Istoria României România frumoasă

24 august în istoria românilor

Foto: Primul sediu al Societății Române Radio, căzut sub bombardamentul german


1820 – A încetat din viață Ion Budai-Deleanu (n. 6 ianuarie 1760 sau 1763, Cigmău, comitatul Hunedoara – d. 24 august 1820, Liov)

Scriitor, filolog, lingvist, istoric și jurist, reprezentant al Școlii Ardelene

1828 – S-a născut Gheorghe Chițu

24 august 1828, Oboga, Olt – 27 octombrie 1897, Mirila, Olt

Jurist, om politic liberal și publicist, membru titular (din 1879) al Academiei Române. A fost senator, deputat, ministru în mai multe guverne, primul primar al Craiovei. Ca Ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice, este cel care l-a destituit în 1876 pe Mihai Eminescu din funcția de revizor școlar, tot el i-a trimis prim-procurorului din Iași o petiție prin care solicită chemarea lui Mihai Eminescu în judecată ca urmare a raportului lui Dimitrie Petrino

1865 – S-a născut Ferdinand I al României

Ferdinand Victor Adalbert Meinrad De Hohenzolern-Sigmaringen; 12/24 august 1865, Sigmaringen – 20 iulie1927, Castelul Peleș, Sinaia

Al doilea rege al României, din 10 octombrie 1914 până la moartea sa. În 1885 a terminat cursurile Școlii de ofițeri din Kassel, fiind numit cu gradul de sublocotenent în Regimentul 1 Gardă de la Curtea Regală a Prusiei. A urmat apoi studii la Universitatea din Leipzig și la Școala Superioară de Științe Politice și Economice din Tübingen, pe care le-a absolvit în 1889. Din 1889 a devenit Principe de Coroană al Regatului României, s-a stabilit în România, unde și-a continuat cariera militară, având și o serie de comenzi onorifice, ajungând până la gradul de general de corp de armată. S-a căsătorit la 29 decembrie 1892, la Sigmaringen, cu prințesa Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg și Gotha. A devenit rege al Regatului României la 10 octombrie 1914, sub denumirea de Ferdinand I, în urma morții unchiului său, regele Carol I. A condus România în timpul Primului Război Mondial, alegând să lupte de partea Antantei împotriva Puterilor Centrale, fapt care a avut ca efect excludere sa din Casa Regală de Hohenzolern, de către șeful acestei case, împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei. La sfârșitul războiului, România a încheiat procesul de realizare a statului național-unitar, prin unirea Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu Vechiul Regat, ceea ce i-a adus numeleFerdinand Întregitorul. La 15 octombrie 1922, la Alba Iulia, Ferdinand s-a încoronat ca primul rege al României Mari. În anii care au urmat Primului Război Mondial, sub conducerea sa, România a cunoscut o serie de transformări profunde, în special prin aplicarea reformei agrare și a votului universal. A fost membru de onoare al Academiei Române din 1890, iar între 1914–1927 a fost președintele de onoare al aceleiași instituții

Regele Ferdinand I Întregitorul de țară

1868 – S-a născut Arthur Verona

Arthur Petre Anton Bartolomeu Francisc Maria Verona; 24 august/5 septembrie 1867, Brăila – 26 martie 1946, București

Pictor. A făcut studii militare în cadrul Academiei Militare Tereziene de la Wiener Neustadt, a absolvit în 1891, devenind ofițer în Armata Comună. Datorită vocației sale artistice, manifestate încă din copilărie, a continuat studiile în domeniul artelor plastice, începând din 1895 la Academia de Arte Frumoase din München ca elev al lui Fritz von Uhde. Acolo s-a dedicat exclusiv picturii și a intrat sub influența mișcării seccesioniste, apropiindu-se mai ales de maniera pictorilor Fritz von Uhde și Simon Hollósy. A participat la primele două tabere de creație organizate de Simon Hollósy, cu Școala de pictură de la Baia Mare. La îndemnul lui von Uhde, artistul a studiat apoi la Academia Julian, s-a aflat sub influența lui Jean-Paul Laurens. Parisul i-a adus lui Arthur Verona un plus de libertate și o mai bună tradiție a picturii de tip plein-air. S-a afirmat începând cu ultimul deceniu al secolului al XIX-lea, profesor, membru fondator al Societății Tinerimea Artistică. Au rămas celebre lucrările în frescă pe care le-a realizat la Palatul Regal, Apoteoză, la Palatul lui Gheorghe Cantacuzino, la Palatul lui Ioan Kalinderu, la Capela Cimitirului Bellu, la Capela Castelului Bran, la Turnul lui Țepeș și picturile monumentale Valea Oltului de la Ministerul Lucrărilor Publice din București și Cosașii aflat la Muzeul de Artă din Botoșani

Biografie ilustrată: http://artindex.ro/2012/05/16/verona-arthur-garguromin/

1868 – A încetat din viață Costache Negruzzi (n. 1808, Hermeziu, Iași – d. 24 august 1868, Iași)

Om politic, prozator, poet și dramaturg din perioada pașoptistă, autorul primei nuvele istorice din literatura română

1872 – S-a născut Raicu Ionescu-Rion

24 august 1872, Bălășești, Galați – 19 aprilie 1895, Târgoviște

Militant socialist, critic literar și publicist, adept și propagator al marxismului. Încă din timpul liceului, prin intermediul societății Orientul, pe care a înființat-o împreună cu alți colegi, a intrat în contact cu operele și ideile lui Karl Marx, Friedrich Engels, Ludwig Büchner, Herbert Spencer, Charles Darwin, Auguste Comte, Hippolyte Taine. A urmat Facultatea de Litere și Filozofie a Universității din Iași. A debutat în revista Școala nouă (1893). A colaborat la Critica socială, Munca, Evenimentul literar. Lucrările sale mai importante au apărut în culegeri: Scrieri literare, Eminescu și Lenau, Datoria artei, Arta revoluționară. După terminarea studiilor, în 1893, a devenit profesor la Liceul „Ienăchiță Văcărescu” din Târgoviște, unde a predat româna, greaca și latina. Datorită ideilor sale socialiste i s-a refuzat titularizarea. A murit de tuberculoză la nici 23 de ani.

1884 – S-a născut Mircea Cancicov

24 august 1884, Bacău – 25 decembrie 1959, penitenciarul Râmnicu Sărat

Avocat, om politic, membru de onoare (din 1937) al Academiei Române, membru de onoare (din 1938) al Academiei de Științe din România. A absolvit în anul 1905 Facultatea de Drept din cadrul Universității București, apoi Facultatea de drept la Sorbona. Devenind avocat-magistrat, a profesat în cadrul Baroului Bacău, a fost și președintele Baroului de Avocați. Prin anii ’30 l-a apărat pe regele Ahmet Zogu al Albaniei într-un litigiu cu Statul român, pentru o moștenire a soției acestuia, descendentă a unei familii de boieri moldoveni. În 1926 s-a căsătorit cu Georgeta Jurgea, cunoscută ca scriitoare sub numele de Georgeta Mircea Cancicov, o femeie plăcută și inteligentă, care a pătruns în anturajul feminin al lui Ion Antonescu. În baza trecerii pe lângă mareșalul Antonescu, la cererea Comunității evreilor din Bacău, a făcut numeroase intervenții în favoarea acestora, cum ar fi anularea ordinului de a se face ghetouri în Moldova; anularea ordinului de a se face echipe de câte 500 femei evreice care să lucreze în spatele frontului, la tranșee; aprobarea ca un detașament de 600 de evrei, ce urmau să fie evacuați, să rămână pe loc, în dimineața zilei de 23 august. A fost profesor universitar la Catedra de Finanțe, din cadrul Facultății de Drept din București, vicepreședinte și administrator delegat al Banque de Crédit Roumain. Membru marcant al Partidului Național Liberal și deputat liberal în Parlamentul României, de mai multe ori ministru de finanțe al României între anii 1936–1939, precum și un economist reputat, a reușit să ridice economia țării în 1938, an considerat și azi un etalon de dezvoltare. A fost consilier municipal și susținător activ al procesului de modernizare al Bacăului, contribuind la realizarea unor obiective importante: parcul central al orașului (astăzi, Parcul Cancicov), clădirea Administrației Financiare (astăzi, Poșta Centrală), clădirea Asigurărilor Sociale (în prezent Casa de Asigurări de Sănătate), amenajarea cartierului CFR, sprijinirea organizării Școlii Normale de Învățători și a Liceului de Fete (în prezent Colegiul Național Vasile Alecsandri din Bacău) ș.a. A fost arestat la 5 octombrie 1946, judecat în cadrul „lotului de miniștri antonescieni, autorii aservirii României la carul imperialismului fascist german”, și condamnat de către Curtea Supremă la 20 de ani temniță grea pentru crimă de război. A trecut prin penitenciarele Văcărești, Aiud și Râmnicu Sărat, unde a decedat, în perioada detenției, TBC-ul i-a atacat 5 organe și a murit fără nici un ajutor medical

1884 – A încetat din viață Carol Davila (Carlo Antonio Francesco d’Avila; n. 8 aprilie 1828, Parma, Italia – d. 24 august 1884, București)

Medic și farmacist de origine franceză, născut în Italia, cu studii în Germania și Franța; a contribuit fundamental la organizarea învățământului medical din România, a organizat serviciul românesc de ambulanțe și a organizat serviciul sanitar militar și civil

1885 – S-a născut Ion S. Gheorghiu

(n. 24 august 1885, Bacău – d. 6 noiembrie 1968, București)

Inginer energetician, membru titular (din 1952) al Academiei Române. Este creatorul școlii românești de mașini electrice. A contribuit la modernizarea uzinei Filaret, extinderea rețelei de 5kV in afara Bucureștiului, introducerea cablului subteran de 30 kV si electrificarea zonei rurale din jurul Capitalei, la modernizarea și extinderea uzinei Grozăvești și la realizarea primei linii electrice aeriene de 110 kV din țară: Dobrești–București. A făcut cercetări în domeniul mersului în paralel al mașinilor, transformatoarelor și centralelor electrice. A realizat proiecte de electrificare a căilor ferate, introducând și precizând noțiuni specifice (trafic critic). A dedus formula de calcul a rampei de la care electrificarea devine mai rentabilă decât dublarea liniei și a introdus noțiunea de generator unic. A dezvoltat o teorie generala unitară a mașinilor electrice de curent alternativ, cu sau fără colector

1902 – S-a născut Martin Bercovici

24 august 1902, Bârlad – 19 ianuarie 1971, București

Inginer electromecanic, membru titular (din 1963) al Academiei Române, membru de onoare post-mortem al Academiei Oamenilor de Știință din România. Între anii 1921–1926 a studiat la Școala Politehnică din București, unde s-a specializat în inginerie electromagnetică, obținând titlul de inginer electrotehnician. După absolvire, s-a angajat la Societatea de Gaz și Electricitate din București, unde a lucrat timp de douăzeci de ani; după 10 ani fiind numit subdirector tehnic. A condus proiectul de electrificare a Capitalei până când, în anul 1940, toți locuitorii Bucureștiului au avut acces la energia electrică. Activitatea sa a fost întreruptă între 1940–1944, intervalul persecuțiilor rasiale, dar a desfășurat în acest timp o amplă activitate ca profesor și director al școlilor evreiești tehnice din România, unice într-o Europă bântuită de fasciști. Școala Tehnică evreiască a început în decembrie 1940 cu patru studenți; curând numărul lor s-a ridicat la 16; în 1942, Școala Bercovici avea 50 de profesori și 543 de studenți, ceea ce a fost considerat prea mult de autoritățile antonesciene, care au desființat-o (30 iunie 1943). Totuși, școala a mai funcționat până în vara lui 1944, nimeni nu știe cum, dar este de bănuit că și corupția regimului a jucat un rol… În 1944 s-a reîntors la Societatea de Gaz și Electricitate, subdirector general, desfășurând o amplă activitate de refacere a instalațiilor distruse de al Doilea Război Mondial și de dezvoltare a acestora. A participat activ la înființarea și organizarea Institutului de Studii și Proiectări Energetice ISPE (1949), fiind numit director general și urmărind, în perspectivă, realizarea Sistemului Electroenergetic Național. A fost profesor la Politehnica din București, creând școala românească de rețele și sisteme electrice. A soluționat probleme de reglaj al puterii și frecvenței în rețelele electrice, a calculat raza de influență a liniilor de înaltă tensiune asupra rețelei de comunicații și a adus importante contribuții la perfecționarea modului de transmitere la mare distanță în curent alternativ și în curent continuu

1917 – A încetat din viață Alexei Mateevici (n. 27 martie 1888, Căinari, Căușeni, Moldova – d. 24 august 1917, Chișinău)

Poet, profesor, unul din cei mai reprezentativi scriitori români născuți în Basarabia

1918 – S-a constituit, la Paris, Consiliul Național Român Provizoriu

Organ reprezentativ al românilor, fiind practic guvernul din exil al României, condus de Take Ionescu – președinte, Vasile Lucaciu, Octavian Goga, Ioan T. Florescu și Dr. Constantin Angelescu – vicepreședinți. Consiliul, constituit la 24 august/6 septembrie, a fost recunoscut ca „exponentul intereselor națiunii române din Austro-Ungaria” de guvernele cele patru puteri ale Antantei: Franța (29 septembrie), SUA (23 octombrie), Marea Britanie (29 octombrie) și Italia (9 noiembrie. La 20 septembrie 1918 a fondat Consiliul Național al Unității Române

1928 – A încetat din viață Aurel Băeșu (n. 26 mai 1896, Fălticeni – d. 24 august 1928, Piatra Neamț)

Pictor distins de către Academia Română cu Premiul I „Lecomte de Nöuy” pentru desen. S-a stins prea de timpuriu, înainte de a produce o operă de mare dimensiune, dar începuturile creației sale demonstrează un mare talent

1932 – A încetat din viață Gheorghe Cucu (n. 11 februarie 1882, Puiești, Tutova/Vaslui – d. 24 august 1932, București)

Compozitor, dirijor și folclorist, clasic al muzicii corale românești, a contribuit la dezvoltarea școlii muzicale naționale românești

1937 – S-a născut Eugen Mihăescu

24 august 1937, București

Pictor, grafician și om politic, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din 1961, membru de onoare (din 1993) al Academiei Române. A urmat Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București. A fost directorul artistic al revistei Secolul 20, a cărei concepție grafică îi aparține și, ulterior, al revistei Luceafărul. În 1963 a expus la Bienala de la Sao-Paolo, iar peste doi ani și-a deschis prima expoziție personală la Galeriile Fondului Plastic din București. După stabilirea în Elveția, la Lausanne (1967), a devenit directorul artistic al Editurii Rencontre și a publicat desene în Le Monde și Le Figaro litéraire. În 1981 s-a stabilit la New York și a devenit colaborator permanent în paginile editoriale ale cotidianului The New York Times. A realizat 69 de coperți pentru săptămânalul The New Yorker și a colaborat cu numeroase alte publicații americane: Time Magazine, The Los Angeles Times, The Atlantic Monthly, Vogue, dar și europene: Le Monde, Le Figaro.

1938 – S-a născut Radu Scutelnicu

24 august 1938, Mihălășeni, Botoșani – 14 octombrie 1998, București

Inginer constructor, inițiator și coautor al mai multor invenții și inovații în domeniul construcțiilor hidrotehnice. A urmat cursurile Facultății de Construcții din cadrul Institutului Politehnic Gh. Asachi din Iași, pe care a absolvit-o în 1960 cu cea mai mare medie din promoția sa. La numai 22 de ani și-a început activitatea profesională ca inginer pe șantierul Hidrocentralei de la Bicaz, continuând cu Valea Bistriței, la Grupul de Șantiere Bistrița-aval apoi, între anii 1963–1967, a participat ca inginer-șef la construirea Hidrocentralei Gârleni, pe șantierul Poiana Uzului de pe Valea Trotușului la construcția celui de-al treilea baraj din țară ca importanță, a condus în calitate de șef de șantier lucrǎrile de construire și amenajare a centralei electrice subterane Mărișelu din cadrul Grupului de Șantiere Someș, a coordonat realizarea hidrocentralelor din cadrul Grupului de Șantiere Olt-Inferior (Drăgășani, Strejești, Arcești, Slatina, Ipotești, Frunzaru, Rusănești, Izbiceni), ca director de grup, creând și utilizând tehnologii noi. A realizat inovații referitoare la folosirea prefabricatelor de beton până la 2,5 t la cofrarea și protecția paramentelor, sablarea rosturilor de betonare care duce la eliminarea microfisurilor și obținerea unor rosturi de rezistență practic egală cu aceea a betonului monolit, vacuumarea suprafeței betonului la parament care a dus la extragerea a 8-10 l apă/mc și creșterea rezistenței la compresiune cu 50%, ancorarea rocilor fisurate de pe versanți prin precomprimare

1938 – A încetat din viață Maximilian Costin (n. 11 august 1888, Piatra Neamț – d. 24 august 1938, București)

Muzicolog, violonist și profesor de muzică la Conservatorul din București, director al Conservatorului din Timișoara fondatorul revistei Muzica și al Societății Amicii muzicii

1942 – S-a născut Constantin Bănică

24 august 1942, Chișinău – 25 decembrie 1991, Sinaia

Matematician, membru corespondent (din 1991) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Matematică la București; în 1970 și-a susținut teza de doctorat Dualitate pe varietăți Stein. A fost cercetător științific la Institutul de Matematică al Academiei Române; a predat, ca visiting professor, la universități din Bayreuth, Göttingen, München, Nancy, Pisa, Strasbourg. S-a aplecat asupra geometriei complexe, ca și asupra studiului funcțiilor analitice de mai multe variabile complexe, prin metode algebrice și geometrice. Între principalele teme ale activității sale de cercetare s-au numărat: dualitatea analitică pe varietăți Stein, morfismele proprii de spații complexe și variația obiectelor cosmologice într-o deformare de spații analitice complexe, fibrații vectoriali etc. (Teoreme de dualitate pe varietăți Stein și cosmologie cu suport compact; Metode algebrice în teoria globală a spațiilor complexe; Variația extensiei globale în deformările spațiilor complexe; Structuri de multiplicitate pe spații curbe; Conceptul formal al unui spațiu analitic de-a lungul unui subspațiu cu teorema de comparație ș.a.). În 1970 a fost distins cu Premiul Academiei Române pentru cercetările de dualitate analitică pe spații Stein.

1942 – S-a născut Anna Széles

(n. 24 august 1942, Oradea)

Actriță maghiară din Transilvania, emigrată în 1989 la Budapesta. În copilarie a luat ore de balet si pian. La primul examen dat la Academia de Teatru și Film a fost respinsă din cauza fragilității și tinereții ei (motivul oficial), a lucrat un an ca muncitoare după care, în anul urmator, a reușit pe primul loc. Deja după primul an a fost remarcată și distribuită în filmul Vacanță la mare (1962). A absolvit Academia de Teatru și Film din Târgu Mureș, iar din 1965 a activat la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj. A fost căsătorită cu Florin Piersic. Au împreună un băiat carea rămas în grija ei și împreună cu care a emigrat după moartea parinților ei, în Ungaria, unde și-a continuat cariera artistică. Din filmografie: Pădurea spânzuraților, Zodia Fecioarei, Meandre, Balul de sâmbătă seara, Tinerețe fără bătrânețe, Ștefan cel Mare – Vaslui 1475, Elixirul tinereții, Eu, tu, și… Ovidiu, Masca de argint, Abel a rengetegben, És a nyolcadik napon

Meandre

1944 – România a rupt relațiile diplomatice cu Germania, Ungaria, Croația, Slovacia, Italia, Japonia

În urma ieșirii României din alianța cu Puterile Axei, a fost confirmată starea de beligeranță cu Germania, printr-o declarație oficială de război a Guvernului român, difuzată prin radio și publicată în presa din 25 august

1944 – Asupra Bucureștiului au avut loc bombardamente ale aviației fasciste

Ca represalii după întoarcerea armelor, primele atacuri executate în zorii zilei de 24 august au lovit cu toată furia instituții de stat, guvernamentale, ale aviației, armatei, ministere și regii autonome, provocând distrugeri totale, parțiale, grave avarii sau incendii. Între acestea: Palatul Regal, Ministerul Aerului și Marinei, Inspectoratul General al Jandarmeriei, Școala Pregătitoare de Ofițeri de rezervă, Manutanța Armatei, Cazarma gardienilor publici, Spitalul Filantropia, Atheneul Român, Fundația Regele Carol I, Academia Română, muzeele Th. Aman, și Gr. Antipa, Institutul de Bizantinologie, Primăria Capitalei, Centrala Caselor Naționale, Eforia Spitalelor etc.

Bombardamentele aviației fasciste asupra Bucureștiului

1944 – Posturile Societății Române Radio au fost atacate concomitent de armatele germane

Postul de la Bod a fost asediat timp de 7 ore de un detașament de 120 de persoane, în timp ce postul de la Băneasa a fost cucerit și eliberat abia pe 29 august. Sediul central din Str. General Berthelot nr. 60 a fost bombardat și distrus în întregime. Emisiunea a continuat să fie transmisă din studiourile de ajutor din zona Bod – Brașov până la 28 august când un atac de 20 de avioane, care au aruncat 70 de tone de bombe, a scos din funcțiune postul Radio România. Emisiunea a continuat prin punerea în funcțiune a posturilor pe unde scurte Bucegi (Sinaia – vila generalului Gh. Rasoviceanu), Carpați (Palatul Regal Peleș) și Piatra (în spatele vilei lui Antonescu de la Predeal). Emisiunile erau lucrate și transmise dintr-un studio improvizat aflat într-un local din Str. Gral Berthelot, nr. 71. Cele 3 posturi au funcționat până-n data de 31 august

1987 – A încetat din viață Boris Cazacu (n. 15 ianuarie 1919, Chișinău – d. 24 august 1987, București)

Lingvist și filolog, profesor la Facultatea de Litere din București și cercetător științific, membru corespondent al Academiei Române

1990 – A încetat din viață Nicu Stan (n. 25 noiembrie 1931, Constanța – d. 24 august 1990, Iași)

Operator, director de imagine de film, scenarist și regizor de film

1992 – A încetat din viață Andrei Lupan (n. 15 februarie 1912 – d. 24 august 1992)

Poet, dramaturg, eseist, publicist și om de stat din Republica Moldova, membru titular al Academiei de Științe a RSS Moldovenești

1993 – S-a născut Ina Ioana Todoran

24 august 1993, Crăciunelu de Jos, Alba

Solistă de muzică populară din Transilvania. A absolvit Colegiul Național „Inochentie Micu Klein” din Blaj, fiind singura elevă din Alba care a obținut media generală 10. A studiat la Școala de Arte a Centrului de Cultură „Augustin Bena” și s-a înscris la Facultatea de Medicină din cadrul Universității de Medicină și Farmacie din Târgu-Mureș, dorind să urmeze în paralel și cariera muzicală. S-a remarcat prin numeroasele premii obținute la festivaluri de folclor din întreaga țară

Inimioară tu n-ai leac

2000 – A avut loc deschiderea Biroului FBI la București

Deschiderea Biroului atașatului juridic al FBI a avut loc la Centrul Cultural American, cu participarea ambasadorului SUA la București, James Rosapepe, a ministrului de Interne, Constantin Dudu Ionescu și a directorului asistent al FBI al SUA, David Alba

2006 – A încetat din viață, într-un tragic accident de mașină, Cristian Nemescu (n. 31 martie 1979, București – d. 24 august 2006, București)

Regizor și scenarist din noul val cinematografic, a primit numeroase premii în țară și străinătate; a murit prea devreme, alături de inginerul său de sunet, Andrei Toncu

2008 – Ceremonia de închidere a Jocurilor Olimpice de vară de la Beijing

A XXIX-a ediție a Jocurilor Olimpice de vară s-a desfășurat la Beijing, China, în perioada 8–24 august 2008. Au participat 204 țări, cu aproximativ 10.500 de sportivi, care au concurat în 302 probe sportive din 28 sporturi. Echipa României, de 102 sportivi, a obținut un total de 8 medalii – 4 de aur, 1 de argint, 3 de bronz, clasându-se pe locul 17

2008 – A încetat din viață Rudi Rosenfeld (n. 4 august 1941, Cernăuți, Regatul României – d. 24 august 2018, București)

Actor de teatru și film, a jucat la Teatrul Evreiesc de Stat încă de la 13 ani

2010 – A încetat din viață Elena Sereda (n. 11 februarie 1926 – d. 24 august 2010, București)

Actriță de teatru și film, a jucat pe scena Teatrului Național din București

 

#Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei

0 comentarii la „24 august în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: