mea vreau să închid ochii, eu și feciorii mei”. Apoi și-a încurajat fiii astfel: „Fiilor, aveți curaj! Am pierdut tot ce aveam pe lumea aceasta pământească. Nu ne-au mai rămas decât sufletele, să nu le pierdem și pe ele, ci să le aducem curate în fața Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Să spălăm păcatele noastre cu sângele nostru!

După execuție, capetele au fost purtate în vârf de suliță prin oraș, în timp ce corpurile au rămas la locul execuției, de unde au fost aruncate spre seară în mare. Biserica Ortodoxă Română i-a sanctificat și îi omagiază la 16 august

1714 – A încetat din viață Constantin Brâncoveanu (n. 15 august 1654, Brâncoveni, Olt – d. 15 august 1714, Constantinopol)

Domnul Țării Românești (1688–1714), având una din cele mai lungi domnii din istoria principatelor române. În timpul în care a domnit, Țara Românească a cunoscut o lungă perioadă de pace, de înflorire culturală și de dezvoltare a vieții spirituale, în urma sa rămânând un mare număr de ctitorii religioase și un stil arhitectural eclectic ce-i poartă numele. În ce privește Moldova, domnul muntean a intervenit în mod repetat în chestiunea domniei, în timp ce în Transilvania a exercitat o importantă influență culturală, prin răspândirea de tipărituri și ctitorirea de așezăminte religioase

1852 – A încetat din viață Carl Friederich Wilhelm Mayer (n. 3 iulie 1917 – d. 15 august 1852)

Unul dintre cei mai importanți arhitecți peisagiști ai României, realizatorul Grădinei publice a Cișmigiului

1870 – În Convorbiri Literare a fost publicat poemul eminescian Epigonii

Se consideră că reprezintă manifestul literar al poetului, prin care-și exprimă crezul artistic

https://tiparituriromanesti.wordpress.com/2012/07/14/mihai-eminescu-epigonii-din-convorbiri-literare-iasi-15-august-1870/

1877 – S-a născut Francisc Șirato

(n. 15 august 1877, Craiova – d. 4 august 1953, București)

Pictor, desenator și grafician, una din personalitățile de seamă ale artei românești din prima jumătate a secolului al XX-lea. A fost descendentul unei familii de țărani francezi care au fost colonizați la sfârșitul secolului al XVIII-lea în Banat. Și-a însușit după școla primară tehnicile grafice și începând din anul 1897 a început să execute afișe în culori, primele de acest gen din România. Prima lucrare importantă, a fost afișul pentru romanul Cum iubim de Traian Demetrescu și Constantin Mille i-a adus elogii într-un articol din presa craioveană. A urmat Școala Națională de Arte Frumoase din București, iar pentru a-și câștiga existența a lucrat afișe, a desenat și litografiat icoane în culori. A expus pentru prima dată la Salonul Oficial în 1907, iar desenele sale au apărut cu regularitate în paginile revistei Furnica. Între 1908–1914, a expus la Tinerimea Artistică, numărându-se printre primii membri ai acestei asociații. A făcut parte din Grupul celor patru, alături de Nicolae Tonitza, Ștefan Dimitrescu și Oscar Han. În 1917 a devenit custode la Muzeul Național de Artă populară, iar în anul 1932, a fost numit profesor la Academia de Belle-Arte din București, fiind un bun pedagog. A avut și o bogată activitate publicistică, a scris numeroase articole și cronici de artă în Sburătorul și Cugetul românesc și o monografie consacrată lui Nicolae Grigorescu. A fost distins cu Premiul Național pentru Pictură (1946)

Galerie: https://www.wikiart.org/en/francisc-sirato

1881 – A încetat din viață Alexandru G. Golescu (n. 1819, București – d. 15 august 1881, Rusănești, Olt)

Om politic liberal, participant activ la revoluția din 1848, prim-ministru, co-fondator al Societății pentru Învățătura Poporului Român și al Societății Frăția

1888 – A apărut la București cotidianul Adevĕrul

Adevărul a fost un cotidian central, înființat de Alexandru Beldiman, care a apărut inițial la Iași (15 decembrie 1871–15 aprilie 1872), apoi la București (15 august 1888–21 noiembrie 1916) și, după Primul Război Mondial (3 ianuarie 1919–30 decembrie 1937). Prima serie, cu titlul Adevĕrulu a fost un săptămânal care a apărut la Iași, cu o istorie scurtă și zbuciumată, deoarece fondatorul ei, Alexandru Beldiman, a fost dat în judecată pentru conținutul antidinastic al gazetei; a fost un eșec editorial și financiar, care s-a lăsat cu procese și amenzi, astfel că numărul 13 a fost ultimul al acestei serii. Cu sprijinul financiar al fiului lui Alexandru Ioan Cuza, pe 15 august 1888 Alexandru Beldiman a scos din nou publicația, de această dată sub formă de cotidian, cu titlul Adevĕrul. Acel ĕ, provenit de la latinescul veritas, a fost păstrat de toți proprietarii ulteriori ai ziarului, chiar și după introducerea noilor reguli ortografice. A fost cel mai longeviv din istoria presei românești, după Universul

1896 – S-a născut Sică Alexandrescu

(n. 15 august 1896, București – d. 6 august 1973, Cannes, Franța)

Regizor de teatru format la școala realistă a lui Paul Gusty. A fost vreme îndelungată prim-regizor al Teatrului Național din București, pe scena căruia a montat comediile lui I.L. Caragiale, comedii ale lui Gogol și Goldoni și lucrări dramatice românești: O chestiune personală de Alexandru Stein, Anii negri de Aurel Baranga și N. Moraru. A fost de două ori laureat al Premiului de Stat. În anii ’40 a reușit să întrunească toate teatrele importante din București, realizând – fie ca regizor, fie ca director de teatru – spectacole cu distribuții extraordinare, în care chiar și rolurile mici erau ținute de mari actori. Între ele: Azilul de noapte (Gorki), cu: Tony Bulandra, Geoge Vraca, G. Storin, Romald Bulfinski, Beate Fredanov, Jules Cazaban, Dina și Tanti Cocea, etc.; Tâlharii (Schiller), cu: George Vraca, Mihai Popescu, Dina Cocea, Cristofor Etterle, Ion Iancovescu, George Ciprian; O noapte furtunoasă (Caragiale), cu: Alex. Giugaru, Florica Demion, Leny Caler, Ion Iancovescu, G. Timica, Silvia Dumitrescu-Timică. Din opera sa literară: Caragiale în timpul nostru, Un comediant și o fată de familie, Povestiri. Marea și mica bătălie teatrală, Un drum în teatru

O noapte furtunoasă Teatru radiofonic

1903 – S-a născut Ștefan-Marius Milcu

(n. 15 august 1903, Craiova – d. 1 decembrie 1997, București)

Medic endocrinolog, biolog, antropolog, politician, membru titular (din 1948) al Academiei Române. Este considerat, alături de Constantin I. Parhon, creatorul școlii românești de endocrinologie. A fost membru al Comitetului Român de Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii al Academiei Române și fondator al publicației periodice a acestui comitet, NOESIS. A fost autorul unor monografii de răsunet pe plan mondial, mai ales legate de timus sau epifiză, organizatorul primului program de protecție pentru ceea ce a fost numit gușă endemică. A fost decorat în 1970 cu Ordinul Meritul Sanitar clasa I „pentru merite deosebite în domeniul ocrotirii sănătății populației din țara noastră”. A fost membru al Partidului Comunist Român și ales în Marea Adunare Națională, dar marginalizat după 1982, cînd a fost implicat în Meditația Transcedentală

1909 – S-a născut Ecaterina Ciorănescu-Nenițescu

(n. 15 august 1909, București – d. 23 ianuarie 2000, București)

Personalitate eminentă a chimiei românești, membră titulară (din 1974) a Academiei Române. A urmat cursurile Facultății de Fizică și Chimie a Universității din București (1928-1931). Și-a susținut teza de doctorat în chimie (1937) cu titlul Sinteze cu clorură de aluminiu în seria hidrocarburilor alifatice și aliciclice, sub coordonarea profesorului Costin Nenițescu, căruia îi va deveni colaboratoare și, mai apoi, soție. A debutat în învățământul universitar ca asistent, fiind prima femeie asistent la Catedra de chimie organică a Politehnicii bucureștene. Ulterior a devenit șef de lucrări la Catedra de chimie organică a Politehnicii, profesor de chimie organică la Institutul de Petrol și Gaze din București, profesor la Catedra de chimie organică a Facultății de Chimie Industrială a Institutului Politehnic București. Este autoarea primului curs de sinteza medicamentelor la o universitate românească și autoarea primului tratat românesc de Medicamente de sinteză. A ocupat funcția de director al Centrului de Chimie Organică al Academiei Române

1910 – S-a născut Zoe Băicoianu

(n. 15 august 1910, Predeal, Brașov – d. 8 martie 1987, București)

Sculptoriță și ceramistă, profesor universitar. Era fiica unei doamne de onoare de la Curtea Regală. A urmat studii de artă în Franța, la Școala de Arte Frumoase din Paris, și a fost ospitantă (găzduită) și apoi bursieră a Școlii române din Roma. A avut preocupări multilaterale de abordare ca manieră și materiale (metal, sticlă șa.) și a realizat artă monumentală și decorativă. La Paris a studiat în 1937 cu André Lhote. A fost profesoară la Institutul de arte plastice „N. Grigorescu” din București. A realizat, în colaborare cu Boris Caragea, unul dintre reliefurile monumentale de pe fațada Operei Române din București. A fost distinsă cu titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne, „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii, artelor plastice și cinematografiei

Imagine: http://artindex.ro/2013/04/25/baicoianu-zoe/

1912 – S-a născut Grigore Gheba

(n. 15 august 1912, Poienița, județul Râmnicu-Sărat – d. 6 septembrie 2004)

General de armată și matematician, autor a peste 40 de culegeri de probleme de matematică pentru elevi, dar și al romanului Între viață și moarte. A urmat școala de ofițeri la Bacău, obținând gradul de sublocotenent. La începutul războiului a luptat pe front la artilerie împotriva rușilor, în Transnistria. În 1942 a căzut prizonier și a trecut prin 3 lagăre de prizonieri din Siberia. S-a înscris apoi în Divizia Tudor Vladimirescu și a luptat împotriva nemților. A fost rănit de două ori și a primit 8 decorații. După război, a urmat Facultatea de Matematică de la Universitatea București. Prima sa culegere de matematică a apărut în 1958, iar ultima în 2004, când împlinise deja 91 de ani. Considerat cel mai important autor de culegeri de matematică din România, Gheba a fost un om al cărui destin a fost presărat cu numeroase dezamăgiri. În 1975 i s-a interzis să-și mai publice culegerile, din cauză că devenise prea celebru în propria-i țară, lucru care i-a deranjat pe șefii partidului comunist

Ziua Artileriei Antiaeriene și a Rachetiștilor din România

1916 – S-a înființat Corpul Apărării Antiaeriene

Prima entitate românească specializată în lupta contra aeronavelor

 

1916 – Germania a declarat război României în prima conflagrație mondială

După depunerea declarației de război din partea Regatului Român (14/27 august), a doua zi Germania a declarat starea de război între cele două state (15/28 august). Armata română a trecut Carpații în Transilvania

1917 – Bătălia de la Varnița-Muncelu

A fost o ofensivă a armatei germano-austro-ungare, lansată pentru contrabalansarea eșecurilor înregistrate în bătăliile de la Mărăști, Mărășești și Oituz (15/28 august–21 august/3 septembrie). A fost oprită de armata română cu prețul unor grele pierderi; în cursul acestei bătălii a căzut eroic, la datorie, Ecaterina Teodoroiu, Eroina de la Jiu. Bătălia a reprezentat ultima încercare majoră a trupelor Puterilor Centrale de a rupe echilibrul de forțe pe teatrul de operații din România

1923 – S-a născut Eugen Caraghiaur

(n. 15 august, 1923, Comrat, județul Tighina, România)

Poet, stabilit în Canada din 1950. A urmat studiile la Politehnica din Timișoara, Facultatea de Mine-Metalurgie, finalizate cu diplomă de inginer petrolist, Universitatea de la Roma, Universitatea din Nancy, Școala Națională Superioară de Geologie Aplicată și de Prospecții Miniere, cu diplomă de Inginer Geolog Minier; cursuri de doctorat la Sorbona. S-a refugiat politic în Canada în 19 aprilie 1951. Este membru în Uniunea Scriitorilor din România (din 1995), Uniunea Scriitorilor din Moldova (din 2000), Asociația scriitorilor de limbă română din Québec; co-fondator al Asociației Canadiene a Scriitorilor de Limbă Română. De asemenea, este membru de onoare al Societății Pro Basarabia și Bucovina, fondator și animator al programului de televiziune Tele-Roumanie din Montreal, Quebec

1929 – S-a născut Marius Petre Visarion

(n. 15 august 1929, Ploiești – d. 19 mai 2006)

Inginer geofizician, membru corespondent (din 1991) al Academiei Române. A urmat studii universitare la Institutul de Mine, Facultatea de Geologie Tehnică la București. Și-a desfățurat activitatea în cadrul Întreprinderii de Prospecțiuni Geologice și Geofizice și Institutului de Geologie și Geofizică. Activitatea sa științifică a fost consemnată în peste 100 de lucrări, manuale, studii și 120 de hărți geofizico-geologice. A fost membru al Asociației Oamenilor de Știință din România, al Societății Române de Geofizică, al Societății Geologilor din România. A fost distins cu Premiul „Gh. Munteanu-Murgoci” al Academiei Române

1931 – A apărut primul număr al ziarului Scânteia

Ziarul Scânteia (după ortografia vremii, devenit Scînteia în urma reformei ortografice din 1953), organul de presă al Partidului Comunist Român, a apărut ilegal între 15 august 1931–octombrie 1940 în condițiile regimului burghezo-moșieresc, pe modelul ziarului bolșevic Iskra, redactor-șef fiind Gheorghi Crosnev, de etnie bulgară. Apariția ziarului era considerată esențială pentru evoluția partidului, reprezentanții muncitorimii (cu precădere) fiind îndemnați să susțină material ființarea publicației. Începând din 21 septembrie 1944 activitatea acestui tip de presă a fost acceptată, prin Scânteia înțelegându-se acel „factor mobilizator în lupta oamenilor muncii pentru înfăptuirea hotărîrilor guvernului, pentru victoria socialismului în patria noastră

1932 – A încetat din viață Traian Moșoiu (n. 2 iulie 1868, Tohanul Nou, Brașov – d. 15 august 1932, București)

General în Armata Română, în perioada 1918–1919, care a participat la eliberarea Transilvaniei, ministru de Război

1944 – A încetat din viață Ștefania Mărăcineanu (n. 18/30 iunie 1882, București – d. 15 august 1944, București)

Chimistă și fiziciană de renume internațional, care a formulat teorii despre radioactivitate, radioactivitatea artificială și procedeul de declanșare artificială a ploii

1947 – Reforma monetară

După o pregătire de aproape o jumătate de an, în 15 august 1947 s-a facut o nouă reformă monetară – s-a introdus o monedă nouă, tot leul, dar cu un alt conținut în aur. În sume limitate, în funcție de profesia deținătorilor, schimbarea banilor s-a facut la raportul de 20.000 lei vechi pentru 1 leu nou. Familiile de țărani puteau schimba cel mult 5 milioane de lei, iar dacă aveau dovada că au livrat statului cota de produse mai aveau voie să schimbe în plus 2,5 milioane. Urmau apoi salariații, pensionarii și cei cu profesii liberale recunoscute oficial, cu 3 milioane de lei. Restul a avut dreptul să schimbe 1,5 milioane de lei vechi. Sumele neschimbate s-au blocat în conturi

1952 – Regimul comunist a arestat sute de preoți

De praznicul Adormirii Maicii Domnului, preoții și familiile lor au fost arestați pentru „uneltire impotriva ordinii sociale”, reținuți, anchetați și trimiși în lagărul de muncă de la Canal Dunăre–Marea Neagră

1956 – A încetat din viață Victor Papilian (n. 17 iunie 1888, Galați – d. 15 august 1956, Cluj)

Medic anatomist, prozator, dramaturg, memorialist, eseist, ziarist și violonist și profesor universitar

1957 – A încetat din viață Gheorghe Banu (n. 23 martie 1889, Secuieni, Bacău – d. 15 august 1957, București)

Medic igenist, ministru al sănătății și ocrotirii sociale, fondator și director al Revistei de igienă socială

1992 – Constantin Brâncoveanu, fiii săi și sfetnicul Ianache au fost declarati sfinți

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române i-a trecut în rândul Sfinților din calendar, având zi de prăznuire data de 16 august a fiecărui an. Domnia lui Constantin Brâncoveanu a început sub semnul apariției Bibliei în limba română, Biblia de la București (1688). Și-a asumat rolul de protector al tiparului și școlilor din Muntenia, dar și din Transilvania. A dat Bucureștiului o nouă Academie Domnească, transformând Școala de la Sf. Sava în „colegiu public pentru pământeni și străini”, cu o programă asemănătoare instituțiilor de grad superior. Pentru că a refuzat să se lepede de la credința creștină, pe 15 august 1714, chiar în ziua când împlinea 60 de ani, domnitorul român a fost decapitat. Aceeași pedeapsă au suferit-o și cei patru fii ai săi, împreuna cu sfetnicul Ianache

1992 – A încetat din viață Anda Călugăreanu (n. 24 octombrie 1946, București – d. 15 august 1992, București)

Actriță de film și televiziune și interpretă de muzică ușoară și folk

2009 – A încetat din viață Florin Bogardo (n. 16 august 1942, București – d. 15 august 2009, București)

Compozitor și interpret de muzică ușoară și de film

2017 – A încetat din viață Viorel Cosma (n. 30 martie 1923, Timișoara – d. 15 august 2017)

Muzicolog, lexicograf și critic muzical

2017 – A încetat din viață Mircea Plângău (n. 1955 – d. 15 august 2017)

Regizor și actor de film

2017 – A încetat din viață Septimiu Sever (n. 30 aprilie 1926, Turda – d. 15 august 2017, Montréal, Canada)

Actor de teatru și film, stabilit din 1972 în Canada și a jucat în filme ale televiziunii canadiene francofone

 

#Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei

1 comentariu la „15 august în istoria românior

  1. Pingback: ~ Bună dimineața din România frumoasă ~

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: