Istoria României România frumoasă

21 august în istoria românilor

Foto: Legiuirea Caragea


1700 – Constantin Brâncoveanu a primit de la Țarul Petru I crucea de Cavaler al ordinului Sf. Andrei

Atât Brâncoveanu cât și Cantacuzinii informau pe ruși despre situația din imperiul Otoman și din cel Habsburgic și dădeau sfaturi ca unii care cunoșteau mai bine situația politică, economică și militară din Turcia și Europa de vest. Îi informau despre mersul războiului cu Liga de la Augsburg și cel de succesiune pentru tronul Spaniei, despre relațiile dintre Ludovic XIV și Carol XII, ca și cele dintre regele Poloniei Stanislaw Lesczynski și Poarta otomană sau hanul Crimeei. Pentru serviciile făcute, Brâncoveanu a fost decorat de țar, la 21 august 1700, cu crucea de Cavaler al ordinului Sf. Andrei, iar în 1701 a primit un act de favoare, Jalovannaia gramota, care-i asigura domnitorului și Cantacuzinilor azil în Ucraina în caz de primejdie

1723 – A încetat din viață Dimitrie Cantemir (n. 26 octombrie 1673, Silișteni–Fălciu, Vaslui – d. 21 august 1723, Dmitrovsk, Rusia)

Domn al Moldovei (martie–aprilie 1693; noiembrie 1710–iulie 1711), personalitate culturală polivalentă, membru al Academiei din Berlin la propunerea filosofului Leibniz, autor de lucrări de istorie, orientalistică și muzicografie

1813 – Este inaugurată eparhia Chișinăului și a Hotinului în Basarabia țaristă

Ca urmare a hotărârii Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse, la 21 august 1813 a fost creată Arhiepiscopia Chișinăului și Hotinului, subordonată canonic Bisericii Ortodoxe Ruse, cuprinzând teritoriile dintre Prut și Nistru, precum și, dincolo de Nistru, zona orașelor Tiraspol, Dubăsari, Ovidiopol și Odessa

1818 – A fost promulgat Codul de Legi al lui Caragea, Legiuirea Caragea

Sub numele de Legiuire a prea înălțatului și prea Pravoslavnicului Domn și Oblăduitoriu a toată Ungrovlahia Io Ioan Gheorghie Caragea, era inspirată de Codul Civil austriac din 1811 și de Codul lui Napoleon, fiind primul cod de legi al Țării Românești. La acest cod au lucrat Anastasie Hristopol și Nestor Craiovescu, „doi boeri cu știință și praxisale pravilelor”. Legiuirea este mai amplă decat Codul Calimach (Moldova, 1813), având 6 părți și un caracter eterogen deoarece reunește dispoziții de drept civil, penal și de drept procesual

1856 – S-a născut Constantin Bacalbașa

(n. 21 august 1856, Brăila – d. 5 februarie 1935, București)

Publicist, jurnalist, memorialist și om politic. A urmat liceul la „Sfântul Sava” din București, după care a studiat doi ani la Facultatea de Drept a Universității din București, pe care a părăsit-o pentru cariera de ziarist (1879). A fost redactor principal la Emanciparea și Adeverul, a colaborat la Drepturile omului, Telegraful, Conservatorul, Epoca, Dimineața, Universul, Literatorul, Lupta, Narațiunea. A fondat ziarele: Țara, Patriotul, Românimea și revista umoristică Ghiță Berbecul. A îndeplinit funcțiile de membru fondator al Societății Presei și al Sindicatului Ziariștilor, președinte al Sindicatelor Ziariștilor (din 1919) și a scris volume despre Bucureștiul din anii 1800, Bucureștii de altădată, Capitala sub ocupatia dușmanului, Peticul lui Berechet

 

Ziua Medicinei Militare

1862 – Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a semnat actul de înființare a corpului de ofițeri sanitari

Prin Înaltul Decret Românesc nr. 4629/21 august 1862 a luat ființă Corpul Ofițerilor Sanitari din Armată, atestându-se astfel medicina militară ca element specializat pentru asigurarea sănătății efectivelor militare

 

1874 – S-a născut Ioan Bohociu

(n. 21 august 1874 Crăiești, Galați – d. 13 aprilie 1944 Vida, Ilfov)

Compozitor și dirijor. A urmat Conservatorul București (1893–1897), perfecționându-se la Leipziger Konservatorium (1901–1903). În paralel a urmat Școala superioară de comerț și Facultatea de chimie din București. A fost profesor de muzică la Liceul de băieți „Vasile Alecsandri” din Galați, dirijor la corul Episcopiei din Galați, la corul și orchestra Societății de gimnastică din Galați, fondator și dirijor al Orchestrei simfonice din Galați. A dirijat Orchestra Ministerului Instrucțiunii Publice și Orchestra Sindicatului Muzical din București, precum și alte formații corale și instrumentale din țară. A cules folclor și a publicat studii, articole, memorialistică, polemici în Gazeta artelor. A compus muzică vocal-simfonică: Codrule, codruțule, baladă pe versuri de Mihai Eminescu, Cantata, concert religios; muzică simfonică: Poemă romantică, Simfonia Romantică în do major, Cântec de nuntă din Moldova; muzică de cameră: Olimpia, Preludiu pentru 2 violine și violă; muzică corală: Cântec de sirenă pe versuri de Mihai Eminescu, Rotungioare foi de plop pe versuri populare, Cântec de primăvară pe versuri de G. Tutoveanu; muzică vocală: Doina, Lino, Leano, Mărită-te mîndro, etc.

1875 – S-a născut Gheorghe Fințescu

(n. 21 aug. 1875, Craiova – d. 6 ian. 1948, Iași)

Entomolog, profesor, membru al Societății entomologice a Franței, al Societății științifice și medicale din Rennes, al Societății entomologice din Brazilia. A urmat Facultatea de Științe din București (licențiat în 1895). A fost numit profesor suplinitor la Bârlad, s-a transferat, apoi, la Liceul Național din Iași, unde a rămas toată viața. A desfășurat o rodnică activitate didactică și științifică în domeniul entomologic, timp de peste 30 de ani, publicând circa 40 de lucrări. Notele și memoriile le-a publicat în Bulletin de la Société Zoologique de France, Insecta, Buletinul Agriculturii, Foaia Agricultorilor, etc. Din opera sa: Entomologie horticolă, Contribution à la biologie de l’hémiptère Capsus mali, Contribution à l’étude de la biologie d’Hyponomenta malinella en Roumanie, Fluturele Aporia crataegi în Iași

1896 – S-a născut Alexandru Pantazi

(n. 21 august 1896, Piatra Neamț – d. 4 noiembrie 1948, București)

Matematician, profesor universitar, membru (din 1935) al Academiei de Științe din România. S-a înscris la Facultatea de Științe a Universității din București, secția Matematici (1914), dar a trebuit să-și întrerupă studiile, în timpul războiului, fiind mobilizat ca sublocotenent. După război, a luat licența în matematici cu mențiunea foarte bine (1920) și a plecat imediat la Paris. A trecut din nou licența în matematici, la Sorbona, apoi a obținut doctoratul în matematici cu teza Sur applicabilitée projective des hypersurfaces développables, în care tratează o serie de generalizări ale unor rezultate găsite de profesorul său Elie Cartan, creator în domeniul Geometriei Proiective (1922). La revenirea în țară, a fost numit asistentul lui Gheorghe Țițeica, la Seminarul de Geometrie Analitică, simultan și actuar la Ministerul de Industrie și Comerț și profesor la Școala de Statistică și Actuariat. A fost, apoi suplinitor, apoi, prin concurs, titular la catedra de Geometrie Descriptivă și Geometrie Proiectivă la Școala Politehnică din București, unde a profesat până la încetarea sa din viață. A susținut și cursuri de Geometrie Analitică, Geometrie Superioară și un curs de Aplicații Geometrice ale Analizei la Universitatea din București, Algebră și Analiză la Școala Superioară CFR. După 1929, a fost membru al Gazetei Matematice și din delegația de conducere a acesteia. Ca membru al Societății Române de Științe, a fost secretar și redactor al buletinului societății, președinte al Societății Române de Matematici

1902 – S-a născut Paul Călinescu

(n. 21 august 1902, Galați – d. 25 martie 2000, București)

Regizor și scenarist, unul dintre pionierii cinematografiei românești. A absolvit Academia comercială din București în anul 1930. A regizat 64 de filme artistice și documentare, pentru multe dintre ele participând la scenariu și/sau montaj, imagine. Dintre filmele sale: Grădinile Capitalei, Eforie 1934, Inaugurarea Arcului de Triumf, Bucuresti, orasul contrastelor, 10 Mai 1936, Piatra Craiului, Funeraliile Reginei Maria, Dansuri naționale, Cutremurul 1940, România în lupta contra bolșevismului, Romania 1945, Munții Făgăraș, Floarea reginei, Fantezie de toamnă, Toamna în deltă, Desfășurarea, Porto Franco, Titanic vals. A fost distins cu numeroase premii: Premiul I la Expoziția Universală de la Paris 1937 pentru Colțuri din România, Premiul filmului documentar la Festivalul internațional de artă cinematografică Venetia în 1939 pentru Țara Moților și în 1941 pentru România în lupta contra bolșevismului, Diploma de onoare a Festivalului international de la Karlovy Vary 1950 pentru Răsună Valea, Premiul ACIN (1977, 1984), Premiul UCIN (1992, 1996), etc.

Titanic vals Scenariul Tudor Mușatescu și Paul Călinescu, regia Paul Călinescu (1965)

1920 – S-a născut Marius Munteanu

(n. 21 august 1920, Murani, Timiș – d. 2005, Timișoara)

Poet român în grai bănățean. Vreme de șase decenii, între 1936–2005, a susținut, cu deosebit talent, creația poetică scrisă și rostită în grai bănățean, dând o strălucire fără egal unei direcții unice în istoria literaturii române – literatura dialectală, existentă doar în Banat – direcție care, prin Marius Munteanu și prin creația sa deosebit de valoroasă, a dobândit o largă audiență în Banat și o recunoaștere pe plan național.

Dudu

Prăstă gard, prăstă cotarcă,

Prăstă cruce, prăstă casă,

Dăjghinat să lasă dudu –

Cloță verge dă mătasă.

De asemenea, a fost și un important susținător al valorilor culturale și morale ale poporului român, împotrivindu-se prin mijloace literare și jurnalistice dictaturii comuniste, având de suferit pentru aceasta. A colaborat la revistele Rînduri bănățene, Fruncea, Orizont și la ziarul timișorean Drapelul roșu

1925 – S-a născut Toma Caragiu

(Argos Orestiko; n. 21 august 1925, Aetomilitsa, Konitsa, Grecia – d. 4 martie 1977, București)

Unul dintre cei mai mari actori români, cu activitate bogată în teatru, TV și film. Toma Caragiu, Romanian ActorProvine dintr-o familie de aromâni stabiliți la Ploiești. A fost cooptat în trupa de teatru a liceului și a scris în revista liceului, Frământări. S-a înscris la Drept (1945), dar a abandonat și a intrat la Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică București, clasa Victor Ion Popa. În vacanțe a susținut o muncă vie de animator cultural și, adunând în jurul său alți artiști a realizat spectacolul Take, Ianke și Cadîr de V.I. Popa, pe care îl joacă la cinematograful Modern din Ploiești, apoi Trandafirii roșii de Zaharia Bârsan. Astfel a luat ființă nucleul denumit Brigada culturală Prahova, care s-a transformat în Teatrul Sindicatelor Unite (1947), din care se va naște Teatrul de Stat Ploiești (1949). Debutul pe scenă a fost la studioul Teatrului Național din Piața Amzei (1948) când, încă student în anul III, i s-a încredințat rolul unui scutier în piesa Toreadorul din Olmadopus. A interpretat cu precădere roluri de comedie, dar a jucat și în drame pe scenele Teatrului Național din București, Teatrului de Stat din Constanța, Teatrului „L.S. Bulandra” din București. A fost director al Teatrului de Stat din Ploiești (1953–1965). A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice” (1967). A murit în mod tragic, sub dărâmăturile blocului din București unde locuia în cutremurul din 1977. Dintre piesele de teatru în care a jucat: O noapte furtunoasă, D’ale carnavalului, O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale, Slugă la doi stapâni de Carlo Goldoni, Take, Ianke și Cadâr de Victor Ion Popa, Opera de trei parale de Bertolt Brecht, Macbeth de William Shakespeare, Interesul general de Aurel Baranga, Pygmalion de G.B. Shaw, Azilul de noapte de Maxim Gorki, Titanic vals de Tudor Mușatescu – pe care l-a și regizat. Din filmografie: Cartierul veseliei, Șeful sectorului suflete, Răpirea fecioarelor, Răzbunarea haiducilor, seria Brigada Diverse, Explozia, Actorul și sălbaticii, Nu filmăm să ne-amuzăm, Singurătatea florilor, Operațiunea Monstrul, Marele singuratic, etc.

Operatiunea Monstrul

1926 – S-a născut Mihai Constantinescu

(n. 21 august 1926, Pucioasa – d. 25 februarie 1987, București)

Violonist de talie mondială și poet. La 15 ani a obținut Premiul european pentru vioară la Festivalul Internațional de la Weimer (1941). A absolvit Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București, unde a urmat vioara cu profesorii Cecilia Nițulescu-Lupu și Vasile Filip, fiind remarcat și îndrumat chiar de George Enescu, cu care a concertat între anii 1942–1945. S-a bucurat de mare prețuire și peste hotare, în turneele făcute, începând din 1955, în Europa și în Orientul Îndepărtat. Debutul său literar a avut loc în anul 1968 în revista Tomis, iar cel editorial cu volumul Izvorul nopților albe, urmat de volumele: La porțile cuvântului, Liman virtual

Georg Friederich Handel – Sonta nr. 1 în La major Vioară: Mihai Constantinescu, Clavecin: Marta Joja

1928 – S-a născut Jean Constantin

(Constantin Cornel Jean; n. 21 august 1928, Techirghiol – d. 26 mai 2010, Constanța)

Actor de teatru, TV și film, considerat „maestrul comediei”. S-a născut într-o familie multietnică, „Mama mea era grecoaică venită cu părinții de la Salonic prin aproximativ 1880 și se numea Caliopi Stavreg Zaharia” iar tatăl „era român, Dumitru Jean, și era conductor arhitect”… Eu mi-am jucat foarte bine rolurile de țigan și am convins etnia, și nu numai, că sunt de al lor”. A lucrat ca normator într-o fabrică din Constanța, unde a pus bazele unei brigăzi artistice. A debutat ca artist la Casa de Cultură din localitate, iar la sfârșitul anului 1957, a fost primit în nou-înființata secție de estradă din cadrul Teatrului de Stat Fantasio, unde a rămas angajat până la pensionare. A jucat în filme încă de la începutul anilor 1960, ajungând la circa 80 de filme, cum ar fi Baronul Ecluzei, Haiducii, Răzbunarea haiducilor, Zile de vară, Prea mic pentru un război atăt de mare, Secretul lui Bachus, Secretul lui Nemesis, În fiecare zi mi-e dor de tine, Punctul zero, Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii, devenind celebru în anii ’70, cu seria de filme de comedie BD – Brigada Diverse, dar și Nea Marin miliardar. Totodată, a fost foarte cunoscut și pentru rolul lui Ismail din Toate pânzele sus. A jucat și pe scena Teatrului Național București, în spectacolul O scrisoare pierdută, regizat de Radu Beligan. A primit premiul pentru întreaga activitate la Gala Premiilor Gopo din 2008, dar și premiul special pentru teatru de revistă, acordat de UNITER, în 2003. Cel care a fost considerat maestrul comediei a fost investit, în 2007, drept Cavaler de Malta al Ordinului Sf. Ioan de Ierusalim, într-o ceremonie desfășurată la Suceava. Consiliul Director al Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din România i-a acordat o clachetă de aur și o medalie jubiliară Magna cum Laudae (2003), iar UNITER i-a acordat premiul special pentru teatru de revistă

Ismail, Toate Pânzele sus

1931 – S-a născut Theodor „Fredy” Negrescu

(n. 21 august 1931, București – d. 16 iulie 2012, București)

Inginer de sunet, „regele butoanelor de la Electrecord”, după Andrei Paertoș. După trei ani la Radio, s-a angajat la Electrecord în 1956, unde a stat până la pensionare. A colaborat ca maestru de sunet cu Sfinx, Phoenix, Margareta Pâslaru, Iris, Celelalte Cuvinte, Dan Spătaru, Semnal M, Vali Sterian, Mircea Baniciu, Victor Socaciu, Johnny Răducanu, Holograf, Cargo, Aurelian Andreescu, Mircea Vintilă, Florian din Transilvania, Alexandru Andrieș, Nicu Alifantis etc.

1934 – A încetat din viață Ion Rusu Abrudeanu (n. 14 decembrie 1870, Abrud-Sat, Alba – d. 21 august 1934, București)

Publicist, om politic, deputat și senator din Transilvania; a refuzat să se înroleze în armata austro-ungară și s-a refugiat în România, colaborând la mai multe publicații și a condus propria revistă, România ilustrată

1938 – Ultima sesiune a Consiliului permanent al Micii Antante

A avut loc la Bled (fosta Iugoslavie), în 21-22 august 1938, ultima întâlnire a Consiliului permanent al Micii Înțelegeri (Mica Antantă), pact politico-militar regional încheiat între România, Cehoslovacia și Iugoslavia, la inițiativa lui Nicolae Titulescu, pentru a asigura respectarea tratatelor de pace de la sfârșitul Primului Război Mondial, de a menține statu-quo-ul teritorial și de a crea un sistem de alianțe defensive. Pactul a fost destrămat după ocuparea Cehoslovaciei de către fasciști, în martie 1939

1939 – S-a născut Maria Bocșe

(n. 21 august 1939, Târgu Mureș – d . 20 august 2010)

Etnolog, muzeolog, profesor. A studiat la la Facultatea de Filologie din Cluj, a fost apoi profesoară la liceele din Nucet și Ștei-Bihor, iar din 1963 a fost numită directoare a proaspăt înființatului Muzeu etnografic Beiuș, începutul unei cariere frumoase, pentru care a simțit chemare și vocație până la încetarea activității. A lucrat la Muzeul Banatului (Timișoara) și la Muzeul Țării Crișurilor (Oradea), participând, alături de mari etnologi români (Gh. Focșa, Ion Chelcea, Elena Secoșan, Nicolae Dunăre, Boris Zderciuc, Paul Petrescu, Cornel Irimie), la toate campaniile de cercetare organizate din sudul Banatului până în Maramureș și Țara Oașului. A fost apoi cercetător la Filiala clujeană a Academiei Române, participând la elaborarea monografiilor Țara Bârsei, Mocănimea Munților Apuseni, Cultura tradițională din Sălaj, Monografia Zonei Bârgaielor, Zonele etnografice ale Clujului, etc. A avut și activitate publicistică, peste 700 de articole apărute în presa centrală și locală, zeci de emisiuni radio și apariții televizate

1941 – S-a născut Ilinca Tomoroveanu

(n. 21 august 1941, București – d. 2 mai 2019, București)

Actriță de teatru, TV și film. A studiat la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, promoția 1964 (clasa profesor Costache Antoniu, asistent Ion Cojar). A debutat în cinematografie în anul 1960, în filmul Mândrie (regia Marius Teodorescu), iar pe scenă în 1964, la Teatrul Național București în rolul Cristinei din piesa Moartea unui artist, de Horia Lovinescu (regia Horea Popescu). După debut a avut o bogată carieră actoricească, jucând atât pe scena Teatrului Național din București, cât și în piese de teatru la Televiziunea Română sau în filme. Din anul 2005 a fost director adjunct artistic al Teatrului Național „Ion Luca Caragiale”, unde și-a continuat și cariera dramatică. A devenit membră a Uniunii Cineaștilor din România (UCIN), a Uniunii Teatrale din România (UNITER), a făcut parte și din senatul UNITER. A fost distinsă cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor (2004). A fost nepoata poetului Octavian Goga, fiind președinte de onoare al Fundației Culturale Zilele Octavian Goga. Teatru: Moartea unui artist, de Horia Lovinescu, Să nu te joci cu dragostea, de Alfred de Musset, Vlaicu Vodă, de Alexandru Davila, Nuntă însângerată, de Federico Garcia Lorca, Apus de soare, de Barbu Ștefănescu Delavrancea, Să nu-ți faci prăvălie cu scară, de Eugen Barbu, Dulcea pasăre a tinereții, de Tennessee Williams, Cavoul de familie, de Pierre Chesnot, Jocul ielelor, de Camil Petrescu, Trilogia antică, după Euripide și Sofocle, regia Andrei Șerban, Cadavrul viu, de Lev N. Tolstoi; la TV: Gaițele, de Alexandru Kirițescu, Titanic vals, de Tudor Mușatescu, Bălcescu, de Camil Petrescu, etc. Film: O dragoste lungă de-o seară, La porțile pământului, Castelanii, Războiul Domnițelor, Dincolo de orizont, De-aș fi Peter Pan

O dragoste lungă de-o seară (1963)

1945 – A început Greva regală

Greva regală a fost declanșată de refuzul premierului – fapt fără precedent în istoria monarhiei din România – de a demisiona la cererea regelui. Suveranul, încurajat pe plan extern de semnale ale americanilor și englezilor și pe plan intern de partidele istorice, urmărea înlocuirea guvernului aservit intereselor Moscovei și ale comuniștilor cu unul de uniune națională, în care să fie reprezentate forțele democratice din țară. Regele Mihai I al României a refuzat să semneze actele Guvernului Petru Groza și să primească miniștrii în audiență. În toată această perioadă (21 august 1945–7 ianuarie 1946), Consiliul de Miniștri a continuat să funcționeze în ilegalitate. Prin grevă, Regele a invalidat de jure decretele Guvernului, refuzând să le sancționeze și să le promulge prin semnătura sa. Conform Constituției democratice din 29 Martie 1923, în vigoare la acea dată, un act putea dobândi putere de lege numai prin acordul tuturor celor trei ramuri ale puterii legiuitoare: Senatul, Adunarea Deputaților și Regele, iar acesta din urmă „poate refuza sancțiunea sa

Mai mult: http://dezvaluiribiz.ro/greva-regala/

1955 – Prima emisiune experimentală de televiziune în România

Prima emisiune de televiziune din România care se apropie cât de cât de conceptul actual al înțelesului de emisiune, a fost realizată în 1937 la Facultatea de Științe din București în cadrul unor demonstrații publice. La 21 august 1955, la orele 20.00, au început transmisiunile experimentale regulate de filme și cronici de actualități făcute de o echipa condusă de inginerul Alexandru Spătaru. Astfel, de la Poșta Vitan din București au plecat primele imagini grație unui emițător de numai 400 W și a unei instalații de telecinema, construite prin forțe proprii de către inginerii români. Emisiunile se derulau la început doar sâmbăta, ca mai apoi să fie extinse și în cursul săptămânii, concomitent mărindu-se și puterea emițătorului. Oficial însă, prima emisiune profesionistă de televiziune din România a avut loc în noaptea de 31 decembrie 1956/1 ianuarie 1957, din primul sediu al Televiziunii, din str. Molière nr. 2. Montajul regiei de emisie, al antenei și al emițătorului cu o putere de 15 KW pentru imagine și 7,5 KW pentru sunet pe Casa Scânteii s-au încheiat la 14 decembrie 1956

1965 – A fost adoptată Constituția Republicii Socialiste România

Marea Adunare Națională, întrunită în sesiune extraordinară la 21 august 1965, a adoptat Constituția Republicii Socialiste România, care a proclamat Republica Socialistă România (RSR) – denumirea oficială purtată de statul român în a doua parte a perioadei comuniste a țării (1965–1989), după ce inițial se numise Republica Populară Română. Imnul RSR era Trei culori

 

1968 – Trupele Pactului de la Varșovia, cu excepția României, au invadat Cehoslovacia

Un atac fără precedent, cu scopul de a pune capăt Primăverii de la Praga – o perioadă de libertate politică din Cehoslovacia, începută în primăvara lui 1968, când a venit la putere Alexander Dubček. În noaptea de 20/21 august, forțe militare din Uniunea Sovietică, RDG, Polonia, Ungaria și Bulgaria au invadat Cehoslovacia. Între 5.000 și 7.000 de tancuri sovietice au ocupat străzile, ele fiind acompaniate de un număr mare de trupe. 72 de cehi și slovaci au fost uciși și sute au fost răniți

Momentul a fost folosit intens în scopuri poiticianiste de Nicolae Ceaușescu. La București s-a desfășurat un uriaș miting de protest împotriva ocupării Cehoslovaciei de către trupele a cinci state participante la Tratatul de la Varșovia, la care au participat peste 100.000 de cetățeni ai Capitalei. România a condamnat public invazia sovietica și a trecut la înarmarea populației, ca raspuns la posibilele represalii sovietice

Mai multhttps://www.historia.ro/sectiune/general/articol/scena-balconului-din-21-august-1968-si-nasterea-mitului-independentei-lui-ceausescu

 

Tensiune politică (1968) British Pathé

1969 – Decretul nr. 590/21 august 1969 pentru înființarea Academiei de Știinte Medicale

For științific cu sarcina să contribuie la dezvoltarea științelor medicale și la promovarea ocrotirii sănătății populației din Republica Socialistă România, cu scopul coordonării unitare a cercetării științifice medicale

1978 – A fost inaugurat oficial Muzeul Colecțiilor de Artă din București

Inaugurat oficial pe 21 august 1978 ca secție a Muzeului Național de Artă al României, Muzeul Colecțiilor de Artă reunește donațiile făcute de-a lungul anilor de colecționari cu merite deosebite în păstrarea unui valoros patrimoniu artistic. Este găzduit în clădirea fostului Palat Romanit, de pe Calea Victoriei, nr. 111. Conține 44 de colecții donate statului român începând cu 1927 de către familiile: Hurmuz Aznavorian, Dumitru și Maria Ștefănescu, Josefina și Eugen Taru, Emanoil Romulus Anca și Ortansa Dinulescu Anca, Mircea Petrescu și Artemiza Petrescu, Sică Alexandrescu, Clara și Anatol E. Baconsky, Sorin Schachter, Céline Emilian Marcu Beza – Hortensia și Vasile Beza, Alexandra și Barbu Slătineanu, etc.

1990 – A încetat din viață Alexandru Cerna-Rădulescu (n. 10 ianuarie 1920, Stănești, județul Vâlcea – d. 21 august 1990, București)

Poet, eseist și traducător

1991 – A încetat din viață Eugen Jebeleanu (n. 24 aprilie 1911, Câmpina – d. 21 august 1991, București)

Poet, publicist și traducător, laureat al premiilor Etna Taormina (de poezie, Italia) și al premiului Herder (Austria), membru titular al Academiei Române

2008 – A încetat din viață Iosif Constantin Drăgan (n. 20 iunie 1917, Lugoj – d. 21 august 2008, Palma de Mallorca)

Istoric, autor, om de afaceri român stabilit în Italia, a scos buletinul istoric Noi tracii

2012 – Al doilea referendum pentru demiterea președintelui României a fost invalidat

La 6 iulie 2012, Parlamentul a votat în favoarea suspendării lui Traian Băsescu, în vederea ținerii unui referendum care să decidă sau nu demiterea din funcție. A urmat o serie de măsuri: revocarea din funcție a Avocatului Poporului, înlocuirea prin votul plenului a Președintelui Senatului și a Președintelui Camerei Deputaților. Referendumul s-a ținut în 29 iulie. După 23 de zile de la referendumul pentru demiterea președintelui României, Curtea Constituțională s-a pronunțat, pe 21 august 2012, în privința invalidării referendumului, constatând, cu 6 voturi contra 3, că referendumul nu a întrunit cvorumul necesar. Pe 27 august 2012 această decizie a fost publicată în Monitorul Oficial

2012 – A încetat din viață Maria Simionescu (n. 13 octombrie 1927, Cosmești, Galați – d. 21 august 2012, București)

Antrenoare federală și arbitră de gimnastică, vicepreședinta Federației Române de Gimnastică, fondatoare (împreună cu soțul său, Gheorghe Simionescu) a Liceului de Cultură Generală cu Program Special de Gimnastică din Onești

2016 – A încetat din viață Marin Moraru (n. 31 ianuarie 1937, București – d. 21 august 2016, București)

Actor de teatru și film, a jucat pe scenele de la Teatrul Tineretului, Teatrul de Comedie, Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra”, Teatrul Național „Ion Luca Caragiale”, a predat la I.A.T.C. București

2014 – A încetat din viață Toma Popescu (n. 2 ianuarie 1954, Timișoara, România – d. 21 august 2014)

Tenor și un profesor renumit în Europa, solist al Operei din Timișoara

 

#Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei

0 comentarii la „21 august în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: