Istoria României România frumoasă

20 august în istoria românilor

Foto: Vlad Țepeș și solii turci – Pictură de Theodor Aman


1270 – Atestarea documentară a localității Valea lui Mihai

Cele mai vechi urme de locuire descoperite sunt datate ca fiind din Epoca bronzului, aparținând culturii Otomani (secolele 19–13 I.H.). Prima atestare documentară a localității datează din 20 august 1270 cu numele Praedium Mihal sau Michal. Diferite evenimente consemnate în documente medievale arată continuitatea și dezvoltarea sa în Evul Mediu. Actualmente este oraș în județul Bihor

 

1431 – S-a încheiat asocierea lui Iliaș I la domnia Moldovei, alături de tatăl său

Iliaș (29 iulie 1409–2 mai 1448), fiul domnului Moldovei, Alexandru cel Bun și al celei de-a doua soții, Doamna Ana (Neacșa), a domnit în asociere cu tatăl său, voievodul Alexandru cel Bun între 2 august 1414–20 august 1431. Ulterior, a fost Domn al Moldovei, domnind singur între 1 ianuarie 1432–septembrie 1433 și 4 august 1435–8 martie 1436 și împreună cu fratele său, Ștefan al II-lea, între 9 martie 1436–1 august 1442

1455 – Prima atestare documentară a localității Mărășești

Apare într-un document semnat de domnitorul Petru Aron, prin care întărea boierului Trifu Borzescu cumpărarea satelor Boțești în Câmpul lui Dragoș, Ștefănești și jumătate din Mărișești

1456 – A început a doua domnie a lui Vlad Țepeș în Țara Românească

Vlad Țepeș a pătruns în Țara Românească și l-a înfrânt pe Vladislav al II-lea, a urcat în scaunul țării, pentru a doua și cea mai lungă domnie a sa (20 august 1456–noiembrie 1462). În timpul domniei sale, Țara Românească și-a obținut temporar independența față de Imperiul Otoman. Vlad Țepeș a devenit vestit prin severitatea sa și pentru că obișnuia să își tragă inamicii în țeapă

1470 – Bătălia de la Lipnic

Bătălie între oastea moldovenească, condusă de Ștefan cel Mare și tătarii Hoardei de Aur, conduși de Hanul Mamac la 20 august 1470 (sau 1469, după alte surse). În august, tătarii Hanului Mamac de pe Volga au ajuns la Nistru. Aici oastea cea mare s-a divizat în trei. O parte din oaste a atacat Jitomirul, cea de a doua a atacat Trembovla, regiune periferică a Regatului Polonez, amplasată ceva mai la nord de Cernauți, iar cea de a treia a intrat în Moldova, prădând tot ce le stătea în cale. Călăreții lui Ștefan cel Mare i-au atacat cu săgețile pe tătarii intrați în Moldova, aceștia din urmă retrăgându-se și căutând un vad pentru trecerea peste Nistru. Totuși, oastea lui Ștefan i-a ajuns din urmă pe tătari, bătălia dându-se în dumbrava de lângă satul Lipnic (Lipinți). Tătarii au fost învinși, suportând pierderi grele. Fiul și fratele (Eminec) Hanului Mamac au fost luați prizonieri

1696 – Bătălia de la Cenei, pe Bega

Confruntare militară care a avut loc în 20 august 1696 între o coaliție a Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană, sub conducerea împăratului german August cel Puternic și armata Imperiului Otoman, cu scopul eliberarării cetății Timișoara de sub ocupația turcească. Nu a avut succesul scontat – lupta s-a terminat indecis, cu pagube mari pentru ambele părți beligerante. Mustafa a considerat că a obținut o victorie operațională pe motivul că trupele imperiale nu au reușit să cucerească cetatea Timișoarei. După bătălie au început certuri și disensiuni între Împaratul German si Consiliul de Război, și astfel trupele imperiale au părăsit cîmpul de luptă, astfel că, deși Imperiul Otoman se afla în decădere, eliberarea cetății Timișoara a mai avut de așteptat până în 1718

1749 – A început domnia fanariotă a lui Constantin Racoviță în Moldova

Constantin Racoviță (cca. 1699–28 ianuarie 1764), fiul lui Mihai Racoviță, a domnit de două ori în Moldova, între 20/31 august 1749–22 iunie/3 iulie 1753 și între 7/18 februarie 1756 – martie 1757 și de două ori în Țara Românească. Tronul l-a cîștigat cu ajutorul grecilor, care i-au fost și tovarăși de domnie, întocmai ca și tatălui său. A promovat o plitică fiscală excesivă, introducând dări mari și a promovat în dregătoriile înalte greci, aduși de la Costantinopol. A murit în București, din cauza unui ospăț prea îmbelșugat

1833 – S-a născut scriitorul Vasile Pogor

(n. 20 august 1833, Iași – d. 20 martie 1906, Bucium, Iași)

Om politic, publicist și poet. A urmat studii juridice la Paris. După revenirea în țară, a intrat în magistratură, la Tribunalul Iași și la Curtea de Apel Iași. A participat la coaliția politică care a complotat pentru detronarea lui Alexandru Ioan Cuza. După schimbarea regimului politic, a fost numit prefect al județului Iași și deputat în Adunarea Constituantă din 1866. A deținut apoi funcția de vicepreședinte al Curții de Apel Iași. A intrat în politică, fiind membru al grupării junimiste. După ce o scurtă perioadă a deținut funcția de ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice, a fost ales în mai multe rânduri primar al municipiului Iași; a fost artizanul proiectului Teatrului Național din Iași, în perioada administrației sale demarând lucrările de construire, a fost autorul unui proiect de cale ferată „Iași-Dorohoi direct prin Iași și nu prin Cucuteni”, etc. A fost membru fondator al Societății Junimea și al revistei Convorbiri literare, unde a colaborat cu versuri, scrieri în proză și traduceri. Puținele sale poezii originale, Pastelul unei marchize, Melancolie, Magnitudo Parri, Sfinx egiptean au un aer de prospețime și o pronunțată nuanță de umor

1854 – S-a deschis circulației calea ferată Oravița–Baziaș

Cel mai vechi drum de fier din țară a fost pe teritoriul deservit de Regionala de Cale Ferată Timișoara și a avut traseul Oravița–Baziaș, cu o lungime de 52 km. A fost construit în perioada 1846–1854, cu 16 ani mai târziu decât prima linie de cale ferată din lume (Liverpool–Manchester, 1830). La 20 august 1854 calea ferată Oravița–Baziaș a fost inaugurată doar pentru transportul mărfurilor, urmând ca în 1 noiembrie 1856, după consolidarea traseului și a lucrărilor de artă, linia să fie deschisă și pentru transportul călătorilor. Scopul acestei linii a fost acela de a facilita transportul cărbunelui de la Anina la Dunăre, pe care administrația austriacă înființase o cale de navigație cu vapoare, încă din 1834

1864 – S-a născut Ionel Brătianu

(Ion I.C. Brătianu; n. 20 august 1864, Florica/Ștefănești, Argeș – d. 24 noiembrie 1927, București)

Personalitate a politicii românești, care a jucat un rol de primă importanță în Marea Unire din 1918 și în viața politică din România modernă. A deținut funcția de președinte al Partidului Național Liberal. De formație inginer, nu a profesat, ci s-a dedicat vieții politice, fiind cel mai potrivit acestei cariere dintre cei trei băieți ai liderului liberal Ion C. Brătianu. A fost de cinci ori președinte al Consiliului de Miniștri, de trei ori ministru de interne, de două ori ministrul al apărării naționale și de două ori ministru al afacerilor externe. A fost președinte al Consiliului de Miniștri în momentul intrării României în Primul Război Mondial, conducând țara în momentele dificile ale retragerii în Moldova. În 1922, după ce avuseseră loc realizarea și recunoașterea Marii Uniri, a preluat guvernarea, asumându-și reforma agricolă și votarea noii constituții din 1923

1865 – Împăratul Franz Joseph I al Austriei a dizolvat Dieta Transilvaniei de la Sibiu

Printr-un decret imperial, a fost dizolvată Dieta Transilvaniei de la Sibiu, care funcționa din 1863, anulându-se, astfel, legile votate de aceasta, Legea privind „egală îndreptățire a națiunii romane” cu celelalte națiuni transilvane și Legea privind întrebuințarea limbii române, alături de maghiară și germană în viața publică, pe care le promulgase în 26 octombrie 1863. Franz Joseph I a ordonat să se țina alegeri pentru o noua Dieta, prevazută să se întalnească la Cluj la 19 noiembrie

1870 – S-a născut Timotei Popovici

(n. 20 august 1870, Tincova, Caraș-Severin – d. 11 septembrie 1950, Lugoj)

Preot, pedagog, compozitor si dirijor. A urmat Institutul teologic (1890–1893) în Caransebeș și studii de armonică și compoziție cu profesorul Gavriil Musicescu la Conservatorul din Iași (1893–1895). A fost învățător la școala primară din Lugoj, profesor de muzică la Școlile centrale române din Brașov, dirijor al corului bisericii Sf. Nicolae din Schei și ai altor coruri din Brașov, profesor de Muzică vocală și instrumentală la Institutul teologic-pedagogic din Sibiu, apoi la școala normală Andrei Șaguna tot în Sibiu; dirijorul corului catedralei metropolitane și al altor coruri din Sibiu, diacon și preot în 1915, mai târziu hirotonisit protopop. A alcătuit numeroase compoziții laice și religioase, pentru cor de copii, coruri școlare, coruri pe trei voci și bărbătești. A publicat și o serie de studii teoretice, Dicționar de muzică, Principiul național în muzică

Timotei Popovici – Cântec de primăvară Corul Madrigal

1872 – A încetat din viață Dimitrie Bolintineanu (n. 14 ianuarie 1819, Bolintin-Vale – d. 20 august1872, București)

Poet, publicist, om politic, diplomat, participant la revoluția de la 1848

1873 – S-a născut Anibal Theohari

(n. 20 august 1873, București – d. 5 februarie 1933, București)

Medic internist și balneolog. A urmat studiile medicale la Paris (1891–1901), a obținut titlul de doctor în 1901, cu lucrarea Structure fine des cellules glandulaires a l’etat pathologique, primită deosebit de bine de critica de specialitate, primind medalia de argint a Facultății de medicină din Paris. Pentru câțiva ani a profesat medic în Paris, întors în țară a fost profesor de patologie la Facultatea de Medicină din Iași, profesor de terapeutică experimentală și de clinică terapeutică la Facultatea de Medicină din București. După un scurt stagiu de specializare în biochimie, în 1913, la Heidelberg, a primit postul de director al Institului de balneologie din București. În 1922 a fondat Societatea de hidrologie medicală și climatologie și Revista de hidrologie medicală și climatologică. În timpul celui de-al V-lea Congres internațional de talasoterapie, desfășurat în 1928 la București și Constanța, a fost președintele evenimentului. A pus bazele balneologiei moderne în România și a studiat efectele terapeutice ale utilizării apelor minerale românești, prin investigații clinice, biochimice și fiziopatologice. A fost un renumit clinician, preocupat de aplicarea principiilor de etică medicală. A studiat structura și funcționarea tubului digestiv, în stare normală și patologică, farmacologia clinică, fiziologia renală, fiziopatologia lăcrimării, diversele afecțiuni ale măduvei spinării

1884 – A apărut primul mare cotidian românesc, Universul

Unul dintre primele cotidiene de informație românești, care apărea la București. Primul director a fost Luigi Cazzavillan, un jurnalist italian venit în Vechiul Regat al României din anul 1877, în calitate de corespondent de război. Ziarul a apărut în două etape, 20 august 1884–5 noiembrie 1916 și 31 noiembrie 1918–20 iulie 1953, cu o pauză în Primul Război Mondial. Una din cauzele succesului ziarului a fost faptul că apărea dimineața, în timp ce toate celelalte cotidiene apăreau după-amiaza, iar alta a fost introducerea rubricii Faptul divers în paginile sale, lucru ce a contribuit favorabil la tirajul ziarului. De asemenea, Universul a fost unul din primele ziare românești care a introdus mica publicitate, prin rubrica specială numită Micul anunțător

1892 – S-a născut Octav Onicescu

(n. 20 august 1892, Botoșani – d. 19 august 1983, București)

Matematician, întemeietor al școlii românești de teoria probabilităților, membru titular (din 1965) al Academiei Române, membru al Academiei Lagrange (Italia), membru al Uniunii interbalcanice a matematicienilor. A făcut studiile de matematică cu Gheorghe Țițeica, Dimitrie Pompeiu și Traian Lalescu și de filosofie cu Constantin Rădulescu-Motru și P.P. Negulescu. A participat în aeronautică la războiul de întregire. Și-a susținut doctoratul în anul 1920, în Italia, la Universitatea din Roma în probleme de geometrie diferențială legate de teoria relativității. A fost membru al Seminarului lui P. Hadamard (Paris, 1920–1921), docent în 1922, apoi conferențiar și, din 1928, profesor la Facultatea de științe din București. A predat mecanica, grupuri continue de transformări, calcul diferențial absolut, pentru ca apoi să modernizeze învățământul de algebră. A introdus conceptul de lanț cu legături complete, cea mai importantă contribuție românească în teoria probabilităților. A fost autor al unei noi varietăți de mecanică: Mecanica invariantivă Onicescu

1893 – A încetat din viață Alexandru Wassilko de Serecki (n. 17 decembrie 1827, Berhomet pe Siret – d. 20 august 1893, Lăpușna)

Baron, politician și patriot român, membru al Camerei Superioare al Imperiului Austriac, consilier secret imperial și căpitan (mareșal) al Ducatului Bucovinei, deputat în Dieta Bucovinei, a luptat pentru drepturile românilor din Imperiul Habsburgic

1902 – Primul meci de fotbal pe teritoriu românesc

Prima întâlnire inter-cluburi a avut loc la 20 august 1902, pe un teren din apropierea Pădurii Verzi, când s-a disputat meciul între Fotball Club Timișoara și Reuniunea de Sport Lugoj, încheiat cu scorul 3-2, în fața a 100 de spectatori

1910 – A încetat din viață Nicolae Manolescu-Strunga (n. 1850, Șarânga, Buzău – d. 20 august 1910, Strunga, Roman/Iași)

Medic oftalmolog, profesor universitar, membru al Academiei Române, senator de Roman, unul dintre întemeietorii școlii românești de oftalmologie

1916 – Bătălia de la Turtucaia

Bătălie din cursul primului război mondial între trupe române și trupe bulgare și germane (20 august/2 septembrie–24 august/6 septembrie 1916). Operațiile propriu-zise împotriva Turtucaiei au început în noaptea de 19/20 august (1/2 septembrie), printr-un atac concentric. BDinspre vest, din direcția Rusciuk (Ruse) a venit coloana mixtă Hammerstein, care a atacat spre Satu Vechi, din sud, a înaintat Divizia 4 Preslav, atacând sectorul Daidîr, iar dinspre sud-est, a atacat Brigada I-a din Divizia 1 Sofia spre sectorul Antimova. Atacul a fost declanșat la 20 august/2 septembrie; deși nu au fost atacate direct de inamic, ci numai bombardate, unitățile române s-au retras spre Dunăre. După câteva zile de acalmie, asaltul final a fost dat în dimineața zilei de 23 august/5 septembrie. În dimineața zilei de 24 august/6 septembrie, artileria inamică a executat o violentă pregătire de artilerie, urmată de atacul soldaților bulgari la baionetă. Apărarea a cedat, armata română a fost înfrântă și nevoită să se predea în fața atacului germano-bulgar. Pierderile suferite de trupele române au fost însemnate, bulgarii luând 28.500 de prizonieri, din cei 39.000 care au luptat în capul de pod. Circa 7.000 au reprezentat pierderile, morți și răniți

1920 – S-a născut Zoe Dumitrescu-Bușulenga

(n. 20 august 1920, București – d. 5 mai 2006, Mănăstirea Văratec, Neamț)

Personalitate a culturii române, cu o prolifică activitate de cercetător, critic și istoric literar, eseist, filozof al culturii, pedagog și politician, membră titulară (din 1990) a Academiei Române și a unor importante instituții culturale europene. A urmat studii muzicale la Conservatorul Pro-Arte, studii juridice și filologice (anglo-germanistică, istoria artelor), în 1970 a luat doctoratul cu teza Renașterea – Umanismul – Dialogul artelor. A fost redactor la Editura de Stat și la Editura pentru Literatură, cercetător și vremelnic director la Institutul de Istorie și Teorie Literară „George Călinescu”, asistent, lector, conferențiar și profesor universitar (din 1971), șef al Catedrei de Literatură Universală și Comparată la Universitatea din București, Visiting Professor la Universitatea din Amsterdam, Președinte al Secției de Filologie și Literatură a Academiei Române, Director al Școlii Române din Roma, membră în Comitetul Executiv al Asociației Internaționale de Literatură Comparată, a Academiei de Științe și Studii Europene din Franța, a Academia Europaea din Londra. Comparatist și critic literar de formație anglo-germană, a manifestat preocupări de interdisciplinaritate și de filozofie a culturii. A fost autoarea unor volume de istorie literară, literatură comparată, istoria culturii, analize stilistice și memorialistică, a publicat articole în numeroase reviste de specialitate: Manuscriptum, Revista de istorie și teorie literară, România literară, Secolul 20, Synthesis, etc. A fost director al Revistei de istorie și teorie literară și al revistei Synthesis. După 1989 a ales să se retragă tot mai des într-o chilie a mănăstirii Văratec, călugărindu-se spre sfârșitul vieții sub numele de Maica Benedicta. Opera sa cuprinde studii de istorie a culturii: Ion Creangă, Eminescu, Surorile Brontë, Sofocle și condiția umană, Renașterea, umanismul și destinul artelor, Ștefan Luchian, studii de comparatistică: Valori și echivalențe umanistice, Itinerarii prin cultură, impresii de călătorie: Periplu umanistic, memorialistică: Caietul de la Văratec. Convorbiri și cuvinte de folos. A fost distinsă cu Premiul special al Uniunii Scriitorilor din România (1986, 1989), Premiul internațional „Herder” (1988), Premiul „Adelaide Ristori” (1993), Ordine al Merito della Repubblica Italiana în grad de Comandor (1978) și în grad de Grande Ufficiale (1996), Ordinul bulgar Sf. Metodiu și Chiril (1977), Ordinul național Pentru Merit, în grad de Ofițer (2003)

1921 – S-a născut Zahu Pană

(Zaharia Pană; n. 20 august 1921, Gorna Belica, Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor/Republica Macedonia – d. 1 martie 2001, New York, SUA)

Poet, scriitor și publicist de origine aromână. Tatăl său, Vasile Pană, a luptat ca voluntar în primul Război Mondial, familia sa fiind colonizată în Cadrilater (1925). Aici a urmat școala comercială din Silistra. La 14 ani a debutat în revista liceului, Lumina, cu poezia Vijelie. După moartea prematură a tatălui său în 1935 și cedarea Cadrilaterului în 1940, s-a mutat la București alături de ceilalți membri ai familiei sale, continuându-și studiile în capitală. Simpatizant al mișcării naționaliste care cuprinsese țara, a fost arestat prima oară în 1941, condamnat la 8 ani de închisoare și trimis la Aiud. Tot în 1941, a fost trimis împreună cu un grup de studenți aflați în detenție pentru a lupta pe frontul de răsărit. După terminarea luptelor a fost luat prizonier de trupele sovietice, dar a reușit să fugă și să ajungă în țară, unde și-a terminat studiile liceale și a absolvit Academia Comercială din București. În 1958 a fost arestat din nou de regimul comunist și trimis la Aiud, însă a fost eliberat în 1964 în urma Decretului de Grațiere. A emigrat în Statele Unite în 1965, stabilindu-se la New York, unde a fost ales președinte al Asociației Foștilor Deținuți Politici. A desfășurat o intensă activitate jurnalistică la câteva publicații de limba română fiind întemeietor al ziarului Cuvântul Românesc. A publicat Poezii din închisori, o culegere antologică din opera lirică a peste 50 de poeți cunoscuți și anonimi (1982), iar în 1989, cartea lui de poezii originale, Cu acul pe săpun

1923 – A încetat din viață Alexis Catargi (n. 17 septembrie 1876, București – d. 20 august 1923, Sinaia)

Compozitor și dirijor, diplomat, secretar cultural și atașat al ambasadei României la Paris

1930 – A încetat din viață Gheorghe Dinicu (George Angelescu; n. 1863, București – d. 20 august 1930, București)

Violonist, compozitor, profesor și dirijor

1938 – La Târgu Jiu au fost terminate lucrările de alămire a Coloanei fără sfârșit

Alămirea Coloanei s-a făcut în lunile iulie–august la fața locului, aplicând prin pulverizare sârmă de alamă. Aceasta tehnologie a fost utilizată la vremea respectivă pentru prima dată în România și a fost adusă special din Elveția

1944 – S-a declanșat Bătălia pentru România

Denumită și Operațiunea Iași-Chișinău, a fost una din cele mai sângeroase ofensive din istoria celui de-al Doilea Război Mondial a Uniunii Sovietice, luptele din răsăritul României dintre Armata Roșie și aliații germano-români de la 20–29 August 1944. Obiectivul ofensivei sovietice a Fronturilor al 2-lea și al 3-lea Ucrainean era distrugerea Grupului de Armate Sud (în cadrul căruia luptau forțe germane și române) și să ocupe România. Operațiunea s-a încheiat cu pierderi de ambele părți, modificarea liniei frontului, coroborată cu ieșirea României din război (23 august 1944) de partea Axei și trecerea ulterioară de partea Aliaților

1945 – S-a născut Cristian Gațu

(n. 20 august 1945, București)

Handbalist. A fost absolvent al Universității Tehnice de Construcții București. A debutat în sport la echipa de fotbal Tânărul Dinamovist, în anul 1953, dar a fost și vicecampion național la șah. Prima întâlnire cu handbalul s-a produs în 1958; din 1963, a renunțat definitiv la fotbal, dedicându-se în totalitate handbalului, sport în care a avut o carieră strălucitoare. A jucat la Rapid, Știința București, Steaua, cu care a câștigat în 1977, Cupa Campionilor Europeni. A făcut parte din lotul echipei naționale de handbal a României, medaliată cu argint olimpic la Montreal 1976 și cu bronz olimpic la München 1972. A fost Secretar de stat în Ministerul Tineretului și Sportului, președinte al Federației române de handbal. Din 1970 a fost maestru emerit al sportului, iar în 2000 i-a fost acordat Ordinul național Serviciu Credincios în grad de ofițer

1957 – S-a născut Sorin Antohi

(n. 20 august 1957, Târgu Ocna)

Istoric al ideilor, eseist, traducător și editor. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din Iași. A fost membru fondator al Grupului pentru Dialog Social GDS, membru al prezidiului International Committee of Historical Sciences. A fost profesor de istorie la Central European University (CEU), Budapesta, unde conducea Departamentul de Istorie și Pasts, Inc. Center for Historical Studies. A fost membru în comitetul director al Fundației Soros, fondator al Institutului Privat de Studii Interculturale Orbis Tertius din București. Dintre cărțile publicate: Utopica. Studii asupra imaginarului social, Mai avem un viitor? România la început de mileniu. Dialog cu Mihai Șora, Al treilea discurs. Cultură, ideologie și politică în România, Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public

1959 – A încetat din viață Dimitrie Iov (n. 9 martie 1888, Uricani, Flămânzi, Botoșani – d. 20 august 1959, Gherla)

Poet și prozator, director al Teatrului Național din Iași (1942–1944). Arestat și condamnat de regimul comunist, s-a stins în închisoare

1965 – S-a născut Gabriel Croitoru

(n. 20 august 1965, Galați)

Solist violonist. Absolvent al Liceului de Muzică George Enescu din Capitală (1983), licențiat al Universității Naționale de Muzică București (1987) și doctor în muzică la Universitatea Națională de Muzică București (2006). Talentul și pregătirea profesională de excepție i-au făcut posibilă participarea la numeroase competiții, atât la nivel național, cât și la nivel internațional. A avut peste 1.000 de apariții în concert, pe scenele tuturor filarmonicilor din România și în întreaga lume. Tezaurul muzical semnat de Gabriel Croitoru se regăsește în fonoteca Societății Române de Radiodifuziune din perioada 1987–2008. A susținut recitaluri în Franța, Spania, Germania, Belgia, Olanda, Italia, Republica Cehă, China, SUA, Bulgaria, Ungaria și România. Cântă pe vioara Guarneri del Gesù (făcută din 1730), care a aparținut lui George Enescu

Vioara lui George Enescu: violonistul Gabriel Croitoru și pianistul Horia Mihail pe scena Sălii Radio (2018)

1968 – Inaugurarea Uzinei de Autoturisme Pitești. Prima mașină, Dacia 1100

Construcția uzinei de la Mioveni, Uzina de Autoturisme Pitești, a început în 1966, având la bază un acord între autoritățile române și producătorul francez de automobile Renault, care prevedea asamblarea unui model Renault sub marca Dacia. La 20 august 1968, secretarul general al PCR a tăiat panglica uzinei de la Colibași, la ceremonia de inaugurare fiind prezenți și specialiști francezi, reprezentanți ai firmei Renault. Evenimentul a marcat totodată începerea fabricării în serie a primului automobil, Dacia 1100, în realitate un Renault 8, o berlină cu tracțiune și motor pe spate; viteză Maximă: 138 km/h Motor de 46 cp. La inaugurare, prima mașină fabricată la Colibași i-a fost făcută cadou lui Ceaușescu, în ciuda faptului că nu avea carnet de conducere. Constantin Stroe, fost director general al Automobile Dacia, declara unui ziar local că, pentru siguranță, au fost produse pentru acel eveniment nu una, ci mai multe mașini: „Din motive de securitate s-au fabricat un număr de 15 autoturisme. Toate au fost testate, verificate și cel mai bun a căpătat numărul 1, iar acela i-a fost dăruit lui Ceaușescu”. Conform contractului, Renault furniza toate părțile componente ale modelului, urmând ca cei de la Dacia să le asambleze. Modelul a fost comercializat între anii 1968–1971 și a fost un model intermediar până la intrarea în producție a modelului 1300

1972 – A încetat din viață Nichifor Crainic (Ion Dobre, n. 22 decembrie 1889, Bulbucata, Giurgiu – d. 20 august 1972, Mogoșoaia)

Teolog, scriitor, ziarist, politician, editor, filosof și important ideolog de extremă dreaptă, deținut politic, ales membru al Academiei Române, exclus în 1945 și reconfirmat post-mortem în 1994

1984 – A încetat din viață Alexandru Iancu Ștefănescu (n. 21 iunie 1915, București – d. 20 august 1984, București)

Prozator, editor și publicist

1987 – S-a născut Cătălina Ponor

(n. 20 august 1987, Constanța)

Gimnastă care a participat la Jocurile Olimpice 2004 din Atena și în 2012 la Olimpiada de la Londra. La Atena a câștigat medalia de aur, ca membră în echipa română de gimnastică și medalii de aur la bârnă și sol. A obținut aur la Europenele de la Amsterdam (2004) la echipe, bârnă și sol; Europenele de la Debrecen (2005) la bârnă; Europenele de la Volos (2006) la bârnă; Campionatele Europene de la Bruxelles (2012) la echipe, la bârnă; Europenele de la Cluj (2017) la bârnă

2010 – A încetat din viață Maria Bocșe (n. 21 august 1939, Târgu Mureș – d. 20 august 2010)

Etnolog, muzeolog, profesor, directoare a Muzeului etnografic din Beiuș

2013 – A încetat din viață Costică Ștefănescu (n. 26 martie 1951, București – d. 20 august 2013, București)

Fotbalist, antrenor, a evoluat pentru echipa națională de fotbal a României fiind supranumit Ministrul apărării

2014 – A încetat din viață Nicolae Balotă (n. 26 ianuarie 1925, Cluj – d. 20 august 2014, Nice, Franța)

Eseist, critic, istoric și teoretician literar

 

#Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #românifrumoși

0 comentarii la „20 august în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: