Istoria României România frumoasă

25 august în istoria românilor

Foto: Testarea primei cabine catapultabile de avion


1454 – Prima menționare documentară a localității Lăpușna

Un hrisov de la 25 august 1454 atesta că Petru Aron a întărit Mănăstirii Moldovița privilegiul de scutire de orice vamă celor trei care ale mănăstirii, care umblau prin țară „după cumpărături de pește la Dunăre sau la Nistru ori la oricare bălți”, pentru care să nu se plătească vamă „nici în Târgul Frumos, nici în târgul Ieșilor și nici în Lăpușna”. În prezent, Lăpușna este o comună din raionul Hîncești, Republica Moldova

1469 – Prima atestare documentară a clucerului în Țara Românească

Clucerul era un dregător din Moldova și Țara Românească în evul mediu, însărcinat cu păstrarea cheilor de la cămările unde se păstrau proviziile. La început a făcut parte dintre marii dregători, membru al sfatului domnesc. Marele clucer se ocupa de aprovizionarea Curții domnești cu grâu, vin și alte alimente necesare. După reforma lui Constantin Mavrocordat din 1739, atribuțiile marelui clucer au fost suprimate, dar acesta a rămas la rang de mare boier și i-a fost plătită o leafă. Și-a păstrat dreptul de a participa la divanul domnesc. Treptat, clucerul a decăzut din rang

1631 – Bătălia de lângă București

Între oștile lui Leon Tomșa Vodă și boierii răsculați veniți să-i ia domnia, în frunte cu Matei Basarab, viitorul domn al Țării Românești, reveniți cu oaste din Transilvania, încheiată cu victoria lui Leon Tomșa Vodă. În amintirea biruinței repurtate și pentru a veșnici memoria celor căzuți, la 20 februarie 1632, Leon Vodă a făcut peste mormântul celor căzuți în luptă, o movilă mare și a așezat pe ea o cruce de piatră, pe care a inscripționat o relatare a luptei, în limba română cu litere chirilice. „La august 25, marți, venind pribegii, tare se loviră unii cu alții deasupra viilor din jos de monastirea lui Mihai Vodă (acum Podu Caliții, Dudești, mahalaua Vlădichii și câmpul Filaret) și fu izbânda a lui Leon Vodă. Perit-au atunci mulți oameni din amândouă părțile, și a pierit Nedelcu, căpitanul de roșii. Prins-au și pe Preda Brâncoveanu, nepotul lui Matei aga, și pe Preda logofătul din Desa […].Făcut-a Leon Vodă și o movilă mare lângă drumul Giurgiului” (Dimitrie Papazoglu – Istoria fondărei orașului București)

1802 – S-a născut Nikolaus Lenau

25 august 1802, Csatád, comitatul Timiș/Lenauheim, Timiș – 22 august 1850, Oberdöbling bei Wien, Austria

Important poet romantic austriac, originar din Banat. După ce și-a petrecut tinerețea în Ungaria (Pesta, Tokaj și Pojon), a plecat la Viena, unde a studiat, între 1822–1832 jurisprudența, filozofia, agronomia și medicina, dar nu și-a dat doctoratul. A trăit dintr-o moștenire consistentă, ca scriitor liber profesionist. A dus o viață tihnită, împărțită între Viena și Schwaben. A rupt mai multe logodne. Ultimii șase ani de viață i-a petrecut într-un ospiciu. Operele sale au fost publicate post mortem în 1855. Din scrierile sale: Gedichte (poezii), Savonarola, Neuere Gedichte, Die Albigenser, Don Juan

1849 – S-a născut Gheorghe Dem Teodorescu

25 august 1849, București – 17 august 1900, București

Scriitor, folclorist, istoric literar, om politic. A fost licențiat în litere al Universității Sorbona (1877). A avut contribuții majore la introducerea criteriilor științifice de culegere și interpretare a folclorului, a scris lucrări asupra literaturii antice și a fost primul bibliograf și litograf al lui Anton Pann. Între 1869–1875 a fost redactor al revistei Ghimpele, în care a debutat în 1870, cu pamfletul Animale politice – Maimuța, care se înscria în linia atacurilor antimonarhice ale revistei. A fost Ministrul cultelor și instrucțiunii publice, apoi director la Fundația Universitară „Carol I”. Din lucrările sale: Cercetări asupra proverbelor române, Noțiuni despre colinde, Poezii populare române, Istoria literaturii latine, Istoria filosofiei antice

1856 – Olanda a stabilit la București o agenție și un consulat general

Reprezenta o misiune cu atribuții și competențe mai largi decât Viceconsulatul comercial de la Galați înființat în 1841

1859 – Imperiul Otoman și Austria au recunoscut de jure dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza

Actul istoric de la 24 ianuarie 1859 reprezenta primul pas pe calea înfăptuirii statului național român unitar. Următorul pas era recunoașterea internațională a alegerilor, actul fiind considerat de Poartă și de Austria drept o încălcare a Convenției de la Paris. Situația creată în cele două Principate urma să facă, de altfel, obiectul unei noi Conferințe a reprezentanților puterilor garante la Paris, între 26 martie/7 aprilie – 25 august/6 septembrie. Încă din a doua ședință a Conferinței (1/13 aprilie) Franța, Rusia, Anglia, Prusia și Sardinia au recunoscut dubla alegere de la 24 ianuarie. Imperiul Otoman și Austria tergiversau; mai mult, se punea la cale o intervenție militară peste Dunăre, la care Alexandru I. Cuza a răspuns, la 20 aprilie, concentrând la Florești (Prahova) armata moldo-munteană. După alte amenințări, sub presiunea celorlalte puteri garante, Poarta și Austria au acceptat oficial, în a 3-a ședință a Conferinței de la Paris (25 august/6 septembrie), să recunoască, la rândul lor, dubla alegere. Detensionarea situației, atât în relațiile cu Imperiul Otoman, cât și cu cel Habsburgic, l-au determinat pe domn să ordone închiderea taberei de la Florești (1/13 septembrie 1859)

1860 – S-a instituit, la Paris, agenția diplomatică a Principatelor Unite

Această agenție, înființată la 25 august/6 septembrie a jucat un rol important în acțiunile diplomatice ale tânărului stat național român. Principatele Unite au căutat să încheie convenții cu conținut administrativ, telegrafice, de extrădare, judiciare etc. Totodată se tindea să nu se țină seama de tratatele comerciale ale Porții și să se stabilească tarife vamale independente, folosindu-se orice prilej pentru negocieri directe. Titularul agenției a fost numit Ioan Alexandri, agent dipolamtic al României la Paris și Londra (1860–1866)

1873 – S-a născut Lucia Sturdza Bulandra

25 august 1873, Iași – 19 septembrie 1961, București

Actriță de teatru. Descendenta unei familii princiare de renume, a absolvit Facultatea de Litere și Filosofie din București. Negăsind un post în învățământ, s-a prezentat, în 1898, la directorul Teatrului Național, Petre Grădișteanu, care, după o singură probă, a angajat-o. În seara debutului, a primit o telegramă de la bunica ei, prin care îi interzicea să poarte pe scenă numele marii familii din care făcea parte, dar Lucia Sturdza n-a ascultat porunca. Debutul, în piesa într-un act Primul Bal, a dramaturgului francez atunci în vogă, Édouard Pailleron, la 1 octombrie 1898, i-a arătat nevoia stringentă de pregătire adecvată. La Conservatorul Aristizzei Romanescu a studiat, după cum afirma chiar ea, tot ceea ce avea legătură cu arta dramatică și a urmărit jocul marilor actori români și străini. Pe 18 septembrie 1911 a avut loc premiera filmului Amor Fatal; a jucat alături de Tony Bulandra cu care, după câteva luni, s-a căsătorit. În 1914 a înființat, împreună cu soțul ei și alți actori, Teatrul Regina Maria, sub sigla Companiei Bulandra–Maximilian–Storin, cu sediul în Piața Senatului. În cadrul acestei asociații, Lucia Sturdza-Bulandra, deși singura femeie, avea cuvântul cel mai greu; autoritară, severă și exigentă, cu o putere de muncă uimitoare. Au întocmit un repertoriu valoros, au atras regizori și actori de prestigiu, în frunte cu Maria Ventura, de la Comedia Franceză din Paris. Ca actriță, juca seară de seară, regiza spectacole, făcea turnee, citea, studia piese, discuta cu autori, propunea colaboratori și în egală măsură hotăra angajările tinerilor după criterii strict profesionale. A fost profesoară la Conservatorul de Artă Dramatică din București, timp de 30 de ani formând generații de actori de valoare: Nicolae Bălțățeanu, George Calboreanu, Dina Cocea, Radu Beligan, Victor Rebengiuc, Aura Buzescu, Mihai Popescu, Fory Etterle, Niki Atanasiu, Al. Giugaru, Nineta Gusti, etc. După război, când traversa o perioadă grea – destrămarea companiei (1941), moartea soțului (1943) – a fost numită la conducerea Teatrului Municipal (1947), astăzi Teatrul „L.S. Bulandra”. Invitația de a înființa acest teatru, venită din partea regimului comunist, a însemnat pentru ea o renaștere, o revenire la viață. A fost una dintre marile figuri ale scenei românești, de neuitat în roluri de compoziție din dramaturgia universală și națională. A scris Actorul și arta dramatică, Amintiri și a tradus numeroase piese din limbile franceză, italiană, germană și engleză. A primit mai multe distincții, cum ar fi Bene Merenti, clasa I, Meritul Cultural, clasa I și clasa II, Vulturul alb (iugoslav), Ordinul Muncii, clasa I, Steaua Republicii, titlul de Artist al Poporului

Ascultă Vocea Luciei Sturdza Bulandra Radio România Cultural

1881 – S-a născut Panait Cerna

Panait Stanciof; 25 septembrie 1881, Cerna, Tulcea – 26 martie 1913, Leipzig

Poet intimist, romantic minor sau tradiționalist, un epigon al poetului Mihai Eminescu, precum și filosof, critic literar și traducător. Licențiat al Universității din București, Cerna și-a terminat studiile în imperiul german. Acolo, a frecventat Universitatea din Berlin și Universitatea din Leipzig, unde a obținut doctoratul în 1913 cu teza Die Gedankenlyrik, împrietenindu-se aici cu dramaturgul autoexilat Ion Luca Caragiale și criticul literar Paul Zarifopol. A debutat cu un poem, Trecut, imitație după poetul german Nikolaus Lenau în Foaie interesantă în anul 1897. Vorbitor nativ al bulgarei, Cerna a scris cu toate acestea în română și a dezvoltat un stil tradiționalist, care a fost legat de clasicism și neoclasicism. Lăudat de societatea literară conservatoare Junimea, a fost promovat de liderul ei, Titu Maiorescu, devenind principalul reprezentant al grupului când acesta a intrat în declin, contribuind la ambele reviste junimiste importante, Convorbiri Literare și Convorbiri Critice. De asemenea, a contribuit în parte la revista tradiționalistă Sămănătorul și a fost afiliat pentru perioade scurte la alte reviste literare

1902 – S-a născut Camil Baltazar

Leibu Goldstein; 25 august 1902, Mera, Vrancea – 27 aprilie 1977, București

Poet. A studiat la București și a debutat la Zburătorul literar în 1921. Eugen Lovinescu a fost cel care l-a descoperit și susținut. Împreună cu Petru Comarnescu a scos în 1928 revista Tiparnița literară, pe care în scurt timp a condus-o singur, până în 1931. A fost, de asemenea, secretar de redacție sau redactor la mai multe periodice: Săptămâna muncii intelectuale și artistice, suplimentul Vremea literară al gazetei Vremea, România literară, Călăuza artelor, Albina, Reporter. A colaborat la Rampa, Flacăra, Revista română, Adevărul literar și artistic, Mișcarea literară, Capricorn, Familia, Revista Fundațiilor Regale, Tribuna, Luceafărul, Viața românească, etc. În 1923 i-a apărut prima carte de versuri, Vecernii. În timpul Holocaustului a apărut pe lista Scriitorilor evrei ostateci. A fost membru al Societății Scriitorilor Români, calitate ce i-a fost retrasă în 1940 din motive rasiale. După 1944 a funcționat ca inspector general în Ministerul Artelor și, din 1952, responsabil al Serviciului de Presă și Propagandă din Ministerul Industriei Alimentare. În anii ’60 era redactor la Gazeta literară. Opere publicate: Reculegeri în nemurirea ta, Strigări trupești lângă glesne, Cina cea de taină, Întoarcerea poetului la uneltele sale, Poeme de zodie nouă, Nespus de dragă mi-i ființa omenească, Soare pe zăpezi, Glorie iubirii, Noblețea plaiului natal, Din romanul existenței mele literare etc.

1907 – A încetat din viață Bogdan Petriceicu Hasdeu (Tadeu Hîjdeu; 26 februarie 1838, Cristinești, Hotin, Ucraina – 25 august 1907, Câmpina)

Spirit enciclopedic al culturii române, scriitor, filolog, folclorist, prozator, dramaturg, istoric și publicist, vicepreședinte al Academiei Române. A fost întemeietor al lingvisticii, filologiei și lexicografiei românești, unul dintre fondatorii folcloristicii comparate române

1917 – S-a născut Ion Diaconescu

25 august 1917, Boțești, Dâmbovița – 11 octombrie 2011, București

Om politic și activist anticomunist. La 19 ani, a devenit membru al Partidului Național Țărănesc, a plecat la București, unde a studiat la Universitatea Politehnică, facultatea de electromecanică, absolvită în 1942. După aceea, a lucrat în Ministerul Economiei Naționale pe un post de referent tehnic. Începând cu 1944, a fost ales în Biroul Central al organizației de tineret a PNȚ. Din cauza activității sale politice, în 1947 a fost concediat din postul său de la Ministerul Economiei. După înscenarea de la Tămădău, liderii partidului au fost arestați; Diaconescu, ca lider al grupării de tineret, a fost arestat în București de către Siguranță din ordinele guvernului comunist, în baza unui mandat preștampilat și completat ad-hoc. Condamnat la 15 ani de închisoare și confiscarea averii, a fost încarcerat la Aiud, Baia Sprie, Nistru și Râmnicu Sărat, iar după ispășirea pedepsei a fost deportat în Bărăgan. După 1989 a fost în conducerea Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat, fiind ales ca deputat în Parlament în trei legislaturi consecutive (1990–2000) iar în legislatura 1996–2000, a îndeplinit funcția de președinte al Camerei Deputaților. Ca parlamentar, a acționat în sensul înțelegerii și înlăturării consecințelor regimului comunist

1929 – Testarea primei cabine catapultabile de avion

Construită în premieră de inventatorii români Anastasie Dragomir și Tănase Dobrescu, invenția a fost testată pe 28 august 1929 în apropierea aeroportului Orly, Paris, fiind organizată ulterior o a doua testare pe aeroportul Băneasa, în octombrie 1929. Cabina catapultabilă a fost monată într-un avion Farman pilotat de aviatorul Lucien Bossoutrot, care la acea vreme deținea recordul de durată a unui zbor fără escala. Prima punerea în practică a invenției a fost un succes total numele românului ajungând cunoscut în toată lumea aviației. Invenția consta dintr-o așa numită celulă parașutată – un scaun detașabil și ejectabil vertical (prevăzut cu două parașute) dintr-o aeronavă sau din orice tip de vehicul, conceput a fi folosit doar în cazuri de urgență, și care reprezenta o versiune timpurie, dar suficient de sofisticată, a actualelor scaune ejectabile. A fost brevetată la Paris, în aprilie 1930

1933 - România A Semnat Actul Final Al Conferinţei ţărilor Exportatoare şi Importatoare De Grâu1933 – România a semnat Actul final al Conferinței țărilor exportatoare și importatoare de grâu

Conferința țărilor exportatoare și importatoare de grâu a avut loc la Londra, între 21–25 august. Acordul prevedea cote pentru fiecare țară la exportul de grâne. A fost creat Comitetul consultativ al grâului, a cărui existență a fost prelungită până în august 1938

1936 – S-a născut Sebastian Papaiani

25 august 1936, Pitești – 27 septembrie 2016, București

Actor de teatru, film, televiziune. Tatăl său, Alecu Papaiani (Papayannis), era grec de origine. Alături de prietenii lui era fascinat de circul care venea in cartier și de filmele care rulau în acei ani, iar John Wayne și Johnny Weissmuller erau preferații lui. La 17 ani s-a angajat contabil la un oficiu farmaceutic, a jucat teatru într-o trupă de de amatori, îndrumat de fosta Miss România 1936, Crina Cojocaru, care l-a determinat să treaca peste toate obstacolele și să devină actor. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, promoția 1960 și în 1963 a debutat în comedia regizorului Geo Zaizescu, Un surâs în plină vară, unde s-a făcut remarcat atât de critici cât și de public. A filmat an de an, atât în drame cât și în comedii și a rămas pentru totdeauna de neegalat în memoria cinefililor în rolurile Plutonier Căpșună din Brigada Diverse, Alecu din Astă seară dansăm în familie, Păcală, Pompei din Toamna bobocilor și mai ales Ieremia din Toate pânzele sus. A fost decorat în 2002 cu Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Cavaler

Balul de sâmbătă seara

1936 – S-a născut Cristian Munteanu

(n. 25 august 1936, Pesceana, Vâlcea – d. 31 ianuarie 2008, București)

Regizor și scenarist de teatru, profesor, membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Uniunii Teatrale din România. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică în anul 1959. A fost regizor la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, regizor artistic la Radiodifuziunea Română, redacția Teatru pe care a slujit-o cu talent, dăruire și profesionalism desăvârșit aproape 50 de ani. A scris și a montat scenarii radiofonice și de televiziune la posturile publice din România, Bulgaria, Polonia, Bulgaria, Ungaria, Cehoslovacia, Iugoslavia. A montat peste 400 de piese la Teatrul Radiofonic și peste 30 de spectacole pe scenele din București și din țară. În perioada 1990–1994 a fost profesor de artă dramatică la Universitatea Ecologică din București. A fost primul redactor-șef al redacției Teatru a Radiodifuziunii Române după revoluția din decembrie 1989 punând bazele unei activități artistice care continuă și astăzi. A fost distins cu Premiul pentru cea mai bună emisiune dedicată copiilor la Festivalul de producții radiofonice din Japonia (1964), Premiul Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru – secția română, pentru cea mai bună piesă radiofonică a anului 1994, Premiul Asociației Umoriștilor din România pentru management și valorificarea comediei românești la radio

Victor Eftimiu – Prometeu Teatru radiofonic Regia: Cristian Munteanu (1984) Fragment

1940 – S-a născut Mihai Pelin

25 august 1940, Cernăuți – 14 decembrie 2007, București

Istoric, scriitor și publicist, membru al Uniunii Scriitorilor. A absolvit Facultatea de Filozofie din București, a fost jurnalist la Scânteia Tineretului, Tribuna României, Ramuri, Flacăra. A debutat editorial cu volumul Redactori și pianiști (1967). După 1990, a lucrat activ la Baricada, Expres Magazin, în ultimii doi ani fiind colaborator permanent al ziarelor Jurnalul Național și Cronica Română. În această perioadă și-a consacrat întreg efortul investigației și studiilor în arhivele comunismului românesc și a coordonat elaborarea primelor patru volume ale Cărții Albe a Securității. Alte cărți publicate: Miorița nu s-a născut lângă stele, Speranța, Epistolarul Infernului, Legendă și adevăr, Culisele spionajului românesc, Operațiunile Melița și Eterul. Istoria Europei Libere prin documente de Securitate, Iluziile lui Iuliu Maniu, Opisul emigrației politice, Un veac de spionaj, contraspionaj și poliție politică, Viețile pictorilor, sculptorilor și arhitecților români între legionari și staliniști, Săptămâna Patimilor (23–28 iunie 1940)

1945 – S-a născut Ion Petreuș

25 august 1945, Glod, Maramureș –22 iunie 2002

Cântăreț de muzică tradițională românească, unul dintre Frații Petreuș, renumiți pentru cântecele din zona Maramureșului, de pe Valea Izei

Frații Petreuș – Cetera inima mea

1949 – A fost fondat Teatrul pentru Copii și Tineri Merlin din Timișoara

Este singurul teatru de păpuși cu personalitate juridică din vestul țării

1954 – Prima participare a României la Campionatele Europene de atletism

România a participat la Campionatele Europene de atletism de la Berna, care au avut loc între 25–29 august, pe Stadion Neufeld. Iolanda Balaș a ocupat locul secund la săritura în înălțime, cu 1,65 m

1960 – Au început Jocurile Olimpice de vară de la Roma

A XVII-a ediție a Jocurilor Olimpice s-a desfășurat la Roma în perioada 25 august–11 septembrie 1960. Au participat 83 de țări și 5.348 de sportivi, în 150 de probe sportive din 17 sporturi. România a participat cu 109 sportivi, câștigând 10 medalii (3 de aur, 1 de argint și 6 de bronz), ocupând locul 11 în clasamentul pe medalii. Iolanda Balaș a câștigat medalia olimpică de aur

1966 – Relațiile bilaterale dintre România și Olanda a fost ridicate la rang de ambasadă

Relațiile dintre cele două țări își au originea în 1841, autoritățile de la Haga înființând în România prima reprezentanță diplomatică: viceconsulatul comercial de la Galați. La 1900, legației României la Haga îi erau subordonate Consulatul General din Rotterdam și consulatele de la Amsterdam, Dordrecht și Haga-Scheveningen. La 25 august 1966, relațiile dintre cele două țări au fost ridicate la nivel de Ambasadă

1956 – Relațiile diplomatice dintre Grecia și România au fost restabilite

Întrerupte în contextul celui de-al doilea război mondial, au fost restabilite la rang de ambasadă

1975 – A încetat din viață Romulus Dianu (Romulus Dima; 22 martie 1905, București – 25 august 1975, București)

Prozator, publicist, traducător și critic muzical, diplomat

1977 – A încetat din viață Dorin Sireteanu (15 septembrie 1901 – 25 august 1977)

Actor de teatru și film, Primul Iancu Jianu, din cinematografia românească (1928)

1980 – A încetat din viață Dumitru D. Roșca (29 ianuarie 1895, Săliște, Sibiu – 25 august 1980, Cluj)

Filosof, membru titular al Academiei Române

 

#Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei

0 comentarii la „25 august în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: