Istoria României România frumoasă

23 august în istoria românilor

Foto: Emil Racoviță a pornit în expediția antarctică cu vasul Belgica


Ziua Comemorării Victimelor Fascismului și Comunismului

Iniţiată de Institutul de investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, este marcată şi în România începând cu anul 2012 (Legea nr. 198/7 noiembrie 2011)

 

1575 – Diaconul Coresi a terminat tipărirea, la Brașov, a unui Octoih slavon în două părți

Lucrarea, tipărită între 25 ianuarie–23 august 1575, se înscrie în seria de tipărituri pe care le-a executat Coresi, traducător și meșter tipograf român originar din Târgoviște, editorul primelor cărți tipărite în limba română. Numit și Octoihul Mare în limba slavonă, în două părți, pentru a se deosebi de Micul Octoih tipărit la 14 ianuarie 1557

1616 – Bătălia de lângă lacul Drăcșani

Trupe otomane, sub conducerea lui Skender Pașa, au atacat Moldova, pentru a-l instala pe tron pe Radu Mihnea. Bătălia de lângă lacul Drăcșani, între oastea moldoveană, condusă de Elisabeta Movilă și turcii care veniseră cu firmanul de numire al lui Radu Mihnea în locul fiului ei, se spune că a luptat însăși doamna ambițioasă care nu voia să renunțe la tronul Moldovei. Când au realizat că turcii îi vor înfrânge, oamenii domnei au sfătuit-o să de deghizeze și să fugă. Elisabeta a refuzat. „Și nici pe fii ei nu îi lasă să se schimonosească în oameni de rând. De-a fi să moară, să moară domnește”, ar fi zis doamna Moldovei, după cele consemnate de C. Gane. Elisabeta Movilă a fost luată prizonieră de turci, împreună cu cei doi fii, Alexandru și Bogdan

1752 – A încetat din viață Grigore al II-lea Ghica (n. 1695, Constantinopole – d. 23 august/3 septembrie 1752, București)

Domn al Moldovei de patru ori (1726–1733; 1735–1739; 1739–1741; 1747–1748) și al Țării Românești de două ori (1733–1735; 1748–1752). În epoca fanariotă. A debutat printr-o domnie omenoasă, a scăzut birurile puse de predecesorul său, însă dregătoriile mari le-a acordat tot grecilor. A reparat mai multe mănăstiri și a zidit mănăstirile Frumoasa și Pantelimon și a înființat tot acolo și un spital. A murit ca domnitor, fiind înmormântat la Mănăstirea Pantelimon (București)

1828 – S-a născut Miron Romanul

(Miron Moise; n. 23 august 1828, Mizieș, Bihor – d. 4/16 octombrie 1898, Sibiu)

Preot ortodox, mitropolit, om politic, deputat. A urmat cursurile de filozofie la Arhigimnaziul Premonstratens din Oradea și cursurile Institutului Teologic din Arad, pe care le-a absolvit în anul 1849. A primit funcția de vicenotar, ulterior de notar, al Episcopiei Aradului, a fost mutat la arhivă, apoi la cancelarie. În 1857 s-a călugărit la mănăstirea Hodoș-Bodrog, luând numele monahal de Miron. În același an a fost numit profesor la Institutul Teologic din Arad, unde a profesat până în anul 1869. A fost hirotonit diacon și preot în anul 1863, apoi protodiacon, inspector școlar al județului Caraș-Severin, președinte al Consistoriului ortodox român de la Oradea. În 1871 a fost numit arhimandrit, apoi ales episcop la Arad, fiind înscăunat la 3 februarie 1874, arhiepiscop și mitropolit al Ardealului, înscăunat la 15/27 decembrie 1874, având sediul la Sibiu. A colaborat la mai multe publicații: Telegraful român, Concordia, Federațiunea, Alföld. A fost fruntaș al Partidului Național Român din Arad, ajungând deputat în Parlamentul de la Budapesta (1869), a apărat drepturile românilor, mai ales cele legate de școlile lor confesionale. A sprijinit tinerii să studieze, acordând burse din fondurile mitropoliei sau ale unor fundații gestionate de aceasta, cum ar fi Fundația Gojdu

1881 – S-a înființat Muzeul științific și Biblioteca publică din Brăila

Prin Decretul nr. 2134/23 august 1881, regele Carol I a autorizat funcționarea în urbea Brăilei a Muzeului științific (în prezent, Muzeul Brăilei „Carol I”) și a Bibliotecii Publice (acum, Biblioteca Județeană „Panait Istrati”), fondate din inițiativă privată

1881 – S-a născut Constantin C. Stoicescu

(n. 23 august 1881, București – d. 29 mai 1944, București)

Jurist, specialist în drept roman, profesor universitar, membru corespondent al Academiei Române. A început studiile de drept la Paris, unde și-a luat licența, apoi a susținut teza de doctorat, în 1904tot la Paris, iar specializarea la Berlin. A fost profesor de drept roman la Universitatea din București și ministru al justiției în Guvernul Ion Antonescu (3). A introdus în procesul de învățământ metoda istorică de predare a dreptului roman. Marea lui autoritate precum și grija sa pentru Facultate și studenți, au făcut să fie ales în 1934 decan al Facultății de Drept, în 1936 și 1938, rector al Universității. A fost ministru al Justiției. A publicat: Contribution à l’étude de la formule arbitraire, Noile teorii asupra injuriei. Studiu de drept roman, Curs elementar de drept roman, tipărit în mai multe ediții, a susținut ideea continuității dreptului roman în cutuma juridică românească în lucrările: La magie dans l’ancien droit roumain, Rapprochement avec le droit romain, L’influence du droit romain sur le droit civil roumain

1884 – S-a născut Ion Enescu

(n. 23 august 1884, Porcești, Roman/Moldoveni, Neamț – d. 14 martie 1972, Iași)

Medic, profesor universitar, membru titular (din 1955) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Medicină din București (1904–1911), fiind extern și intern al Spitalelor Eforiei București. După obținerea titlului de doctor în medicină (1912), a plecat la Berlin pentru a se specializa în patologie, lucrând cu profesorii Wilhelm Krause și Johannes Orth la Institutul de anatomie patologică, apoi în studiul cardiologiei la Viena cu profesorul Karel Frederik Wenckebach. După întoarcerea în țară, a ocupat postul de medic secundar al Spitalelor Eforiei București, a debutat în cariera universitară, asistent, apoi șef de lucrări la Clinica I Medicală a Universității din București. După 1920 a fost prosector al spitalului Colțea și medic primar al Spitalului Central Chișinău. A fost profesor titular la Catedra de Farmacologie a Facultății de Medicină a Universității din Iași și ulterior profesor la Catedra de Terapeutică. În 1932 a devenit medic primar al Spitalului Sfântul Spiridon, post pe care îl va ocupa până la încetarea activității. Aici a creat o clinică cu profil cardiologic, fiind interesat de aspecte ale bolilor cardiace și vasculare: dinamica cardiacă și arterială în hipertensiunea arterială în valvulopatii și insuficiența cardiacă sau modificările funcționale, electro și vectocardiografice determinate de pneumopatiile cronice. A studiat, de asemenea, aspecte de farmacodinamie și farmacologie clinică ale diureticelor, digitalicelor, antihipertensivelor sau antianginoaselor. A fost distins cu Crucea Meritul Sanitar, Ordinul Steaua României cu spade în grad de ofițer și apoi cavaler, Crucea Regina Maria clasa a II-a

1894 – S-a născut Cristea Mateescu

(n. 23 august 1894, Caracal – d. 14 iunie 1979, București)

Inginer, profesor universitar, membru titular (din 1974) al Academiei Române. În 1913, a fost admis primul la Școala Națională de Poduri și Șosele București, pe care, dupa o întrerupere de un an din cauza războiului, la care a participat ca ofițer, a absolvit-o, în tot primul, 1918. În 1920, a început activitatea la Atelierele Grivița, ca subșef de secție. S-a specializat în Elveția și Franța în amenajarea căderilor de apă. Întors în țară, în 1922, a fost angajat la Societatea anonimă română Electrica. Activitatea didactică a început-o din 1920, ca asistent la cursul de Mecanică rațională și Rezistența materialelor, urmând o carieră didactică multilaterală: a predat Geometrie analitică, Rezistenta materialelor la Secția de Mine, Mecanica rațională la Facultatea de Construcții, Mecanica și Rezistența materialelor la Facultatea de Chimie Industrială și Facultatea de Silvicultură, Cursul general de construcții, Regimul și regularizarea apelor (nou introdus), Mecanica și Rezistența materialelor la Facultatea de Construcții, Hidraulica, iar la Institutul de Constructii București, Hidraulica, Constructii hidrotehnice, Constructii masive, Mașini hidraulice si Amenajarea integrală a cursurilor de apă. A elaborat diferite cursuri și manuale: Mecanica rațională, Regimul și regularizarea cursurilor de apă, Mecanica generală, Hidraulica, Hidraulica teoretică, Hidraulica, (1963, carte premiată de Ministerul Educației și învățământului și considerată printre cele mai bune cărți de hidraulică din lume). Activitatea științifică, și tehnică, cuprinsă în peste 100 de lucrări, a fost deosebit de complexă, cu rezultate remarcabile în numeroase domenii: matematică, construcții civile, construcții industriale, construcții de linii aeriene pentru transportul energiei electrice, consolidări la clădirile bombardate, supuse la seism sau incendii, hidrografie, uzine hidroelectrice, baraje, canale, amenajarea și regularizarea cursurilor de ape, instalații, determinarea încărcărilor accidentale, încercarea construcțiilor, siguranța construcțiilor, normative și prescripții de calcul etc. A fost creatorul școlii românești de hidraulică, A participat la amenajarea râului Argeș, inclusiv la realizarea barajului Vidraru, a elaborat proiectele uzinei hidro si termoelectrice Sadu-Gorj, a condus studii și a executat baraje, uzine hidroelectrice, fundații pentru grupuri turbogeneratoare termice (Florești, Câmpina, Comănești), hale industriale cu placi curbe subțiri de mari deschideri etc.

1897 – Expediția lui Emil Racoviță în Antarctica la bordul navei Belgica

Din portul Anvers, la 23 august 1897, și-a ridict ancora, luând drumul spre Antarctica, vasul Belgica, sub comanda căpitanului Adrien de Gerlache. Corabia cu pânze era prevăzută și cu motor, iar încărcătura de 270 de tone cuprindea toate cele necesare unei expediții în ținutul iernii veșnice (23 august 1997–1999). Echipajul navei era format din 19 oameni, dintre care unii erau celebri în domeniile lor. Primul ofițer era Roald Admunsen – însărcinatul cu probleme de oceanografie și geologie. Polonezul Henryk Arctowski cu asistentul său Dobrovodski urmau să studieze problemele de meteorologie iar americanul Frederick Cook urma să fie medicul echipajului și însărcinat cu observarea fenomenelor magnetice. Emile Danco trebuia să urmărească evoluțiile geofizice, astronomice. Românul Emil Racoviță avea ca misiune documentarea florei și faunei. Această expediție nu urmărea atingerea de recorduri depășind o anumită latitudine, ci dorea cerecetarea ținuturilor antarctice. Pe vas se găsea câte un laborator de meteorologie, oceanografie, geologie și biologie. În laboratorul de biologie a lucrat neobosit eminentul savant român Emil Racoviță, după cum își amintesc colegii de expediție

Mai multhttps://www.calatoriilasingular.ro/expeditie-antarctica-belgica-emil-racovita/

1906 – S-a născut Alexandru Roșca

(n. 23 august 1906, Călata, comitatul Cluj – d. 17 februarie 1996, Cluj)

Psiholog, membru titular (din 1991) al Academiei Române. A urmat studii universitare la Cluj, în 1930 devenind doctor în filosofie cu o teză asupra dimensiunii inteligenței și a debilității mintale. Din 1926 a trecut prin toate gradele didactice, de la preparator la profesor, șef al Catedrei de psihologie la Facultatea de Filosofie a Universității din Cluj. Între 1965–1971 a fost director al Institutului de Psihologie din București. A desfășurat o intensă activitate științifică, s-a preocupat de aspectele multidimensionale ale gândirii, de creativitatea și gândirea creativă, de căile de detectare și formare a aptitudinilor științifice; de promovarea metodei experimentale în psihologie, demonstrând însemnătatea folosirii acesteia în studiul fenomenelor psihice, necesitatea îmbinării metodei experimentale cu cea statistică etc. Rezultatele cercetărilor sale se regăsesc în numeroase cărți și studii, între care: Debilitatea mintală. Aspectul psihologic, pedagogic și social al copiilor debili mintali, Psihopatologia deviaților mintali. Diagnoză, triare și reeducare. Organizarea clinicilor psihologice, institutelor de educație corectivă și închisorilor, Delincventul minor, Psihologia intereselor, Valoarea autoevaluării, Copiii superior dotați, Selecția valorilor, Motivele acțiunilor umane, Tehnica psihologiei experimentale și practice, Studii de psihologie pedagogică, Tratat de psihologie experimentală, Creativitate, modele, programare, Determinismul psihologic, Elaborarea și testarea ipotezelor în psihologie, Creativitatea generală specifică, etc. A fost membru în Comitetul director al Asociației Internaționale de Psihologie Aplicată, membru și vicepreședinte al Biroului Asociației de Psihologie Științifică de limbă franceză și membru asociat străin al Societății de Psihologie din Franța, vicepreședinte și președinte al Asociației Psihologilor din România. În 1969 i s-a conferit titlul de Om de știință emerit al RSR

1907 – S-a născut Mihai Berza

(n. 23 august 1907, Tecuci – d. 5 octombrie 1978, București)

Istoric, membru corespondent al Academiei Române. A urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie din Iași, a fost apoi bursier al Școlii române din Roma (1931–1933). A fost secretar, apoi director adjunct (1943). la Institutul de Istorie Universală „Nicolae Iorga”, profesor la catedra de Metodologie și istoriografie, genealogie și heraldică, în cadrul căreia funcționa și Institutul de cercetări arhivistice. A lucrat la elaborarea tratatului de Istorie a Romaniei, ca redactor responsabil al volumelor II și III. În anul 1952 a fost îndepărtat de la Institutul de Istorie și de la facultate și a devenit colaborator extern la Institutul de Istoria Artei. Sub direcția lui a fost reînființat în anul 1963 Institutul de Studii Sud-Est Europene. A fost președintele părții române a Comisiei mixte a istoricilor români și bulgari. Specialist în istoria Evului Mediu, Mihai Berza s-a făcut remarcat printr-o mare erudiție, iar studiile realizate în peste patru decenii de activitate l-au consacrat drept unul dintre cei mai mari istorici români din a doua jumătate a secolului trecut

1914 – S-a născut Iosif Antochi

(n. 23 august 1914, Pătrăuți, Suceava, Ducatul Bucovinei, Austro-Ungaria – d. 29/30 septembrie 1997, Bonn)

Pedagog german de origine română, membru de onoare al Academiei Române (din 1993) și membru al Asociației Mondiale de Știința Educației. A studiat Literele la Universitatea din Cernăuți și Dreptul la Facultatea de Drept din București. Și-a dat doctoratul la Heidelberg cu lucrarea Idealul educațional în pedagogia românească. A lucrat la Catedra de Pedagogie a Institutului Agronomic din București, apoi a fost profesor de pedagogie generală la Institutul de Învățământ Superior din Pitești. În 1974 a fost invitat la Universitatea Renană din Bonn, ca profesor, dată de la care a rămas în Germania

1916 – Trupele române au intrat în Orșova în timpul Primului Război Mondial

După ce au atacat în dimineața zilei de 15 august 1916 la Porțile de Fier, trupele române aflate sub comanda generalului Dragalina au reușit, la 19 august, să ocupe culmile muntoase Alion, Ozoina și Dranic, eliberând în 23 august orașul Orșova. Ofensiva germano-austro-ungară a fost stopată până la începutul lunii octombrie, Divizia I reușind să-și mențină pozițiile

1916 – A început Bătălia de la Bazargic/Dobrici

Bătălie din Primul Război Mondial, între 23 august/5 septembrie 1916–25 august/7 septembrie 1916, parte a campaniei românești, care s-a încheiat cu victoria trupelor bulgare și retragerea trupelor ruso-române spre Cobadin, pe linia Oltina–Kara Omer–Mangalia. Orașul a fost ocupat de trupele germano-bulgaro-turce

1921 – A încetat din viață Gheorghe Bengescu (n. 30 august 1848, Craiova, Țara Românească – d. 23 august 1921, Paris, Franța)

Diplomat, istoric și publicist de limbă română și franceză, membru titular al Academiei Române

1924 – S-a născut Paul Everac

(Petre Constantinescu; n. 23 august 1924, București – d. 18 octombrie 2011, București)

Dramaturg. A urmat Facultatea de Drept din București, fiind în același timp angajat la ziarul Curentul. În 1948 a debutat cu poemul dramatic Robinson, o căutare patetică a lui Dumnezeu. Au urmat în interval de câțiva ani alte zece piese, în general reinterpretări și parafraze de mituri cunoscute ca Oedip, Ifigenia, Ioan Botezătorul, Noe, sau evenimente ca Revoluția Franceză abordată dintr-un alt unghi, etc. În acest timp a lucrat în diferite locuri și ipostaze ca muncitor agricol, contabil, director de Casa de Economii, muzeograf, mai târziu jurisconsult și apoi șef de protocol la Marea Adunare Națională. A scris numeroase piese de teatru: Camera de alături, Baletul electronic, A cincea lebădă, Cartea lui Ioviță, Logodna, Cântec din fluier, Urme pe zăpadă, Autograful, etc. A fost tradus în limbi străine, jucat în Anglia, Polonia, fostul RDG, Ungaria. A fost autorul a numeroase scenarii radiofonice și TV ca și a 5 scenarii de film realizate. Potrivit Institutului Național de Statistică, Paul Everac a fost cel mai jucat dramaturg român din toate timpurile: „Am scris peste 140 de piese. Cea mai mare parte s-au reprezentat, unele simultan, la câte opt-nouă teatre!”. A fost ales în mai multe rânduri în Biroul de Conducere al Uniunii Scriitorilor din România și a condus mulți ani Secția de Dramaturgie. A luat premii ale Uniunii Scriitorilor, Academiei Române, Asociației Scriitorilor din București, Ministerului Culturii ș.a.

Un cadou neobișnuit (1982) Teatru radiofonic

1926 – S-a născut Theodor Danetti

(Dodel Daneti; n. 23 august 1926, Corabia – d. 16 ianuarie 2016, București)

Actor de teatru, film și televiziune. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în anul 1955, la clasa profesorului Costache Antoniu. După absolvire, a fost repartizat la Teatrul de Stat din Baia Mare, după care a jucat la mai multe teatre din țară: Teatrul Național din Craiova, Teatrul Tineretului din Piatra-Neamț, Teatrul Național din Târgu Mureș, iar din 1973 la Teatrul Evreiesc de Stat. A mai jucat și pe alte scene bucureștene – Teatrul „Lucia Sturza Bulandra” și Teatrul Metropolis. Pe scena Teatrului Evreiesc de Stat a jucat în Lozul cel mare, Cel care primește palme, Iubiri, Andorra, Arca bunei speranțe, Iacubowsky și colonelul, Shylok, Pânza de păianjen, Week-end în Paradis, având și apariții pline de haz în spectacolele de revistă: Un gând, o lacrimă, un zâmbet, Se caută o stea, Trubaduri și purimșpileri. Un rol de referință în cariera sa a fost Rafail Fridlender, din Sonata Kreutzer, de Iacob Gordin, rol interpretat memorabil în două variante regizorale diferite, cea a Olimpiei Arghir, din 1988, și a lui Moshe Yassur, din 2001. Ultimul său rol pe scena Teatrului Evreiesc a fost Briquet, din Cel care primește palme, de Leonid Andreev. A jucat în multe filme, printre care: Figuranții (filmul de debut), Divorț… din dragoste, E pericoloso sporgersi, Crucea de piatră, The Midas Touch, Train de vie, Amen, Modigliani (Renoir), Icon/Pentru o lume mai bună, Youth Without Youth, The Dot Man

Dreptatea (1989)

1927 – S-a născut Radion Cucereanu

(n. 23 august 1927, Ruseni, România/raionul Edineț, Republica Moldova – d. 6 februarie 2018, Chișinău)

Autor de manuale, lucrări didactice și povestiri, profesor, membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova, precum și un luptător pentru românism. A studiat la Facultatea de Biologie și Chimie a Institutului Pedagogic din Tiraspol (1951–1955). S-a consacrat activității pedagogice, fiind profesor de biologie în școlile din satele Grozești, Dolna și Micleușeni din raionul Nisporeni și fost colaborator al Institutului de Perfecționare a Cadrelor Didactice din Moldova. A jucat un rol important în eliminarea din școli a pseudo-științei biologie promovate de Lîsenko. S-a ocupat de instruirea profesorilor de biologie, ajungând să aibă discipoli pe tot teritoriul Republicii Moldova de azi. A realizat, împreună cu trei elevi, emisiunea Prieteni ai naturii (1964–1971), iar împreună cu crainicul Elena Strâmbeanu, emisiunea Plai natal, în care erau abordate problemele mediului înconjurător, în 1987 a deschis Muzeul Pâinii în satul Grinăuți-Moldova din raionul Ocnița. A editat revista Natura și omul, a colaborat cu revistele Natura, Florile Dalbe, Ave Terra!, este autorul trilogiei Lacrimile românilor basarabeni, și al altor scrieri: Primul zbor, Tainicul clopotar, Inimă fermecată, Surprinde adierile naturii, 300 de cugetări despre natură și om, Câinele: prietenie și fidelitate, Pisica: blândul răpitor, Martiriul transnistrean sub jugul totalitar rusesc

1930 – S-a născut Alexandrina Negrea

(n. 23 august 1930 Piatra Neamț – d. 2 mai 2011)

Biolog. A urmat cursuri la Facultatea de Biologie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, pentru ca, în anul următor, să se transfere la Universitatea din București, unde era student soțul, Ștefan Negrea; a finalizat cursurile universitare cu brio în 1953. A lucrat ca preparator la Muzeul de Istorie Naturală „Grigore Antipa”, cercetător științific la Comisia de Hidrologie a Academiei Române, grupul cu sediul la Stațiunea de Cercetări Marine din Constanța, apoi la Stațiunea Hidrobiologică de la Brăila, nou înființată de Universitatea din București, pentru practica studenților biologi. Din 1957 s-a transferat la Institutul de Speologie „Emil Racoviță”. A susținut doctoratul (1971) cu teza Dinamica populațiilor de gasteropode din complexul de bălți Crapina Jijila (zona inundabilă). Devenind un strălucit malacolog și biospeolog, a continuat seria cercetărilor realizând un număr de aproape 100 de lucrări științifice în domeniul malacologiei, ecologiei (biospeologie, hidrobiologie), etologie, biogeografie, conservarea naturii și istoria științelor, publicate în prestigioase reviste de specialitate din țară și străinătate și un număr de șase cărți, în colaborare, una fiind prefațată de marele biolog francez, acad. Albert Vandel, care a scris primul tratat de biospeologie din lume; lucrarea, model de studiu regional speologic, a fost publicată de către Centre National de la Recherche Scientifique din Paris. A fost membru al Uniunii Internaționale de Speologie și al Societății de Biospeologie din Franța. A participat la explorarea a peste 200 de peșteri

1932 – S-a născut Remus Georgescu

(n. 23 august 1932, Timișoara)

Dirijor, compozitor și profesor. Studiile muzicale le-a urmat la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București – Facultatea de compoziție și dirijat de orchestră. S-a perfecționat în SUA (1968–1969), unde l-a cunoscut pe celebrul dirijor și compozitor român Ionel Perlea. A fost cercetător științific la Institutul de folclor din București, șef de orchestră la Teatrul Muzical din Constanța, la filarmonicile din Sibiu, Oradea, Târgu Mureș. A devenit dirijor al Filarmonicii timișorene în anul 1968, fiind, timp de mai mulți ani, și director artistic. A concertat prin toată lumea: Austria, Anglia, Belgia, Cehia, Danemarca, Franța, Germania, Grecia, Italia, Iugoslavia, Norvegia, Polonia, Olanda, Spania, SUA, Singapore, Suedia, Rusia, Ungaria, Venezuela etc., obținând pretutindeni comentarii elogioase în presă și admirația publicului. A realizat numeroase înregistrări de mare virtuozitate și s-a impus ca autor al unor apreciate compoziții vocal-simfonice, simfonice sau camerale. De-a lungul carierei sale, a adunat multe premii. Concertul pentru orchestră, Simfonia oratoriu Cântare străbunilor (Premiul Uniunii Compozitorilor, 1976–1977, Exorcisme pentru flaut și orchestră, oratoriul Ecouri (Premiul de compoziție „George Enescu” al Academiei Române, 1983), oratoriul De profundis, etc. se înscriu la loc de cinste în patrimoniul culturii românești

Remus Georgescu – De profundis. Oratoriu pentru solist, cor mixt, cor de copii şi orchestră (1993) Orchestra simfonică şi corul Filarmonicii Banatul Timişoara, Dirijor: Remus Georgescu, Corul de copii al Colegiului Naţional de Artă „Ion Vidu” Dirijor: Alexandru Moisiuc

1939 – Germania Nazistă și Uniunea Sovietică au semnat Pactul Ribbentrop-Molotov

Tratat de neagresiune Sovietio-German, semnat la Moscova, la 23 august 1939 de de șeful guvernului și ministrul de externe al URSS, Viaceslav Molotov, și ministrul de externe german, Joachim von Ribbentrop, în prezența lui Stalin, al cărui protocol adițional secret stipula împărțirea Europei de Est și Centrale între cele două puteri și a stat la baza declanșării celui de al Doilea Război Mondial. Ca urmare a acestui act, România a fost obligată să cedeze Uniunii Sovietice, în 1940, Basarabia și Bucovina de Nord

1940 – Consiliul de Coroană a hotărât începerea tratativelor cu Ungaria în privința Transilvaniei

În condițiile presiunilor extreme din partea Reichului, în timpul tratativelor româno-maghiare de la Turnu Severin, Consiliul de Coroană a decis să accepte modificări teritoriale, nu numai schimb de populație, cum susținuse până la această dată

1940 – S-a născut Zoe Petre

(n. 23 august 1940, București – d. 1 septembrie 2017, București)

Istoric, publicist, profesor universitar și om politic. A fost fiica a lui Emil Condurachi (1912–1987), profesor de istorie antică și arheologie la Universitatea București, ulterior director al Institutului de Arheologie și al șantierului de la Histria, și a Floricăi C. Moisil (1909–1977), cercetător la Biblioteca Academiei, fiica lui Constantin Moisil, întemeietorul numismaticii științifice în România și sora matematicianului Grigore C. Moisil. A urmat Facultatea de Istorie din București, specialitatea Istorie antică și arheologie. După absolvirea facultății, a lucrat în învățământul superior fiind, pe rând, preparator, asistent, lector și apoi profesor universitar la Facultatea de Istorie, predând cursuri de istorie a lumii antice, epigrafie greacă și latină, istorie a civilizațiilor din Antichitate. În 1978, a obținut titlul științific de Doctor în istorie, cu teza Formarea ideologiei democratice în Grecia antică. A deținut apoi funcțiile de șef al Catedrei de Istorie Antică și Arheologie a Facultății de Istorie, decan al Facultății de Istorie din București și apoi de director al Școlii doctorale din cadrul aceleiași facultăți. A fost consilier prezidențial pentru politică internă și externă, șef al Departamentului de analiză politică din România. A publicat numeroase lucrări și studii științifice: Les Belles Lettres, Paris, pentru care a obținut Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române, Civilizația greacă și originile democrației, Cetatea greacă, între real și imaginar, Vârsta de bronz (eseuri), La Roumanie après 1989

1944 – România a ieșit din alianța cu Puterile Axei, trecând de partea aliaților

Regele Mihai I a decis demiterea și arestarea lui Ion Antonescu, prim-ministrul României și Conducătorul Statului, a dispus încetarea imediată a colaborării României cu Puterile Axei și începerea tratativelor de armistițiu cu Aliații și de colaborare militară cu Uniunea Sovietică. Într-un apel radiodifuzat către națiune și armată, Mihai a proclamat loialitatea României față de Aliați, a acceptat un pretins armistițiu oferit de aceștia, a ordonat încetarea focului împotriva Aliaților și a declarat război Germaniei. S-a format un guvern condus de Constantin Sănătescu, iar la ora 20:20 s-a transmis, la Radio, Proclamația regelui Mihai I, care anunța ruptura de Germania și noua orientare politică a țării. Se estimează că actul de la 23 August 1944 ar fi scurtat Al Doilea Război Mondial cu șase luni, salvând sute de mii de vieți omenești. Totodată, aceasta a oferit armatei române posibilitatea de a elibera nordul Transilvaniei de sub ocupația ungară

1944 – S-a născut Augustin Deleanu

(n. 23 august 1944, Măgurele, Ilfov – d. 27 martie 2014, București)

Fotbalist. A debutat în 1960 la echipa Steaua București – juniori și a mai jucat la Politehnica Iași, Dinamo București, Jiul Petroșani. A jucat în echipa națională de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal 1970 din Mexic, performanță pentru care în martie 2008 a fost decorat cu Ordinul Meritul Sportiv clasa a III-a

1947 – Parlamentul României a ratificat Tratatul de pace de la Paris

Tratatul de pace dintre România și Aliați, semnat în 10 februarie 1947 la Paris a fost votat de Adunarea Deputaților în sesiunea din 23 August 1947 și s-a aprobat cu unanimitate, fiind publicat în Monitorul oficial nr. 199/30 august 1947. Cu acest prilej, ministrul afacerilor străine, Gheorghe Tătărescu, a rostit o cuvântare în care au fost trecute în revistă clauzele grele, injuste și împovărătoare cuprinse în tratat, printre care și nerecunoașterea calității de cobeligerant a României. A relevat rolul regelui la săvârșirea actului de la 23 august 1944, ca și meritele Armatei Române în războiul antihitlerist

 

23 August – Sărbătoare națională între anii 1948–1989

 

23 august a fost Ziua Națională a României

 

1948 – S-a născut Andrei Pleșu

(n. 23 august 1948, București)

Filosof, scriitor, eseist, estetician și istoric al artei, stilist al limbii române. Absolvent al Facultății de Arte Plastice, Secția de istoria și teoria artei, ca șef de promoție, a participat la Școala de la Păltiniș, fiind alături de Gabriel Liiceanu unul dintre cei mai importanți discipoli ai filosofului Constantin Noica. În tinerețe, la vârsta de 20 de ani (1968), a intrat în Partidul Comunist Român, pentru ca în ultimii ani ai regimului comunist să fie unul dintre intelectualii opozanți, neremarcându-se totuși prin gesturi militante de disidență. A ajuns persona non grata în urma scandalului Meditației Transcedentale, pierzându-și locul de muncă și fiind nevoit să petreacă o perioadă de timp „în exil” la Tescani. Deși i-a fost permis să părăsească țara încă dinainte de 1989, întâlnind figuri de primă mână ale exilului, precum cuplul Virgil Ierunca–Monica Lovinescu, a ales să nu rămână în străinătate. Doctor honoris causa al Universității „Albert Ludwig” din Freiburg (2000) și al Universității „Humboldt” din Berlin (2001), Commandeur des Ordre des Arts et des Lettres, Grand Officier de la Légion d’honneur și autor de succes, a fondat revista culturală Dilema, mai târziu, redenumită Dilema Veche, în care publică un editorial săptămânal. A fost ministrul Culturii și ministrul Afacerilor Externe. Ca scriitor,a înregistrat un important succes de stimă și de public cu volumele Călătorie în lumea formelor, Minima moralia, Dialoguri de seară, Jurnalul de la Tescani, Chipuri și măști ale tranziției, Despre îngeri, Comèdii la porțile Orientului, Față către față. Întâlniri și portrete, Neliniști vechi și noi

1973 – Ilie Năstase a devenit lider mondial al clasamentului ATP

A păstrat această poziție timp de 40 săptămâni (23 august 1973–2 iunie 1974)

 

 

 

1974 – S-a născut Ovidiu Cernăuțeanu

(Ovi sau Ovidiu Jacobsen; n. 23 august 1974, Botoșani)

Cântăreț și compozitor. S-a stabilit în Norvegia din 1995. A fost ales să reprezinte România la Concursul Muzical Eurovision 2010 (ca Ovi), într-un duet cu Paula Seling. Cei doi au cântat piesa compusă de Ovi, Playing With Fire și clasându-se pe locul 3 în finala Eurovision. În septembrie 2011, Ovi a revenit în România

Playing with Fire Eurovision Song Contest 2010

1975 – S-a născut Mile Cărpenișan

(n. 23 august 1975, Timișoara – d. 22 martie 2010, Timișoara)

Jurnalist și corespondent de război de televiziune. A absolvit Facultatea de Management a Universității din Craiova, urmată de 4 ani de curs intensiv –specializare mass-media audiovizual la Lyon – Franța. A devenit cunoscut ca jurnalist de război, grație corespondențelor sale din Iugoslavia, Irak și din zonele afectate de tsunami-ul asiatic. El a fost timp de mai bine de 10 ani corespondent special al posturilor de televiziune Antena 1 și Antena 3, până în 2008, când a ales să lucreze ca freelancer.

1976 – S-a născut Fuego

(Paul Ciprian Surugiu; n. 23 august 1976, Turda)

Cântăreț român de muzică ușoară, absolvent al Facultății de Teatru din cadrul Universității Ecologice, fiind actor la Teatrul „Alexandru Davila” din Pitești

Fuego – Suflete aproape (2019)

1983 – Prima transmisie color a Televiziunii Române

În 1983, România rămăsese singura țară din Europa care încă transmitea doar în alb-negru, după ce și Albania trecuse la transmisia semnalului color de televiziune. Regimul comunist de la București preferase să direcționeze bugetul extrem de auster al tarii către alte scopuri și nu avea intenția de a implementa televiziunea color. Totuși, directorul tehnic de atunci, Nicolae Stanciu, a luat hotărârea ca pe 23 august, de Ziua Națională, să se facă prima transmise oficială color – din Piața Aviatorilor, completată cu imagini color din studio – bazându-se pe faptul că Nicolae Ceaușescu promisese într-o plenară de partid că România urma să introducă televiziunea în culori. Emisia era de fapt parțial color, adică între emisiunile alb-negru erau intercalate uneori și programe color. Din păcate, în acea perioadă timpul de emisie era redus la 2 ore/zi

1986 – S-a născut Andra

(Alexandra Irina Mihai/Măruță; n. 23 august 1986, Câmpia Turzii)

Vedetă de televiziune și cântăreață română de muzică pop și R&B. A debutat la 7 ani la concursul muzical Tip Top Minitop, interpretând piesa lui Whitney Houston I Will Always Love You. Pe lângă muzica pop, aceasta cânta alternativ și muzică populară, drept pentru care a mers la un concurs intitulat Pe fir de baladă la Târgu Jiu, la vârsta de 9 ani; a câștigat o mențiune. Primul său disc single, Andra, a fost lansat în 2001, la doar 14 ani, menținându-se pe primele locuri de la debut până în prezent, în cadrul Romanian Top 100. Până în prezent, a lansat 12 albume, ale căror single-uri s-au bucurat de un real succes atât în țară cât și în străinătate, vânzându-se în peste 500.000 de copii

Andra – Nebuni în noapte

2002 – A intrat în vigoare Legea nr. 360/6 iunie 2002 privind Statutul Polițistului

A fost publicată în Monitorul oficial nr. 440/24 iunie 2002, urmând a intra în vigoare în termen de 60 de zile de la data publicării. Legea prevedea demilitarizarea Poliției. La art. 4, alin. 1 e prevăzut: „Polițistul este obligat să respecte drepturile și libertățile fundamentale ale omului, Constituția și legile tarii, jurământul de credință față de România, prevederile regulamentelor de serviciu și să îndeplinească ordinele și dispozițiile legale ale șefilor ierarhici privind activitatea sa profesională

2003 – Portul Constanța a fost declarat port liber

Portul Constanța a fost declarat porto-franco, operațional cu facilități vamale speciale, de către Ministerul Finanțelor

2013 – A încetat din viață Adrian Andronic-Ando (n. 10 februarie 1939 – d. 23 august 2013)

Caricaturist, unul dintre cei mai apreciați și longevivi artiști din domeniul desenului satiric

2013 – A încetat din viață Oscar Berger (n. 15 februarie 1947, Timișoara – d. 23 august 2013)

Jurnalist, regizor, editor, scenarist și producător

 

#Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei

0 comentarii la „23 august în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: