Istoria României România frumoasă

2 septembrie în istoria românilor

Magazinul Unirea 1976

Foto: Inaugurarea magazinului Unirea din București


1442 – Bătălia de pe Ialomița

Conflict armat desfășurat în Țara Românească între otomanii conduși de beylerbey-ul Rumeliei, Sehabeddin, și voievodul Transilvaniei, Iancu de Hunedoara. Acesta pătrunsese în Țara Românească în 1442 și-l înlocuise pe Vlad Dracul cu fiul lui Dan al II-lea, Basarab al II-lea. Iancu de Hunedoara a reușit, în bătălia de pe cursul superior al râului Ialomița, o strălucită victorie care a marcat începutul campaniei sale ofensive împotriva Imperiului Otoman: „Bătălia fu decisivă și până la căderea nopții, turcii au fost puși pe fugă. Cu un sangiac și patru bei căzuți, Sehabeddin trece Dunărea cu o parte din armată, iar restul trupelor turcești risipite prin țară sunt nimicite una câte una. Se zice că prada de război a lui Iancu fu uriașă (steaguri, corturi, peste 5.000 de cămile, cai, catâri și haine scumpe). Fidel concepției militare conform căreia atacul este cea mai bună apărare, Iancu trece Dunărea în noiembrie-decembrie, împrăștie pe turci la Vidin și se reîntoarce victorios prin Serbia” (EnciclopediaRomâniei.ro)

1829 – Semnarea Tratatului de pace ruso-turc, la Adrianopol

Tratatul de pace de la Adrianopol (azi Edirne, Turcia) a fost semnat la încheierea războiului ruso-turc din 1828–1829, pe 2/14 septembrie 1829, de Alexei Orlov pentru Imperiul Rus și Abdul Kadîr-bei pentru Imperiul Otoman. Pentru Principatele Române, tratatul prevedea recunoașterea domniei pe viață a principilor aleși, fixa hotarul dintre Imperiul Otoman și Muntenia pe talvegul Dunării și restituia raialele Brăila, Giurgiu și Turnu Măgurele. Prin acest tratat se consfințea scăderea considerabilă a puterii Sublimei Porți asupra Țărilor Române în favoarea celei țariste

1831 – S-a născut Simeon Mangiuca

2 septembrie 1831, Broșteni, Caraș-Severin – 4 decembrie 1890, Oravița

Folclorist bănățean, membru de onoare (din 1890) al Academiei Române. Între anii 1852–1855 a urmat Facultatea de Drept la Budapesta, unde și-a luat și doctoratul. Apoi a studiat timp de trei ani teologie teologia la Vârșeț. A fost practicant de drept la locotenența Voivodinei din Timișoara și profesor de limba și literatura română la gimnaziul german din Timișoara, prim-pretor al circumscripției Jamu Mare, și-a pregătit examenul de avocatură (cenzură), pe care l-a luat în 1868. În anul următor a lăsat administrația și s-a stabilit avocat la Oravița. A studiat folclorul românesc, obiceiurile populare, colindele și obiceiurile funebre. Este autorul uneia dintre primele cercetări de folclor comparat din Banat. Publică numeroase lucrări de referință în domeniu în ziare precum Albina din Viena, Luminătorul din Timișoara și Familia din Oradea. Lucrări publicate: Baba Dochia, Calendarul iulian, gregorian și poporul român, Daco-romänische Sprach und Geschichtforschung cea mai importantă lucrare a sa, apărută în anul morții sale, în mai multe ediții; cuprinde valoroase studii de fonologie și morfologie a limbii române

1848 – A început A treia Adunare națională de la Blaj

Adunarea a fost convocată de pașoptiștii Simion Bărnuțiu, August Treboniu Laurian și Alexandru Papiu Ilarian, între 2/14–16/28 septembrie 1848, având o participare de peste 20.000 de țărani români, conduși de Avram Iancu, Axente Sever și Iovin Bran. Participanții au respins unirea Transilvaniei cu Ungaria și au refuzat să recunoască guvernul de la Pesta, adresând Parlamentului de la Viena Memoriul poporului român din Transilvania, prin care se susținea principiul egalității naționale cu toate popoarele din imperiu, și a însărcinat Comitetul permanent de la Sibiu să înarmeze satele. Recunoscută ca Adunarea Marțială, întrunirea a hotărât înființarea de urgență a unei armate revoluționare românești. A treia adunare de la Blaj a dus la formarea unei armate de 300.000 de oameni. La inițiativa lui Avram Iancu, românii s-au constituit în 15 legiuni comandate de un prefect, care au început lupta împotriva maghiarilor chiar din octombrie

1861 – S-a născut Mircea Demetriade

2 septembrie 1861, Ocnele Mari, Vâlcea – 11 septembrie 1914, București

Poet simbolist, dramaturg și actor. A urmat Conservatorul, cursul de declamațiune. A debutat în Literatorul cu poeziile din ciclul Acuarele, a colaborat cu o mulțime de publicații: Portofoliul român, Fântâna Blanduziei, Revista literară, Revista orientală, Analele literare, Telegraful român, Naționalul, Ciulinul, Duminica, Peleșul, Generația nouă, Hermes în care apar peste 1500 de poezii ale sale. A fost redactor la Literatorul și director la Revista poporului. Din scrierile sale: Fabule, Renegatul, Opere dramatice, Visul lui Ali

1900 – A încetat din viață Aron Densușianu (Aron Pop; n. 19 noiembrie 1837, Densuș, Hunedoara – d. 2 septembrie 1900, Iași)

Istoric literar, poet și folclorist, profesor de literatură la Universitatea din Iași, membru corespondent al Academiei Române

1901 – S-a născut Gherase Dendrino

2 septembrie 1901 Turnu Măgurele – 4 ianuarie 1973, București

Compozitor și dirijor. S-a simțit atras la început de medicină și studii juridice, însă pasiunea pentru muzică a fost mai presus de orice. Absolvent al Conservatorului din București, unde a studiat cu D.G. Kiriac, A. Castaldi Dumitru și Dimitrie Dinicu (violoncelul), și-a început cariera ca dirijor la Teatrul Alhambra în 1946, a trecut apoi la Teatrul de Estradă, iar din 1950, ca prim dirijor la Teatrul de Stat de Operetă din București. În compoziție a început prin a scrie muzică ușoară, din 1934, aducând o contribuție remarcabilă în dezvoltarea acestui gen la noi, atât prin varietatea inspirației melodice, care-și trage seva din folclor, cât și prin bogăția mijloacelor de expresie. A compus operete: Lăsați-mă să cânt, pentru care obține Premiul de Stat, Lysistrata, muzică ușoară, muzică de film, romanțe, ș.a.

Gherase Dendrino – Plouă Cântă Mihaela Runceanu

1916 – S-a născut Zsigmond Pál Jakó

2 septembrie 1916, Fileghihaz/Roșiori, Bihor – 26 octombrie 2008, Cluj

Istoric și arhivar maghiar din România, membru de onoare (din 1996) al Academiei Române. A urmat studii universitare la Universitatea Pázmány Péter (Ungaria), în anul 1939 fiind licențiat în istorie, latină și litere. A obținut titlul de Doctor în istorie în anul 1940. În anul 1941 s-a mutat la Cluj fiind angajat ca arhivist, devenind ulterior ultimul director al Arhivei Muzeului Ardelean din Cluj, desființat în anul 1950. A fost asistent, apoi profesor la Facultatea de Istorie a Universității „Bolyai”, apoi „Babeș-Bolyai”, până la pensionare (1981). În anul 1960 i-a fost acordat titlul de Doctor docent. Dintre lucrările sale: Bihar megye a török pusztítás előtt, Istoricul manufacturilor de potasă din Valea Ungurului și Călin, Scrierea latină în evul mediu, Philobiblon Transilvan, A latin írás története

1917 – S-a născut Constantin Anastasatu

2 septembrie 1917, Corabia – 26 iulie 1995, București

Medic ftiziolog, membru titular (din 1990) al Academiei Române, membru titular (din 1969) al Academiei de Științe medicale. A studiat medicina la București, Cluj și Sibiu (absolvent în 1943). S-a specializat în chirurgie la Cluj, unde a primit ulterior titlul de doctor. A fost asistent la Clinica ftiziologică din cadrul Institutului de Medicină și Farmacie din Cluj, profesor al clinicii de ftiziologie la Institutul de Medicină și Farmacie din Timișoara, ulterior și în cadrul IMF București, unde a primit titlul de doctor docent în științe (1964). Între 1972–1976 a fost rector al Institutlui de medicină și farmacie din București. În anul 1973 a fost distins cu titlul de medic emerit. Activitatea de cercetare și-a îndreptat-o îndeosebi spre diagnosticarea și tratamentul tuberculozei, dar a avut și alte studii în privința altor afecțiuni pulmonare; a experimentat clinic medicamentele tuberculostatice, iar în urma acestor studii a formulat noi scheme de chimioterapie. A fost membru consilier al Uniunii Internaționale împotriva tuberculozei și a primit în 1967 Medalia de aur C. Forlanini din partea Federației italiene de tuberculoză

1919 – S-a născut Ovidiu Drimba

2 septembrie 1919, Marginea, Bihor – 29 aprilie 2015

Istoric literar, profesor universitar. A urmat Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Cluj (1938–1942), luându-și licența în literatura franceză (principal) și italiană (secundar); în 1948, a obținut și licența în filosofie. Între 1948–1949, a fost asistent al lui Lucian Blaga, răstimp în care a susținut teza de doctorat, Les Premieres influences du symbolisme francais sur la poesie roumaine. A predat literatura universală și comparată la Facultatea de Filologie și Istorie din Cluj, apoi la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București, ca profesor titular la Catedra de literatură universală, al cărei șef a devenit ulterior. Între 1968–1979 a fost detașat în Italia ca șef al Catedrei de limbă și literatură română de la Universitatea din Torino și la Universitatea Catolică din Milano. A fost președinte al Centrului interuniversitar pentru studierea raporturilor dintre Italia și alte țări și vicepreședinte al Academiei Internaționale ”Leonardo da Vinci”. Activitatea sa cuprinde lucrări dedicate istoriei culturii, Pagini despre cultura europeană, Don Quijote, sensul eroului si semnificația operei, Istoria literaturii universale, Istoria teatrului universal, Incursiuni in civilizația omenirii, Istoria culturii și civilizației, Studii și eseuri de literatură universală

1920 – S-a născut Irina Răchițeanu-Șirianu

2 septembrie 1920, Brăila – 15 octombrie 1993, București

A făcut studii de actorie la Conservatorul din București fiind una dintre elevele preferate ale Mariei Filotti. A fost angajată imediat după absolvire de Victor Ion Popa. A debutat în Domnișoara Nastasia de G.M. Zamfirescu, la Teatrul din Sărindar. Ulterior, a jucat la Teatrul Modern, în piesa Henric al IV-lea de Pirandello, în regia lui Aurel Ion Maican. La Teatrul Comedia al lui Sică Alexandrescu a jucat în Strigoii de Ibsen și Mașina de scris de Cocteau. În fine, la Teatrul Nostru, a interpretat, triumfal, rolul titular din Thérèse Raquin de Zola, în regia Luciei Sturdza-Bulandra. În 1947, directorul Teatrului Național, Zaharia Stancu, a angajat-o cu titlul de societar clasa a III-a, semn al valorii recunoscute. Rolul Carminei din Frumoasa adormită de Rosso di San Secondo, în regia lui Ion Sava, i-a deschis cariera de trei decenii pe scena Teatrului Național, unde a interpretat roluri de anvergură dramatică: Anca din Năpasta de Caragiale, Lady Torrance din Orfeu în infern de Tennessee Williams, Maria Stuart de Schiller, Doamna Clara din Vlaicu Vodă de Davila, Medeea lui Seneca și, după ’89, unul dintre ultimele sale roluri, Rebecca Nurse din Vrăjitoarele din Salem de Arthur Miller

Bâtrâna și hoțul Teatru TV

1923 – S-a născut Virgil Preda

2 septembrie 1923, București – 23 octombrie 2011, București

Pictor, personalitate de prim rang a artei plastice românești. A urmat studii la Facultatea de drept din București (1943–1947) și la Academia Liberă de Artă Guguianu București cu Camil Ressu în 1948. A debutat în 1962, la Salonul Republican, dată de la care a participat la numeroase saloane municipale și republicane. A avut expoziții personale la galeriile Galateea (1965), Orizont (1969, 1985), Eforie (1975, 1978), Simeza (1994, 2001), la Institutului Italian de Cultură (1983), la Ambasada Braziliei (1996). Arta lui Virgil Preda reunește semne și inscripții, simboluri ale deschiderii, eliberării de restricțiile telurice, ilustrând o exemplară libertate a gândirii. Întreaga operă creată de Virgil Preda poartă în ea vocația lirică a picturalului. Opera sa artistică cuprinde lucrări realizate în diferite tehnici: desen, pictură, colaj

Imagini: http://www.e-galerie.ro/main.php/v/preda+virgil/

1928 – S-a născut Alexandru Duțu

2 septembrie 1928, București – ianuarie 1999, București

Istoric, cercetător al istoriei sud-estului european (îndeosebi sec. XVI-XIX), istoriei ideilor și mentalităților, specialist în literatură comparată și teolog ortodox. A urmat Facultatea de Drept și pe cea de Litere (1945–1949) ale Universității București și cursurile Institutului Teologic Ortodox din București (1956–1958). A devenit Doctor în Filologie la Universitatea din București (1970). A participat la întâlnirile grupului de intelectuali, călugări, studenți numit Rugul Aprins, care se întrunea la Mănăstirea Antim din București în anii ’40-’50 pentru o serie de conferințe duhovnicești, pentru învățarea și practicarea în comun a rugăciunii isihaste. Regimul comunist avea să îi interzică în anii ’50 dreptul la semnătură, constrângere pe care avea să o evite publicând articole sub pseudonim în diferite publicații bisericești ortodoxe. De asemeni, i-a fost refuzat accesul în învățământ până la căderea regimului comunist. Ca urmare, între 1951–1963 a fost bibliotecar al Academiei Române, perioadă în care și-a terminat studiile. A fost membru al Institutului de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române, membru al Asociației Internaționale de Literatură Comparată (vicepreședinte 1979–1985), al Societăților franceză, spaniolă, austriacă pentru studiul secolului al XVIII-lea. A fost profesor invitat la Universitatea din Bochum, la École des Hautes Études en Sciences Sociales, Sorbona, Collège de France din Paris, la Universitățile din San Antonio, Stanford, Strasbourg, Urbana. Din scrierile sale: Shakespeare in Romania. A bibliographical essay, Explorări în istoria literaturii române, Sinteză și originalitate în cultura română 1650-1848, Umaniștii români și cultura europeană, Literatura comparată și istoria mentalităților, Ideea de Europa și evoluția conștiinței europene

1935 – S-a născut Damian Ureche

2 septembrie 1935, Rugetu, Slătioara, Vâlcea – 20 septembrie 1994, Timișoara

Poet, membru al Uniunii Scriitorilor (din 1967). A urmat studii universitare la Facultatea de Filologie din Timișoara și Facultatea de Ziaristică București. A fost corector la Scrisul Bănățean și redactor la revista Orizont din Timișoara, șeful secției poezie. A publicat 21 de cărți, dintre care: Temperamentul primăverii, Viori fără amurg, Elegie cu Francesca da Rimini, Spectacolul privirii, Pescarii de pe apa de argint, Mofturi de privighetoare

1947 – S-a născut Petru Maier-Bianu

2 septembrie 1947, Sibiu – 23 august 2011, București

Cineast, publicist, scriitor. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1975, la secția Imagine de Film. A lucrat ca operator, scenarist și regizor la Studiourile Buftea și la Televiziunea Română și a realizat filme artistice și documentare. A debutat publicistic în 1981 în revista Luceafărul, cu proza Bitancul. A colaborat la: Luceafărul, Contrapunct, Viața Românească, Contemporanul, Ideea europeană, România Liberă, etc. A publicat proză, eseuri și poezie. A frecventat sporadic cenaclul Junimea condus de Ovid S. Crohmalniceanu. Debutul editorial a fost în 1990 în volumul colectiv Preludii epice. A creat mari proiecte, Fundația ACCUMM, Atelierul de Civilizație și Cultură Universală, Cel mai mic festival de teatru și fim, Stagiunea muzicală de la Palatul Șuțu. În calitate de Președinte al Fundației Culturale ACCUMM, create împreună cu soția sa, pianista Verona Maier, a coordonat stagiunea muzicală Iosif Sava găzduită de Palatul Șuțu și a decernat premii pentru muzică de scenă la Festivalul de Teatru Atelier

1950 – S-a născut Sorin Chifiriuc

2 septembrie 1950, București

Muzician: compozitor, chitarist, basist (chitară bas) și cântăreț. A absolvit Conservatorul din București la clasa de compoziție, fiind coleg de an cu Dan Andrei Aldea. A evoluat în formațiile: Curtea Veche nr. 43, Iris, Domino, Sfinx și Roata. Mai puțin cunoscută este cariera sa alături de grupurile Electric Red Roosters, Doi Galbini, Ceata melopoică (condusă de muzicianul Mircea Florian). Cunoscut pentru contribuțiile semnificative la dezvoltarea muzicii rock din România, în anii ’70, ’80 și ’90. Începând din anii ’90, interpretează și muzică blues, fiind unul dintre puținii promotori ai subgenurilor punk, a adus influențe Sex Pistols în formația Iris, new wave, alături de grupurile Domino, Sfinx și post-punk, parțial cu Sfinx dar îndeosebi cu Roata

Roata & Sorin Chifiriuc – Până în zori

1955 – S-a născut Florența Mihai

2 septembrie 1955, București – 14 octombrie 2015, București

Jucătoare de tenis, antrenoare. A jucat în două finale (simplu și dublu mixt) la turneul de tenis de la Roland Garros în 1977. La dublu feminin juca deseori cu Mariana Simionescu. A fost distinsă cu titlul de antrenor emerit, Ordinul Meritul Sportiv cl. I (1977 și 1979), Medalia națională Serviciul Credincios clasa a III-a

1958 – A fost inaugurat Muzeul Național „George Enescu”

Muzeul „George Enescu”, funcționează în Palatul Cantacuzino din 19 iunie 1956, donat de soția compozitorului statului român. A fost inaugurat pe 2 septembrie 1958. Înainte, aici a funcționat sediul Președinției Consiliului de Miniștri, iar apoi, din 1947, Institutul de Studii Româno-Sovietice. Muzeul este organizat în trei săli ale palatului și prezintă cronologic mărturii din viața și activitatea lui George Enescu, fotografii, manuscrise, instrumente muzicale, obiecte și documente, vioara primită cadou de la un unchi, la vârsta de 4 ani, partituri ale operelor sale, diplome, medalii, printre care și Legiunea Franceză de Onoare, etc.

1964 – S-a născut Ruxandra Donose

2 septembrie 1964, București

Mezzosoprană, preferata multor case de operă din lume cum ar fi Covent Garden din Londra, Metropolitan Opera din New York, sau Staatsoper (Opera de stat) din Viena, fiind una dintre cele mai cunoscute mezzo-soprane române în lume.

Saint-Saëns – Samson et Dalila Mon coeur s’ouvre à ta voix

Repertoriul ei arată o mare deschidere stilistică, de la opere baroce la creații contemporane. În 2008 a cântat în premiera mondială a operei The Fly de Howard Shore, la Theatre du Chatelet din Paris rolul feminin principal, Veronica

Verdi – Don Carlo O Don Fatale

1966 – A încetat din viață Teodor Murășanu (19 iulie 1891, Câmpia Turzii – 2 septembrie 1966)

Preot greco-catolic, pedagog, om de cultură, deținut politic

1976 – Inaugurarea magazinului Unirea din București

Clădirea a fost ridicată pe terenul fostelor case ale comunății evreiești, fiind proiectată de către arhitectul Gheorghe Leahu. Magazinul, în forma sa inițială, era dispus pe cinci etaje, cu subsol și parter

1990 – A fost proclamată Republica Moldovenească Nistreană

Transnistria s-a autoproclamat republică sovietică, separându-se de Republica Moldova. Situația a generat războaie și lupte politice încă nefinalizate

1991 – Naufragiul cargoului Rostok pe brațul Sulina

Nava Rostok, sub pavilion ucrainean a eșuat și s-a scufundat în brațul Sulina, în dreptul localității Partizani, Tulcea, la 2 septembrie 1991. Eșuat la Mila 31 a Dunării, pe partea cea mai îngustă a Canalului Sulina, a blocat navigația maritimă. Scoaterea la suprafață a epavei a durat mai mult de 14 ani, încheindu-se abia la 30 noiembrie 2005, timp în care circulația fluvială pe brațul Sulina a fost grav afectată. Încercările de scoatere la suprafață a epavei au costat și viața a doi scafandri

2002 – A încetat din viață Rodica Ojog-Brașoveanu (28 august 1939, București – 2 septembrie 2002, București)

Scriitoare, scenaristă în genul polițist, supranumită Agatha Christie a României

2004 – A încetat din viață Tudor Radu Popescu (22 mai 1913, Brăila – 2 septembrie 2004, București)

Jurist, unul dintre cei mai cunoscuți specialiști români în drept internațional, membru de onoare al Academiei Române

2005 – A încetat din viață Alexandru Paleologu (14 martie 1919, București – 2 septembrie 2005, București)

Scriitor, eseist, critic literar, diplomat și om politic

 

#Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei

0 comentarii la „2 septembrie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: