România frumoasă Romanian Visual Art

12 septembrie în istoria românilor

Foto: Semnarea Convenției de armistițiu dintre Guvernul român și Guvernele Uniunii Sovietice, Regatului Unit și Statele Unite ale Americii


1611 – A început a treia domnie a voievodului Radu Mihnea în Țara Românească

Radu Mihnea (1586 – 1626) a fost era fiul lui Mihnea al II-lea Turcitul, fiind domn al Țării Românești de patru ori și al Moldovei de două ori. După două domnii de câteva luni, a treia domnie în Țara Românească s-a derulat în perioada 12 septembrie 1611–august 1616, începând în contextul ocupării țării de către o mare armată turco-tătară condusă de Omer pașa, care a refuzat revenirea pe tron a lui Radu Șerban. În timpul acestei domnii, Radu Mihnea a fost susținut de o grupare boierească filoturcă. Tabăra antiotomană, reprezentată de susținătorii lui Radu Șerban, plecat în pribegie în septembrie 1611, a pus la cale complotul stolnicului Bărcan – circa 8-9 mari dregători și mulți alți dregători mijlocii și mici urmăreau readucerea pe scaun a lui Radu Șerban. Radu Mihnea a fost avertizat de Gabriel Báthory, astfel că boierii au fost arestați, iar la 7/17 decembrie 1611 i-a executat pe stolnicul Bărcan și postelnicul Radu Băleanu

1616 – Tratatul de la Braha

La 12 septembrie 1616, în târgușorul Braha, lângă Nistru, reprezenții noului domn al Moldovei, Radu Mihnea – mitropolitul Anastasie Crimca, marele vornic al Țării de Sus, Nicoară Prăjescu, marele vameș, Condre și al doilea logofăt, au semnat un tratat cu reprezentanții regelui Poloniei. Textul tratatului, deosebit de interesant prevedea: Radu Mihnea „conform vechilor tratate, obiceiuri și datoriei păstrate de antecesorii lui […] va fi dator să depună jurământ de credință și supunere regelui, după cum au făcut odinioară Petru, Alexandru, Ieremia și Simion […] După despărțirea acestei comisiuni, peste douăzeci de săptămâni, voievodul va fi dator să trimită regelui solii lui cu asigurare de credință, supunere și dorința sa de a îndeplini acest jurământ”. Domnul va depune eforturile necesare pentru menținerea păcii între regele Poloniei, de o parte, și sultan și han, de altă parte; nu va permite tătarilor să treacă prin Moldova; domnul va înceta tulburările de la hotarul cu Polonia „și aceasta prin colonizare de oameni de ordine pe maluri, pe lîngă hotare, de amîndouă părțile”; domnul va asigura trecerea liberă a solilor și agenților poloni în Imperiul Otoman; libertatea comerțului; libertatea religiei catolice în Moldova, episcopul catolic din Bacău își va păstra veniturile și jurisdicția lui; eliberarea prizonierilor; domnul să depună eforturile necesare pentru eliberarea prizonierilor de la turci și de la tătari. În urma tratativelor purtate în vara anului 1616 s-a ajuns la următorul compromis: polonezii au renunțat la pretenția de a-i susține pe Movilești la tronul Moldovei, turcii au renunță la susținerea lui Ștefan Tomșa, iar domn al Moldovei a devenit o persoană care trebuia să dea dovadă de prietenie față de coroana polonă și, în plus, se obliga să depună „jurământ de credință și supunere regelui”, așa cum au procedat și domnii de dinainte

1659 – Voievodul Munteniei, Mihnea al III-lea a declanșat răscoala antiotomană

Pregătind răscoala antiotomană, voievodul a încercat să-și întărească armata, i-a atras de partea sa pe slujitorii nemulțumiți, a înființat noi steaguri de slujitori, îndeosebi dorobanți, a comandat tunuri la Sibiu. În iulie, la un ospăț la curte, a ucis peste 30 de boieri, în frunte cu spătarul Udriște Năsturel. Acțiunea antiotomană a fost declanșată la 12 septembrie 1659, prin uciderea gărzii turcești de la curte, apoi a turcilor din Târgoviște, și în cele din urmă din țară, numărul acestora ajungând la câteva mii. În următoarele două săptămâni, coordonându-și acțiunile cu cele ale principelui Transilvaniei, Gheorghe Rákóczi al II-lea, Mihnea al III-lea a declanșat acțiunile militare împotriva turcilor. A atacat raialele Giurgiu, Brăila și Turnu, iar dincolo de Dunăre, Rusciuk, Nicopole și Măcin. După câteva victorii obținute în sudul Dunării, atacat din spate de tătari și având împotrivă întreaga boierime, a fost nevoit să se retragă în Transilvania, unde a și murit

1802 – Poarta Otomană a emis Hatișeriful de la Gülhane

Au fost confirmate privilegiile acordate prin firmanele din 1774, 1783, 1791, de garantare a inviolabilității frontierelor Principatelor, de asigurare a stabilității domniilor pământene, fixate la șapte ani, de stabilire a cuantumului haraciului (tributului)

1869 – A încetat din viață Constantin (Costache) Stamati (1786, Huși sau Iași – 12 septembrie 1869, Ocnița, Hotin, Muldova/Republica Moldova)

Scriitor din Basarabia; a colaborat la Albina românească și Dacia literară, membru fondator al Societății Academice Române (Academia Română), reprezentând Basarabia

1882 – S-a născut Ion Agârbiceanu

12 septembrie 1882, Cenade, Comitatul Alba de Jos, Regatul Ungariei/Alba – 28 mai 1963, Cluj

Scriitor, ziarist și prozator, adept al semănătorismului, parlamentar, canonic și protopop unit al Clujului, membru titular (din 1955) al Academiei Române. A urmat studii superioare la Facultatea de Teologie din Budapesta (1900–1904). Din 1901 a început să colaboreze cu poezii la Tribuna (Sibiu), Gazeta Transilvaniei (Brașov), Familia (Oradea), Drapelul (Lugoj), Cultura creștină (Blaj). În 1903 a început colaborarea la Sămănătorul cu Legendă în versuri. În 1905 s-a înscris la Facultatea de Litere a Universității din Budapesta, secția de limbi clasice, română și istorie; a activat la toate cursurile organizate de Societatea „Petru Maior”. Spre sfârșitul anului, revista Luceafărul i-a tipărit primul volum de schițe și povestiri intitulat De la țară. A devenit preot paroh în Bucium-Șasa, renunțând la studiile de limbi clasice la Budapesta, apoi în Orlat, județul Sibiu. A fost director al ziarului Patria, apoi al ziarului Tribuna, ambele din Cluj. Scrieri: În clasa cultă, În întuneric, Luncușoara în Păresemi, Ceasuri de seară, Spaima, Stana, Răbojul lui Sfântu Petru, Domnișoara Ana, File din cartea naturii, etc.

1887 – S-a născut George Georgescu

12 septembrie 1887, Sulina – 1 septembrie 1964, București

Dirijor, supranumit seniorul baghetei românești, membru corespondent al Academiei Române. A studiat vioara și violoncelul la București, apoi la Școala superioară de Muzică din Berlin, cu Hugo Becker, eminent profesor de violoncel. Din 1910, a făcut parte ca violoncelist din cvartetul de coarde condus de violonistul Henri Marteau. A fost nevoit să abandoneze cariera de violoncelist, în urma unui accident. La sugestia dirijorului Arthur Nikisch, care i-a recunoscut calitățile muzicale neobișnuite, a început să studieze arta dirijorală și în 1918, a înregistrat un succes remarcabil la pupitrul prestigioasei orchestre filarmonice din Berlin. Întors în țară, a preluat direcția tinerei orchestre filarmonice din București, a fost director al Operei Române din București, dirijor la filarmonica din New York. În timpul celui de al II-lea Război Mondial, România fiind aliată puterilor Axei, George Georgescu, în afara activității dirijorale din București, a fost prezent și în viața muzicală a țărilor naziste, activitate pentru care a fost decorat de Reich-ul german cu Crucea de Fier. O dată războiul sfârșit, George Georgescu a fost îndepărtat de la conducerea Filarmonicii din București pentru colaboraționism până în 1947 când, la intervenția lui George Enescu, și-a reluat activitatea muzicală, la pupitrul orchestrei radiodifuziunii române, iar în 1956, la conducerea Filarmonicii din București. A înregistrat ediția integrală a simfoniilor lui Beethoven pentru casa de discuri Electrecord. A fost distins cu Ordinul Muncii clasa I (1960) și a primit titlul de Artist al Poporului

George Enescu – Rapsodia Română Nr. 1 Orchestra Filarmonicii „George Enescu”, Dirijor George Georgescu

1901 – S-a născut Gusztáv Abafáy

Gusztáv Öffenberger; 12 septembrie 1901, Budapesta, Ungaria – 2 martie 1995, Landshut, Germania

Scriitor, istoric literar și publicist maghiar din România. A urmat Facultatea de Drept a Universității din Budapesta. După Primul Război Mondial a fost funcționar la Brașova devenit pasionat de publicistică și critică literară și, din 1935, lucrările sale au apărut în Brassoi Lapok, Erdélyi Helikon, Pásztortűz, Független Újság, Korunk, Utunk, Neue Literatur, etc. A fondat, împreună cu Jancsó Elemér și Szemlér Ferenc, publicația Új Erdélyi Antológia. A fost secretar în organizația ARLUS, ziarist la Târgu Mureș – redactor al publicației Szabad Szó, primul redactor șef al redacției de limbă maghiară la Editura de Stat din București, a predat limba maghiară la Universitatea „Bolyai” din Cluj, unde, în 1949, a obținut titlul de doctor în filologie. A fost bibliograf și cercetător științific la filiala Bibliotecii Academiei Române din Cluj, având o contribuție însemnată la cunoașterea prozei maghiare din România. A fost membru al Societății „Kemény Zsigmond” și redactor la revista de critică literară Nyelv-és Irodalomtudományi Közlemények

1916 – În timpul primului război mondial, Bucureștiul a fost bombardat de aviația germană

După bombardamentele nocturne cu Zeppelinele din 15 și 21 august 1916, în cursul zilei de 12/25 septembrie, pe un cer senin, 5 aeroplane germane de tip Taube au trecut pe deasupra Capitalei și, în mai puțin de cinci minute, au aruncat asupra orașului – în special în piețe și pe străzile umplute de curioși – 30 de bombe care au produs un adevărat masacru: 485 de morți și peste 1.000 de răniți; s-au înregistrat 7 atacuri aeriene consecutive în aceeși zi

1916 – Orașul Petroșani a fost reocupat de către armata română

Bazinul minier de la Petroșani și linia ferată din Valea Mureșului sunt obiective care au determinat lupte aproape neîntrerupte în linia frontului de la Jiu. Între 1/14–10/23 septembrie, ofensiva germană a respins armata română, dar, în urma unei puternice contraofensive române, la 12/25 septembrie a fost reocupat bazinul minier și orașul Petroșani

1916 – Deschiderea primei misiuni diplomatice elvețiene în România, la nivel de legație

Încă din 1891, România a deschide primele consulate onorifice in Elveția (Berna, Geneva și Zurich), iar în 1911 a fost creată prima misiune diplomatică a României în Elveția, cu gradul de legație. La 12 septembrie 1916 s-a deschis prima misiune diplomatică elvețiană în România

1919 – S-a înființat la Cluj Universitatea Regele Ferdinand I

Prin Decretul regal nr. 4.090/12 septembrie 1919, privind crearea Universității Românești Regele Ferdinand, Universitatea „Franz Joseph” din Cluj a fost transformată, cu începere din ziua de 1 octombrie 1919, în universitate românească. Noua instituție academică avea în componență patru facultăți: Drept, Medicină, Științe, Litere și Filozofie. Proaspăta comunitate academică a ales și profesorii care urmau să o conducă în primul an: Sextil Pușcariu – rector, Nicolae Drăganu – prorector, Gheorghe Bogdan-Duică – decan la Litere, Dimitrie Călugăreanu – decan la Științe, Iuliu Hațieganu – decan la Medicină și Vasile Dimitriu – decan la Drept. În semestrul întâi universitatea românească a avut 1871 de studenți, iar în semestrul al doilea 2182 de studenți

1919 – Consiliul Dirigent al Transilvaniei a adoptat primul Decret-lege pentru reforma agrară

În cursul lunilor iunie-iulie 1919, Consiliul Dirigent a definitivat proiectul de reformă agrară, care a fost votat de Marele Sfat Național și înaintat spre aprobare regelui, care, în ziua de 10 septembrie, l-a sancționat. Decretul-lege nr. 3.911/1919 pentru reforma agrară în Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș a fost dat publicității la 12 septembrie 1919. În același an 1919 s-a înființat Banca Agrară pentru aplicarea reformei agrare

1942 – S-a înființat Direcția Electrificării CFR

La 12 septembrie 1942, Direcția Generala a CFR a înființat Direcția Electrificării, condusă de ing. Dimitrie Leonida. Conform legii 612/1942 s-a încheiat un contract, cu firma germana Siemens-Schuckert, pentru construcția hidrocentralei Izvoru Muntelui–Bicaz, a fabricii de ciment Bicaz și a termocentralei de rezervă Filipeștii de Pădure, în vederea creării premiselor electrificării liniei ferate București–Ploiești–Brașov, proiect abandonat din cauza razboiului

1944 – Convenția de armistițiu dintre Guvernul român pe de o parte, și Guvernele Uniunii Sovietice, Regatului Unit și Statele Unite ale Americii, pe de altă parte

A fost semnată la Moscova, la 12 septembrie 1944, consfințind starea de fapt a ieșirii României din războiul antifascist și întoarcerea armelor împotriva Germaniei. Dar: declara România o țară înfrântă în război, consacra anexiunile sovietice din 28 iunie 1940 și impunea plata unor despăgubiri de război către URSS, în valoare de 300 milioane de dolari, urmând a fi achitate în decurs de șase ani în produse petrolifere, lemnoase și altele. Se mai prevedea că Transilvania „sau cea mai mare parte a ei” urma să fie restituită României, sub rezerva recunoașterii acestei situații prin tratatele de pace; armata română urma să participe la lupte pe Frontul de Vest cu minimum 12 divizii de infanterie etc. La articolul 16, convenția prevedea scoaterea din circulație a tuturor publicațiilor fasciste și legionare, pretext pentru regimul comunist de a scoate din circuitul public privat texte importante referitoare la unitatea statului român, la tradițiile românești, ori la românii din alte țări; pe lista autorilor interziși figurau : Gheorghe Șincai, Nicolae Iorga, Mihai Eminescu, Mircea Eliade, Mihail Sebastian

1975 – S-a născut Cosmin Cernat

12 septembrie 1975, București

Producător și prezentator de televiziune. A debutat în presa sportivă în 1994, la redacția Sport a ziarului Dimineața. În 1996 și-a început activitatea la TVR, apoi în echipa Kanal D, în 2007. A fost redactor-șef al Știrilor sportive Kanal D și prezentator și realizator al emisiunilor Fluier de start și Fluier final. A prezentat și o serie de formate TV de divertisment precum Ploaia de stele, Spune-mi prețul, Stele de 5 stele, etc.

1977 – A încetat din viață Ovidiu Cotruș (24 februarie 1926, Oradea – 12 septembrie 1977, Timișoara)

Poet, eseist și critic literar, deținut politic sub regimul comunist

2007 – Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Î.P.S. Daniel Ciobotea a fost ales patriarh al Bisericii Ortodoxe Române

Colegiul Electoral Bisericesc l-a ales patriarh al Bisericii Ortodoxe Române pe Mitropolitului Moldovei și Bucovinei, ÎPS Daniel

2017 – A încetat din viață Tudor Andrei Petruș (2 octombrie 1949, Cluj – 12 septembrie 2017)

Scrimer olimpic român specializat pe floretă și antrenor de scrimă

 

#Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei

0 comentarii la „12 septembrie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: