România frumoasă Romanian Visual Art

14 septembrie în istoria românilor

Foto: Inaugurarea Podului Regele Carol I


Înălțarea Sfintei Cruci

Este cea mai veche și cea mai importantă dintre sărbătorile creștine închinate cinstirii crucii lui Isus, comemorată în atât în calendarul bizantin (ortodox și greco-catolic), cât și în cel latin pe data de 14 septembrie. Prin această sărbătoare, creștinii comemorează două evenimente deosebite din istoria lemnului crucii: aflarea crucii pe care a fost răstignit Iisus, de către Sfânta Elena, mama împăratului Constantin cel Mare și înălțarea ei solemnă, în văzul tuturor, de către episcopul Macarie de Ierusalim, în ziua de 14 septembrie 326; readucerea lemnului crucii de la perși, în anul 629, pe timpul împăratului bizantin Heraclius I, care a depus-o în biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, după care patriarhul Zaharia de Ierusalim a înălțat-o în văzul tuturor, la 14 septembrie 630

 

Ziua Inginerului român

Este sărbătorită la 14 septembrie, fiind instituită prin Hotărârea de Guvern 525/2000 privind instituirea Zilei inginerului român. Potrivit acesteia, Ministerul Educației Naționale, Academia de Științe Tehnice și asociațiile profesionale ale inginerilor din România sunt autorizate să organizeze manifestări științifice cu caracter simbolic, prilejuite de acest eveniment

Ziua Muntelui

Instituită prin Hotărârea nr. 715/2002, Ziua Muntelui marchează data tradițională a încheierii pășunatului în Carpații României. A fost stabilită în calendarul autohton pentru a atrage atenția asupra problemelor și potențialului pe care îl prezintă zonele montane

1387 – Petru al II-lea Mușat, domnul Moldovei, a recunoscut suzeranitatea poloneză

În ziua de Înălțarea Sfintei Cruci printr-un act omagial făcut la Liov, Petru Mușat a recunoscut suzeranitatea lui Wladyslaw al II-lea Jagello, mare cneaz al Lituaniei și rege al Poloniei. A început astfel rivalitatea ungaro-polonă pentru dominația asupra Moldovei

1472 – Domnul Moldovei, Ștefan cel Mare, s-a căsătorit cu Maria de Mangop

Maria de Mangop (jumătatea sec. XV – 19 decembrie 1477, Suceava) a fost a doua soție a domnitorului. S-a căsătorit cu domnul Moldovei la 14/24 septembrie 1472 (Înălțarea Sfintei Cruci). Această căsătorie pusă sub semnul Înălțării, aducându-i domnului o alianță și un „nume” – prestigiul Bizanțului era păstrat chiar și după căderea Constantinopolului – îi dădea lui Ștefan dreptul de a spera că Suceava va deveni „noul Constantinopol”, iar Moldova, „centrul împărăției creștine”. Copiii născuți din această căsătorie (Ilie și Bogdan) au murit la vârste fragede. Maria a murit la 19 decembrie 1477 și a fost înmormântată în biserica Mănăstirii Putna

1488 – S-a terminat construirea bisericii Sfântul Gheorghe de la Voroneț

Ctitoria voievodului Moldovei, Ștefan cel Mare, biserica este un omagiu adus victoriei domnitorului împotriva turcilor, în campania din 1476. Din pisania bisericii rezultă că lucrările de construcție au durat de la 26 mai până la 14 septembrie 1488, deci mai puțin de patru luni. Picturile din altar, naos și pronaus au fost executate chiar din vremea voievodului. Cele din pridvor, precum și toată pictura exterioară, au fost executate, după moartea domnitorului Ștefan cel Mare, de Mitropolitul Grigore Roșca

1607 – A încetat din viață Simion Movilă (? – 14/24 septembrie 1607)

Domnitor al Țării Românești (octombrie 1600–3 iulie 1601; august 1601–august 1602), și al Moldovei (10 iulie 1606–14 septembrie 1607). A murit probabil otrăvit în luptele pentru scaunul Moldovei

1607 – Au început luptele dintre fiii lui Ieremia și Simion Movilă pentru tronul Moldovei

1730 – A încetat din viață Nicolae Mavrocordat (3 mai 1680, Constantinopol – 14 septembrie 1730, București)

Domnul Moldovei de două ori și al Țării Românești, tot de două ori

1848 – S-a născut Adolf Albin

14 septembrie 1848, București – 1 februarie 1920, Viena

Șahist și teoretician româno-austriac. După terminarea studiilor la Viena, s-a reîntors în România, unde a fost patronul tipografiei Frothier din București. A început să joace șah relativ târziu; a învățat șahul pe la 20–30 de ani, și nu a participat la turnee internaționale decât după 40 de ani. Cel mai bun rezultat l-a avut la New York în 1893, unde s-a plasat pe locul doi. A participat la turneele foarte puternice de la Hastings (1895 – scor 8,5/21) și Nürenberg (1896 – scor 7/18). La New York în 1894 și la Nürnberg în 1896 l-a învins pe campionul mondial Wilhelm Steinitz. A fost autorul primului manual de șah în limba română, Amiculŭ Joculu de Scachu Teoreticu și Practicu (1872). Albin este eponimul diferitelor variante de deschideri, cea mai cunoscută fiind contragambitul Albin din gambitul reginei și atacul Albin din apărarea franceză, cunoscut și sub numele de atacul Alekhine-Chatard

1853 – S-a născut Radu Rosetti

14 septembrie 1853, Iași – 12 februarie 1926, București

Istoric, memorialist, genealogist, scriitor și politician. Studiile și le-a făcut în Elveția și Franța, a obținut bacalaureatul în științe în 1873. Întors în țară după moartea tatălui său (1872), a preluat moșia de la Căiuți, fiind nevoit să înstrăineze în 1888. A avut o carieră politică scurtă, fiind prefect de Roman și Brăila, deputat în mai multe legislaturi, director general al închisorilor, director al departamentului Lucrări speciale și istorice în Ministerul de Externe, membru în delegația pentru stabilirea frontierelor cu Ungaria. A publicat studii de istorie, genealogie, istorie socială, comentarii politice și pagini de literatură în volume și în prestigioase publicații ale vremii. Dintre scrierile sale: Cu paloșul: poveste vitejească (Premiul Academiei Române, 1906), Povești moldovenești, Amintiri

1868 – S-a născut Ioan Zaicu

14 septembrie 1868, Fizeș, Berzovia, Caraș-Severin – d. 13 martie 1914, Timișoara

Pictor din Banat cu o intensă activitate artistică, împărțită între pictura de portrete și pictura murală bisericească. A învățat pictura ca ucenic al zugravului Filip Matei, la Bocșa, unde a ucenicit 5 ani a fost calfă încă 6–7 ani. Ulterior a urmat timp de 4 ani cursurile Academiei de Arte Frumoase din Viena. A lucrat pictură pe șevalet și pictură monumentală la Comloș, Criciova, Lugoj, Jimbolia, Borlova, Timișoara, Nădlac, Fazecaș-Vărșand, Cernăteaz, Șiclău, Feniș, Ilidia, Pocioveliște, Doclin, Checea, Sânnicolau Mare, Cenadul maghiar. Lucrări de ale lui se găsesc astăzi la Muzeul Banatului, Secția de artă și în colecția protoieriei din Lugoj. A pictat: Biserica Sf. Ierarh Nicolae din Nădlac, Iconostasul bisericii Adormirea Maicii Domnului din Sebeș, Biserica Nașterea Maicii Domnului din Sânnicolau Mare, Vechea catedrală ortodoxă română din Arad, Biserica Sf. Ilie din Fabric, Timișoara

1876 – S-a născut Alexandru Lapedatu

14 septembrie 1876, Săcele, Austro-Ungaria – 30 august 1950, închisoarea Sighet

Istoric, specialist în istoria evului mediu, om politic, membru titular (din 1918) și președinte (1935–1937) al Academiei Române. A studiat la Facultatea de Litere și Filozofie a Universității din București, absolvind în 1904 și obținând licența în geografie și istorie cu calificativul magna cum laude. A început să publice studii de istorie națională încă din facultate, obținând Premiul Fundației Universitare Carol I pentru lucrările asupra domnitorilor Radu cel Frumos și Vlad-Vodă Călugărul, fiind laureatul Universății și câștigătorul importantului premiu Hillel pentru lucrarea Istoria breslelor la români. Cercetător la Biblioteca Academiei Române, secretar al Comisiei Monumentelor Istorice și al Comisiei Istorice a României, a fost expertul delegației române la Conferința de pace de la Paris (1918-1920). Profesor de istoria veche a României la Universitatea din Cluj (1919-1938). Fondator și codirector, alături de Ioan Lupaș, al Institutului de Istorie Națională din Cluj. În calitate de politician, a deținut funcțiile de senator, ministru și președinte al Senatului României. A fost arestat în mai 1950 și încarcerat în temnița comunistă de la Sighet, unde s-a stins din viață

1887 – S-a născut George Breazul

Gheorghe N. Georgescu-Breazul; 14 septembrie 1887, Amărăștii de Jos, Dolj – 3 august 1961, București

Muzicolog, profesor, etnomuzicolog și critic muzical. A studiat la la Conservatorul din București (1908–1912), cu profesorii D.G. Kiriac, Ion Nonna Otescu și Alfonso Castaldi. A fost profesor la institute particulare, la Liceul Militar Mănăstirea Dealu din Târgoviște, la Conservatorul București. A cules, transcris și publicat folclor, punând bazele Arhivei Fonogramice a Ministerului Instrucției, Cultelor și Artelor. A fondat și a condus colecția de muzicologie Melos (1939-1941), destinată studiilor de istoria muzicii românești. A susținut emisiuni radiofonice și de televiziune, conferințe, prelegeri, concerte-lecții și comunicări științifice în țară și în străinătate (Cehoslovacia, Germania, Austria). A întreprins călătorii de studii și documentare în Germania, URSS, Austria, Franța etc. A condus, împreună cu Maximilian Costin, revista Muzica din Timișoara (1920-1925). A publicat studii, articole, cronici muzicale, recenzii etc. în: Muzica, Studii de muzicologie, Probleme de muzică, Cultura, etc.

1887 – S-a născut Simion Stoilov

14 septembrie 1887, București – 4 aprilie 1961, București

Matematician, fondatorul școlii românești de analiză complexă, membru (din 1945) al Academiei Române. După ce a studiat la Universitatea din Craiova, a mers în 1907 la Universitatea din Paris (1907–1910), unde a obținut diploma de absolvent, iar în 1916, doctoratul în matematici sub îndrumarea lui Émile Picard. A participat la Primul Război Mondial pe frontul din Dobrogea, apoi din Moldova. După încheierea conflagrației, a fost profesor de matematică la Universitatea din Iași, la Universitatea din Cernăuți, iar din 1939 în București, mai întâi la Politehnica, apoi la Universitate, fiind rector (1944–1945), și decan al Facultăților de Matematică și Fizică (1948–1951). Este cunoscut drept creatorul teoriei topologice a funcțiilor analitice și autor a peste o sută de publicații. În plan politico-social, a fost ambasador în Franța și membru al delegației române, conduse de Gheorghe Tătărescu, la Tratatele de pace de la Paris (1946). În iulie 1947, a organizat la Club de Chaillot expozița L’art français au secours des enfants roumains, unde a participat Constantin Brâncuși, iar Tristan Tzara și Jean Cassou au scris prefața catalogului

1895 – Inaugurarea podului Regele Carol I de la Cernavodă

Începerea lucrărilor de execuție a avut loc la 26 noiembrie 1890 în prezența regelui Carol I. Colectivul de proiectare și de execuție a fost condus de ing, Anghel Saligny. Întreaga linie ferată, inclusiv podurile, au fost executate cu cale simplă. Podul de peste Dunăre are o deschidere centrală de 190 metri și alte 4 deschideri de 140 metri, alături de un viaduct cu 15 deschideri de 60 metri. Podul se află la 30 m peste nivelul apelor mari ale Dunării pentru a permite trecerea vaselor cu cele mai mari catarge. Podul peste Borcea cuprinde 3 deschideri de câte 140 metri și un viaduct cu 11 deschideri a 50 metri. În Insula Borcea, care în acea vreme constituia o baltă, pe care o traversa un tronson de 14 km al căii ferate, s-a mai realizat un viaduct de 34 deschideri a 42 metri. Cu rampele de acces, cei 4087,95 metri de poduri formau, la acea vreme, cel mai lung complex de poduri construit în România și al treilea ca lungime din lume. Deschiderea centrală de 190 m era cea mai mare din Europa continentală și al treilea ca lungime din lume.

Podul Anghel Saligny

La inaugurare (14/26 septembrie) au avut loc mari festivități la care a participat și Majestatea Sa Regele Carol I. După ce s-a bătut ultimul nit, de argint, s-a zidit documentul inaugurării și s-a celebrat serviciul religios. Un prim convoi de încercare, format din 15 locomotive grele a trecut peste pod, cu o viteză de 60 km/h, urmat de un al doilea tren rezervat oaspeților cu o viteză de 80 km/h. În acest timp, Anghel Saligny a stat alături de șefii echipelor de muncitori care lucraseră la execuția podului, într-o șalupă sub pod, aceasta pentru a garanta rezistența podului

1906 – Înființarea Federației Române de Gimnastică

În perioada 11/24–12/25 septembrie 1906, a avute loc la București Congresul Societăților de Gimnastică. A fost momentul care a condus la înființareala 14 septembrie 1906, a Federației Române de Gimnastică, primul organism central care a îndrumat și coordonat activitatea societăților de gimnastică din întreaga țară

1908 – S-a născut Elie Dulcu

14 septembrie 1908, Aninoasa, Gorj – 3 martie 1994 Focșani

Scriitor, editor și traducător. Încă din tinerețe a fost atras de filosofia, istoria și învățăturile străvechi indiene. A urmat cursurile Universității din Cluj, facultatea de limba engleză. Autodidact prin excelență, și-a însușit franceza și italiana, mai târziu noțiuni de sanscrită. Atracția spre metafizică, inițierea în învățăturile esoterice, l-au determinat ca, împreună cu fratele său George, asistent la Universitatea din Cluj, să fondeze Editura RAM Aninoasa – Gorj, a cărei activitate editorială a fost axată în special pe traducerea ṣi publicarea lucrărilor cu caracter esoteric. Condusă de cei doi frați Dulcu, editura a fost în perioada anilor ’30–’40 un precursor în acest domeniu. A fost deținut al regimului comunist

1910 – S-a născut Olga Necrasov

1/14 septembrie 1910, Sankt Petersburg, Imperiul Rus – 3 octombrie 2000, Iași

Antropolog român de origine rusă, membru titular (din …) al Academiei Române. A fost eleva lui Ioan Gh. Botez și a antropologului german Egon Freiherr von Eickstedt (1892–1965). Din 1938 a ținut cursuri libere de antropologie la Facultatea de Științe Naturale din Iași, continuând la Școala de antropologie și paleontologie a prof. Botez, deschisă în special cercetărilor morfologice. Era o școală de antropologie de sorginte germană, care punea accentul pe descrierile morfologice. A fost fost director al Centrul de Cercetări Antropologice, membru asociat al Societății de Antropologie din Paris, membru de onoare al Institutului Regal de Antropologie al Marii Britanii și Irlandei, membru fondator al Asociației Internaționale de Biologie Umană, membru efectiv al Centrului Internațional de Studii Sarde, membru corespondent al Societății de Antropologie din Viena. A fost titulara Premiului „Paul Broca”, Paris, 1980. Studiile sale paleoantropologice și antropologice au avut ca obiect toate populațiile străvechi din aria de formare a poporului român, din epoca străveche și până în epoca contemporană. După ce obținut titlurile internaționale, a fost aleasă membru titular al Academiei Române, al cărei membru corespondent fusese timp de 28 de ani. Nu a fost membră a PCR

1923 – Semnarea Convenției Militare Tripartite a Micii Înțelegeri

Mica Antantă, numită și Mica Înțelegere a fost o alianță formată între 1920–1921 de Cehoslovacia, România și Regatul Sârbo-Croato-Sloven (Iugoslavia, din 1929) pentru a se apăra de revizionismul maghiar și de tendințele restauratoare ale Habsburgilor. Mica Înțelegere, inițiată de ministrul de externe al Cehoslovaciei, Edvard Beneš, ca organizație de securitate regională, a apărut prin semnarea succesivă de convenții bilaterale de alianțe între Cehoslovacia și Iugoslavia (14 august 1920, preliminar), România și Cehoslovacia (Convenția de alianță defensivă româno-cehoslovacă, 23 aprilie 1921), România și Iugoslavia (7 iunie 1921) și Cehoslovacia și Iugoslavia (31 august 1922)

1924 – A apărut primul număr al ziarului Gazeta Sporturilor

Este prima publicație de sport care a circulat în spațiul românesc și a treia din Europa, după La Gazzetta dello Sport (Italia) și Nemzeti Sport (Ungaria)

1924 – S-a născut Iosif Conta

14 septembrie 1924, Bârzava, Arad – 8 noiembrie 2006, București

Dirijor, profesor universitar. A studiat Conservatorul la Arad, Cluj, București și Londra. În 1952 a devenit redactor la Contemporanul (pe când era încă student la Conservatorul bucureștean), apoi dirijor și director adjunct al Radiodifuziunii (din 1954), profesor în cadrul Universității Naționale de Muzică. Numele său este legat de cel al Orchestrei Naționale Radio împreună cu care a efectuat numeroase turnee în străinătate. A fost și dirijor al Orchestrei din Izmir, Turcia

Camille Saint-Saëns – Piano Concerto No. 5 in F major, „Egyptian” • Orchestra Națională Radio, Dirijor Iosif Conta, Solist Shwan Sebastian

1926 – A fost produsă la Reșița locomotiva Regele Ferdinand

Pe 14 septembrie 1926 ieșea pe porțile uzinei din Reșița locomotiva cu abur nr. 50.243 Regele Ferdinand, prima locomotivă cu abur, pe ecartament normal, construită în România în perioada interbelică. A fost pusă în mișcare la 10 iunie 1926, în prezența M.S. Regele Ferdinand și a familiei regale

1928 – A avut loc inaugurarea și sfințirea monumentului Crucea Eroilor Neamului

Construit pe Vârful Caraiman din Munții Bucegi, la altitudinea de 2.291 de metri, este de forma unei cruci latine, cu o înălțime de 39,3 metri, fiind un monument istoric dedicat memoriei eroilor ceferiști căzuți la datorie în Primul Război Mondial. A fost construit între anii 1926–1928, din inițiativa reginei Maria și a Regelui Ferdinand I al României, cu scopul de a fi văzută de la o distanță cât mai mare. A fost desemnat de către Guinness World Records ca fiind cea mai înaltă cruce din lume amplasată pe un vârf montan

1930 – S-a născut Mișu Fotino

Mihai Matei Fotino; 14 septembrie 1930, București – 13 ianuarie 2014, București

Actor cu bogată experiență în teatru și cinematografie, desfășurându-și activitatea pe scenă timp de 60 de ani. Copilăria și adolescența le-a trăit la Brașov, unde tatăl lui, Mișu Fotino, fondator al Teatrului de Stat din Brașov, era actor și cu care a jucat împreună încă din copilărie. A debutat la vârsta de 6 ani în piesa de teatru Coloniale. A jucat la Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București din 1956. A jucat în numeroase comedii și a fost prezent în emisiuni de televiziune. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a (1967) pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice

Să vă fac un bon? Scenetă tv de Sasa Georgescu (1980)

1931 – S-a născut Tudor Caranfil

14 septembrie 1931, Galați – 23 martie 2019, București

Critic de film, realizator de emisiuni TV cu subiecte cinefile și istoric de film. A terminat Facultatea de Filosofie în 1957, pentru ca ulterior să facă ziaristică la Informația Bucureștiului. Din anii ’60 s-a dedicat criticii cinematografice. Începând cu 1962 a inițiat Seara prietenilor filmului, prima formă a Cinematecii Române. A fost invitat permanent al Festivalului de la Cannes, al Festivalului de la Berlin și a fost membru in juriul FIPRESCI. A participat la multe alte festivaluri cinematografice internaționale la Karlovy Vary, Los Angeles, Locarno, Cottbus, Rotterdam, San Francisco și la principalele festivaluri românești de film. A obținut Premiul pentru critică cinematografică al Asociației Cineaștilor din România (ACIN), 1988 pentru volumul În căutarea filmului pierdut. Dintre scrierile sale: 7 capodopere ale filmului mut, Romanul unui film: „Cetățeanul Kane”, Vîrstele peliculei, vol. 1-4, Dicționar de filme românești, Dicționar universal de filme, Istoria cinematografiei în capodopere: De la „Cântărețul de jazz” la „Luminile orașului” (1927-1931)

1932 – S-a născut Raul Volcinschi

14 septembrie 1923, Cernăuți – 9 ianuarie 2010, București

Economist, profesor la Universitatea „Victor Babeș” din Cluj. Avea două licențe și un doctorat, a fost cel mai tânăr lector universitar din țară, la 26 de ani, a fost șef de catedră la Universitatea „Victor Babeș” din Cluj, a inițiat și condus o organizație anticomunistă de proporții, care avea legături cu gruparea Ion Gavrilă Ogoranu, a fost condamnat la 25 de ani de închisoare, a evadat în forță de la Securitatea Cluj, a organizat un complot care viza asasinarea lui Nicolae Ceaușescu în anii ’80, a fost de mai multe ori deținut politic. După 1990 a fondat AFDPR, din care avea să se retragă ulterior și a fost consilier în Ministerul de Interne după 1996

1938 – S-a născut Horia Bernea

14 septembrie 1938, București – 4 decembrie 2000, Paris

Pictor. A urmat cursurile Facultății de Matematică și Fizică a Universității București, Școala Tehnică de Arhitectură și Institutul Pedagogic (secția Desen). A debutat public ca pictor în anul 1965 la Cenaclul Tineretului al Uniunii Artiștilor Plastici. A fost membru al Grupului de la Poiana Mărului, membru al grupului Prolog, a lucrat în taberele de creație de la Văratec și Tescani, apoi la Paris și în sudul Franței, în Provence. A fost membru al Comisiei Monumentelor Istorice și al Grupului de Reflecție pentru Înnoirea Bisericii. A deținut între anii 1990–2000 funcția de director general al Muzeului Țăranului Român

Pictură: http://www.wikiart.org/en/horia-bernea/tile-roofs

1940 – S-a instalat Guvernul Ion Antonescu (2)

Guvernul Ion Antonescu (1) (4–14 septembrie 1940) nu avea susținerea necesară; Antonescu a fost nevoit să coopteze la guvernare Mișcarea Legionară, formând noul cabinet, Guvernul Ion Antonescu (2) (14 septembrie 1940–27 ianuarie 1941). Prin decret regal, România a fost proclamată stat național-legionar, iar generalul Ion Antonescu a devenit conducătorul statului român și președinte al Consiliului de Miniștri. Horia Sima, căpitanul Legiunii, a fost numit ministru secretar de Stat, vicepreședinte al Consiliului de Miniștri, fiind interzisă orice activitate politică în afară de cea a Mișcării legionare și a grupului etnic german. Mișcarea Legionară a înființat instituții proprii care funcționau în paralel cu cele oficiale; România a aderat la Pactul Tripartit; către finalul conviețuirii, au avut loc Masacrul de la Jilava și Rebeliunea legionară, în urma căreia legionarii sunt înlăturați de la guvernare)

1940 – S-a creat Consiliul de Cabinet

În paralel cu Consiliul de Miniștri, Antonescu a constituit așa-numitul Consiliu de Cabinet pentru „conducerea și rezolvarea afacerilor curente ale statului”. Din Consiliul de Cabinet faceau parte conducătorul statului, vicepreședintele Consiliului de Miniștri, ministrii Apărării Naționale, Afacerilor Interne, Afacerilor Străine, Justiției, Economiei Naționale și Finanțelor. Însuși Antonescu recunoștea că acest Cabinet era în fapt „adevăratul guvern care este responsabil de politica statului și de coordonarea în cadrul guvernului a tuturor activităților”. Se întrunea săptămânal în vreme ce Consiliul de Miniștri o dată la două săptămâni, dacă era nevoie. La Consiliul de Cabinet participau și șeful SSI, Eugen Cristescu și Constantin Piki Vasiliu, reprezentantul Internelor și al Jandarmeriei

1940 – Masacrul de la Ip

În noaptea de 13 spre 14 septembrie 1940, trupe maghiare care făceau parte din armata de ocupație cantonată în orașul Șimleul Silvaniei, împreună cu localnici maghiari și cu membri ai organizației Nemzetőrség (Straja națiunii) au ucis 157 de localnici români și un copil înaintea nașterii sale. Pretextul a fost răzbunarea morții a doi militari unguri, într-o explozie produsă cu o săptămână înainte, cu ocazia trecerii trupelor prin localitate. Motivarea crimei este una fictivă, explozia producându-se din cauza unui defect de ambalaj al muniției, dovadă fiind faptul că cei patru români arestați au fost eliberați după aproximativ o lună.

În comemorarea acelor ore cumplite, la Ip are loc, în fiecare an, o ceremonie în care este rememorată istoria zilei, pentru a nu putea fi uitată niciodată

1947 – S-a născut Dida Drăgan

Didina Alexandra Drăgan; 14 septembrie 1946, Jugureni, Dâmbovița

Interpretă de muzică ușoară și autoare de versuri. A debutat la Concursul de interpretare București ’71 obținând premiul I, cu piesa Vechiul pian de Vasile V. Vasilache. A obținut locul I la Festivalul Național de Muzică Ușoară de la Mamaia, la secțiunea Interpretare (1972).

Dida Drăgan – O lacrimă de stea

A câștigat 15 ediții ale emisiunii Schlager Studio din Germania, a editat discuri la Amiga Records și a fost solicitată să cânte în Berlinul de Vest; a făcut turnee în Cehoslovacia, Polonia, Bulgaria, URSS, Belgia, Danemarca, Japonia; a colaborat cu compozitori ca Liviu Tudan, Petre Magdin, Anton Șuteu, cu formațiile Mondial, Romanticii, Roata, Sfinx, Monolit și Roșu și Negru

Nu pleca Selecția Națională Eurovision 1993

1948 – A încetat din viață Constantin I. Angelescu (n. 10 sau 12 iunie 1869, Craiova – 14 septembrie 1948, București)

Politician, medic și profesor universitar, reformator al școlii românești în perioada interbelică, membru de onoare al Academiei Române

1949 – Decretul Prezidiului MAN nr. 371/14 septembrie 1949 pentru înființarea a patru academii militare

S-au înființat, după modelul academiilor militare sovietice, ca academii militare distincte: Academia Militară (de comandă și stat major), Academia Militară Politică, Academia Tehnică Militară și Academia Spatelui Armatei, ca instituții de învățământ superior distincte, cu structuri organizatorice separate

1974 – S-a născut Narcisa Lecușanu

14 septembrie 1976, Bacău

Fostă jucătoare de handbal. Absolventă a Institutului de Educație Fizică și Sport din Bacău cu diplomă de masterat, a jucat pe post de centru. Ultimul club pentru care a evoluat a fost Oltchim Râmnicu-Vâlcea. În 2011 era directorul tehnic al echipei naționale de handbal feminin a României

1976 – A încetat din viață George Buznea (23 aprilie 1903, Vetrișoaia, Vaslui – 14 septembrie 1976, București)

Poet, jurnalist și traducător

1984 – A încetat din viață Paul Sterian (n. 1 mai 1904, București – 14 septembrie 1984)

Poet, doctor în drept public la București și doctor în drept și stiințe economice la Paris

1992 – Patriarhia Română a reactivat Mitropolia Basarabiei

La 14 septembrie 1992, Adunarea Eparhială constituită la Chișinău a hotărât reactivarea Mitropoliei Basarabiei, care a existat din 1925, fiind sancționată prin Decretul Regal nr. 1942/4 mai 1925. Patriarhia Română a emis un act care consfințea reactivarea Mitropoliei Basarabiei, autonomă și cu statut propriu, stabilind de jure desprinderea acesteia de sub tutela Patriarhiei Ruse și revenirea ei în cadrul Bisericii Ortodoxe Române. Mitropolia Basarabiei a fost recunoscută oficial drept succesoare spirituală, canonică, istorică a Mitropoliei Basarabiei care a funcționat până în anul 1944 inclusiv. A fost recunoscută de autoritățile statului moldovean la 30 iulie 2002, abia după intervenția Curții Europene

1993 – A încetat din viață Geo Bogza (n. 6 februarie 1908, Blejoi, Prahova – 14 septembrie 1993, București)

Scriitor și ziarist, creatorul unei formule unice de reportaj, reportajul poematic, membru titular al Academiei Române

2001 – A avut loc, la Muzeul Țăranului Român din București, prima ediție a Târgului lemnului

Organizat cu prilejul zilei Sfântului Lemn pe care a fost răstignit Iisus Hristos dar și în amintirea pictorului Horia Bernea, director al muzeului în perioada 1990–2000

2002 – A încetat din viață Arhimandritul Sofian Boghiu (n. 7 octombrie 1912, Cuconeștii Vechi, Bălți – 14 septembrie 2002, Mănăstirea Antim)

Starețul Mănăstirii Antim din București, unul dintre cei mai cunoscuți pictori de biserici; în timpul regimului comunist, a fost deținut politic

2006 – A încetat din viață Silviu Brucan (Saul Bruckner; 18 ianuarie 1916, București – 14 septembrie 2006, București)

Politician, nomenclaturist, ideolog comunist și analist politic

2008 – A încetat din viață Ștefan Iordache (3 februarie 1941, Calafat, Dolj – 14 septembrie 2008, Viena, Austria)

Mare actor de teatru și film, a slujit teatrul românesc vreme de 49 de ani, a avut roluri titulare în filme și pe scenă

 

#Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei

2 comentarii la „14 septembrie în istoria românilor

  1. CAMPEAN AUREL

    Multumesc respectuos celui/celei,care a inserat aceste,minibiografii ale unor persoane/personalitati de nume /renume,national si international care au avut puternice implicatii in variile activitati pe care le-au desfasurat.Inrucat intr-o ,,zi” de mare sarbatoare a crestinatatii-14 SEPTEMBRIE,ZI CU O CONOTATIE DEOSEBITA LA NIVEL PLANETAR-se cuvine sa aducem un-PIOS OMAGIU-pentru cei care nu mai sunt printre noi,iar celor in viata :fericire si sanatate(ca-s mai bune decat toate).

  2. Bunicuţa Virtuală

    Bună ziua!

    Dacă vă uitați, veți vedea că fac asta în fiecare zi… O pagină de istorie a zilei, evident, zilnică și mini-biografii ilustrate (video-clipuri, picturi, etc.) ale personalităților născute în ziua respectivă. Fac asta de foarte multă vreme, cu mare plăcere.
    Mulțumesc mult pentru aprecieri!

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: